Ce rost are să-ţi compari actuala iubire cu una care şi-a pierdut demult substanţa?
De ce crezi că reverbul unui ecou sună mai bine decât o voce „live”, originală?
Vezi că fericirea ta are uneori forma unei persoane care te face să înţelegi misterul ascuns al vieţii. Nu merită să compari această persoană cu una care era absentă chiar şi atunci când eraţi doar voi doi singuri într-o cameră.
Iubirea are puritatea unui parfum a cărui savoare devine tot mai interesantă pe măsura trecerii timpului. Normal că parfumul trebuie să fie original. Aşa cum trebuie să fie şi propria ta iubire.
Nicio relaţie nu seamănă cu alta. Nici o experienţă de viaţă nu ne dezvoltă propria fiinţă la fel de mult sau la fel de puţin…
De multe ori ne ascundem într-o carapace dură ce are rolul de a ne proteja de o altă suferinţă. Carapacea are un dezavantaj: nu ne mai ajută să creştem.
Ne protejează, dar nici nu mai trăim. Rămânem într-o stare vegetativă în care stăm mult şi bine, aşteptând să ni se întâmple ceva bun.
Numai că această carapace ne protejează şi de lucrurile bune, nu doar de cele rele.
Lasă zâmbetele celor din jur să pătrundă până la tine. Lasă privirile oamenilor să-ţi atingă sufletul.
Numai aşa vei avea şansa de-a începe o nouă relaţie.
Şi atunci vei putea din nou să iubeşti!
Să iubeşti cu toată fiinţa ta.
Să iubeşti ca şi când nimeni nu te-a făcut să suferi vreodată…
Să zâmbeşti de parcă astăzi ai descoperit surâsul pentru prima dată!
de Adrian Cutinov
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*