În fiecare zi, fiecare dintre noi experimentăm.
Experimentăm frica, îndoiala, grija, frumuseţea, zâmbetul, suferinţa; din toate câte puţin,aşteptări peste aşteptările noastre...pe neaşteptate... Avem parte de lucruri alese, de lucruri neaşteptate, de lucruri oarecum inevitabile...
În fiecare zi e altă poveste. Alt început. Alt cuprins. Alt final! toate peste aşteptări!E vorba de diversitate, de reacţie.
Ciudat e însă faptul că nu suntem marcaţi, impresionaţi de nimic. Suntem reci şi palizi şi epuizaţi şi obosiţi de propria poveste, de şirul gândurilor şi-al întâmplărilor, dezamăgiţi şi singuri, neîmpliniţi şi revoltaţi. Trăim în propria cochilie, egoişti şi goi, ne-am vrea adesea singuri pe lume, dacă se poate neatinşi, nederanjaţi...
Opreşte-te o clipă din a privi doar viaţa ta, care ştiu, ţi se pare nespus de nedreaptă, şi îndreaptă-ţi privirea spre celalalte personaje, măcar pentru o clipă, şi arată că îţi pasă, şi încearcă să le afli povestea...
Ai face schimbul cu pergamentul vieţii lor?
Poate pergamentul scris, poate nescris al unei zile de mâine care nu o mai aşteaptă şi nu o mai doreşte nimeni... e tot în aşteptare... Poate e vorba de povestea tristeţii, de povestea singurătăţii, sau de povestea aşteptării... Ai face schimbul?
Încetaţi să va mai plângeţi de viaţa asta pentru că e doar una şi unica pe care o aveţi, şi aşteptaţi ceva peste aşteptări, şi aşteptăm şi iar aşteptăm, aşteptarea... şi deveniţi responsabili şi asumaţi-vă faptele, ajutaţi, priviţi, iubiţi, dăruiţi, sacrificaţi ...
Nu intenţionez să plictisesc pe nimeni, şi nici nu dăruiesc lecţii de viaţă nimănui, doar împărtăşesc cu voi gânduri adunate de-a lungul călătoriei…în aşteptarea aşteptărilor mele, să vină ziua în care să nu mai aştept pe nimeni şi nimic, şi aşteptarea să nu mă aştepte... aştept Eternitatea! Stau de câteva zile şi privesc în jurul meu, şi observ anumite lucruri care deseori mă întristează, uneori mă distrează, alteori îmi dau de gândit... De ce trebuie să aştept atât de mult? “Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu-şi va da rod, rodul măslinului va lipsi şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în DOMNUL, mă voi bucura în DUMNEZEUL mântuirii mele”
Cineva spunea "Să fii mulţumit cu ceea ce ai, nu cu ceea ce eşti"
Prea de multe ori, noi suntem în sens invers, suntem mulţumiţi cu ceea ce suntem, şi nu cu ceea ce avem.. Dacă ceva mi-a atras atenţia în această vreme, unul dintre lucruri a fost nemulţumirea. Nu ştim să fim mulţumitori... Mulţi dintre noi am uitat să recunoaştem, aşteptarea…face parte din orarul vieţii! E o materie ce trebuie învăţată obligatoriu! Timpul este profesorul, care ne dă mai întâi examenul şi apoi şi lecţia..
Dar, aşteptarea are ca rezultat biruinţa! Să ne bucurăm că putem încă să mai aşteptăm, aşteptările încă neaşteptate de noi, împreună de a aştepta aşteptarea a celui care va să vie... În valuri de lumină, chemat de dorul aşteptării... Un fluviu nou vesteşte Triumful Aşteptării... Totul vine la vremea potrivită pentru cel ce ştie să aştepte!
“Aşteptarea ne dă iluzia că facem ceva aşteptând, când, de fapt, nu facem altceva decât să murim suportabil, puţin câte puţin”
sursa:http://jurnalulmeu-raveca.blogspot.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*