Uneori pleacă chiar și de unde le e bine, alteori rămân acolo unde nu mai e nimic pentru ei. Cine poate să înțeleagă sufletul sau alegerile lui? Nimeni. Nici măcar tu însuți nu-ți înțelegi de cele mai multe ori reacțiile, acțiunile, sentimentele, pierderile, deci cu atât mai puțin ajungi să le înțelegi pe ale altora.
Uneori facem alegeri atât de proaste, alteori suntem chiar noi victime ale alegerilor proaste făcute de alți oameni. Ce e drept și ce e nedrept? Cine mai poate cataloga? Trăim vremuri stranii, în care sentimentele se degradează rapid, în care oamenii renunță ușor la alți oameni, în care oamenii rănesc cu ușurință sufletele altor oameni, intenționat sau neintenționat, în care omul își pierde esența în lupta lui pentru succes sau în căutarea propriului sine.
Sunt momente când pierzi ceea ce crezi că îți aparține și momente când păstrezi o fărâmă din tine chiar și atunci când crezi că ai rămas pustiu. Astfel totul devine relativ și efemer, iar nesiguranța pune stăpânire pe tine.
Nu știu dacă atunci când își spun „Adio” câștigă ceva amândouă persoanele implicate sau fiecare mai pierde câte o bucată de suflet, așa cum mă întreb dacă ești într-adevăr creatorul propriului destin sau ești doar o marionetă influențată de societate și de oamenii cu care alegi să te înconjori.
În final ce ne leagă pe noi, oamenii, unii de alții? Iubirea, prietenia, încrederea, speranța, trădarea, dezamăgirea, singurătatea, teama, regretele, ambițiile, dorința, nesiguranța? Toate la un loc? Suntem tot și suntem nimic, iar viețile noastre se leagă și dezleagă una de alta într-un mod complet aleatoriu. Poate că totul e întâmplător, iar noi suntem doar niște păpuși ale destinului, și de fapt nu avem nici un cuvânt de spus, așa cum ne place să credem…
de Iustina Dinulescu
momenteinviata
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*