Un politician care a ales calea spre o putere care nu-i va aparţine niciodată? O putere pe care o împrumută doar pentru a profita de bunăvoinţa celor mulţi care au preferat demnitatea în locul trădării?!
O femeie care încearcă să iasă în evidenţă doar prin frumuseţea exterioară, deşi a mai auzit poveşti despre frumuseţe cum că ar fi trecătoare?! Însă ea se încăpăţânează şi crede că este specială, iar timpul nu o va răni. Dar timpul este extrem de atent cu toată lumea. Mai ales cu frumuseţea unei femei…!
Un bărbat care se zbate pentru a-şi menţine echilibrul în această lume în care eşti judecat după eticheta lipită pe tine fără pic de remuşcare de către cei din jur? Atâția oameni cărora le este frică să privească esenţa lucrurilor…
Un copil care este atât de fascinat de jucăriile lui, încât nu are timp să se gândească vreodată cât de repede-i va trece copilăria?! Când îşi va pune această întrebare nu-l vor mai interesa de mult jucăriile, căci va începe să-şi caute şi el propria etichetă.
Un om sărman care deşi a muncit o viaţă, nu a putut să agonisească mai mult decât o casă mică pentru care nu are niciodată bani suficienţi să-i încălzească pereţii?! Cu toate că a respectat orice normă. A fost corect în faţa legilor Cerului şi ale Pământului. Probabil ar fi trebuit să facă politică…
Un om bolnav care ştie că mai are câteva luni de trăit, şi nu-şi dă seama cum să-şi împartă mai bine timpul între cei pe care-i iubeşte şi între solitudinea de care are atâta nevoie pentru a înţelege care i-a fost scopul pe Pământ?! El se gândeşte cât de norocoşi sunt toţi ceilalţi căci mai au atâta viaţă înainte… Ceilalţi nu se gândesc o clipă ce fericiţi ar trebui să fie. Şi aleargă în zadar după aceleaşi etichete…!
Tu, care te încăpăţânezi să nu-ţi cauţi drumul pe care-l ai de parcurs pentru a ajunge să vezi ce minuni se regăsesc în tine? Şi renunţi la toate astea atât de uşor când cineva-ţi promite bunăstare! Una care nu mai vine, căci promisiunea este inventată de către cei care au ales trădarea în locul demnităţii…
Eu, care mă îndoiesc uneori de oameni şi de puterea lor de a deveni mai buni, căci văd în jur atâtea lacrimi?!
Cine crezi că are cu adevărat ceva de spus?
O femeie care încearcă să iasă în evidenţă doar prin frumuseţea exterioară, deşi a mai auzit poveşti despre frumuseţe cum că ar fi trecătoare?! Însă ea se încăpăţânează şi crede că este specială, iar timpul nu o va răni. Dar timpul este extrem de atent cu toată lumea. Mai ales cu frumuseţea unei femei…!
Un bărbat care se zbate pentru a-şi menţine echilibrul în această lume în care eşti judecat după eticheta lipită pe tine fără pic de remuşcare de către cei din jur? Atâția oameni cărora le este frică să privească esenţa lucrurilor…
Un copil care este atât de fascinat de jucăriile lui, încât nu are timp să se gândească vreodată cât de repede-i va trece copilăria?! Când îşi va pune această întrebare nu-l vor mai interesa de mult jucăriile, căci va începe să-şi caute şi el propria etichetă.
Un om sărman care deşi a muncit o viaţă, nu a putut să agonisească mai mult decât o casă mică pentru care nu are niciodată bani suficienţi să-i încălzească pereţii?! Cu toate că a respectat orice normă. A fost corect în faţa legilor Cerului şi ale Pământului. Probabil ar fi trebuit să facă politică…
Un om bolnav care ştie că mai are câteva luni de trăit, şi nu-şi dă seama cum să-şi împartă mai bine timpul între cei pe care-i iubeşte şi între solitudinea de care are atâta nevoie pentru a înţelege care i-a fost scopul pe Pământ?! El se gândeşte cât de norocoşi sunt toţi ceilalţi căci mai au atâta viaţă înainte… Ceilalţi nu se gândesc o clipă ce fericiţi ar trebui să fie. Şi aleargă în zadar după aceleaşi etichete…!
Tu, care te încăpăţânezi să nu-ţi cauţi drumul pe care-l ai de parcurs pentru a ajunge să vezi ce minuni se regăsesc în tine? Şi renunţi la toate astea atât de uşor când cineva-ţi promite bunăstare! Una care nu mai vine, căci promisiunea este inventată de către cei care au ales trădarea în locul demnităţii…
Eu, care mă îndoiesc uneori de oameni şi de puterea lor de a deveni mai buni, căci văd în jur atâtea lacrimi?!
Cine crezi că are cu adevărat ceva de spus?
de Adrian Cutinov
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*