DOAR IUBEȘTE...

Când vine vorba de a iubi, nu întârzia să iubești cu sufletul tău, cu sângele tău, pentru că orele pe care le dedici iubirii nu sunt niciodată ore irosite.

Iubește dimineața cu primii zori de zi, și noaptea cu apusul.

Iubește în seninătatea caldă a unei mări calme sau în agitația tumultoasă a orașului, pentru că cel care iubește devine puternic fără a se pierde cu ușurință.

Iubește cu luminile aprinse, dar ai curajul să o faci chiar și în întuneric absolut, pentru că cel care îndrăznește să iubească în întuneric iubește în întregime.

Iubește când îți este frică, iubește când nu mai există credință în tine, iubește în zilele fericite, dar și mai mult atunci când lacrimile încearcă să îți orbească viziunea.

Iubește ființa care ești, cu imperfecțiunile tale, cu slăbiciunile tale, nu numai când ai succes sau când ești în vârf, căci cel care se iubește atunci când este în noroi sau când este rănit, va fi învățat lecția puternică a alegerii, tu însuți mai presus de toate opțiunile.

Iubește-i pe cei din jurul tău, chiar dacă este oarecum banal și pe cei care nu-i simpatizezi prea mult, pentru că oricine iubește pe cei apropiați, va aduce contribuția lor la construirea unei lumi în pace.

Iubește și timpul pe care l-ai dedicat viselor tale, încercărilor tale, proiectelor tale, pentru că fiecare secundă pe care ai dedicat-o va fi legată în brațele triumfului.

Iubește furtunile cu pasiune, asigură-te că stai puțin în ploaie, pentru a nu-ți pierde seninătatea atunci când furtuna o duci înăuntru tău.

Iubește soarele și luna, floarea, marea, copilul, bătrânul, ființele negrăitoare, iubește totul, tot timpul, nu te îndoi de acest dar puternic, pentru că dragostea te face mare și responsabil, pentru că dragostea închide orice rană, și care vindecă în cele din urmă orice durere.

Pentru că iubirea este tot ceea ce ești tu!

Deschide-ți inima Om minunat și învață să iubești! Pacea și iubirea să-ți insoțească toate zilele care le ai pe pământ.

Te iubesc!

Fuga de responsabilitate

Mai nou aud foarte des discuții despre prieteni cu beneficii, în traducere liberă, “prieteni cu beneficii” înseamnă de fapt doi oameni care fac sex (beneficiul) fără să-și asume și restul implicării într-o relație de cuplu (intimitate emoțională și angajament). Fiecare devine astfel liber să exploreze nenumăratele posibilități ce pot apărea, fără să simtă vreo vinovăție față de partenerul “de beneficii” imediate și gratuite, pentru că spunem “suntem doar prieteni”. Deci zona de libertate a fiecăruia este intactă, în timp ce zona de intimitate nu mai are nici o valoare emoțională.

Și de aici încep problemele: invariabil, după un timp, cineva suferă. Unul din parteneri și-ar dori mai mult: o familie, copii, o relație în care să se simtă valorizat, acceptat și iubit. O relație exclusivă, clasică de cuplu. Dar intră în dificultate, pentru că la urma urmei-a acceptat și el(ea) aranjamentul cu beneficiile. Nu poate spune direct, pentru că riscă să fie respins sau abandonat, dar nici așa nu mai poate continua, pentru că “beneficiile” s-au transformat în suferință, și în senzația că este folosit ca obiect sexual. Iar conflictul interior se transformă în alte forme de manifestare exterioară a suferinței: simptome somatice: (insomnii, lipsa poftei de mâncare, dureri care nu au o cauza medicală, frigiditate/lipsa dorinței sexuale), gânduri care par să o ia razna, atacuri de panică, fugă în activități frenetice sau, dimpotrivă retragerea și izolarea, ca să numesc numai câteva. Depresia e aproape, pândește după colț, în timp ce masca se plimbă prin lume și afișează o mulțumire falsă.

Confuzia între prietenie și relația de cuplu e cea mai evidentă dintre ele. Din fericire, în epoca actuală nu mai aleg părinții partenerii de cuplu ai copiilor pentru a aranja “moștenirile” sau interesele. Deci oamenii se aleg unii pe alții pentru că se iubesc (cel puțin la nivel declarativ). Dar responsabilitatea față de iubire este să te comporți pe măsură iubirii pe care o declari. Ceea ce este greu pentru unii…. Prietenii sunt liberi să iubească pe altcineva, partenerii de cuplu care se iubesc, pur și simplu nu consideră că între ei ar mai fi loc de o altă persoană. Pentru că își iubesc partenerul!

