Vă doresc să reușiți să fiți voi înșivă în anul care vine! În fiecare zi!

Fericiți sau triști, îndrăgostiți sau indiferenți?

Când am trecut prin târg, am auzit că, la sfârșit de an, este vremea bilanțurilor și a planurilor de viitor. Se cântărește cu mare grijă tot ceea ce (ni) s-a întâmplat, bun și rău, se pun toate în balanță și se informează populația (sau doar rudele și prietenii, după caz) despre rezultatul obținut.

După care, cu aceeași responsabilitate, se vor face anunțuri publice despre ce își propune fiecare pentru Noul An. Se știe deja – e anul în care vom fi cu toții mai buni, mai frumoși, mai deștepți, mai înalți. Și, eventual, mai bogați. Dacă avem norocul să ne prindă miezul nopții cu niște bani în buzunar.

Și toate acestea se-ntâmplă pe fondul unei agitații nebune pentru că, nu-i așa?, e „noaptea dintre ani”, trebuie să ne distrăm, să avem pe masă tot felul de „mâncărici”, să aflăm ce vor face Gigel și Maricica de Revelion sau dacă Mitică a plecat în „țări de soare pline” – nu de alta, dar, dacă e ceva de invidiat, s-o știm și noi.

Dincolo de ironii și glume, este o perioadă dificilă. Poate nu în sine, ci prin ceea ce proiectăm asupra ei, prin așteptările pe care le avem, mai mult decât în oricare zi din an.

Când eram tristă din diferite (sau aceleași) motive în perioada dintre Crăciun și Revelion, mama nu înceta să-mi spună „tu poți să ai Revelionul tău în oricare altă zi din an – de ce te cramponezi de ăsta, cel al altora?” Târziu am priceput că avea perfectă dreptate. Și câte „revelioane” frumoase aveam de-a lungul unui an… Când oamenii erau gri sau cuprinși de banalitate. Iar eu, într-o lume de poveste.

De ce trebuie să facem bilanțuri pe 31 decembrie? De ce trebuie exact atunci să ne propunem totul? De ce „tragem” de noi nejustificat, în momente stabilite de alții?

De cele mai multe ori, am impresia că ne dorim permanent într-o cursă de 100 m garduri. Iar la 31 decembrie e linia de finish. Și totuși…

Nu știu câți dintre cititorii mei au făcut sau vor face bilanțuri ale anului ce se termină. Nici câți își propun lucruri mai mult sau mai puțin posibile pentru anul care vine. În același timp, nu știu nici câți vor dansa alături de prieteni sau iubiți în noaptea de Revelion și câți vor suspina singuri, acasă; câți vor fi cu persoana potrivită (și dorită) și câți vor face frumos pentru ca imaginea să fie salvată; câți vor râde și câți vor plânge la miezul nopții.

Și, mai ales, nu vreau să știu cum a fost anul care se termină. Sau cum va fi cel care începe. Și nu-mi propun nimic. Cel puțin, nu acum. Ce rost ar avea?! Pot s-o fac altă dată, în fiecare zi sau niciodată.

Poate și aceasta e o definiție a libertății – să nu faci ceea ce trebuie, după regulile nescrise, dar dure, ale oamenilor din jur. Să nu te intereseze ce cred ceilalți despre tine. Să știi să fii cu tine, analizând când vrei tu ce îți face bine și ce nu, ce îți propui (sau nu) pentru viitor.

Să te gândești că legea (unică?) pe care trebuie s-o respecți este, nu degeaba, cea impusă medicilor: Primum non nocere… În primul rând, să nu faci rău. În rest – lumea e a ta. Și a gândurilor tale. A libertății pe care TU o alegi.

*

Zilele trecute am auzit o nouă formulă de a face urări – „Revelion fericit!”. Mi s-a părut hilară, falsă și fără nicio semnificație, de fapt. Pentru că multă lume așteaptă însă niște urări la început de an, o să mă străduiesc să fac și eu una. Poate nu cea sperată, dar, vă asigur, una sinceră.

Vă doresc să reușiți să fiți voi înșivă în anul care vine! În fiecare zi. Fericiți sau triști, bogați sau săraci, calzi sau rezervați, îndrăgostiți sau indiferenți.

La mulți ani!

de Odilia Rosianu

sursa: https://www.literaturadeazi.ro/

Nu lăsa pe nimeni și nimic să te împiedice să trăiești viața pe care ți-o dorești!

 

Tu simți că îți dorești ca viața ta să arate altfel decât acum. Știi că poți și meriți altceva sau mai mult. Te-ai săturat să trăiești ca să le faci altora pe plac, ai experimentat ipocrizia, compromisul și fățărnicia, ți-ai atins limita negării de sine și nu mai poți să continui așa cum ai făcut-o până acum.

Ești cuprins de neliniște, nu te mai bucuri de nimic, ți-a dispărut zâmbetul de pe chip, iar noaptea gândurile și frământările nu te lasă să te odihnești.

Oricât ai încerca să îți amorțești conștiința, ea mereu găsește o cale să se facă auzită.
Te zbați între dorința de a-ți schimba viața și teama de necunoscut, de nou și chiar de eșec.

În astfel de momente, cauți să stai de vorbă cu oamenii cei mai apropiați ție: familia, partenerul de cuplu, prieteni. Speri că ei te vor înțelege și te vor susține în ceee ce-ți dorești să faci. Însă, pe ei schimbarea ta îi sperie și este cumva normal-așa cum ție îți este teamă de nou, la fel le este și lor.

Schimbarea ta va presupune un efort de adaptare și din partea lor, iar oamenii sunt foarte rezistenți la schimbare și au tendința să se agațe de zona lor de confort (chiar dacă le este inconfortabilă).

De mici suntem învățați să stăm în banca noastră, să facem compromisuri ca să fie bine, să lăsăm de la noi ca să le facem altora pe plac. Aceste credințe le ai și tu în minte și le au și apropiații tăi. Astfel, sfaturile lor vor avea tendința să se bazeze pe aceste credințe, iar ele te vor ține pe loc. Poate chiar te vor determina să te răzgândești și să nu îți mai dorești nimic.

Dar conștiința ta, vocea sinelui tău autentic, nu poate să accepte asta fără consecințe. Când îți înăbuși chemarea interioară, devii trist, apatic și chiar depresiv. Bucuria de a trăi dispare și îți vei duce mai departe zilele având o existență banală.

Dar tu nu meriți asta. Simți că poți și că vrei mai mult. Așa că, haide, mobilizează-te! Nu mai asculta de nimeni, ci doar de ceea ce-ți dictează sinele tău. Fă pas cu pas schimbarea pe care ți-o dorești. Nu lăsa pe nimeni și nimic să te împiedice să trăiești viața pe care ți-o dorești.

Da, unii oameni se vor declara răniți. Alții vor lupta cu tine și vor face tot ce le stă în putință ca să te țină pe loc. Oricât de mult te doare, ignoră-i și mergi pe calea ta pentru că în acest moment al vieții tale vei vedea cine te iubește cu adevărat și cine își dorește să facă parte din viața ta doar pentru interesele sale egoiste.

Astfel, prin schimbarea ta ai doar de câștigat: îți urmezi vocea interioară și vei menține lângă tine doar acei oameni care, cu adevărat, țin la tine și își doresc ca tu să fii fericit.

de Ursula Sandner

Siguranța, după care aleargă majoritatea în viață, este o iluzie.

 

Este o iluzie să crezi ca ai un job "sigur" - orice se poate întâmpla, de la restructurări de... posturi, faliment, la concediere, este o iluzie să crezi că ai o căsnicie "sigură" - partenerul tău poate să aleagă o altă cale sau chiar să plece de pe acest pământ, este o iluzie să crezi că oamenii care te înconjoară acum vor fi tot timpul lângă tine, ș.a.m.d. pentru că, de fapt, tot ceea ce este în exteriorul tău este predispus schimbării.

Singurul lucru de care poți să fii sigur este că tu vei trăi în propria ta companie toată viața ta, că te vei baza pe propriile tale forțe până la sfârșit, că tu ai toate întrebările, răspunsurile și puterea de a trăi așa cum îți dorești.

Cea mai valoroasă și mai sigură investiție este cea pe care o faci în tine însuți, în dezvoltarea ta personală și profesională și în puterea ta personală.

Oamenii și situațiile din viața ta vin și pleacă, astfel că este bine să le trăiești din plin și să te bucuri de ele atât cât durează. În orice situație și în orice relație, oferă tot ce ai mai bun din tine, deoarece dăruind îți vei spori bucuria și împlinirea. Însă, nu te atașa și nu te agăța de nimeni și de nimic.

Fiecare om și fiecare întâmplare din viața ta te îmbogățesc, dacă reușești să le dai voie și să le valorifici la maxim. Însă, ține minte, că nu există siguranță și garanții în exteriorul tău, ci doar în tine însuți.

Bucură-te acum de viață, bucură-te acum de oamenii pe care îi întâlnești, bucură-te acum de întâmplările prin care te poartă viața, pentru că totul ți-a fost dat ca să cunoști, să înveți și să dobândești înțelepciunea necesară ca să mergi mai departe.

