Nu transforma iubirea într-un lanţ care-ţi strânge partenerul tot mai tare, doar pentru a te asigura că el încă-ţi aparţine.
Iubirea ar trebui să te facă să dansezi, nu să rămâi blocat.
Ea este ca un continent întreg încă neexplorat, însă, cu cât îţi asumi mai mult acest curaj, cu atât descoperi lucruri incredibile, lucruri care s-au ascuns privirii celorlalţi…celor care n-au avut curaj.
Cum ai putea să explorezi frumuseţea atunci când eşti legat? Cum ai putea să atingi orizontul când cel de lângă tine nu-ţi dă dreptul să te mişti?
Va transformaţi amândoi în sclavii propriilor voastre slăbiciuni. Unul din voi devine incapabil să-şi ia zborul, iar celălalt incapabil să-şi dea seama că nu este altceva decât un paznic…
Un paznic trist care nu scapă din vedere nicio clipă persoana transformată în obiectul propriei sale posesivităţi.
Noi, oamenii, am dat un nume iubirii doar pentru a şti cum să ne raportăm la ea atunci când abuzăm de acest cuvânt.
Ea totuşi nu are nume. Ea nu are nici formă!
Cu toate acestea, doar prin iubire ne putem înţelegem sensul.
Puţine mai sunt libertăţile de care beneficiem cu adevărat, iar libertatea de a iubi este încă tangibilă şi reală.
Restul libertăţilor sunt impozitate…
Dacă vezi că nu te potriveşti cu un om, pleacă!
Este dreptul lui să caute o altă experienţă de viaţă alături de un partener potrivit.
Este obligaţia ta să-ţi acorzi o altă şansă….
Nu condamna definitiv la nefericire două fiinţe:
Una din ele incapabilă să-şi ia zborul, iar cealalaltă incapabilă să-şi dea seama că nu este altceva decât un paznic care strânge tot mai tare un lanţ…
….pe care-l numeşte în mod greşit IUBIRE!
de Adrian Cutinov
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*