duminică, 28 aprilie 2019

Împăcare, Binecuvântare și Lumină să vă fie Paștile, dragii mei!


Hristos a venit la poarta sufletelor noastre, ca să ne dăruiască Învierea. Să îi deschidem, şi să Îl lăsăm să facă lumină în noi - şi din noi! Căci trăim cu adevărat doar când ne călăuzim după Lumină. Îmbrăcați-vă inimile în straie curate și gândurile în țesături limpezi. Așezați-vă apoi sufletele în genunchi să-l cinstiți Învierea, să-I mulțumiți cu recunoștință și Iubire! În rest, iertați și iertați-vă, iubiți și iubiți-vă, bucurați și bucurați-vă! 

Și să rostim cu toții din inimă, într-un glas, Hristos a Înviat! 

Cu iubire și lumină,
Daniela


marți, 23 aprilie 2019

N-ai cum să spui că iubești și să te porți urât


Purtarea și simțirea fac echipă în iubire! Și nu orice fel de echipă, ci una imbatabilă!

Haideți să fim serioși, nu poți să spui că iubești și să te porți urât! Este complet împotriva logicii.

Nu ai cum să simți frumos și să te porți urât! Ar însemna să fii defect!

Ar însemna să ai grave probleme cu capul! Sau să minți că iubești, ceea ce se întâmplă destul de des în relațîi… din păcate.

Iubirea înseamnă bine – ea nu poate fi asociată cu purtări sau emoțîi distructive. Iubirea nu are ciorne! Atunci când scrii iubirea, zilnic, scrii direct pe curat!

Nu ai nevoie de mâzgăleli, ci doar de liniște, calm, respect și zâmbete… multe zâmbete!

Oamenii care se iubesc pe bune zâmbesc! Ați văzut vreodată oameni care se iubesc și nu zâmbesc deloc, ba mai mult, sunt încruntați? Nasoală trebuie să fie iubirea lor!

Iubirea nu are nevoie de apret!

Mai devreme mi-a sărit în ochi un citat. El spune cam așa: “Cea mai importantă formă de dragoste are legătură cu modul în care te comporți față de ea, nu cu ce simți pentru ea”. Citatul îi aparține lui Steve Hall și nu sunt de acord cu el.

Faptul că te comporți exemplar nu este o dovadă de iubire, ci de bună creștere.

Nu poți să iubești fără să simți! Fără simțire, comportamentul exemplar se rezumă la maniere și atât.

Dacă adaugi și simțire în peisaj, atunci construiești formula iubirii – simțire și purtare în slujba binelui, în slujba frumosului.

Purtarea și simțirea fac o echipă imbatabilă în iubire!

Oamenii care spun “te iubesc”, dar te atacă, te condamnă, te cicălesc, te desconsideră constant… nu te iubesc! Ei doar te abuzează!

Te storc de energie ca pe o lămâie.

Iar când nu vor mai avea nevoie de tine te vor arunca la coș… asta dacă nu cumva te trezești tu între timp și te cari. De asta tot spun și cred că nu mă voi opri niciodată – încercați să alegeți oameni care nu vă abuzează!

Nu mai acceptați balast în viețile voastre! Nu vă mai mințiți cu ideea că iubirea înseamnă suferință! Nu înseamnă!

Mai bine singur și liber, decât într-o pușcărie a comportamentelor distructive!

Viața este atât de frumoasă, încât zău că nu merită să acceptăm abuzurile altora!

Trăiți, iubiți, zâmbiți și bucurați-vă!

În fiecare zi, în fiecare secundă! Bucurați-vă că sunteți sănătoși, că puteți alege, că puteți zâmbi și mai ales că puteți spune NU!

Ăsta este primul semn al libertății umane – să știi că poți spune NU și să te folosești de acest drept!

Atunci când reușești să spui NU, reușești în sfârșit să schimbi ceva în viața ta!

de Andrei Vulpescu 

miercuri, 17 aprilie 2019

Sunt momente în viață…


Vine o vreme în viata fiecaruia dintre noi cand în sfarsit incepem sa întelegem… viata.

Nimic nu este intamplator in viata! Va veni o vreme în viata ta cand vei descoperi ca e zadarnic sa fugi dupa o viata în care sa traiesti ceea ce ar trebui sa fie si vei trăi simplu, ceea ce este.

Ne dam seama la un moment dat ca viata este o lupta continua, o lupta serioasa si de multe ori parca nu intelegem ca ne jucam de fapt cu noi si cu timpul nostru.

