Timpul... Același timp care pare că nu ne mai ajunge și pare că intră într-un sac, împuținându-se tot mai acut, cel pe care îl condamnăm pentru nefericire, nere...ușite, cel care primește reproșuri nenumărate atunci când ne ia cu nerușinare oamenii dragi, cel care trece prea repede scurtând momentele fericite și care atunci când aduce durere parcă stă pe loc. Timpul...cel care azi ne aduce o poală de zâmbete, iar mâine ne trage mișelește în brațele lungi ale unei tristeți amare, ce nu pare a avea un sfârșit prea curând, cel care schimbă oamenii uneori într-un mod atât de surprinzător! Tot el este cel care schimbă și anii. Cam asta a făcut și cu 2018, a fost tras în acel trecut al anilor și nu-l vom mai putea vedea decât prin intermediul celor trăite în decursul lui, pe care ni le lasă drept amintire.
2018...
2018...
Mi-ai dat și tu câteva lecții serioase. Destul de dure, dacă mă întrebi. Mi-ai arătat din nou că oamenii nu se schimbă... Oricât mi-aș dori eu, oricât aș încerca eu să fac minuni. Nu pot face... Sunt la rândul meu doar un om, o mână de om, care nu se poate lupta cu încăpățânarea și deciziile pe care le iau oamenii referitor la propria viață. Și mai știu în același timp că oricât aș încerca să mă ascund, să-mi smulg durerea din suflet, nu voi reuși, îmi va păsa cât voi trăi, mă voi gândi la ei și voi plânge cu lacrimi știute doar de mine, și mă voi agăța de fiecare dată de ideea că poate acel "va fi bine" chiar există, și că miracolele nu sunt niște simple invenții.
Am văzut că nici cele mai trainice prietenii nu sunt chiar așa trainice și că poți fi înlocuit foarte ușor fără prea multe explicații. Și am hotărât că așa cum am fost dată uitării și nu am fost căutată, la rândul meu voi păstra tăcerea.
Mi-am văzut fricile devenite realitate... Astfel am ajuns la concluzia că într-adevăr de ce ți-e teamă, de aia nu scapi, din păcate. Și-am realizat că doi înseamnă mai mult decât ne putem imagina. Că o îmbrățișare înainte de culcare sau una în timpul nopții, dau viață unui suflet. Mă pot numi norocoasă la capitolul ăsta. Recunosc că Dumnezeu a adus soarele către mine exact când am avut mai mare nevoie, și se pare că va străluci în inima mea o viață.
2019...
Ție nu știu ce să-ți spun... Abia ai sosit, ești nou și n-am nici cea mai mică idee ce îmi vei aduce. Sper la bine! Din tot sufletul! Și dacă încă nu știi ce-mi lipsește, îți voi șopti eu curând... Poate adierea șoaptei mele ajunge la tine și ții cont.
Vouă vă doresc să aveți un an frumos, să fiți fericiți, să profitați de momentele de bucurie și să prețuiți oamenii buni din viața voastră! Faceți-vă TIMP! Pentru ceea ce contează cu adevărat!
La mulți ani, dragii mei! 💝🎆
de Georgiana R. ©️
sursa: Pasaje din viaţă
de Georgiana R. ©️
sursa: Pasaje din viaţă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*