 |
| "Eliberează-te din cușca pe care ai construit-o. Tu deții cheia propriei tale libertăți". |
Încerc să-mi învălui munca în optimism, pentru că mă ghidez după un principiu: „după cele mai tragice perioade din viața noastră urmează, aproape întotdeauna, momente incredibile”
După orice furtună apare soarele.
Cred că, la un moment dat, ne confruntăm cu posibilitatea de a alege dacă mergem mai departe cu lucrurile pe care universul ni le dă și ni le ia sau dacă insistăm în continuare să ne îngropăm în propria mizerie.
Nu mă urc pe un piedestal să predic această idee, fiindcă am fost deja în această situație și știu cum este. Știu, de asemenea, că sunt puține problemele care te vor distruge mai repede decât problemele inimii. Dar ceea ce trebuie să îți spun este că, în timp ce mă învățam pe mine însămi să scap de tristețe și să ies din acea stare mizerabilă de atașament, am realizat ceva care este mai degrabă realist decât optimist, dar atât de adevărat încât merită să îi acordăm atenție.
Atunci când un om te iubește, vei ști asta. Dacă îi pasă de tine, va găsi o modalitate de a fi cu tine. Persoanele care nu țin la tine vor găsi scuze. Uneori, nici măcar nu vor fi sigure dacă te iubesc sau nu, așa că le vei vedea mergând de colo-colo încercând să își dea seama. Dragostea nu necesită efort mintal. Nu este o ghicitoare care trebuie rezolvată sau un mister care trebuie dezlegat. Pur și simplu este și trebuie doar să o lăsăm să fie sau să nu fie, în mod natural.
Cred că oamenii diferă atât de mult în experiențele lor și că nu există două situații exact la fel, așa că este dificil să generalizăm ceva despre dragoste și romantism, dar fac o excepție în acest caz. Știu că mulți dintre voi probabil citiți aceste rânduri evocând toate motivele pentru care un oarecare v-a iubit, de fapt, dar nu a putut fi cu voi dintr-un motiv sau altul.
Este în regulă dacă și tu vrei să crezi asta. Dar adevărul este că te agăți de cineva care nu te iubește suficient de mult pentru a te pune pe primul loc și pentru a depune eforturi ca relația să funcționeze. Și dacă ar fi să cred în ceva, cred că toți merităm să fim cu o persoană care vrea, la rândul ei, să fie cu noi.
Așa că trebuie să învățăm să acceptăm când dragostea nu ne este împărtășită. Să ne dăm seama că, deși îi punem pe alții pe un piedestal, asta nu înseamnă că hotărârea lor ne definește. Este pur și simplu o mentalitate, una pe care trebuie să o schimbăm dacă vrem să ieșim de acolo. Oamenii te pot iubi puțin și te pot iubi suficient, dar nu îndeajuns pentru ca relația să funcționeze. Nu este o situație de genul „totul sau nimic”. Trebuie să încetăm să credem că este și că, atunci când lucrurile nu ies în favoarea noastră, definește o parte din noi ca fiind nedemnă și neiubită. Pentru a combate această idee, ne agățăm cât de tare putem de motivele din pricina cărora suntem iubiți, până când renunțarea este ideea noastră - nu a lor.
Dar cu toții ajungem, într-un fel sau altul, să fim bine. Ne aflăm în călătorii diferite, dar toate se termină în același mod. Nu ai nevoie de dragostea altcuiva pentru a fi întreg. Nu ai nevoie de permisiunea cuiva pentru a-ți continua viața. Ai nevoie doar de iubire de sine. Ai nevoie să îți dai voie să mergi mai departe. Iubirea altora nu te oprește, pentru că acea iubire nu există. Tu te agăți de felul în care ai impresia că ar trebui să fie. Și vei realiza, mai devreme sau mai târziu, că mare parte din viața ta este definită și aleasă de ceea ce te obligi să crezi că ar trebui sau nu ar trebui să fie. Eliberează-te din cușca pe care ai construit-o. Tu deții cheia propriei tale libertăți.
sursa: divahair.ro
Rândurile de mai sus aparțin Briannei Wiest, autoarea cărților: „101 Essays That Will Change The Way You Think”, „The Mountain Is You”, „Ceremony” și „When You’re Ready, This Is How You Heal”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*