Dacă e toxică, nu e iubire.
Dacă trăiești într-un stres permanent că ceea ce faci sau spui îl va deranja pe celălalt, nu e iubire.
Dacă simți că gelozia lui îți îngrădește libertatea de a fi și de a interacționa cu alți oameni, nu e iubire.
Dacă te jignește, te desconsideră, te face să te simți mărunt și neînsemnat, nu e iubire.
Dacă azi îți aduce flori, iar mâine te rănește, nu e iubire.
Dacă ceea ce spun alții e mai important și mai credibil decât ceea ce spui tu, nu e iubire.
Dacă te simți manipulat sau folosit, nu e iubire.
Nu lăsați omul de lângă voi să vă terfelească sufletele, pretinzând că e iubire. E ușor să cazi în capcana unei așa-zise iubiri, să te agăți de ea ca și cum ar fi ultima ta șansă la viață și să cazi apoi într-o prăpastie adâncă de depresie și de pustietate atunci când el întoarce spatele și pleacă.
Dacă te regăsești într-una dintre variantele de mai sus, pleacă tu, chiar dacă îl iubești, pentru că el nu te iubește.
Nu vă irosiți. Sufletul, timpul, iubirea. Da, nu irosiți iubirea pe oameni care nu vă iubesc. Plecați la timp. Cu curaj, cu încredere, cu speranță. Nimeni nu e de neînlocuit, indiferent cât de mare e golul pe care îl lasă atunci când pleacă.
E incredibil de trist și de descurajant câți oameni își pun toate visele, toate speranțele și toată ființa într-un singur om și rămân ancorați în niște relații în care nu se simt fericiți decât într-o zi din șapte, doar pentru că au falsa impresie că viața nu ar avea sens fără acel rău.
Iubiți-vă pe voi înșivă atât de mult încât să găsiți în voi puterea de a vă elibera de o iubire toxică.
Pentru că, așa cum spuneam încă de la început, dacă e toxică, nu e iubire.
de Iustina Dinulescu
sursa: http://momenteinviata.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*