"Cand spui cuiva „te iubesc”, e despre tine.

Este sentimentul tău, trăirea ta, experiența ta.
Tu știi cum e dimineața ta, dorul tău, ridicarea ta la cer și spaima că se poate termina.
Sunt visele tale, împăcarea ta cu trecutul, cu tine, cu cei care nu te-au ales, cândva; cu cei care te-au lăsat să mergi mai departe, până ajungi să spui „te iubesc” altcuiva.
Nu trebuie să-ți fie rușine sau teamă de „te iubesc”-ul tău. E viața ta. Sufletul tău.
Tu ești un om frumos, deschis, care iubește.
Restul? Adică „ce-o să fie?”
Nu știu. Uneori e în mâinile tale, uneori Universul decide. Stelele trag la sorți sau cel pe care-l iubești face sau desface. Nimeni nu știe dinainte.
E adevărat, dragostea se face în doi. E un fel de chestie simplă și complicată; construcție, dar și cadou al sorții; care te ridică și te lasă-n jos cu o viteză fantastică. Te face dependentă, dar te și împinge să-ți depășești orice limite, singur.
Dragostea e viață. Nu e „ce-o să fie?”
Uneori, când spui cuiva „te iubesc”, e despre un noroc împărțit la doi. Dar de cele mai multe ori, e despre tine.
Iubiți. Fără teamă, rușine și „ce-o să fie?” 

de Zina Zen