Viața este o călătorie în care peisajul se schimbă în permanență, iar singura constantă ești tu însuți - în continuă schimbare.

de Ursula Sandner

Like-ul, ce armă redutabilă!

 

„Cum să-mi dau mai mare importanță pe Facebook și să primesc mai multe like-uri, cu alte cuvinte, mai multă atenție?” pare să fie întrebarea din spatele multor dintre postări. Cum să fac să arăt ce viață extraordinară am? Ce locuri vizitez, cu ce haine mă îmbrac, ce oameni mă înconjoară și, nu în ultimul rând, cât de bine arăt, gen „așa m-am trezit în această dimineață”, dar părul e perfect aranjat sau buclele sunt impecabile, iar machiajul desăvârșit?

Despre nevoia de validare, de confirmare, de socializare, fie ea și iluzorie, nu suntem niciunul străin, dar unii dintre noi efectiv strigă cu disperare după atenție și nici măcar nu își dau seama de asta. Sau poate că, dimpotrivă, o fac intenționat, convinși fiind că restul omenirii nu merită să fie privată de niciun detaliu, indiferent cât de anost sau intim, al vieții lor.

Trăim o vreme în care primează tot ce nu contează. În care imaginea e totul. Impresia pe care ceilalți o au despre tine fiind mai importantă – o, cu mult mai importantă! – decât adevărul în sine. Practic, nu mai interesează pe nimeni că realitatea este săracă, tristă și știrbă, dacă este spoită temeinic cu sclipici, astfel încât să transmită iluzia unor performanțe inexistente. O convenție rușinoasă, la care am aderat tacit, și pe care o urmăm orbește. Iar competiția este tot mai acerbă, în timp ce trofeul e mai gol decât un balon de săpun: „Like-ul”! Semnul că am fost văzuți și apreciați. Treapta către o mulțumire de sine iluzorie, treapta către o poziție pe care ne-o inventăm fără scrupule și-o plasăm în mintea celorlalți. Instrumentul pe care îl folosim, la rândul nostru, pentru a ne valida prietenii, fanii sau influencerii, atât cât interesul ne permite.

Despre ipocrizia în lumea virtuală în care trăim de ani buni s-a tot scris și subiectul nu este nici pe departe epuizat, chiar dacă aceasta tinde să devină indispensabilă într-un prezent al măștilor de carnaval, al costumelor de bufoni și al decorurilor de mucava pe care atât de mult le iubim, încât nu ezităm să le ridicăm la rang de filosofie de viață.

Incredibil cât de mult rău poate face un simbol nevinovat, nu credeți?

sursa: https://www.catchy.ro/

Frumosul nu se înțelege: se simte!

 

Dacă ai un suflet frumos, nu îl ține ascuns sub măști mediocre si incomode celor care vor să te privească. Ține-l la vedere! Afișează-te cu el! Să vadă lumea frumosul și, încercând să îl înțeleagă pe deplin, să rămână uimită.

 

Frumosul nu se înțelege: se simte!

 

Că după aceea, vor veni mulți viteji apăruți de nu știu unde, și vor încerca să îți umble hai hui prin suflet, unii să îl pipăie, alții să ți-l împrumute pentru câteva ocazii de impresie artistică, iar cei mai mulți dintre ei să îi afle cusurile si dedesubturile, pentru a-l putea mânji și denigra cu noroiul părerilor lor închipuite, e un lucru necesar si perfect normal. Așa se validează frumusețea. Prin urâțenia celor care o denigrează.

 

Tu ține-l la vedere, astfel încât soarele vieții să ți-l încălzească si să ți-l lumineze. Lasă-l să fie frumos în totalitate și nu doar parțial. Pentru toată lumea, nu numai pentru tine.

 

Frumusețea mustră neghiobia și prostia ochilor care o privesc urât. Cine nu îți simte frumusețea, nu are cum să îți înțeleagă viața, caracterul, educația și limitele, dar mai ales, potențialul.

 

Așa că, dacă ai un suflet frumos și bun, nu îl ține numai pentru tine! Dacă este cu adevărat frumos, atunci va fi în stare să primească pe toată lumea. Pe cei buni, pentru a-l admira și pe cei răi, pentru a-l denigra.

 

de Portretul Sufletului

Sfaturi pentru a aduce fericirea in viata ta :

“Trăiește în fiecare zi ca și când ar fi ultima. Învață în fiecare zi ca și cum ai trăi pentru totdeauna” – Mahatma Gandhi

De foarte multe ori mi s-a spus că fericirea e o alegere. Din păcate, noi ne complicăm viața atât de mult, încât nu mai suntem capabili să aflăm ce este fericirea, chiar dacă aceasta se află sub nasul nostru.

În acest articol îți voi spune care sunt acele 10 lucruri pe care ar fi bine să le sacrifici în numele fericirii:

1. Încetează să îți mai faci griji pentru ce cred alți oameni despre tine

Da, știu, s-ar putea să ți se pară ciudat și nefolositor – până la urmă omul este un animal care nu vrea să fie ignorat. Însă să îți faci griji permanent pentru ce cred alții despre tine, înseamnă să pierzi timp și forțe. Să faci în așa mod ca cei din jur să vadă doar omul bun din tine, nu că este greu de realizat și aproape imposibil, dar nici nu are importanță. Și până la urmă, de ce ți-ar păsa de ce cred alții despre tine?

2. Încetează să le faci tuturor pe plac
Dacă totuși vrei să faci cuiva după plac, atunci să faci doar după placul tău. Dacă vrei proceda așa cum crezi că este corect, vrei atrage oamenii – nu pe oricine, ci pe cei care merită să fie alături de tine.

3. Nu bârfi

Să știi că cei care vorbesc cu tine despre cei din jur, vor vorbi cu mare plăcere cu cei din jur despre tine. Să dai crezare zvonurilor este ca și cum ai paria pe un cal pe care nimeni niciodată nu l-a văzut. Este naiv.

4. Încetează să îți mai faci griji

Energia noastră este consumată acolo unde ne sunt concentrate gândurile. Să îți faci griji – înseamnă să cheltuiești timp și energie pentru gândurile pe care nu ai vrea să le vezi materializate. Mai bine ai cheltui energia pe ceva cu adevărat important, ceea ce poți realiza cu propriile forțe.

5. Scapă de sentimentul de nesiguranță și lipsă de protecție

Atunci când ne luăm prea în serios, începem să gândim că cei din jurul nostru abia așteaptă ca să facem un pas greșit și să cădem. Ajunge! Pur și simplu fii tu însuți – și șterge de pe fața ta această mină plictisitoare. Nimeni nu te urmărește. În orice caz, nu atât de insistent.

6. Nu mai lua totul atât de aproape de inimă

Sincer vorbind, cea mai mare parte a oamenilor este ocupată cu evenimentele din propria viață, pentru a-și face griji pentru ceea ce faci tu. Acțiunile oamenilor din jurul nostru nu au nici o legătură cu noi și nu merită să reacționăm la ele.

7. Nu mai trăi în trecut
Toți au avut momente dificile în viață, nu suntem ideali, pentru că am făcut greșeli, indiferent de sfaturile părinților. Dacă nu ai ascultat atunci sfaturile părinților, de ce îți transformi acum viața într-un coșmar, repetând în cap cuvintele lor. Știi, chiar dacă ai făcut greșeli în trecut, fiecare dintre ele te-a făcut mai puternică acum.

8. Nu cheltui banii pe lucruri de care nu ai nevoie, încercând să-ți cumperi fericirea

Și chiar nu ai nevoie de aceste lucruri. Să cheltuiești banii pe lucruri care mai apoi se vor prăfui în casă – e doar o altă metodă de a-ți complica viața. Uneori, cu cât mai puțin avem, cu atât mai bine trăim.

9. Renunță la furie

Dacă vei continua să ții în sufletul tău furia, mai devreme sau mai târziu, asta va face o gaură în el și nu vei avea cu ce să o astupi. Renunță la furie. Odată și pentru totdeauna.

10. Renunță la ideea de a controla tot ce se întâmplă în jur

Controlul – e doar o iluzie. De fapt, lumea în care trăim nu poate fi controlată nici într-un fel. Și vei trăi mult mai ușor dacă vei înțelege și accepta acest lucru. Învață să renunți la ceea ce nu poate să fie alături de tine niciodată.

Sursa: http://revistasufletului.net/

Ce repede se face tîrziu în viață.

Poate că mai am timp, dar nu mai am răbdare cu cei care nu merită nimic din ceea ce sunt eu. Anii au trecut, am învățat lecții predate de oameni, nu de viață. Am ales să nu chiulesc de la ore și am primit toate testele posibile. De la unele am ieșit plîngînd neștiind încotro să o apuc, însă nu am disperat. Lasă, îmi ziceam, așa sunt oamenii…

Acum știu să nu cer mult de unde este puțin, ba chiar am învățat să nu mai cer deloc. Cică mai bine este să fii surprins decît să fii dezamăgit. Înțelept ar fi să nu ai așteptări. Să vezi cum, de la o vreme, nu mai tresari cînd sună telefonul. Ăsta e primul semn că ți se rupe-n paișpe.

Te vor întreba apoi fățarnic-grijuliu, ”Hei, dar ce-i cu tine!? Parcă nu mai ești tu, te doare ceva?”, iar tu le vei răspunde țintindu-le fruntea cu o privire albastră, ” Oo, nu, abia acum nu mă mai doare nimic.”

