Îmi dau seama că am uitat cu totul de cuvinte frumoase şi de tot ce e frumos. Nu le mai ştim sau nu mai vrem să le ştim. Pentru că în loc să folosim vorbe calde, le folosim pe alea urâte care rănesc şi smulg lacrimi.
Nu mai ştim să zâmbim, stăm mereu morocănoşi de parcă problemele pe care le avem noi sunt cele mai mari de pe pământul ăsta.
Soare, pomi înfloriţi, parfum de flori? Ce-s astea? Cum să le vedem dacă mergem cu privirea în pământ? Ne ascundem ca într-o carapace de parcă toată lumea e împotriva noastră şi vrea să ne facă rău.
Uităm... uităm esenţialul. Uităm să fim fericiţi, să iubim, să ajutăm, să înţelegem, să felicităm, să ne bucurăm. Uităm o grămadă de lucruri care contează enorm! Şi toate astea în favoarea cui? A problemelor, a dezamăgirilor, a rănilor suferite.
Să ne hrănim atunci cu necazuri, să înlăturăm tot ce-i frumos şi se află chiar sub ochii noştri, pentru ca mai târziu să avem ce regreta. Pentru că vă asigur că timpul ne va forţa să vedem dincolo de această nepăsare de care dăm dovadă acum şi să realizăm câte lucruri minunate au trecut pe lângă noi fără să ne bucurăm de ele.
Închide ochii minţii şi priveşte cu cei ai inimii! Vezi ce-ai pierdut?
de Georgiana R. - Pasaje din viata
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*