Uneori, trebuie să înveţi să renunţi la lucrurile neînsemnate, la oamenii povară, la situaţiile care nu îţi fac bine, care te trag în jos, care îţi distrug viaţa, pentru că numai astfel poţi să mergi mai departe, cu fruntea sus, încrezătoare în tine.
Trebuie să înveţi să depăşeşti obstacolele pe care chiar tu ţi le creezi.
Renunţă să te mai învinuieşti atunci când lucrurile nu merg aşa cum ai planificat. Când ştii că ai făcut tot ce era omeneşte posibil, când ştii că ai sacrificat zile şi nopţi, când ştii că ai investit emoţii şi, totuşi, aproape nimic nu a ieşit aşa cum ţi-ai imaginat, ce rost mai au învinuirile? Poate că nu era pentru tine, nu-ţi era sortit acest lucru sau…acest om. Închide definitiv uşa aceea, pune lacătul, dezbracă-te de haina deznădejdii şi abandoneaz-o în faţa uşii ferecate!
Se spune că dacă Dumnezeu îţi închide o uşă, cu siguranţă îţi va deschide o fereastră. Eu cred cu tărie că aşa este, pentru că au fost câteva situaţii în viaţa mea când, deşi mi-au fost închise anumite uşi, mi-au fost deschise ferestre către colţuri de rai.
Renunţă la teama că vei fi judecată, criticată, bârfită. Chiar dacă ai fost cândva victima acestor săgeţi înveninate ale celor din jur. Învaţă că nu e bine să apleci urechea la gura lumii, pentru că orice ai face, oricum nu-i bine: ai greşit (nu-i bine!), ai reușit (nu-i bine!). Nu trebuie să-ţi justifici faptele în faţa altora, oricum gura lumii e slobodă și, orice ai face, nu poţi să îi mulțumeşti pe toți cei din jurul tău.
Nu-ţi mai dori să te iubească toată lumea, pentru că ştii şi tu foarte bine că aşa ceva este imposibil. Important este să te iubească cei pe care îi iubeşti şi tu.
Renunţă să-ţi mai compari viaţa cu a altora. A ta este perfectă aşa cum este, nu ai nevoie de mai mulţi şi de mai mult. Cât timp cei dragi sufletului tău îţi vor fi alături, vei fi cea mai norocoasă femeie din univers. Oamenii din viaţa ta trebuie să fie pe primul loc, nu lucrurile.
De azi, adună cât mai multe îmbrăţişări, săruturi, gânduri bune, nu obiecte inutile. De azi, strânge emoţii, ele sunt averea ta. Mai bine compară-te pe tine, cea de odinioară, cu tine, cea de acum. Compară ce ai fost cândva şi ce ai devenit…după ce ai învăţat lecţia renunţării.
Trebuie să înveţi să depăşeşti obstacolele pe care chiar tu ţi le creezi.
Renunţă să te mai învinuieşti atunci când lucrurile nu merg aşa cum ai planificat. Când ştii că ai făcut tot ce era omeneşte posibil, când ştii că ai sacrificat zile şi nopţi, când ştii că ai investit emoţii şi, totuşi, aproape nimic nu a ieşit aşa cum ţi-ai imaginat, ce rost mai au învinuirile? Poate că nu era pentru tine, nu-ţi era sortit acest lucru sau…acest om. Închide definitiv uşa aceea, pune lacătul, dezbracă-te de haina deznădejdii şi abandoneaz-o în faţa uşii ferecate!
Se spune că dacă Dumnezeu îţi închide o uşă, cu siguranţă îţi va deschide o fereastră. Eu cred cu tărie că aşa este, pentru că au fost câteva situaţii în viaţa mea când, deşi mi-au fost închise anumite uşi, mi-au fost deschise ferestre către colţuri de rai.
Renunţă la teama că vei fi judecată, criticată, bârfită. Chiar dacă ai fost cândva victima acestor săgeţi înveninate ale celor din jur. Învaţă că nu e bine să apleci urechea la gura lumii, pentru că orice ai face, oricum nu-i bine: ai greşit (nu-i bine!), ai reușit (nu-i bine!). Nu trebuie să-ţi justifici faptele în faţa altora, oricum gura lumii e slobodă și, orice ai face, nu poţi să îi mulțumeşti pe toți cei din jurul tău.
Nu-ţi mai dori să te iubească toată lumea, pentru că ştii şi tu foarte bine că aşa ceva este imposibil. Important este să te iubească cei pe care îi iubeşti şi tu.
Renunţă să-ţi mai compari viaţa cu a altora. A ta este perfectă aşa cum este, nu ai nevoie de mai mulţi şi de mai mult. Cât timp cei dragi sufletului tău îţi vor fi alături, vei fi cea mai norocoasă femeie din univers. Oamenii din viaţa ta trebuie să fie pe primul loc, nu lucrurile.
De azi, adună cât mai multe îmbrăţişări, săruturi, gânduri bune, nu obiecte inutile. De azi, strânge emoţii, ele sunt averea ta. Mai bine compară-te pe tine, cea de odinioară, cu tine, cea de acum. Compară ce ai fost cândva şi ce ai devenit…după ce ai învăţat lecţia renunţării.
de Dani Dumitrescu
sursa: http://dani.revistatango.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*