Ca un călător flămînd și obosit de drum te așterni pe cale și începi să cauți răspunsuri în ceea ce ai devenit. Nu te judeca prea aspru, dă-ți o șansă așa cum ai dat de zeci de ori altora. Ești și tu un suflet de om. Cine ți-a zis că trebuie să fii puternică și fericită, ți-a fost dușman. Nu trebuie nimic niciodată, dacă tu nu vrei. Puternice să fie tractoarele în brazdă, nu eu în viață. Eu sunt o inimă-putere și atît.

Copiii au crescut, din mers pricepi cum să-i lași să devină oameni. Deși te sui pe vîrfuri nu mai ajungi să-i cuprinzi de după umeri, ci îi cuprinzi de brîu și îți pui capul în dreptul inimii să îi auzi bătaia. Cînd erau micuți, erai și tu ca argintul viu. Zile și nopți de griji care nu se vor sfîrși atîta vreme cît te vei numi ”mamă”.

Mă uit la noi cum ne transformăm. Cine nu ar vrea glezne subțiri pînă la adînci bătrîneți? Cine nu și-ar dori să nu simtă niciodată ce-i poliartrita?

Fii cuminte și pricepe: dacă ai gușă, nu-ți vor crește aripi. Că nu ești pasăre, ești om. Tu poți crește în iubire, asta se va vedea pe chipul tău.

Ce repede se face tîrziu în viață. Și nu poți să zici că n-ai știut. Ce n-ai știut? Doar nu ți-a furat nimeni timpul cu oboroaca. Am verificat eu, tot 21 de zile au trecut pînă să iasă puii din găoacă.

Irosim timp cu nemiluita, ca niște copii prostuți stăm cu înghețata în mînă sub soarele arzător. Ca să nu se termine, nu mîncăm din ea, însă imediat vedem că ne-a rămas doar cornetul. Ce-a fost mai bun s-a scurs printre degete.

Acum e luni, acum e vineri. Știm doar să alergăm, încetucu nu mai merg decît bătrînii doar pentru că ei cunosc valoarea timpului. Cînd a murit bunica, mama plîngea sfîșietor și zicea încet lîngă sicriu: S-a dus mila mea, doar mama îmi zicea ”Mai odihnește-te, puică, mai trage-ți sufletul!”

Tic-tac, tic-tac, din clepsidră curge și cînd dormi, ființă. Nu te întrista, bucură-te că ți s-a dat și mulțumește.

Fii bun, nu știi niciodată cînd se stinge lumina. Fără lamentări inutile și mofturi, trăiește cuminte pînă în cea din urmă dimineață.

sursa: https://popesculuminia.wordpress.com/

Când iubirea devine un supliciu...

Iubirea unora este de dorit până când te sufocă. Până când ajunge să te streseze, până când te obosește, până când te obligă să te justifici și să convingi mereu, până când te face să te simți vinovat că nu poți oferi mai mult. Până când îți fură liniștea. Până când te îngrădește și te face să nu te mai simți liber. Până când, în loc să te atragă, te gonește și te face să-ți dorești depărtarea și singurătatea.

Iubirea nu e posesivă, nu obligă, nu reproșează, nu revendică drepturi, nu e egoistă.

Iubirea pentru celălalt nu e despre tine, ci despre el. Despre binele lui, despre liniștea lui, despre fericirea lui. Despre ceea ce vrea el, despre ceea ce este el.

Iubirea nu se strigă în gura mare, ci se arată prin fapte mici, prin înțelegere, toleranță, răbdare, bunătate și lipsă de egoism...

de Irina Binder

 

Sfat de la Jane Fonda: "Atâta vreme cât aveţi o locuinţă și suficienți bani pentru hrană… "

După ce aţi trecut de 60 de ani, pentru că nu mai aveţi foarte mulţi ani în față și pentru că nu puteţi lua cu voi nimic atunci cînd vă duceţi, n-are rost să mai fiţi preocupaţi să economisiți.

Aşadar, cheltuiți banii pe care i-ați pus deoparte, faceți excursii, cumpărați ce vă face plăcere și dăruiți ce vă puteți permite.

Nu vă gîndiţi să lăsaţi chiar tot ce-ați agonisit copiilor și nepoților, pentru că, nu-i așa? nu vreţi să-i transformați în nişte paraziţi care aşteaptă cu nerăbdare ziua în care veţi muri.

Nu vă faceți griji despre ce-o să se întîmple cu ei sau cum veţi fi pomeniți, pentru că atunci cînd ne întoarcem în țărână nu mai auzim nici laudele și nici criticile.

Timpul în care v-ați bucurat de viaţa pe pămînt și de bunurile pe care le-ați agonisit cu atîta trudă se va sfîrşi.
Publicitate

Nu vă frămantați prea mult în legătură cu copiii, pentru că și ei au destinul lor și or să-și găsească, cu siguranţa, drumul în viaţă.

Nu fiți sclavul copiilor voștri! Țineți legătura cu ei, iubiți-i, ajutați-i când au nevoie, dar în același timp, bucurați-vă cât mai puteți de banii pe care i-ați strâns.
Viața înseamnă mai mult decît munca. Pensionați-vă cât de devreme puteți și bucurați-vă de viaţă.

Nu așteptați prea multe de la copiii voștri. Majoritatea își iubesc părinții, dar vor fi prea ocupați cu serviciul și alte angajamente ca să le fie de prea mare ajutor.

După vîrsta de 50-60 de ani, nu vă mai risipiți energia și nu vă mai periclitați sănătatea în schimbul unei averi și mai mari muncind până intraţi în mormant . S-ar putea ca banii voștri să n-aibă nicio valoare în fața doamnei cu coasa.

Cînd să ne oprim să mai facem bani? Cât înseamnă destul? O sută de mii? Un milion? Zece milioane?

Mâncaţi câteva legume și o jumătate de pâine pe zi; din cele trei case pe care le-ați construit, n-aveţi practic nevoie decît de câțiva metri pătraţi: un dormitor, o cameră de zi, o baie și o bucătărie. Atîta vreme cât aveţi o locuinţă și suficienți bani pentru hrană, îmbrăcăminte și utilități, staţi foarte bine. Ar trebui să fiți fericiţi.

Fiecare familie are problemele ei, indiferent de statutul social. Nu vă mai comparați cu alţii în ceea ce priveşte potența financiară.

Renunțați la competiția cine are mai multe posesiuni sau ai cui copii sunt mai bogatibși se plimbă mai mult prin baruri sau prin străinătate. Mai degrabă puneţi în balanță cine are mai mult timp liber, cine este mai fericit, mai sănătos și mai longeviv.

Nu vă frământați în legătură cu lucrurile pe care nu le puteți schimba. Nu ajută la nimic, iar o stare psihică proastă vă poate îmbolnăvi. Creaţi-vă o stare permanentă de bine și identificați ce vă face fericiţi.

Atâta timp cât sunteţi sănătoşi și bine dispuşi, vă veţi face planuri și veţi aștepta cu nerăbdare ziua următoare.

O zi din viaţă fără un moment de bucurie este o zi pierdută.

O zi care aduce un moment de bucurie este o zi câștigată. Un suflet optimist vindecă boala mai repede. Iar un suflet fericit nici nu are ce vindeca, pentru că nu cunoaște boala…

Păstrați-vă o stare de spirit pozitivă, faceți mișcare în fiecare zi, întotdeauna afară, la soare, mâncați multe alimente care conțin vitamine și minerale, și veți avea toate șansele să mai trăiți 20-30 de ani în deplină sănătate și vigoare.

Bucurați-vă de ceea ce aveți și de tot ce vă înconjoară.

Și nu uitați de prieteni. Ei sunt una din bogățiile vieții .

Faceți-vă prieteni trainici, respectând câteva reguli simple: Ascultați-i fără să-i întrerupeți; vorbiți-le fără să le reproșați ceva; faceți-le daruri fără să le pretindeți ceva în schimb; răspundeți-le fără să-i contraziceți; iertați-i fără să-i pedepsiți; promiteți-le fără să uitați.

Așa nu veți fi niciodată singuri.

Vă doresc o viață lungă și împlinită!

de Jane Fonda
sursa: https://citateimpresionante.ro/category/citate-impresionante/

Copilul nu este un instrument, nu vine pe lume ca să trăiască pentru a satisface capriciile, nevoile sau dorințele părinților săi.

 

Copilul, mai ales când a ajuns adult, nu are nicio obligație de a-și face părinții fericiți. Părinții ar fi normal să își găsească împlinirea și fericirea prin ei înșiși, nu prin copilul lor. 
 
Părintele care își acuză copilul că îl dezamăgeste pentru că nu trăiește așa cum își dorește el, care își șantajează emoțional progenitura atunci când nu face alegerile și nu ia deciziile pe care le vrea acel părinte, care spune că suferă când copilul nu se conformează așteptărilor sale, nu dă dovadă de iubire și de bune intenții, ci de egocentrism și egoism. 
 
