Cine ar putea sa-ti fure iubirea?
Cum putem fi atat de fragili incat sa credem ca cineva ne poate fura iubirea?
Cum poate cineva sa creada ca undeva, in lumea asta mare, exista oameni specializati in spargeri de suflete?
Stiu, exista celebra formulare – ‘spargatori de relatii sau de casnicii’. In realitate, persoanele astea nu sparg nimic. Ele doar speculeaza iubirile nesigure, iubirile fragile… nisipurile miscatoare. Acolo isi fac loc, acolo actioneaza.
Degeaba pui caini de paza, degeaba incerci sa controlezi, degeaba inchizi iubirea intre ziduri de piatra, daca iubirea este fragila, nesigura… fricoasa.
Apropo de ziduri de piatra, mi se pare foarte funny cum la casatorie, oamenilor li se ureaza ‘casa de piatra’. Ce urata urare! Parca le spui – ‘de acum incolo, iubirea voastra se va muta la Alcatraz, corpul C, celula 160. Succes in detentie’.
Acum cateva zile am prezentat o tombola pentru nunti si am vorbit putin despre asta, despre aceasta ‘casa de piatra’. Si le-am zis acelor oameni – 121 de cupluri ce urmau sa se casatoreasca – sa nu se mai gandeasca la casa de piatra, ci la gradina iubirii lor. Sa o ude zilnic, sa aiba grija zilnic de florile iubirii lor pentru ca altfel, daca acestea se vor usca… acea casa de piatra nu ii va ajuta la nimic.
Iubirea nu poate fi inchisa intre patru pereti de teama hotilor de sentimente. Ea nu fuge la aparitia primei tentatii. Daca se intampla asta inseamna ca nu a fost iubire si poti spune un ‘multumesc’ din tot sufletul.
Cand iubesti, lasi usa larg deschisa. Oricine poate intra, dar nimeni nu poate fura nimic.
Tocmai asta da frumusete iubirii – deschiderea, libertatea… Libertatea aia in doi. Exista, nu va speriati.
Exista si este tare frumoasa.
Cum poti construi iubirea, daca pleci la drum cu ideea ca relatia sau casnicia inseamna o pierdere a libertatii? Ce fel de iubire poate fi aia?
Mie imi suna a chin!
Cum poti construi iubirea, daca pleci la drum cu ideea ca cineva incearca sa ti-o fure? Ce fel de deschidere e asta?
Mie imi suna a frica!
Iubirea nu inseamna constrangeri si privare de libertate – aia se numeste sclavie.
Atunci cand iubesti, ai parte de libertate… acea superba libertate in doi.
Din pacate, iubirea tine din ce in ce mai putin pentru ca foarte putini oameni mai au chef sa munceasca, nimeni nu mai pare dispus sa construiasca, nimeni nu mai are chef sa stropeasca zilnic gradina iubirii…
Din ce in ce mai multi se multumesc cu acele shot-uri de chimie, cu acele senzatii de zbor, dupa care pica in depresie… isi acopera sufletul cu balarii si asteapta resemnati urmatorul shot.
Multi oameni se tem de iubire. Se tem de iubire tocmai pentru ca ea este diferita de acea stare de betie sentimentala – este o stare matura, superioara… mult mai linistita! Iar linistea sperie, plictiseste, iar noi ne dorim sa fim nevrotici!
‘Sa mai copilarim putin. De ce atata graba’? – isi spun unii. ‘Iubirea trebuie sa vina fara sa faci eforturi… ea este un dat’ – spun altii.
Ehe, daca ar fi atat de usor. Iubirea este insa o constructie complicata. De aceea orice om este capabil sa se indragosteasca, insa nu oricine este capabil sa iubeasca. Iubirea nu inseamna doar vara… soare, distractie. Iubirea inseamna si iarna si viscol si zapezi…
Din pacate, foarte multi oameni intra in iubire murdari pe talpile sufletului, intra cu teama… speriati, ba chiar disperati pe alocuri si impun rapid restricti, controale… vamuiesc iubirea!
Fara sa-si dea seama, ei transforma iubirea in obsesie, in chin, isi sufoca partenerii, dupa care se plang ca lumea e rea si ca au ghinion, ca nimeni nu sta langa ei. De aici si pana la razbunare mai este doar un pas.
Nu, lumea nu este rea, insa iubirea nu accepta talpi murdare de noroi, suflete otravite. Ea functioneaza doar pe curat! Pesemne asta este si motivul pentru care in lumea asta exista atat de putine iubiri curate.
Oamenii au uitat sa se stearga pe suflet. Unii chiar refuza acest lucru. Si ne mai miram ca Romania este pe locul 5 in topul european al tarilor depresive…
Pe mine nu ma mira. Oamenii ajung sa-si doreasca sa fie iubiti refuzand iubirea prin propriile comportamente. Ce ironie…
Ca sa revin la ideea de baza, iubirea inseamna libertate… cainii de paza nu au ce cauta in peisajul ei… Niste pisici simpatice sunt suficiente.