Nu încetează să mă uimească ușurința cu care se spune azi “iubesc!”. Nu trec nici trei zile sau două întâlniri și apare. Mai ales înainte de intrarea în dormitor. Oamenii se întâlnesc, se simt atrași unul de altul și trec la fapte foarte repede. Fac sex ca și cum ar mânca pâine cu unt: o dată de două ori, de ..”n” ori. Dar la perspectiva “n+1” simt că s-au săturat și ies la supermarket, doar rafturile sunt pline de alte bunătăți. Firește, spun că au “iubit”, dar caută nod în papură partenerului pentru că au nevoie de justificări-varianta “soft”. Sau pleacă pur și simplu, fără justificări sau explicații, varianta “hard”. Dorința consumă și se satură. Iubirea îngrijește și păstrează vie dorința, prin dăruire, răbdare, deschidere, respect și multe alte ingrediente pe care nu le găsești pe raft, ci trebuie să le cultivi. E mai greu, mai complicat…

Confuzia între sacrificiu și dedicare se poate pune în termeni economici: “cât dau și cât primesc” sau dacă “beneficiile” sunt pe măsură “investiției”. Sigur, în “prieteniile cu beneficii”, atunci când apare suferința, apare și ideea de sacrificiu. Cel care suferă, simte că oferă prea mult și primește prea puțin. El rămâne în aceeași situație, sperând că partenerul va observa și va aprecia efortul său, la fel ca zeii antici care ofereau ploaia după ce un animal nevinovat era pus pe altar. Dar în cazul “prietenilor cu beneficii” cel care suferă, are de-a face cu un zeu ingrat, care primește ofranda indiferent și rece, ca un “prieten”, fără obligații. În iubire și într-o relație de cuplu, comportamental, oricare din parteneri poate să facă ceea ce se poate vedea din afară ca “sacrificiu", dar el e fericit, nu suferă. O face cu bucurie, din iubirea pe care o poartă celuilalt. Se dedică. Asta e și mai greu, nu?

O relație sănătoasă de cuplu nu este o cușcă aurită. Mulți oameni se tem de intimitate pentru că au impresia că odată ce “eu” devine “noi”, își vor pierde propria libertate. Și atunci o apară și văd în toate nevoile/dorințele partenerului o încercare de a-l domina. De asta varianta “prieteni cu beneficii” sau “relația deschisă” li se pare atât de atractivă: “noi” devine irelevant, iar “eu” poate să facă ce vrea fără să mai ia în considerare ce simte celălalt. Și mai ales, nu mai trebuie să se simtă vinovat în legătură cu libertatea lui. Eticheta îi absolvă. Ei bine… s-ar putea să nu fii de acord cu mine aici (ai dreptul ăsta), dar într-o relație de iubire respecți libertatea celuilalt și ai încredere că nu o va folosi ca să rănească relația. Și dacă “noi” e sigur și bine hrănit emoțional, libertatea fiecăruia îi va spori puterea. Pentru că dacă fiecare “eu” este liber să fie ceea ce este, va aprecia portul sigur din “noi” la care se întoarce de fiecare dată cu bucurie. Asta e greu de tot…

Accepți relația “deschisă” sau “prieteni cu beneficii”. Accepți toate cerințele impuse de partener, accepți libertatea pe care ți-o cere și te sacrifici, pentru că tu nu te bucuri, la rândul tău, de libertatea ta. Ești conștient că suferi, că începi să nu te mai recunoști, că ești tot mai departe de tine însuți. Dar nu poți să te opui. Pur și simplu, accepți orice, pentru că teama de a-l pierde e mai mare decât orice. Intri în adevărul profund al zicalei “rău cu rău, dar mai rău fără” și spui că faci asta din iubire. Nu, asta nu e iubire, ci nevoie. Adică dependență. Aici se complică lucrurile, mai ales dacă nici tu nu poți să-ți dai seama de ce.