Părintele care vrea să aibă mereu primul loc în viața copilului său, chiar și după ce acesta își întemeiază propria familie, care încearcă să își împovăreze copilul cu sentimente de vinovăție, milă, rușine sau frică atunci când nu primește atenția pe care și-o dorește, dă dovadă de imaturitate emoțională și, mai ales, de lipsă de respect față de progenitura sa. 
 
Fiecare om are dreptul să își creeze viața pe care și-o dorește, indiferent dacă părintele său aprobă sau nu, este de acord sau nu, cu alegerile și deciziile sale. 
 
Chiar dacă unii părinți fac copii pentru a-i transforma în instrumente, ancore sau extensii ale ego-ului lor, copilul nu are nicio obligație în a se supune sau a se conforma așteptărilor egoiste ale acestora. 
 
Unii părinți își doresc de la copilul lor să trăiască exact așa cum au făcut-o ei, în pofida faptului că nu au dus o viață care să merite să fie copiată la indigo. Au avut relații abuzive, au fost nemulțumiți de nivelul de trăi și de statutul socio-profesional, de alegerile pe care le-au făcut în viață, însă cumva au supraviețuit, iar acest argument este suficient pentru ca să se simtă îndreptățiți să dea sfaturi și directive de viață. 
 
Respectă-ți părinții, însă nu le permite să îți dicteze sau să îți impună cum să trăiești. Ei nu știu mai bine decât tine ce te împlinește pe tine, ce te face fericit sau ceea ce înseamnă pentru tine o viață frumoasă. 
 
Datoria ta este să îți rămâi loial ție însuți în primul rând și să îți creezi viața pe care ți-o dorești. 
 
de Ursula Sandner

Îmi plac la nebunie oamenii asumați.

 

Îmi plac la nebunie oamenii asumați. Cred că este cea mai mare realizare într-o viață de om. Să ajungi la tine, să te privești adânc în suflet, să vezi tot ce-i acolo și să îți spui: ”Ok. Ăsta sunt, mă accept și nu mă judec. Fac tot ce vreau, fără să dau socoteală cuiva”. Să faci alegeri și să îți asumi consecințele. Să accepți că poți greși. Apoi să plătești, ținând capul sus și spatele drept.

Lor nu li se întâmplă nimic. Ei nu au destin. Au liber arbitru. Sunt liberi. Aleg, iau decizii. Și nu se acuză pentru alegerile făcute. Nu se judecă și nici nu își încâlcesc sufletul în ițe nevăzute, din care apoi, se zbat să iasă. Ei nu se zbat. Calcă liniștiți prin viață, așa cum te plimbi prin propria casă. Poate să pice curentul: tu știi clar pe unde îți e așezată mobila, unde sunt pragurile și ușile, și faci slalom printre ele, într-un echilibru perfect. Nu te împiedici, nu cazi și nu te lovești.

Oamenii asumați nu urlă. Nu se înfurie și nu trântesc uși de case ori de suflete. Intră și ies din locuințe și vieți, calmi și fără drame teatrale. În ritmul lor, pe care nimeni și nimic nu îl poate schimba. Sunt ca trestia care, instinctiv, știe când trebuie să se îndoaie ca să nu o rupă vântul.

Sunt statornici și poți să mergi alături de ei până în pânzele albe. Un om care nu se trădează nu va trăda niciodată alți oameni. Sunt ape adânci și calme. Nu oricine le poate intra în suflet. Sunt selectivi, tocmai pentru că știu clar ce își doresc. Dar și când te îndrăgesc, o fac pe viață.

Spun mereu adevărul lor și știu să îl recunoască pe al celorlalți. Nu te vor judeca pentru că ai un alt adevăr decât al lor. Ei știu că fiecare om are dreptul de a-și trăi viața cum crede de cuviință. Tocmai de aceea lângă ei te simți liber. Vrei să dansezi desculț, de nebun, în mijlocul orașului, la o oră de vârf, când e ticsit de lume? Fă-o, iar el va sta imperturbabil lângă tine, te va lăsa să îți faci damblaua și apoi veți pleca mai departe, împreună.

Ei nu generalizează și nu judecă. Ei sunt cei care înțeleg și acceptă. Nu vor spune niciodată că toți bărbații care își părăsesc partenerele sunt porci. Și nici că toate femeile care înșală sunt curve. Nu raportează totul la ei înșiși. Înțeleg că fiecare om are propriul filtru emoțional și lumea este o proiecție. Ei sunt observatori.

Omul asumat nu își plânge de milă și nici nu are nevoie ca alții să o facă. Nu vrea confirmări și nu cere atenție. E sigur, demn și discret. Nu are nevoie să se facă văzut, pentru că el știe că există. Nu are nevoie să îi spună altcineva asta.

Omul asumat e nespus de sensibil. Dacă sapi adânc, sub epiderma sufletului său, vei găsi acolo cicatrici. Frumoase, însă. Pentru că și-a vindecat rănile cu iubire. A învățat că singurul mod prin care poți ajunge la liniște și libertate, e să te lași să fii. Exact așa cum ești. Și așa viața doare pe alocuri dese. De ce să îți meșterești de unul singur alte cruci pe care să ți le pui singur în cârcă? Lasă, că-s îndeajuns ălea by default. Dar, până să înțelegi asta, dai, întâi, o tură prin Iad.

După cum vezi, nu-i chiar așa ușor cum părea la prima citire. Eu am început cu sfârșitul. Dar povestea începe cu iaduri, demoni și suferință. Acum, că știi, tu decizi. Îți asumi alegerea?

 

sursa: Eu sunt femeie

Nu mai fugiti! Stop!

 

Iubirea perfectă? Jale! Nu există așa ceva. Dar asta e minunat. Cum ar fi să trăim toți relația perfectă, la fel? Cum ar fi să iubim la fel, să fim iubiți la fel? Să fie totul perfect, la fel ca la ei, ca la voi, ca la ele. Că perfecțiunea sună bine, dar are un mare defect. E la fel! :)

E foarte ciudată perioada asta în care trăim. Cred că sunt prea multe alegeri. Prea multe opțiuni. Prea mult, prea repede. Vrem rezultate pe loc și nu mai avem răbdare. Nu mai reparăm, înlocuim. Nu mai coasem ceva ce s-a rupt, luăm un tricou nou. Oferte peste oferte. Și în relații. Uităm că lucrăm cu suflete, nu cu obiecte. Și vrem să fie perfect nonstop. Ba chiar și alarma cd dimineața să sune altfel, mai duios, când suntem îndrăgostiți. Și e vina lui, normal, dacă e luni. Sau dacă plouă.

Nu mai fugiți, copii mari. Este magic să fii îndrăgostit, să iubești, să simți că trăiești. Dar magia trece, cand cad cortinele. Și atunci începe viața. Aia pe bune. Luptați pentru voi, pentru iubirea în care credeți. Cuceriți-o pe fata care vă place, chiar daca a zis nu la cafeaua aia, acum un an. Vorbiți între voi, dansați în casă și ieșiți la joacă afară. Închideți telefonul uneori și luați-vă un câine!

Bună dimineața! Nu mai fugiți!

 

sursa: https://www.facebook.com/pg/eupoteusuntmagician/about/?ref=page_internal

Ar trebui să fim mai atenţi cui deschidem uşi spre suflet… Unii vor doar să facă dezastru acolo.

 

Ar trebui să fim mai atenţi cui deschidem uşi spre suflet… Unii vor doar să facă dezastru acolo. Nu foarte mulţi ştiu ce e aceea încredere. Foarte puţini ştiu să o câştige… Şi doar câţiva sunt capabili să n-o trădeze. Cea mai mare încredere trebuie să o ai întotdeauna în tine însăţi şi într-un moment de nebunie curată mai trebuie să ai destul curaj cât să o oferi cuiva care să nu-şi bată joc, deşi ar putea şi ar şti unde să lovească pentru a te durea cel mai tare.

Unor oameni le-aş spune pur şi simplu să plece, apoi le-aş trânti uşa în nas pentru că mi-au ajuns duhoarea de nesimţire pe care o emană, aerul de superioritate pe care au impresia că îl respiră şi altitudinea la care cred ei că se învârt, dar din punctul meu de vedere e o altitudine pe sub pământ. Aşa sunt unii, îi vezi de la distanţă că sunt oameni de nimic şi nu-i vrei sub nicio formă prin preajmă, dar te-ar găsi şi-n gaură de şarpe numai ca să-ţi facă zile negre şi să-ţi scoată peri albi.

Altora le-aş deschide de teamă, dar şi cu teamă. De teamă să nu pierd suflete de valoare din cauza unora pentru care aş da orice să plece, dar şi cu teamă să nu cumva să mă înşel şi să mă pricopsesc cu mai multe bătai de cap şi dureri de suflet.

Şi doar pentru unul simt că aş fi în stare să ies din cochilia mea de granit, aş fi în stare să mă expun unor greutăţi care le-ar putea întrece pe cele pe care le-am trăit până acum, aş fi stare să-mi permit să fiu eu însămi cu defecte şi calităţi, cu naivitate şi maturitate, cu slăbiciuni şi putere, cu tot şi cu nimic.

