Viața nu e altceva decât suma unor momente, a unor șanse, a unor îmbrățișări și zâmbete și sărutări, a unor oameni care te iubesc și te înțeleg și te acceptă așa cum ești. Iar într-o zi îți vei da seama că nu poți pierde toate astea la nesfârșit bazându-te pe faptul că vor fi altele care să te aștepte pe tine. Pentru că nu vor fi. Și le vei duce dorul… Un dor prea greu pentru oricine.

Poate trăiești cu impresia că viața și tot ce îți oferă ea sunt bunuri care ți se cuvin. Poate ai impresia că nu trebuie să meriți ceea ce ți se oferă. Și te înșeli. Trebuie să meriți oamenii pe care ți-i scoate în cale, fericirile, micile plăceri. Trebuie să meriți și să dovedești asta trăind și acele momente care nu sunt tocmai plăcute, greutățile, încercările. Dacă ai impresia că totul ți se cuvine, într-o zi s-ar putea să fii obligat să recunoști contrariul, în acea zi în care nu vei mai avea nimic din tot ce ai avut.

Ai pierdut un moment de fericire și nu ți-a păsat pentru că a fost doar un moment. Ai pierdut o șansă și nu ți-a păsat pentru că te așteptau altele. Ai pierdut o îmbrățișare, un zâmbet sau un sărut, dar nu a contat pentru că trăiai cu impresia că vei găsi mereu pe cineva care să ți le ofere. Ai pierdut un om care te iubea și ai ridicat din umeri pentru că te așteptai să găsești mulți alții la fel sau chiar mai buni.

Dar știi ce?! Viața nu e altceva decât suma unor momente, a unor șanse, a unor îmbrățișări și zâmbete și sărutări, a unor oameni care te iubesc și te înțeleg și te acceptă așa cum ești. Iar într-o zi îți vei da seama că nu poți pierde toate astea la nesfârșit bazându-te pe faptul că vor fi altele care să te aștepte pe tine. Pentru că nu vor fi. Și le vei duce dorul… Un dor prea greu pentru oricine.

Apreciază ce ai, pe cine ai. Nu face atâtea mofturi, nu te amăgi că a fost vorba doar despre o șansă, despre un om, despre o iubire. Pentru că a fost vorba despre mai mult. E adevărat că nimic și nimeni nu e de neînlocuit, doar că, uneori, nu găsim acel ceva sau pe acel cineva capabil să înlocuiască ce am pierdut. Pur și simplu nu găsim.

Iar în urmă rămân doar regrete, păreri de rău, îndoieli și suspine.

Nu poți trăi la nesfârșit mințindu-te că de fapt nimic nu e cu adevărat o pierdere. Te înșeli. Dar știm cu toții că anumite minciuni, chiar dacă suntem conștienți că sunt minciuni, reușesc să panseze răni provocate de adevăruri prea dure.

Nu mai pierde clipe, oameni, sentimente frumoase, atingeri, zâmbete. Viața nu e nimic altceva decât suma tuturor acestor lucruri. 

sursa: http://damadetrefla.com/

Femei simple, Femei ca mine...

Astăzi vreau să îți povestesc despre...

Femei ca mine, cele care mai au și zile proaste, cele care au nevoie de susținere, cele care își vindecă sufletul stând pe o canapea, mâncând o prăjitură sau urmărind film bun. 

Femei simple. Femei ca mine, nu le observi prin mulțime, nu ți se par aberant de frumoase, nu se plimbă cu fuste scurte, n-au un ruj exagerat. 

Femei ca mine, care au învățat să se iubească așa cum sunt și au încetat să mai creadă în perfecțiune. 

Femei ca mine, cele cu bujori în obraji, cele care se emoționează, cele care plâng din lucruri mărunte, cele care ascund într-o privire pasiune și perseverență.
 

Femeile ca mine, femei care pășesc dezinvolt și modest pe stradă, cele care nu vor să întoarcă priviri, vor să cucerească inimi. 

Femei care nu-și doresc un bărbat care să le dăruiască întreaga lume ci un bărbat cu care se pot simți acasă, protejate, iubite și susținute.
 

Femei ca mine, cele care încă se mai simt copile în fața unui cadou, cele care mai cred în educație și politețe, cele care se mulțumesc cu o singură floare pentru că ele știu că cel mai mărunt gest vine din suflet și dragostea n-are nevoie de exces.

de Maria Cristiana Tudose