Ignoram fara sa ne dam seama, ca avem nevoie de o schimbare, consideram mereu ca avem alte prioritati. Amanam de parca am avea tot timpul din lume. Nu ne dam seama ca nu mai putem pierde nici o zi, nici o ora si nici macar un minut din viata noastra, caci poate fi prea mult când trecem nepasatori pe lânga noi si uitam sa ne privim cu adevarat in suflet.

Cu viata nu ne putem juca pentru ca mereu va gasi ocazia sa ne dea semnale care sa ne trezeasca cumva din starea de beatitudine pe care o avem. Problemele pe care nu vrem sa le acceptam par sa dispara pe moment, pentru ca daca le ignoram nu facem decat sa le acoperim cu tacerea pana isi vor cere pretul…

Atunci ne simtim loviti de o despartire, de un divort pe care i-l credem un dezastru venit pe neasteptate, uitand ca a venit într-o relatie în care noi am fost parteneri. Atunci, uneori poate mai tarziu decat ne-am fi dorit regretam…Si uite asa ne trezim…

De atatea ori in viata spunem: Mi-am dat seama ca viata a trecut pe langa mine!

Vrem sa spunem atatea dar parca viteza timpului nu ne mai da ocazia, sau poate ni se pare ca mai avem destul timp sa spunem cuvinte nespuse, asteptam un moment special. Nu ne dam seama ca fiecare moment este special, trebuie doar sa tinem ochii deschisi pentru ca „fericirea vine din lucruri marunte” …si acele gesturi aparent neimportante „cantaresc” infinit mai mult in comparatie cu orice…

Sunt momente in viata cand avem nevoie de situatii cutremuratoare pentru a descoperi adevarul din noi, sa schimbam ceva sau nu pentru ca viata sa capete sensul dorit.

Viata e o aventura palpitanta! Este o calatorie, care poate fi o calatorie frumoasa, dar asta depinde doar de noi cum o parcurgem.

Putem sa înfruntăm viaţa plini de entuziasm si curaj indiferent de vârsta, dar din pacate de cele mai multe ori uitam asta. Sunt oameni care îşi petrec întreaga viata fara a avea o tinta, care ratacesc printre încercări zadarnice si se impotmolesc în frustrari pentru ca nu stiu să traiasca viata.

Sunt momente în viata când descoperim ca singurul lucru de care trebuie sa ne fie frica, e frica însasi. Atunci vom învata ca în clipa când ne deschidem fata de sentimentele pe care le-am evitat poate ani de zile, descoperim ca nu mai trebuie sa ne fie teama de ele.

Sunt momente in viata cand ne dam seama ca viata nu este asa dreapta cu noi cum ne-am dori. De ce ? Pentru ca asa este viata…trebuie sa acceptam si sa nu uitam de rugamintile noastre catre Dumnezeu pentru ca El nu va va uita de noi.

Cu mult curaj în suflet si cu Dumnezeu alături, ne vom ridica privirea spre cer, tragem adânc aer în piept si vom incepe sa proiectam viata pe care vrem s-o trăim cum stim noi mai bine! Vom descoperi ca vine o vreme in viata cand aflam ca a sosit vremea…a sosit vremea noastra…pentru noi…pentru viata noastra…

Fiecare avem scris ceva…acolo sus, ceva pus deoparte pt fiecare dintre noi.

Viata trebuie doar traita. Traita exact asa cum simtim, si bineinteles asumandu-ne tot!

marți, 9 aprilie 2019

Nu poți avea pretenția să primești dragoste și ajutor dacă nu ești dispus să le oferi înapoi sau măcar să le apreciezi.

Am demnitatea mea! Am principii și valori. Iar toate astea mă împiedică să mă las folosită, cumpărată, înșelată, mințită. Unii spun că sunt greu de mulțumit. Eu spun că vreau ceea ce merit.


În viața fiecăruia dintre noi vine o vreme în care ne dăm seama exact cât valorăm. Unii mai mult, alții mai puțin. Unii recunoaștem, alții nu. Și când ne dăm seama că merităm mai mult decât am primit de la cei din jurul nostru începem să ne schimbăm atitudinea, să le permitem mai puține lucruri dintre acelea care ne fac rău. Începem să avem așteptări mai mari și pretenții. E adevărat că, într-o oarecare măsură suntem mai greu de mulțumit, dar a cui e vina? E normal să ceri la fel de mult cât oferi.