Cum poate cineva sa creada ca undeva, in lumea asta mare, exista oameni specializati in spargeri de suflete?
Stiu, exista celebra formulare – ‘spargatori de relatii sau de casnicii’. In realitate, persoanele astea nu sparg nimic. Ele doar speculeaza iubirile nesigure, iubirile fragile… nisipurile miscatoare. Acolo isi fac loc, acolo actioneaza.
Degeaba pui caini de paza, degeaba incerci sa controlezi, degeaba inchizi iubirea intre ziduri de piatra, daca iubirea este fragila, nesigura… fricoasa.
Apropo de ziduri de piatra, mi se pare foarte funny cum la casatorie, oamenilor li se ureaza ‘casa de piatra’. Ce urata urare! Parca le spui – ‘de acum incolo, iubirea voastra se va muta la Alcatraz, corpul C, celula 160. Succes in detentie’.
Acum cateva zile am prezentat o tombola pentru nunti si am vorbit putin despre asta, despre aceasta ‘casa de piatra’. Si le-am zis acelor oameni – 121 de cupluri ce urmau sa se casatoreasca – sa nu se mai gandeasca la casa de piatra, ci la gradina iubirii lor. Sa o ude zilnic, sa aiba grija zilnic de florile iubirii lor pentru ca altfel, daca acestea se vor usca… acea casa de piatra nu ii va ajuta la nimic.
Iubirea nu poate fi inchisa intre patru pereti de teama hotilor de sentimente. Ea nu fuge la aparitia primei tentatii. Daca se intampla asta inseamna ca nu a fost iubire si poti spune un ‘multumesc’ din tot sufletul.
Cand iubesti, lasi usa larg deschisa. Oricine poate intra, dar nimeni nu poate fura nimic.
Tocmai asta da frumusete iubirii – deschiderea, libertatea… Libertatea aia in doi. Exista, nu va speriati.
Exista si este tare frumoasa.
Cum poti construi iubirea, daca pleci la drum cu ideea ca relatia sau casnicia inseamna o pierdere a libertatii? Ce fel de iubire poate fi aia?
Mie imi suna a chin!
Cum poti construi iubirea, daca pleci la drum cu ideea ca cineva incearca sa ti-o fure? Ce fel de deschidere e asta?
Mie imi suna a frica!
Iubirea nu inseamna constrangeri si privare de libertate – aia se numeste sclavie.
Atunci cand iubesti, ai parte de libertate… acea superba libertate in doi.
Din pacate, iubirea tine din ce in ce mai putin pentru ca foarte putini oameni mai au chef sa munceasca, nimeni nu mai pare dispus sa construiasca, nimeni nu mai are chef sa stropeasca zilnic gradina iubirii…
Din ce in ce mai multi se multumesc cu acele shot-uri de chimie, cu acele senzatii de zbor, dupa care pica in depresie… isi acopera sufletul cu balarii si asteapta resemnati urmatorul shot.
Multi oameni se tem de iubire. Se tem de iubire tocmai pentru ca ea este diferita de acea stare de betie sentimentala – este o stare matura, superioara… mult mai linistita! Iar linistea sperie, plictiseste, iar noi ne dorim sa fim nevrotici!
‘Sa mai copilarim putin. De ce atata graba’? – isi spun unii. ‘Iubirea trebuie sa vina fara sa faci eforturi… ea este un dat’ – spun altii.
Ehe, daca ar fi atat de usor. Iubirea este insa o constructie complicata. De aceea orice om este capabil sa se indragosteasca, insa nu oricine este capabil sa iubeasca. Iubirea nu inseamna doar vara… soare, distractie. Iubirea inseamna si iarna si viscol si zapezi…
Din pacate, foarte multi oameni intra in iubire murdari pe talpile sufletului, intra cu teama… speriati, ba chiar disperati pe alocuri si impun rapid restricti, controale… vamuiesc iubirea!
Fara sa-si dea seama, ei transforma iubirea in obsesie, in chin, isi sufoca partenerii, dupa care se plang ca lumea e rea si ca au ghinion, ca nimeni nu sta langa ei. De aici si pana la razbunare mai este doar un pas.
Nu, lumea nu este rea, insa iubirea nu accepta talpi murdare de noroi, suflete otravite. Ea functioneaza doar pe curat! Pesemne asta este si motivul pentru care in lumea asta exista atat de putine iubiri curate.
Oamenii au uitat sa se stearga pe suflet. Unii chiar refuza acest lucru. Si ne mai miram ca Romania este pe locul 5 in topul european al tarilor depresive…
Pe mine nu ma mira. Oamenii ajung sa-si doreasca sa fie iubiti refuzand iubirea prin propriile comportamente. Ce ironie…
Ca sa revin la ideea de baza, iubirea inseamna libertate… cainii de paza nu au ce cauta in peisajul ei… Niste pisici simpatice sunt suficiente.
sursa: http://www.vulpescu.eu/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*