Are iubirea capacitatea de a-l transforma pe celălalt?

 

Draga mea, astăzi mă adresez ție.

Există în societatea noastră credințe conform cărora femeia este cea care are responsabilitatea și puterea de a aduce un bărbat pe “calea cea bună”, de a dezvolta și menține o relație.

Tocmai pentru că de multe ori intrăm în relații din motive care nu au legătură cu iubirea, ci cu altceva, ajungem să ne ghidăm după tot felul de credințe disfuncționale și așteptări iluzorii, făcându-ne, astfel, așteptări nerealiste și preluând responsabilități care nu ne aparțin.

Unele dintre motivele pentru care stai într-o relație și care nu au legătură cu iubirea, ci cu altceva, sunt următoarele:

- nu vrei sa fii singură, fie pentru că ți se pare că solitudinea este un stigmat social, fie nu știi să dai un sens vieții tale, fie nu crezi că te poți descurca singură;

- esti dependentă material de partener sau nu îți dorești să pierzi ceea ce ai;

- te sacrifici pentru copii;

- ți-e teamă de gura lumii, de ceea ce ar spune alții dacă nu ai avea o relație;

- ai o vârstă și este timpul să te așezi la casa ta;

- ai o vârstă și crezi că nu vei mai găsi pe nimeni cu care să ai o relație;

- “de ce să caut altceva, toți bărbații sunt la fel… mai bine stau cu răul pe care îl cunosc”;

- nu ai un job, o carieră sau un statut social, așa că ai nevoie de toate acestea de la partenerul tău;

- te-ai obișnuit cu conviețuirea, preferi comoditatea chiar daca nu ești fericită, deși relația voastră nu mai are de mult conținut;

- vrei să ai pe cineva cu care să mergi în concedii, la nunți și botezuri;

- nu poți să pleci pentru că aveți rate la bancă, afaceri sau alte lucruri în comun;

- nu mai vrei să o iei de la început;

- ai investit prea mult în relație, ai făcut prea multe compromisuri ca să renunți la tot efortul tău (inutil de altfel) și lista poate continua…

Astfel, poate că din teama de singurătate, sau din alte motive enumerate mai sus, accepți să trăiești lângă un partener pe care, de fapt, nu îl iubești pentru ceea ce este, ci pentru ceea ce ți-ai dori să fie, și încerci, astfel, să îl schimbi. Făcând o analogie cu lumea basmelor, încerci să transformi un broscoi într-un prinț, tocmai în ideea că te simți incompletă fără prințul tău.

Ajungi, astfel, să crezi într-un nou mit, cel al “iubirii” transformatoare. Este o iluzie să credem că putem schimba comportamentele indezirabile ale unei alte persoane prin puterea iubirii și a sacrificiului de sine, deoarece aceste comportamente sunt doar consecințele unor atitudini, valori și credințe adânc întipărite în structura de personalitate a persoanei respective, precum și a educației și modelelor pe care le-a urmat.

Soluția este să ne alegem un partener cu care să fim compatibili din toate punctele de vedere și pe care îl iubim și îl acceptăm așa cum este. De ce să alegi o relație conflictuală cu un partener cu care nu rezonezi, când poți să-ți mai dai o șansă și să cauți persoana potrivită ție?

Fragment din „Iubește ca o regină”.

Cu drag,
Dr. Ursula Sandner