Am demnitatea mea! Am principii și valori. Iar toate astea mă împiedică să mă las folosită, cumpărată, înșelată, mințită. Unii spun că sunt greu de mulțumit. Eu spun că vreau ceea ce merit. Și nu mai sunt dispusă să mă mulțumesc cu jumătăți de măsură sau să îmi spun că ceilalți se vor schimba cândva, să aștept să se schimbe. Nu mai sunt dispusă să renunț la mine pentru alții dacă acei alții nu merită asta pe deplin, dacă nu sunt oameni buni și nu pot aprecia ceea ce li se oferă.

Nu poți avea pretenția să primești dragoste și ajutor dacă nu ești dispus să le oferi înapoi sau măcar să le apreciezi. Când ai impresia că totul ți se cuvine ajungi să faci greșeli, să pierzi. Timp. Oameni. Și multe altele. În general pierzi din acele fundamente ale vieții pe care nu le poți cumpăra sau pe care nu le poți întoarce sub nicio formă înapoi.

Să nu te surprindă atitudinea mea. Mai întâi încearcă să te întrebi dacă nu cumva e doar reflexia atitudinii tale sau dacă nu e rezultatul a ceea ce mi-ai oferit… Sau nu mi-ai oferit de-a lungul timpului. Și mă refer stric la sentimente, la ceea ce ține de suflet, nu la lucruri materiale. Pe acelea mi le pot cumpăra și singură. 

miercuri, 3 aprilie 2019

Are iubirea capacitatea de a-l transforma pe celălalt?

 
Draga mea, astăzi mă adresez ție.

Există în societatea noastră credințe conform cărora femeia este cea care are responsabilitatea și puterea de a aduce un bărbat pe “calea cea bună”, de a dezvolta și menține o relație.

Tocmai pentru că de multe ori intrăm în relații din motive care nu au legătură cu iubirea, ci cu altceva, ajungem să ne ghidăm după tot felul de credințe disfuncționale și așteptări iluzorii, făcându-ne, astfel, așteptări nerealiste și preluând responsabilități care nu ne aparțin.

Unele dintre motivele pentru care stai într-o relație și care nu au legătură cu iubirea, ci cu altceva, sunt următoarele:

- nu vrei sa fii singură, fie pentru că ți se pare că solitudinea este un stigmat social, fie nu știi să dai un sens vieții tale, fie nu crezi că te poți descurca singură;

- esti dependentă material de partener sau nu îți dorești să pierzi ceea ce ai;

- te sacrifici pentru copii;

- ți-e teamă de gura lumii, de ceea ce ar spune alții dacă nu ai avea o relație;

- ai o vârstă și este timpul să te așezi la casa ta;

- ai o vârstă și crezi că nu vei mai găsi pe nimeni cu care să ai o relație;

- “de ce să caut altceva, toți bărbații sunt la fel… mai bine stau cu răul pe care îl cunosc”;

- nu ai un job, o carieră sau un statut social, așa că ai nevoie de toate acestea de la partenerul tău;

- te-ai obișnuit cu conviețuirea, preferi comoditatea chiar daca nu ești fericită, deși relația voastră nu mai are de mult conținut;

- vrei să ai pe cineva cu care să mergi în concedii, la nunți și botezuri;

- nu poți să pleci pentru că aveți rate la bancă, afaceri sau alte lucruri în comun;

- nu mai vrei să o iei de la început;

- ai investit prea mult în relație, ai făcut prea multe compromisuri ca să renunți la tot efortul tău (inutil de altfel) și lista poate continua…

Astfel, poate că din teama de singurătate, sau din alte motive enumerate mai sus, accepți să trăiești lângă un partener pe care, de fapt, nu îl iubești pentru ceea ce este, ci pentru ceea ce ți-ai dori să fie, și încerci, astfel, să îl schimbi. Făcând o analogie cu lumea basmelor, încerci să transformi un broscoi într-un prinț, tocmai în ideea că te simți incompletă fără prințul tău.

Ajungi, astfel, să crezi într-un nou mit, cel al “iubirii” transformatoare. Este o iluzie să credem că putem schimba comportamentele indezirabile ale unei alte persoane prin puterea iubirii și a sacrificiului de sine, deoarece aceste comportamente sunt doar consecințele unor atitudini, valori și credințe adânc întipărite în structura de personalitate a persoanei respective, precum și a educației și modelelor pe care le-a urmat.

Soluția este să ne alegem un partener cu care să fim compatibili din toate punctele de vedere și pe care îl iubim și îl acceptăm așa cum este. De ce să alegi o relație conflictuală cu un partener cu care nu rezonezi, când poți să-ți mai dai o șansă și să cauți persoana potrivită ție?

Fragment din „Iubește ca o regină”.

Cu drag,
Dr. Ursula Sandner

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...