Sunt oameni care apar și dispar brusc din viața noastră, fără o explicație anume, lăsându-ne cu amintiri mai mult sau mai puțin plăcute. Sunt oameni pe care apucăm să îi cunoaștem și care ne inspiră, ne motivează și ne fac să devenim niște persoane mai înțelepte, mai deosebite și mai bune. Sunt oameni care ne calcă sufletul în picioare și ne confirmă că uneori este mai bine să nu dăruiești sufletul pe tavă. Ca să nu mai vorbim de așteptări, acele sentimente ce formează cotoare în sufletul nostru și sunt deseori cauza schimbărilor sau deceptiilor.
Printre toate aceste sentimente se ascund oamenii pe care i-am cunoscut în momentul eronat și n-am putut să-i trăim în adevăratul sens al cuvântului. Viața, destinul, motivele personale, ambiția, gelozia, neputința sau teama s-au băgat între noi și n-a fost chip să se salveze ceva dintr-o relație ce putea fi o poveste de dragoste, de prietenie sau pur și simplu o poveste trăită la maxim.
In sufletul fiecăruia dintre noi, fie că ești femeie sau bărbat, probabil există o persoană pe care ai fi vrut să o cunoști mai mult, cu care să trăiești ceea ce ți-ai imaginat, cu care să clădești amintiri. Ai sperat pentru câteva clipe la un viitor, ai socotit că lucrurile se vor așeza de la sine și că nu trebuie să te încăpățânezi deoarece destinul le aranjează într-un așa fel încât toate au un rost. Apoi n-ai mai înțeles nimic și te-ai simțit nedreptățit pentru că ai fost îndepărtat de o persoană. În timp ce trebuia să te obișnuiești cu situația, în sufletul tău încă mai se plimbă acel “dacă…”.
De câte ori nu m-am întrebat “dacă”, de câte ori nu am răscolit pin trecut întrebându-mă unde am greșit, cum de s-a destrămat o dorință și am pierdut ocazia. Când vine vorba de oameni și relații, totul pare ca o călătorie: trebuie să prinzi trenul, altfel rămâi cu un bilet și o destinație necunoscută. De multe ori m-am întrebat cum ar fi dacă aș avea o posibilitate, un bilet pentru o călătorie în timp, să caut oamenii pe care nu am apucat să-i cunosc cu adevărat dintr-o mie de motive, să mă scald în ochii bărbaților pe care i-am iubit în secret pentru că nu reușeam să-mi asum un sentiment atât de important pentru că deseori frica te lasă mut, ca și cum sufletul se roagă să nu-l rănești din nou. Oare cum ar fi să pleci într-o căutare de sine?
de Maria Cristiana Tudose
sursa: https://www.eusuntfemeie.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*