Tu ești liber să alegi. Poți să-ți asumi senin, variantele “prieteni cu beneficii” sau “relație deschisă”, dacă așa simți tu că e bine pentru tine. Din fericire, trăim într-o societate care nu te oprește, ai dreptul legal să trăiești așa cum vrei tu, cum îți dictează propria conștiință. Dar… dacă suferi, și mai ales dacă devii conștient de suferință, ai face bine să nu o ocolești, pentru că suferința, în mod paradoxal, te ajută. Dacă o trăiești, dacă ai curajul să o privești în ochi și să o înțelegi, te va ajută să îți dorești să schimbi ceva. Și măsura de prim-ajutor în astfel de situații este să renunți pentru o perioada la “beneficii” și să vezi în ce fel de relație ești de fapt. De obicei, “beneficiile” se petrec la orizontală, de la brâu în jos, și suferința se simte pe verticală, de la brâu în sus. Dacă rămâi vertical, tolerând un anumit grad de frustrare suficient de mult timp încât să observi relația, să vezi ce se întâmplă, să te lămurești ce simți cu adevărat, cine ești și ce vrei de fapt de la viața ta, vei știi ce să faci. Și vei schimba ceea ce e de schimbat.

sursa: https://haihuicumira.blogspot.com/

NU VEI ȘTI NICIODATĂ CE PLANURI ARE PREGĂTITE DUMNEZEU PENTRU TINE, ÎNSĂ VOR FI ÎNTOTDEAUNA MAI BUNE DECÂT TE AȘTEPȚI SĂ FIE

Nu îți mai face grji. Dumnezeu nu îți va da mai mult decât poți duce, El știe pentru ce te pregătește.

Nu vei ști niciodată de ce Dumnezeu a ales un anumit drum pentru tine... chiar dacă nu are niciun sens pentru tine sau chiar dacă simți că ce ți se întâmplă este nedrept sau prea dureros. Nu vei ști niciodată de ce Dumnezeu te-a făcut să duci singură atât de multe bătălii sau de ce te-a făcut să pierzi acele bătălii. Nu vei știi niciodată de ce a ales pe altcineva pentru ceva ce îți doreai din tot sufletul tău sau pentru un vis pe care îl aveai de mică... Însă ar trebui să știi că ceea ce îți pregătește este mai frumos decât orice ți-ai putea dori.

Nu vei ști niciodată de ce întârzierile, calendarul sau planurile lui Dumnezeu nu s-au aliniat cu ale tale însă ar trebui să știi că în timp vei realiza că nu aveai nevoie de ceea ce îți dorești acum - că toate aceste dorințe sau visuri erau, de fapt, trecătoare. Urmează să te schimbi, să evoluezi, să devii cea mai bună versiune a ta. Și visurile și pasiunile tale se vor schimba odată cu tine și vei ajunge să îi mulțumești lui Dumnezeu că nu ai fost blocată într-un vis vechi sau într-o poveste veche care ar fi fost greșită pentru tine.

Nu vei ști niciodată de ce Dumnezeu te-a îndepărtat de unii oameni sau de ce a adus anumiți oameni în viața ta. Poate că acum relațiile tale nu au niciun sens, s-ar putea să simți că ai pierdut ce aveai mai drag, însă ar trebui să știi că numai Dumnezeu știe ce ne rezervă viitorul și că el întotdeauna lucrează pentru fericirea noastră. Poate că acea persoană pe care tu o considerai dragostea vieții tale urma să fie toxică pentru tine sau să te rănească mai tare decât oricine altcineva.

Nu vei ști niciodată de ce Dumnezeu ți-a frânt inima sau de ce i-a luat de lângă tine pe cei pe care i-ai iubit, însă ar trebui să știi că motivul din spatele fiecărei dureri de inimă este să te vindece cumva într-un alt mod - mult mai profund, mult mai intens. Suferința ta te-a învățat sau te va învăța ceva valoros despre tine sau despre viață (și altfel nu ai fi putut învăța... decât trecând prin acest capitol dificil).

Adevărul ste că nu vei ști niciodată ce îți rezervă destinul, ce îți pregătește Dumnezeu și ce te așteaptă, însă EL vrea să știi că are o viziune complet diferită pentru viața ta, pentru viitorul tău. Te așteaptă un drum cu adevărat minunat... surprize la care nici măcar nu te aștepți. Nu vei ști niciodată câte uși îți sunt închise doar pentru a te proteja și câte uși îți sunt deschise pentru a te binecuvânta cu lucruri la care nici măcar nu visezi.