Dar de unde să ştiu eu sau altcineva pentru cine trebuie să risc totul ca să fiu fericită? De unde să ştiu în care clipă de nebunie am parte de norocul de a întâlni omul potrivit? De nicăieri pentru că nimeni nu mai oferă siguranţă, toţi te lasă cu întrebări, aşa că nu ai decât să le deschizi tuturor uşa sufletului, să-i laşi să intre, să distrugă sau să aibă grijă, apoi să aştepţi să plece sau să rămână, pentru că nu ai de unde să ştii…

 

Dar mă întreb, dacă ţi-aş închide uşa sufletului, ai vrea oare s-o dărâmi din temelii ca să mă poţi iubi?

 

sursa: http://damadetrefla.com/

Încearcă să fii sincer. Atunci când iubești. Atunci când greșești. Atunci când simți că vrei să mergi mai departe singur

 

Încearcă să fii sincer. Atunci când iubești. Atunci când greșești. Atunci când simți că vrei să mergi mai departe singur. Și atunci când simți nevoia să rezolvi problemele și să o ai pe ea alături de tine în continuare. Dar încearcă să fii sincer mereu pentru că sinceritatea a salvat multe relații. Minciuna nu prea a făcut asta. O relație care nu se bazează pe sinceritate, cel mai adesea, e un dezastru.

Tragedia cea mare a relațiilor pe care le trăim în ziua de azi nu este că ne mințim cu disperare încercând să ne demonstrăm nouă înșine cât suntem de pricepuți în a ascunde adevărul de oamenii care cred fiecare cuvânt pe care îl rostim. Tragedia e că nu ne dăm seama cât rău facem, câtă durere vor aduce la un moment dat minciunile noastre… Pentru că minciuna e o otravă care aduce durere în suflete, deși uneori credem că ea face bine.

Dragule, să știi că nu ești puternic sau inteligent dacă tu o minți, iar ea crede. Să știi că nu ești cu nimic mai presus de cei care au mințit înaintea ta și au suportat consecințele, la fel cum nu ești mai presus de cei care vor minți după tine. Dar ai fi mai presus de toți dacă ai recunoaște că ai greșit și că greșești la fel ca oricare al om. Ai fi puternic și chiar mai inteligent pentru că ai fi capabil să înțelegi că, dacă tu reușești să recunoști că ai greșit, poate, ea va fi capabilă să te ierte. Poate, ai fi mai bărbat. Uneori, doare mai tare să afli la final că ai fost mințită o lungă vreme, decât să vină cel drag acasă și să îți spună că a greșit, că știe că a greșit și că te-a rănit. Uneori, simplul fapt că a avut încredere să își recunoască imperfecțiunile și defectele, te face să înțelegi că însemni cu adevărat ceva pentru acel om. Noi refuzăm aproape întotdeauna să recunoaștem că suntem slabi sau că am greșit. Asta poate valora mai mult decât faptul că ai fost destul de slab încât să faci ceva ce ar aduce răni în sufletul său.

Încearcă să fii sincer. Atunci când iubești. Atunci când greșești. Atunci când simți că vrei să mergi mai departe singur. Și atunci când simți nevoia să rezolvi problemele și să o ai pe ea alături de tine în continuare. Dar încearcă să fii sincer mereu pentru că sinceritatea a salvat multe relații. Minciuna nu prea a făcut asta. O relație care nu se bazează pe sinceritate, cel mai adesea, e un dezastru. Și încearcă să fii sincer pentru că numai așa vei reuși să fii tu fericit, înainte de a-i face pe cei dragi fericiți. Dacă există cineva pe care nu îl vei putea minți niciodată, acela ești tu.

Și știi ce mai salvează, de foarte multe ori, relațiile? Să renunți la orgoliu. Așa că, dacă ai vreun telefon de dat, nu ezita să îl dai. Dacă trebuie să-ți ceri iertare, nu văd de ce nu ai face-o. Trebuie să faci un mic pas către fericire, apoi ea va alerga către tine!

 

sursa: http://damadetrefla.com/

Neurologii ne învață cum să fim mai fericiți – 9 sfaturi esențiale pentru orice persoană

 

Când te gândești la ceea ce vrei de la viață, fie că este vorba de bani, de faimă, de iubire, de succes sau de multe călătorii, totul se reduce, până la urmă, la fericire. Cu toții dorim să fim fericiți – un loc de muncă minunat, un iubit perfect și o vacanță de vis sunt doar câteva dintre mijloacele de a ajunge acolo.

De ce avem nevoie pentru a găsi fericirea în noi înșine și în viața noastră de zi cu zi, chiar dacă lucrurile nu sunt la fel de roz ca pe Facebook sau Instagram, așa cum ne place să-i facem pe oameni să creadă? Știința ne vine în ajutor și de această dată…

Știința fericirii

Neurocercetătorii își petrec o mare parte din carieră încercând să înțeleagă mai bine creierul nostru, centrul de control și comandă al fiecărui gând, al fiecărei mișcări sau senzații. Studiul depresiei a luat amploare în ultimii ani – se cercetează intens modul în care oamenii pot deveni mai fericiți.

Analizând centrele de recompense ale creierului, neurologii au descoperit câteva comportamente mici (aparent nesemnificative) pe care le puteți face în fiecare zi pentru a deveni mai fericit.

9 SFATURI ESENȚIALE PENTRU A FI MAI FERICIT

1. Discutați despre problemele și sentimentele dumneavoastră
Vorbind despre ceea ce te face să fii trist, îngrijorat, stresat sau speriat, fie că este un prieten, un membru al familiei sau un terapeut, ne ajută să trecem mai ușor prin problemele noastre și le face să pară mai mici. E cam și cum o greutate se ridicată de pe umerii noștri…

Acest simplu fapt eliberează serotonină și un neurotransmițător care vă ajută să vă simțiți mai bine. Vă veți simți ca și cum ați avea mai mult control asupra situației sau asupra problemei, în loc să vă simțiți neajutorat. Veți aborda cu mai multă ușurință problemele și momentele dificile.

 2. Rezolvați problemele câte una pe rând
Creierul nostru caută în mod constant soluții pentru fiecare problemă și pentru tot ceea ce vă îngrijorează. Oricine a petrecut o noapte furtunoasă, plină de îngrijorări, poate confirma acest lucru. Acumularea de probleme le poate face să pară copleșitoare. Mai mult decât atât, chiar și problemele mici vor părea de nerezolvat.

Soluția (după ce vorbim cu cineva) este să abordăm fiecare problemă pe rând, una câte una. De fiecare dată când luați o decizie bună, creierul se răsplătește cu neurotransmițătorii care calmează sistemul limbic (responsabil pentru gânduri și emoții) și vă lasă cu o viziune și cu o atitudine mai pozitivă. Sfatul nostru? Începeți cu rezolvarea problemelor mici, pentru a vă intra în ritm, și continuați până la cele mai mari.

3. Spuneți „mulțumesc” mai des
Studiile arată că oamenii care au mai multă recunoștință sunt mai fericiți. De fiecare dată când mulțumiți unei persoane, fie că este vorba de persoana care vă servește cafeaua de dimineață sau fie că este vorba de colegul de la IT, acel cuvânt de mulțumire pe care îl adresați vă ajută să vă concentrați asupra aspectelor pozitive ale vieții voastre.

Amintirile pozitive și dragi nouă promovează producția de serotonină în creier, care, după cum bine știm, ajută la înlocuirea anxietății și a iritabilității cu bucurie și optimism. Recunoștința și aprecierea gesturilor mici vă ajută să vă dezvoltați o viziune mai pozitivă asupra vieții de zi cu zi.

4. Învățați ceva nou în fiecare zi
De fiecare dată când înveți ceva nou, creierul se schimbă. Dobândirea de noi cunoștințe determină o adaptare permanentă la un mediu dinamic. Pe măsură ce creierul se schimbă și se dezvoltă, acesta se răsplătește cu o altă substanță chimică, cunoscută sub numele de dopamină, un neurotransmițător al fericirii.

Aceasta este substanța care este eliberată atunci când mâncați ceva delicios, atunci când faceți sex sau atunci când primiți un mesaj text de la o persoană apropiată. Învățarea continuă, pe lângă faptul că vă oferă noi cunoștințe și noi abilități, vă ajută să vă simțiți și mai fericiți și împliniți.

5. Dăruiți o mulțime de îmbrățișări
Oamenii sunt o specie sensibilă și atingerea fizică este extrem de importantă pentru bunăstarea noastră. Acest lucru poate fi observat doar prin urmărirea reacțiilor copiilor cărora li se oferă mai multă afecțiune și mai multe îmbrățișări.

Cercetări recente sugerează că atingerea și îmbrățișarea sunt atât de importante încât creierul nostru percepe lipsa de conexiune fizică în același mod în care percepe durerea fizică reală. Dacă vă simțiți deprimat sau unul dintre prietenii sau membrii familiei dumneavoastră simte acest lucru, încercați cu o îmbrățișare sinceră și caldă. Nici nu vă puteți imagina cât de mult contează…

6. Ieșiți puțin la soare
Un pic de soare contribuie, de asemenea, la creșterea sentimentelor de fericire, în mai multe moduri:

Vitamina D: de asemenea cunoscută și sub numele de vitamina fericirii, vitamina D joacă un rol important în producția de serotonină, care, după cum bine știți, vă ajută să vă simțiți mai fericiți; modul principal în care obținem vitamina D este prin sinteza acesteia în pielea noastră cu ajutorul razelor de soare.

