Dacă iubirea te îmbolnăvește, oare ura te vindecă?

 

Dacă iubirea te îmbolnăvește, oare ura te vindecă sau îți oferă falsul refugiu care se transformă într-o închisoare al cărei prizonier ai devenit? Femeie, există și bărbați urâți, dar viața ți-a pus la dispoziție șansa de a ierta și a înainta în călătoria ta. Decizia este a ta. Spune-mi povestea ta dacă simți și poți. Începem!

Prima zi de august. Am deschis geamul, cerul e înorat, circulă un aer răcoros de octombrie. Am scris un articol insuportabil, așa cum rareori obișnuiesc să fac. Dacă obișnuiești să te folosești de oameni ca să ajungi la interesele mărunte pe care le ascunzi în spatele iubirii, mesajul nu e pentru tine, nu îl citi.

Oamenii nu pot fi trași la răspundere pentru faptele lor căci nu sunt conștienți pe deplin. Nu poți condamna un orb care mergând pe stradă se împiedică și cade iar în cădere lovește pe cineva. El este orb, nu vede, de aceea oamenii au avut nevoie de dragostea care îi însănătoșește. Asta nu înseamnă că nu trebuie să fie precauți. E necesar.

Dragostea este singura care vindecă pe această planeta și cea mai eficientă armă a ei este iertarea. Dragostea este medicamentul. Ori, noi, atunci când ne îmbolnăvim, nu condamnăm medicamentul, care este dragostea, ba căutăm să identificăm ura care s-a așezat înăuntrul nostru și ne îmbolnăvește. Restul sunt povești absurde pentru copiii de toate vârstele.

Și nu din cauza faptului că iubești te doare. Nu dragostea te îmbolnăvește. Te doare din cauză că nu ți se răspunde înapoi pe măsura așteptărilor tale. Gelozia te doare, goliciunea care rămâne după moartea visurilor tale te ucide și pe tine. Faptul că te-ai înșelat în privința unui om te doare, când o persoană pe care te bazezi s-a folosit de tine te doare.

Dragostea este singura care te mângâie. Deoarece, cu toții își descarcă gunoiul în curtea ta, inclusiv tu atunci când te învinovățești pentru ceva sau când ceri prea mult de la tine în timp foarte scurt. Atunci nu urăști doar ceea ce te înconjoară, te urăști inclusiv pe tine iar ura te îmbolnăvește. Apoi, îmbătrânești prematur, te stingi ușor și începi să mori și nu știi.

Și totuși, distrugându-te te construiești. În felul acesta moare egoul în tine și ia naștere ființa care ești. Altfel, nu ai putea să experimentezi ca să crești, atunci ai fi venit pe Pământ ca să trăiești degeaba, atunci ți-ai fi consumat anii și energia degeaba. Dragostea curată nu poate fi prostită de nimeni și nu suferă niciodată.

Ura a stricat familii și i-a făcut pe oameni să alerge până au obosit. Mulți aleargă întreaga viață. Ei nu aleargă însă după bani sau după lucruri, prin intermediul banilor și al lucrurilor caută iubirea și atenția care nu se pot cumpăra!

Dacă într-o relație oferi totul dar nu primești ceea ce aștepți în schimb, iar, pentru asta urăști iubirea, ceea ce simți nu este iubire, este un târg. Oferi ceva în speranța că vei primi altceva dar astfel rămâi dezamăgit. Apoi, regretul te îmbolnăvește. Cu iubirea nu te uiți în spate, atunci când iubești necondiționat oferi și mergi mai departe.

Noi oamenii am dovedit că suntem campioni la îndoieli. Din acest motiv am creat altfel de iubire, pe lângă iubirea necondiționată, expresie care este un pleonasm prin definiție. Am creat iubirea promisiunilor, cea a jurămintelor și garanțiilor. Când viața nu se derulează în parametri tiparului ales, ne răzvrătim și ne îmbolnăvim.

În realitate, iubirea nu poate fi altfel decât necondiționată. Fiindcă, atunci când condiționezi iubirea tu ai schimbat direcția, ai sărit de pe linia ta și ai intrat în câmp ca boul. Atunci confunzi iubirea cu târgul și șantajul, pe viitor vei vrea să îți dezvolți afacerea. Vei căuta o femeie, două, trei ori zece dacă vrei și poți, când tu nu ai învățat să iubești nici măcar una. Dar goliciunea îți stârpește inima, de aceea te îmbolnăvești.

Frica te îmbolnăvește

Festivitățile și verighetele nu dovedesc faptul că iubești ori că ești iubită. Ele nu au nicio legătură cu ceea ce simți în interiorul tău. Aceste obiceiuri sunt practicate de oamenii care trăiesc în lumea aparentă, ei le fac de fațadă. Ele le oferă o scurtă senzație de satisfacție însă în scurt timp dispare tot sensul. Trăiești cu inima închisă lângă un om care nu își deschide inima în fața ta. Te căsătorești cu mintea de aceea te paște despărțirea.

Deschide-ți inima și nu trăi mărșăluind în rând cu gloata, îndrăznește. Oamenii sunt atât de fricoși încât vor spune despre tine că ești naiv atunci când vor vedea că te pregătești să iubești cu toată ființa ta. Vor considera că nu ești conștient de suferința în care s-ar putea transforma bucuria.

Ei te privesc cum traversezi podul mișcător al sentimentelor, crezând că nu ești conștient că te-ai putea îneca. Dar ei nu știu că tu ai horărât să îmbrățișezi viața în mod conștient, cu toate provocările ori riscurile. O viață petrecută pe uliță, privind cu râvnă la cum trăiesc ceilalți, nu este viață.

Căci, e absolut natural ca pe durata călătoriei să existe provocări și pericole. Altfel nu te-ai mai putea bucura când ajungi undeva. Dacă drumul iubirii ar fi lin nu ai mai pleca. Totuși viața te-a făcut să simți pe pielea ta cum trăiesc învingătorii.

sursa: https://vorbindcudumnezeu.com/