Mai devreme sau mai târziu, vei realiza că ce face Dumnezeu este să lucreze întotdeauna în favoarea ta și să îți planifice un viitor de o mie de ori mai frumos decât cel pe care ți-l dorești tu.

sursa; https://www.kudika.ro/

Relația toxică - Cel mai adesea întreții câteva iluzii

De multe ori te afli în relații care nu sunt ceea ce îți dorești și tu știi asta. Și totuși rămâi. De ce? Toxicitatea unor astfel de relații e acceptată pentru că ascunde o frică mai mare decât suferința cu care deja te-ai obișnuit. Îți iubești partenerul pentru anumite calități care te atrag și pe de altă parte îl respingi și suferi din cauza nepotrivirilor dintre voi doi. Lucrurile pe care le iubești te țin blocat în această relație. Dar frica de singurătate și incapacitatea de a-ți imagina o altfel de iubire, te țin blocat în obsesia că doar prin celălalt vei avea parte de anumite lucruri. Pentru că trăiești prin procură – te împlinești prin ceva ce celălalt are: frumusețe, bani, succes, talent, încredere în sine. 

Cel mai adesea întreții câteva iluzii 

1. Partenerul se va schimba dacă vei reuși să îl faci să înțeleagă sau să vrea asta. Sau va avea singur o revelaţie într-o bună zi, așa cum în special femeile speră ca bărbații să le înțeleagă nemulțumirile fără ca ele să comunice direct și clar ceea ce îți doresc. 

2. Încerci să te convingi singur că ceea ce te ține în relație este suficient și că nu vei mai găsi asta într-o altă relație. 

3. Îți este oricum mai bine în relație decât singur. Rațional, tu probabil știi că ar trebui să renunți la relații toxice. Nevoile și atașamentele față de partener însă te țin blocat. Eu-l tău rațional și eu-l tău emoțional au nevoi diferite. Aceste trăiri conflictuale pot crea în timp depresie, anxietate, atacuri de panică. Te vei simți slab, confuz, și vei fi dezamăgit de tine însuți că nu poți lua hotărârea pe care știi că ar trebui să o iei. Cu cât petreci mai mult timp în această nehotărâre, cu atât te dezintegrezi mai mult ca și Eu, ca și imagine de sine, ca și certitudine a ceea ce vrei sau a ceea ce îți face bine. 

Cum să depășești aceste grave erori de gândire? 

1. Înțelege profund că oamenii se schimbă foarte greu. De obicei o fac în urma unor suferințe intense. Foarte greu o fac în urma certurilor sau reproșurilor. Dacă mergeți la un psihoterapeut (bun) există mai multe șanse să negociați diferențele dintre voi într-un compromis satisfăcător. Puține cupluri o fac însă. Deci cel mai probabil nu se va schimba, dacă el/ea nu înțelege profund că într-adevăr greșește și își dorește cu adevărat să rămână în această relație și să vă fie bine. Uneori însă, partenerul poate fi chiar dependent de dramă. Chiar și dacă își dorește să se schimbe însă, uneori schimbarea ar trebui să fie foarte mare. Prea mare. Uneori oamenii evoluează în direcții diferite într-o relație sau, pur și simplu, efortul de a se schimba în direcția dorită de partener este mult prea mare. Când intri într-o relație, nu o face cu gândul că se va schimba. Dintr-un extrovert nu va deveni niciodată introvert, o persoană zgârcită nu se va metamorfoza niciodată într-o persoană generoasă, un om foarte dezordonat nu va deveni niciodată obsedat de ordine, la fel cum un filosof sau artist nu va deveni o persoană foarte pragmatică. Desigur, vei învăța să manipulezi și să șantajezi emoțional pentru a obține ceea ce vrei. Lacrimi, amenințări, gelozii, controlul prin sex, toate sunt metode la fel de bune temporar și de ineficace în final. Și probabil că vei obține sporadic, parțial și cu un gust amar în final ceea ce îți dorești. Dar cât poți continua astfel? Analizează atent diferențele dintre voi și decide cu care poți trăi și cu care nu. Nu te vei putea minți la nesfârșit. 

