Este sentimentul tău, trăirea ta, experiența ta. Tu știi cum e dimineața ta, dorul tău, ridicarea ta la cer și spaima că... se poate termina. Sunt visele tale, împăcarea ta cu trecutul, cu tine, cu cei care nu te-au ales, cândva; cu cei care te-au lăsat să mergi mai departe, până ajungi să spui „te iubesc” altcuiva. Nu trebuie să-ți fie rușine sau teamă de „te iubesc”-ul tău. E viața ta. Sufletul tău. Tu ești un om frumos, deschis, care iubește. Restul? Adică „ce-o să fie?” Nu știu. Uneori e în mâinile tale, uneori Universul decide. Stelele trag la sorți sau cel pe care-l iubești face sau desface. Nimeni nu știe dinainte. E adevărat, dragostea se face în doi. E un fel de chestie simplă și complicată; construcție, dar și cadou al sorții; care te ridică și te lasă-n jos cu o viteză fantastică. Te face dependentă, dar te și împinge să-ți depășești orice limite, singur.
Dragostea e... viață. Nu e „ce-o să fie?” Uneori, când spui cuiva „te iubesc”, e despre un noroc împărțit la doi. Dar de cele mai multe ori, e despre tine.
Iubiți! Fără teamă, rușine și „ce-o să fie?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*