Lumina soarelui crește și activitatea serotoninei din creier. Intensitatea luminii, într-o zi însorită, este de aproximativ 100 de ori mai mare decât lumina ambientală din biroul dumneavoastră; dacă vă simțiți demoralizat, stresat sau anxios, mergeți în aer liber pentru câteva minute și absorbiți câteva raze de soare; veți observa cum veți începe să vă relaxați…

7. Puneți-vă în mișcare
Cu toții suntem de acord că exercițiile fizice sunt bune pentru organismul nostru. Atunci când terminați un program de antrenament, creierul dumneavoastră este încărcat de endorfine, substanțe chimice cu un efect similar cu opiaceele. Endorfinele au capacitatea de a ameliora durerea, de a înfrumuseța starea de spirit și de a vă face să vă simți bine.

Fie că începeți un program de exerciții fizice sau faceți o plimbare rapidă în pauza de prânz, vă veți simți mai împlinit, mai puțin anxios și vă veți bucura de o atitudine mai fericită, mai pozitivă.

8. Odihniți-vă bine
Atunci când nu dormiți bine sau când somnul nu este odihnitor și suficient, nivelurile hormonului de stres numit cortizol devin din ce în ce mai mari. Insomniile și depresia merg mână în mână. Dacă sunteți stresat și aveți probleme cu somnul, veți fi obosit toată ziua, veți avea o putere de concentrare mai scăzută și veți obține mai puține lucruri, fapt ce va crește și mai mult nivelul de stres. Astfel, ciclul vicios continuă.

9. Concentrați-vă pe amintirile pozitive și pe evenimentele viitoare
Prin reflectarea asupra amintirilor pozitive, cele dragi nouă, precum distracția din vacanță sau activitățile din weekendul ce tocmai a trecut sau un lucru frumos pe care ți l-a spus partenerul, vei obține un nivelul crescut al serotoninei, fapt ce te va ajuta să devii mai fericit și mai pozitiv. De asemenea, un efect asemănător se produce în cazul anticipării evenimentelor bune care vor urma.

În loc de concluzie…
Nu spunem că o promovare, un câștig financiar, o medalie olimpică sau o cerere în căsătorie nu vă vor face mai fericiți, pentru că vă vor face! Doar că astfel de evenimente apar mai rar în viața noastră, nefiind la ordinea zilei… Anul are 365 sau 366 de zile – ar trebui să fim fericiți, sau măcar să încercăm să fim fericiți, în fiecare dintre aceste zile…

Toată lumea merită să fie fericită – ajutați-ne să răspândim bucuria prin distribuirea acestui articol prietenilor și familiei voastre!

 

sursa: https://sevedetot.ro/

 

Nu permiteți nimănui să vă umilească!

Vreți să fiți buni tot timpul, chiar și cine nu merită, dar ajungeți să vă simțiți de multe ori umiliți? Nu dați voie nimănui să vă folosească. Iată ce trebuie să faceți pentru a nu trece printr-o asemenea situație.

 

Nu vă subestimați!

Un prim pas pentru a nu fi umiliți de cei din jur este să nu vă subestimați niciodată. Iubiți-vă suficient de mult ca să aveți puterea să îl respingeți pe cel care considerat că nu e potrivit pentru viața dumneavoastră.

 

Nu vă comparați niciodată cu alte persoane!

E o greșeală care s-ar putea să vă coste! Fiți recunoscător pentru tot ceea ce aveți, indiferent cât de mici sau mari sunt realizările dumneavoastră. De când nu v-ați mai gândit la ce vă doriți? Nu doar partenerul e în măsură să o facă, ci și dumneavoastră. Doar așa veți reuși să faceți alegeri potrivite.

 

Învățați să spuneți nu!

 

Toată lumea s-a obișnuit să acționați atunci când sunteți rugați? E foarte important să nu încercați să-I mulțumiți pe toți și să învățați să spuneți nu. Dar și să nu mai fiți de acord cu lucruri pe care nu le meritați. Până la urmă, mai bine tăiați răul din fașă, decât să suferiți mai târziu. A face ceea ce vă doriți, din când în când, nu e nici o dovadă de egoism. Din contră, înseamnă că vă pasă de propria viață.

Nu vă mai faceți grijă cum gândește unul sau altul din jurul dumneavoastră. Fiți sinceri cu dumneavoastră!

Un articol de Felicia Iederă

Nimeni nu pleaca dintr-o relatie functionala

 

Barbatul este gradinarul casei – de el depinde cum arata gradina – plina de flori si parfumuri ametioare, sau plina de buruieni.

Femeia este floarea caminului! De ea depinde cum va mirosi in casa.

Barbatul si femeia – adica gradinarul si floarea – nu pot avea o relatie distructiva. Intre ei trebuie sa existe o armonie perfecta.

Daca echilibrul se strica, totul se duce de rapa, iar gradina, care pana mai ieri era plina de flori frumos mirositoare, se transforma intr-un desert.

Cred ca suntem cu totii de acord cu ideea ca nimeni nu pleaca dintr-o relatie functionala. Acest lucru e valabil si pentru barbati si pentru femei.

Nu am auzit in viata mea pe cineva spunand ca s-a saturat de atentie, apreciere, grija, vorbe bune, intelegere, ascultare, implicare, gesturi de iubire sau sex excelent.

Imi si imaginez cum ar arata un dialog:

– De ce te-ai despartit?

– Nu mai puteam frate, se umpluse paharul…

– Cum asa? Ce nu mergea?

– Nimic, totul era excelent…

– Umbla cu altii? Te insela?

– A nu, nici vorba. Ma respecta, ma iubea si sexul era incredibil, ca la inceput.

– Si atunci? Iti facea reprosuri, te batea la cap, avea toane?

– Nu frate, era super-misto. Era fericita alturi de mine, ma aprecia, era mandra de realizarile mele, iar seara, cand veneam de la munca, era extrem de iubitoare.

– Hm, jur ca nu inteleg… Avea vreo boala?

– Nu, era sanatoasa tun. Ne iubeam ca dementii.

– Si atunci, de ce ai plecat?

– Nu mai suportam atata bine!!!

Ati auzit vreodata asa ceva? Nici eu!

Concluzie – nimeni nu iese dintr-o relatie in care lucrurile functioneaza!

Lucrurile se strica atunci cand gradinarul si floarea incep sa nu se mai inteleaga. Iar asta se intampla aproape de fiecare data dupa ce dispare perioada hormonala, indragostirea.

Atunci incep problemele. Si mai funny este ca oamenii parca stiu dinainte ca relatia lor va ajunge intr-un soi de impas si de la bun inceput se multumesc cu putin, nu mai fac nimic pentru a pastra frumusetea sentimentelor lor.

Singuri ne sabotam! Nimeni nu o face mai bine ca noi!

Noi suntem cei care ne distrugem relatiile. Am vazut oameni casatoriti care nici macar nu se mai privesc in ochi; sotii care vorbesc urat despre sotii lor, soti care vorbesc urat despre sotiile lor… horror.

Iar cand ii intrebi – de ce mai stati impreuna? Multi invoca existenta copiilor, altii spun ca din comoditate, altii spun ‘si ce vrei sa fac? sa o iau de la capat?’… prea putini spun ‘pentru ca il/o iubesc’.

O fi atat de greu sa avem grija de relatiile noastre? Sa fim corecti, sa vorbim frumos, sa nu ne varsam nervii acumulati la munca pe umerii partenerului/ei, sa comunicam ceea ce simtim fara sa ajungem sa ne luam de gat, sa ne complimentam chiar si dupa 10 ani?

O fi atat de greu? Refuz sa cred!

Eu cred ca avem un pattern mental gresit – avem senzatia ca celalalt e o reduta ce trebuie cucerita si, ca orice cuceritor, dupa ce bagam steagul pe cea mai inalta cladire, ne indreptam atentia spre urmatoarea reduta.

Eu raman in continuare la parerea ca nu exista curve si spargatori/oare de relatii si casnicii.

Noi suntem teroristii propriilor relatii, noi suntem cei care ne punem cu zambetul pe buze vesta cu dinamita si aruncam in aer ceea ce am construit.

Nimeni nu pleaca dintr-o relatie functionala. Dar, pentru a fi functionala, intai trebuie sa ne dorim sa fie asa… Aici e marea problema! Chiar vrem?

 

de Andrei Vulpescu

sursa: http://www.vulpescu.eu/

Ce ai făcut azi diferit de ieri să-ți fie mai bine mâine?

 

Cu toții ne dorim schimbări majore în viață. Visăm cu ochii deschiși să ne trezim într-o dimineață și totul să fie diferit.

Ne dorim să luăm o pastilă minune și puf… suntem diferiți: alte obiceiuri, alte atitudini, altă personalitate.

Urmăm sute de cursuri de dezvoltare personală, citim zeci de cărți motivaționale și… stăm… și așteptăm minunea… să apară peste noapte o zână din povești cu bagheta ei magică și să ne transforme în ceea ce vrem.

Însă câți dintre noi sunt dispuși să facă ceva concret în direcția dorită? Câți suntem dispuși să ne schimbăm cu adevărat?

Toate experiențele prin care trecem ne produc schimbări în comportament, fie că vrem sau nu să acceptăm.