2. Ceea ce te ține în relație, pe lângă iubirea față de lucrurile frumoase din celălalt, sunt și niște nevoi sau carențe din viața ta pe care celălalt ți le împlinește. Pot fi nevoi materiale, nevoia de statut, confortul emoțional dat de siguranța unui partener, alungarea fricii de singurătate. Toate acestea sunt la fel de puternice, dacă nu chiar mai intense uneori decât iubirea ce o ai pentru el. În multe relații în care iubirea este hărțuită de certuri și nepotriviri, partenerii rămân datorită atașamentului creat în timp, a fricii de a nu pierde în general, și a fricii de singurătate și de necunoscut ce urmează unei despărțiri. Mulți se gândesc că mai bine rămân în relație până apare altcineva cu care să înceapă o nouă relație. Probabilitatea ca aceasta să se întâmple este mult mai mică, din moment ce iluzia relației în care ești te face să nu simți atât de intens nevoia de iubire care te-ar face să depui eforturile necesare găsirii unui nou partener. Vei avea uneori zile și momente bune în relația actuală care te vor face să uiți problemele reale și să speri că poate, poate, lucrurile se vor rezolva. Cu cât trece mai mult timpul în care te complaci în relație, cu atât îți va fi mai greu sa faci schimbarea. Atât tu, partenerul și relația vă veți degrada. De multe ori însă oamenii preferă să distrugă total iubirea și relația în care sunt pentru a putea renunța într-un final la ea, tocmai pentru că a atins cel mai umilitor nivel posibil. Lupta dintre cei doi și reproșurile alternate cu momente sporadice de tandrețe și armonie, atât cât a mai rămas, vor crea o dependență de partener similară unei dependențe de un drog. Frica de necunoscut și de singurătate te pot face să te minți singur, fie că nu e atât de rău, fie că nu vei mai găsi pe altcineva, fie că lucrurile se vor schimba. Mai ales că de multe ori, pus în fața ultimatumului, disperarea îl va face pe partener să promită că se va schimba. 

E important să înveți însă să spui nu. E important să înveți să nu mai dai o mie de șanse. E important să înveți să îți învingi fricile. E important să înveți să te iubești suficient de mult ca să vezi că meriți mai mult decât o relație second hand. E important să înveți să nu renunți la visul tău de iubire. E important să înveți să citești semnele necesare care îți spun din timp dacă partenerul este sau nu este ceea ce tu ai nevoie. E important să înveți să îți iei forța și validarea din surse multiple astfel încât nevoia de o persoană în viața ta să nu fie mai mare decât iubirea față de acea persoană. Trebuie să înveți să nu faci compromisuri care te fac nefericit. Trebuie să ai așteptări mai mari de la viața ta și să nu te mulțumești cu firimituri.

Articol preluat de pe http://www.artdevivre.ro

Lasă-l să plece!

Atunci când un om drag încearcă să ți se smulgă din suflet, lasă-l să plece. Nu insista să-l oprești, nu te opune și nu încerca să-l convingi să rămână, e alegerea sa și atunci lasă-l să plece.

Dacă mângâierile tale nu-l mai alină, lasă-l să plece.

Dacă e nevoie de argumente și de justificări pentru a-l îndupleca să nu te părăsească, dacă trebuie să-l convingi că-l iubești, atunci lasă-l să plece.

Dacă nu mai contează nimic din ce vă unea cândva, dacă s-a transformat din iubitul tău în stăpânul tău, lasă-l să plece.

Dacă nu se mai grăbește să vină la tine, dacă nu mai simte nevoia să-și împartă bucuriile, tristețile și visurile cu tine, lasă-l să plece.

Dacă simți și înțelegi că ai devenit doar un rău necesar pentru el, atunci lasă-l să plece.

Dacă pentru a te iubi trebuie să fii altfel, să devii altcineva, atunci lasă-l să plece.

Dacă trebuie să inventezi jocuri necinstite pentru a-i redeștepta interesul, dacă trebuie să faci pe inabordabila ca să-i captezi din nou atenția fiindcă el e atras doar de răceala ta și de joc, nicidecum de tine, cea adevărată și îndrăgostită, lasă-l să plece.

Dacă trebuie să îi cerșești atenția și mângâierea, dacă nu te mai face să te simți frumoasă și dorită, lasă-l să plece.

Dacă nu te mai privește ca la început, dacă ochii lui au devenit seci și goi când se uită înspre tine, atunci lasă-l să plece.

Dacă durerile tale îi sunt indiferente, dacă nu te mai ascultă, dacă nevoile tale îi par niște poveri, lasă-l să plece.

Dacă trebuie doar chinuit, pus pe jar, fiert și torturat cu artă numai ca să nu i se urce la cap că-l iubești, lasă-l să plece.

Dacă inima lui nu mai bate cu putere în preajma ta, dacă este indiferent că ești lângă el sau departe de el, atunci lasă-l să plece.

Dacă iubește doar iubirea și felul în care poate cuceri femeile, demonstrând doar ce bărbat e el, lasă-l să plece.

Dacă nu-ți mai observă zâmbetul, dacă îl enervează prezența ta, dacă e iritat de lacrimile tale în loc să ți le șteargă cu un sărut, atunci lasă-l să plece.

Dacă nu mai vrea să privească în aceeași direcție cu tine, dacă toate valorile pentru care l-ai iubit la început au dispărut ca prin farmec, lasă-l să plece.

Dacă-ți dă semne că nu te-ar mai dori, dacă ai înțeles deja că în viața lui acum e o altă femeie, atunci lasă-l să plece.

Dacă îți vinde doar speranțe deșarte, dacă nici nu te vrea și nici nu te alungă, lasă-l să plece.

Dacă ți-a spus deja că nu te mai iubește, nu-l implora, nu te agăța de el, chiar lasă-l cu adevărat să plece.

Lasă-l să plece, redă-i libertatea aceea pe care acum crede că a pierdut-o alături de tine, fericirea aceea pe care nu simte că o mai așteaptă în brațele tale. Deschide-i larg ușa casei și a sufletului și condu-l până în prag cu un zâmbet plin de dragostea aceea pe care i-ai dăruit-o mereu cât timp ați fost împreună. Lasă-l să plece și să rămână amintindu-și de tine demnă, caldă și frumoasă, senină și înțeleaptă, așa cum erai atunci când l-ai cucerit. Lasă-l să plece cu amintirea ta în prag urându-i noroc și fericire, surâzătoare și enigmatică, fluturând o batistă. Și după ce ai închis ușa în urma lui, plângi. Plângi atât cât ai nevoie, plângi mult, dar nicio lacrimă în plus peste. Apoi șterge-ți obrajii, limpezește-ți privirea să poți vedea cât mai bine și cât mai departe, îmbracă cele mai frumoase haine, machiază-te subtil și gingaș, apoi ieși în lume zâmbitoare, privind cu încredere înainte, dincolo de orizont. Undeva, cândva, vei întâlni un om cu o inimă frumoasă, iubitoare și caldă, care abia așteaptă să-i deschizi ușa sufletului tău...

Lasă-l să vină!

sursa: https://www.irinab.com/

Încetează să-ți faci griji pentru omul, căruia nu-i pasă de tine!

Voi începe acest articol cu un citat spus de Mahatma Gandhi: „Nimeni nu mă poate răni fără permisiunea mea”.

Îl cred cel mai potrivit pentru subiectul pe care îl voi dezbate în continuare. Am fost răniți măcar odată în viață de cineva şi de cele mai multe ori anume de omul pe care l-am iubit cel mai mult. Ne-a dezamăgit sau a profitat de sentimenetele pe care le purtam față de el. De ce? Răspunsul e simplu: pentru că noi am permis acest lucru.

Câți dintre voi au închis ochii, s-au prefăcut că nu au văzut când omul iubit (aici nu mă refer doar la partener) a greșit grav în fața voastră, v-a călcat în picioare demnitatea și prioritățile, v-a mințit, v-a manipulat? Cred că mulți, iar cel de lângă voi a continuat să vă perceapă ca pe niște păpuși care pot fi conduse, fiindcă i-ați permis să o facă în continuare.

De obicei un astfel de comportament îl are cel căruia nu-i pasă de omul care poartă față de el sentimente adevărate, nu mimate, nu teatralizate. Desigur că naivitatea și încrederea celor care îl iubesc, îi sunt convenabile. Astfel are un as în mânecă – profită de încredere și își îndeplinește scopurile bine stabilite.

Purtând griji față de omul căruia nu-i pasă de voi ați putea ajunge victimele manipulării. Totodată folosiți timpul vostru pentru om care nu vă respectă și nici nu vă iubește. Vă consumați pe lucruri care nu au vreo valoare și vă pierdeți energia pe care ați putea să o folosiți în realizarea visurilor și a dorințelor proprii.

Trebuie să știți că manipularea poate induce un sentiment de neputință și vulnerabilitate. De foarte multe ori poate trezi sentimentul de vină, poate scădea respectul față de sine, poate afecta imaginea de sine.

De aceea trebuie să priviți cu claritate propria viață și să întrerupeți cercul vicios. Puteți apela și la un specialist dacă ați ajuns victimele manipulării.

Meritați să fiți iubiți, sunteți pe această lume ca să iubiți oamenii care la rândul lor vă iubesc pe voi. Acolo unde oamenii se iubesc și se respectă reciproc sunt sărbători și zâmbete.

AVERTISMENT

Nu cerșiți atenție și nu vă lasați umiliți. Fiți demni și alegeți oamenii care vor să facă parte din a voastră lume!

sursa; https://realitateapetrileana.ro/