Unele le percepem, ne fac plăcere și suntem mândri de ele. Ne lăudăm în cele patru colțuri ale lumii cu rezultatele obținute. Și zâmbim cu toată ființa.

Altele nici măcar nu vrem să le recunoaștem, le negăm profund. De parcă ne-ar fi rușine cu ele. Sau chiar frică…

Însă peste ani, când ne uităm în urmă, realizăm că nu mai suntem cine am fost la început de drum. Vedem că timpul și-a pus amprenta peste noi irevocabil și iremediabil…

Înțelegem cât ne-am schimbat…

Vor fi zile în care te vei simți extraordinar, pe val. Toate vor merge din plin. Norișorii ți se aliniază și sunt de partea ta în tot ceea ce îți propui.
Profită de aceste perioade! Iubește-le și bucură-te de împlinirea ce o simți. Sunt acele momente în care simți în toți porii că faci ceva pentru tine.

Pentru că vor veni, inevitabil de altfel, și perioade când vei fi în cădere liberă. Când nimic din ce faci nu mai are sens sau logică.

Acestea sunt clipele în care este nevoie să te iubești mai mult pe tine însuți, să nu renunți la visul tău, la tine.

Simplu fapt că la finalul zilei ești viu și respiri e o victorie. Poate ți se pare mică, însă ea va face diferența majoră în viitor.

Nu te opri să faci pași mici, fie ei în stânga sau dreapta direcției în care crezi că ar trebui să mergi. Important este să nu te oprești.

Continuă chiar dacă ai căzut. Nu te abandona! Poți să o scoți la capăt în final.

Nu asculta fricile și limitările care te sabotează. Ascultă-ți inima! Intuiția te va ghida către acea luminiță de la capătul tunelului care îți este destinată doar ție.

Să lupți cu tine, cel vechi, cu obiceiurile care te storc de energie poate fi greu.

Să-ți accepți înfrângerile ca fiind parte din evoluția ta către ceva mai bun poate părea aproape imposibil.

Să-ți iubești cicatricile lăsate de experiențele prin care ai trecut ca să ajungi omul de care poți fi mândru azi este o bucurie.

Căci, da, adevărata schimbarea nu este ușoară. Cere muncă, implicare, voință și perseverență.

Schimbarea vine la pachet cu pierderea unor prieteni pe care îi considerai familia ta.

Schimbarea poate veni cu durere fizică și chiar boli… Ai încredere… continuă…

Să nu uităm că pentru a face curat într-o încăpere întâi faci mizerie, cauți să scoți ceea ce nu mai este de folos: regrete, frustrări, ură, gelozie.

Aerisești întreg organismul cu ceea ce îți dorești să devii și locul rămas liber îl umpli cu iubire, încredere, acceptare, iertare.

Nu te aștepta ca cei din jur să vadă efortul tău. Ei sunt preocupați cu propria lor viață, ca și tine.

Vei suferi și vei fi dezamăgit căutând aprobarea altora. Nu o fac cu rea intenție, o știi prea bine dacă stai să te gândești puțin.

Fă schimbarea pentru că așa decizi tu și simți că este cel mai bine pentru tine.

Nu accepta să te schimbi să fii acceptat de ceilalți. Asta ar fi un chin și cu prima ocazie vei reveni la vechile obiceiuri. Te vei încărca cu și mai multe frustrări, regrete, amărăciune.

Toate iau timp și muncă. Multă muncă cu tine însuți ca om.

Ești minunat cu fiecare decizie pe care o iei azi, diferită de ieri, pentru a-ți fi mai bine mâine!

sursa: http://www.catchy.ro/

Oricât de bun ai fi, oamenii tot îți vor căuta defecte.

Oricât de bun ai fi, oamenii tot îți vor căuta defecte. Iar atunci când nu vor găsi, le vor născoci. 

Întotdeauna vei deranja pe cineva, vei trezi o rană veche și vei atinge o coardă sensibilă. Pentru că unele persoane nu suportă să vadă un suflet mai bun ca al lor....

Totuși, fiecare om pe care îl ierți vindecă o parte din tine! Iertarea este medicamentul sufletului... Când sufletul ne doare, şi trupul ajunge să sufere. Iertarea nu este o atitudine bruscă, rapidă. Iertarea este o călătorie profundă, un proces complex, un travaliu care durează... Puterea sfântă de a ierta este o putere dumnezeiască, căci El în nemărginita Sa iubire este cel dintâi care iartă, iartă și necontenit iartă… Iertarea zguduie ființa omului. Când cineva se așteaptă la pedeapsă și primește iertare, face ca să se umple cerul de sfinți.

Alegi să experimentezi această putere vindecătoare? 

Iartă! Iartă-te!

de Iermonah Hrisostom Filipescu

Despre iubire şi despre felul cum iubesc oamenii

Despre iubire şi despre felul cum iubesc oamenii va fi mereu de vorbit. Astăzi vreau să fiu scurt şi concis, aşa că voi începe cu întrebarea pentru ce te-ai născut, pentru ce trăieşti, de ce munceşti, de ce îţi întemeiezi o familie ca, apoi să îmbătrâneşti, dacă nu iubeşti? Care este logica gândirii tale, oare cine ţi-a adormit minţile?

Universul funcţionează prin iubire, îţi vorbeşte despre iubire, este iubirea însăşi, Sursa tuturor lucrurilor ori fiinţelor care există. Iubirea este scopul şi destinaţia creaţiei aşa cum o cunoaştem.

Există oameni care sunt iubiţi în mod necondiţionat pur şi simplu pentru că există. Ei sunt iubiţi de familiile lor, de colegi și prieteni, şi nu sunt obligaţi să facă ceva ieşit din comun ca să obţină apreciere sau respect.

Eu sunt nevoit să readuc lumea pe linia ei de mers doar ca oamenii să îmi dea bună ziua. Oftez, totuşi nu mă plâng. Mi-am dobândit respectul și am primit iubirea. Eu îţi redau siguranţa. În viaţă tu nu încerca să înţelegi toţi oamenii, caută în schimb să îi accepţi, chiar dacă aceasta constă în a trăi separat de ei din cauza preferinţelor lor.

Am cunoscut oameni care au fost învăţaţi să trăiască cu frica în suflet, lor nu li s-a vorbit despre iubire și au înţeles că viaţa este deosebit de grea, că fiecare luptă pentru binele propriu, că nu mai există dragoste ori că împlinirea de sine constă în a îl înşela pe altul. Dar s-au păcălit ușor și au sfârşit prin puşcării.

Și totuşi, am întâlnit şi familii care şi-au educat copiii cu dragoste şi cu înţelepciune, demonstrându-le că viaţa este minunată chiar şi când e greu, că nu pot fi mai sus ca ceilalţi deoarece nu suntem toţi la fel și că prin colaborare se dobândeşte succesul, nu prin competiţie. Cei despre care îţi vorbesc sunt oameni cu caracter puternic, ei au devenit doctori, psihologi, scriitori, artişti, analişti, mediatori, fondatori de ONG-uri, iubitori de viaţă şi de tot ce ne oferă ea.

Dragostea este ca un glonţ care îţi străpunge pieptul în căutarea inimii. Ai rămas înmărmurit, te prăbuşeşti crezând că mai ai câteva secunde de trăit. Însă prin rană dragostea îţi curăţă sângele care a fost otrăvit. Este furia îngerilor!
 

Poveşti adevărate despre iubire

Eu, personal, cea mai mare parte din viaţă mi-am petrecut-o plângând pe interior, cu toate că în faţa oamenilor mă făceam că râd şi am ruginit. Astăzi zâmbesc în interior dar o fac discret, în aşa fel încât să nu îi rănesc pe ceilalţi cu fericirea mea.

Prima dată când o persoană necunoscută s-a purtat frumos cu mine, m-am întrebat nedumerit de ce o face? Trăiam experienţa însă nu reușeam să cred în ea. Eram curios de ce mă iubeşte, de ce îi este drag să stea în prezenţa mea? Nu am primit niciun răspuns, iar mai târziu am realizat că nu puneam întrebarea potrivită.

Întrebarea potrivită era, de ce majoritatea oamenilor care m-au cunoscut m-au urât? Eu nu le-am provocat rău, nici nu i-am deranjat în vreun fel, nici dacă aş fi intenţionat să o fac nu o puteam face, eram doar un copil. Şi atunci am înţeles.

Am înţeles că acolo de unde am venit guverna iubirea iar ceea ce nu era iubire nu avea autoritate, că eu nu puteam trăi experienţa de a nu fi iubit în sânul iubirii înseşi. Dar astăzi ştiu ce simte un om care nu este iubit, față de cel ce nu iubeşte şi invers. În lumea aceasta nu poţi tânji să fii iubit şi să fii iubit, dar poţi iubi pe oricine, oriunde, oricând și în mod necondiţionat, adică pe gratis.

Ai fi gata să renunţi la persoana iubită dacă ai şti că altă persoană o poate face cu adevărat fericită? Asta înseamnă să iubeşti cu inima, mintea vrea totul pentru ea. În viaţă bucură-te de tot dar, nu îţi lipi inima de nimic, de lucruri și de oameni, de trăiri sau nici măcar de tine. Aici totul este trecător, inclusiv trupul tău și mintea ta.

Despre iubire, îndemnuri şi idei

Există oameni care îşi trăiesc vieţile la parter, există oameni care trăiesc la etajul unu și oameni care trăiesc dar pe acoperişul lumii. În funcţie de felul cum iubesc, se plasează undeva. Acesta despre care îţi vorbesc e Automatismul prin care funcţionează mintea. Inima nu are nevoie de reguli.

Ai observat faptul că în prezenţa anumitor persoane te simţi încordat, iar tensiunea creşte odată cu secundele care trec parcă ar fi ore? Acestor tipuri de persoane nu le poţi vorbi despre iubire, despre pace sau frumos. Ele compară, condamnă, emit judecăţi de valoare, dispreţuiesc și desconsideră. Și totuşi nu ele se fac vinovate de suferinţa ta, tu eşti singurul responsabil pentru fericirea ta. Căci fericirea ta depinde doar de tine.

Nu te mai critica, nu te mai teroriza. Acceptă-te aşa cum eşti. Nu ai nevoie să fii altfel decât eşti. Iubește-te. Respectă-ţi corpul, mâncând sănătos, odihnindu-te la timp. La ce ţi-ar folosi bogăţiile lumii trăind ca pacient, într-un sanatoriu, ori ca un deţinut în penitenciar? Ce alinare îţi aduc toate proprietăţile când locuieşti de unul singur? Cui îi vorbeşti despre iubire, spunându-i te iubesc, noapte bună, la mulţi ani sau Crăciun fericit?

În urmă cu câteva zile am întâlnit un bătrân care s-a vindecat de cancer. După primele cinci minute de când ne-am cunoscut m-a întrebat râzând, cu o expresie luminată:

– Nu vrei o maşină? Fără bani. Eu nu mai conduc, copiii mei au maşinile lor.

Ahaaa, deci aceasta este starea de spirit. Dezvoltă-ţi o atitudine de învingător şi vei deveni unul. Simte liber!

Iubirea aleargă spre iubire aşa cum aleargă şcolarul de cărţile sale, şi aşa cum tot el se îndreaptă către şcoală încruntat, se desparte şi iubirea de iubire. (William Shakespeare)

 

de Alberto Bacoi

 

Mesajul Juliei Roberts: Perfecțiunea este o boală a națiunii.

Azi, am pus o poză fără machiaj. Știu că am riduri, dar vreau să mă vedeți dincolo de asta.

“Perfecțiunea este o boală a națiunii. Ne acoperim fața cu tone de farduri. Ne injectam botox și ne înfometăm ca să avem formele perfecte. Încercam să ne reparam, însă nu poți sa repari ceea ce nu vezi. Sufletul este cel care are nevoie de operație estetică. Este timpul să luam atitudine”, a scris Julia Roberts.

Aceasta a adăugat: „Cum să te aștepți să te iubească cineva dacă tu nu te iubești? Trebuie sa fii fericit cu tine. Nu contează cum arăți pe dinafara, ci contează cum ești pe dinauntru. Azi, am pus o poză fără machiaj. Știu că am riduri, dar vreau să mă vedeți dincolo de asta. Vreau să ma accept așa cum sunt în realitate și vreau și voi să faceți la fel, vreau să vă acceptați așa cum sunteți, să vă iubiți așa cum sunteți”.

Dacă iubirea te îmbolnăvește, oare ura te vindecă?

 

Dacă iubirea te îmbolnăvește, oare ura te vindecă sau îți oferă falsul refugiu care se transformă într-o închisoare al cărei prizonier ai devenit? Femeie, există și bărbați urâți, dar viața ți-a pus la dispoziție șansa de a ierta și a înainta în călătoria ta. Decizia este a ta. Spune-mi povestea ta dacă simți și poți. Începem!

Prima zi de august. Am deschis geamul, cerul e înorat, circulă un aer răcoros de octombrie. Am scris un articol insuportabil, așa cum rareori obișnuiesc să fac. Dacă obișnuiești să te folosești de oameni ca să ajungi la interesele mărunte pe care le ascunzi în spatele iubirii, mesajul nu e pentru tine, nu îl citi.

Oamenii nu pot fi trași la răspundere pentru faptele lor căci nu sunt conștienți pe deplin. Nu poți condamna un orb care mergând pe stradă se împiedică și cade iar în cădere lovește pe cineva. El este orb, nu vede, de aceea oamenii au avut nevoie de dragostea care îi însănătoșește. Asta nu înseamnă că nu trebuie să fie precauți. E necesar.

Dragostea este singura care vindecă pe această planeta și cea mai eficientă armă a ei este iertarea. Dragostea este medicamentul. Ori, noi, atunci când ne îmbolnăvim, nu condamnăm medicamentul, care este dragostea, ba căutăm să identificăm ura care s-a așezat înăuntrul nostru și ne îmbolnăvește. Restul sunt povești absurde pentru copiii de toate vârstele.

Și nu din cauza faptului că iubești te doare. Nu dragostea te îmbolnăvește. Te doare din cauză că nu ți se răspunde înapoi pe măsura așteptărilor tale. Gelozia te doare, goliciunea care rămâne după moartea visurilor tale te ucide și pe tine. Faptul că te-ai înșelat în privința unui om te doare, când o persoană pe care te bazezi s-a folosit de tine te doare.

Dragostea este singura care te mângâie. Deoarece, cu toții își descarcă gunoiul în curtea ta, inclusiv tu atunci când te învinovățești pentru ceva sau când ceri prea mult de la tine în timp foarte scurt. Atunci nu urăști doar ceea ce te înconjoară, te urăști inclusiv pe tine iar ura te îmbolnăvește. Apoi, îmbătrânești prematur, te stingi ușor și începi să mori și nu știi.

Și totuși, distrugându-te te construiești. În felul acesta moare egoul în tine și ia naștere ființa care ești. Altfel, nu ai putea să experimentezi ca să crești, atunci ai fi venit pe Pământ ca să trăiești degeaba, atunci ți-ai fi consumat anii și energia degeaba. Dragostea curată nu poate fi prostită de nimeni și nu suferă niciodată.

Ura a stricat familii și i-a făcut pe oameni să alerge până au obosit. Mulți aleargă întreaga viață. Ei nu aleargă însă după bani sau după lucruri, prin intermediul banilor și al lucrurilor caută iubirea și atenția care nu se pot cumpăra!

Dacă într-o relație oferi totul dar nu primești ceea ce aștepți în schimb, iar, pentru asta urăști iubirea, ceea ce simți nu este iubire, este un târg. Oferi ceva în speranța că vei primi altceva dar astfel rămâi dezamăgit. Apoi, regretul te îmbolnăvește. Cu iubirea nu te uiți în spate, atunci când iubești necondiționat oferi și mergi mai departe.

Noi oamenii am dovedit că suntem campioni la îndoieli. Din acest motiv am creat altfel de iubire, pe lângă iubirea necondiționată, expresie care este un pleonasm prin definiție. Am creat iubirea promisiunilor, cea a jurămintelor și garanțiilor. Când viața nu se derulează în parametri tiparului ales, ne răzvrătim și ne îmbolnăvim.

În realitate, iubirea nu poate fi altfel decât necondiționată. Fiindcă, atunci când condiționezi iubirea tu ai schimbat direcția, ai sărit de pe linia ta și ai intrat în câmp ca boul. Atunci confunzi iubirea cu târgul și șantajul, pe viitor vei vrea să îți dezvolți afacerea. Vei căuta o femeie, două, trei ori zece dacă vrei și poți, când tu nu ai învățat să iubești nici măcar una. Dar goliciunea îți stârpește inima, de aceea te îmbolnăvești.

Frica te îmbolnăvește

Festivitățile și verighetele nu dovedesc faptul că iubești ori că ești iubită. Ele nu au nicio legătură cu ceea ce simți în interiorul tău. Aceste obiceiuri sunt practicate de oamenii care trăiesc în lumea aparentă, ei le fac de fațadă. Ele le oferă o scurtă senzație de satisfacție însă în scurt timp dispare tot sensul. Trăiești cu inima închisă lângă un om care nu își deschide inima în fața ta. Te căsătorești cu mintea de aceea te paște despărțirea.

Deschide-ți inima și nu trăi mărșăluind în rând cu gloata, îndrăznește. Oamenii sunt atât de fricoși încât vor spune despre tine că ești naiv atunci când vor vedea că te pregătești să iubești cu toată ființa ta. Vor considera că nu ești conștient de suferința în care s-ar putea transforma bucuria.

Ei te privesc cum traversezi podul mișcător al sentimentelor, crezând că nu ești conștient că te-ai putea îneca. Dar ei nu știu că tu ai horărât să îmbrățișezi viața în mod conștient, cu toate provocările ori riscurile. O viață petrecută pe uliță, privind cu râvnă la cum trăiesc ceilalți, nu este viață.

Căci, e absolut natural ca pe durata călătoriei să existe provocări și pericole. Altfel nu te-ai mai putea bucura când ajungi undeva. Dacă drumul iubirii ar fi lin nu ai mai pleca. Totuși viața te-a făcut să simți pe pielea ta cum trăiesc învingătorii.

sursa: https://vorbindcudumnezeu.com/