Motivul pentru care continui să iubești o persoană care îți face viața grea…

Se numește tulburare de personalitate narcisică, tocmai am ieșit dintr-o astfel de relație... cu răni sufletești destul de serioase!

De câte ori nu am auzit pe cineva apropiat povestindu-ne cu durere în suflet despre necazurile din relația sa? Să ne prezinte un partener(ă) care, pe de o parte, sună în fiecare zi, iar pe de altă parte, dispare timp de o săptămână?

Unul este alături de celălalt și îi acoperă toate nevoile, dar, în același timp, este complet indiferent(ă) la ceea ce i se întâmplă. Rece și fierbinte în același timp, aproape și departe, în interiorul și în afara relației.

Rezultatul îl vedem în fața noastră în fiecare zi.

O persoană tristă de opt ori din zece. O persoană care suferă în permanență, care rămâne descoperită, despre care toți cei din jur cred că și-a pierdut mințile și orice urmă de demnitate dar care, din păcate, încă mai rămâne în relație!

Și viața continuă și lucrurile se schimbă, dar doar pentru o vreme. Pentru o zi sau două, vedem această persoană că se descurcă mai bine și apoi ajunge în același punct de cotitură. Și întrebarea este aceasta: de ce nu mergi mai departe și preferi să rămâi în aceeași relație după atâta suferință?

Răspunsurile sunt aproape întotdeauna aceleași.

„Pentru că îl/o iubesc”, „pentru că în adâncul sufletului meu cred că mă iubește la fel de mult ca mine”, „pentru că sunt sigur(ă) că mă iubește dar nu știe să arate”, etc. Dar cum poți iubi o persoană care îți face viața dificilă? Ce nu poate concepe biata ta minte?

Nu poți să accepți că o persoană nu va mai fi cu tine, când, de fapt, acea persoană nu este astăzi aici! Preferi să crezi că îți va da stelele de pe cer poimâine, dar nu îți dă o simplă îmbrățișare chiar acum!

Nu poți spera la un basm care este la kilometri distanță de realitate!

Recunoaste. Unul este motivul care nu te lasă să spui “nu” unei relații care te chinuie și “da” unei vieți pe care o meriți, este stima ta de sine scăzută. Cea care te ține captiv(ă) într-o relație care practic te ucide încet. Te deprimă și te slăbește, zi de zi.

Ți-e teamă de respingere și abandon dar le experimentezi în fiecare zi. Te temi de necunoscut, de ziua de mâine, în timp ce, fiind în relație, experimentezi aceeași anxietate sau chiar mai mare, neștiind dacă a doua zi dimineață va mai fi alături de tine, dacă vei primi un telefon de la el/ea sau dacă va pleca pentru două zile, fără să vorbească cu tine.

Țipi în mod constant și te plângi de comportamentul lui/ei rău, dar nu faci nimic pentru a-l schimba. Chiar crezi că nu meriți mai bine? Răspunsul tău este “nu”? Pentru că dacă ai crede că ceea ce meriți este departe de ceea ce ai, deja ai fi căutat binele. L-ai fi găsit deja și l-ai fi revendicat.

Dar tu tot rămâi acolo. Poate pentru că maltratarea și comportamentul rău pe care îl primești a devenit acum un obicei. A devenit o rutină pe care nu vrei să o deranjezi, pe care ți-e frică să o schimbi, tocmai pentru că te temi de necunoscut.

Nici nu ți-ai dat seama că de ceea ce îți este frică, deja trăiești! Pur și simplu refuzi să-l vezi.

Deci, ai tot dreptul să alegi să rămâi. Ai tot dreptul să te rănești și să te umilești. Dar încetează să plângi și să te mai plângi. Nu te mai plânge că nu ești bun(ă) în această relație și, în sfârșit, încetează să-i amețești pe cei din jur.

Ești o persoană liberă, ai alegerile tale și una dintre ele este relația ta. Deci, susține-ți alegerile făcute, deoarece sunt ale tale. Până la urmă, tu ești cel/cea care te subestimezi, jucând rolul victimei. Doar că acest rol, nu ți se potrivește și îl iei des în viața ta.

Totuși, dacă ceva din ceea ce ai citit te-a atins chiar și puțin, dacă chiar crezi că meriți ceva mai bun, să știi că niciodată nu este prea târziu. Tot ce trebuie să faci este să te ridici și să acționezi! Ia-ți viața în mâini și ia-o de la capăt. Repornește. Începe să ai grijă de tine.

Sunt aproape sigur că oamenii care rămân blocați în astfel de relații nu își iau timp pentru ei înșiși.

Nu îi acordă prea multă atenție propriei persoane, tocmai pentru că acordă toată atenția sa pentru a-i oferi bucurie celuilalt, astfel încât să-i demonstreze constant că merită să rămână alături de el/ea. Așa că, acordă-ți toată atenția, așa cum i-ai acordat-o de atâta timp persoanei care nu a apreciat-o. Și imediat vei vedea că totul se schimbă.

Vei vedea zâmbetul formându-se din nou pe chipul tău și cheful de viață revenind la tine. Dacă nu ai grijă de tine, nimeni altcineva nu o va face.

Sinele tău te va răsplăti imediat.

Încrederea ta va crește. Te vei simți puternic(ă) și, poate, pentru prima dată, fericit(ă). Pentru că doar vei avea grijă de tine. Meriți să fii îngrijit(ă) de tine mai mult decât oricine altcineva.

Oferă-i dragoste acelui copil mic din tine, care are atâta nevoie de ea. Și atunci vei vedea că se întâmplă ceva magic. Îi vei vedea îmbrățișarea devenind uriașă. Atât de mult, încât te vei putea cocoța în ea.

Atunci, cu siguranță, nu va mai fi nevoie să plătești pentru îmbrățișări, sau să cerșești dragoste și mângâieri. Ți-ai oferit ceea ce trebuia să fie umplut și, ca persoană matură și plină, vei atrage un/o partener(ă) similar(ă) în viața ta.

Pe cineva căreia nu-i vei cere să-ți umple golurile, nici el/ea nu îți va cere să i le umpli pe ale lui/ei, ci veți fi oameni plini și compleți, vă veți oferi unii altora bucăți frumoase din voi.

Asta merită fiecare dintre noi și asta trebuie să avem în viața noastră. Și eu, și tu și noi toți.

Cineva este gata să ți le ofere. Rămâi cu ochii deschiși să-i întâlnești pe ai celuilalt. 

Un înțelept a scris undeva că relațiile trebuie să curgă fără efort de ambele părți. Dacă trebuie să le împingem iar și iar, să ne blocăm, să le împingem din nou și să le dăm din cale, mai bine să le așezăm la înălțimea unei stânci, unde doar acolo este sigur că se vor rostogoli confortabil.

Probabil, pentru că acolo le este locul. Pe stâncă! Împreună cu orice altceva inutil din viața noastră.

sursa: https://www.chrisoliver.ro/

Jocurile minții: cum se joacă o persoană cu mintea mea?

Dragii mei, din păcate am experimentat pe propria piele o astfel de relație cu un astfel de om, în care am crezut, în fața căruia mi-am deschis sufletul într-un moment vulnerabil al vieții mele de după decesul soțului meu. Am iubit un astfel de om, incredibil! Am reușit cu ajutorul Bunului Dumnezeu să mă salvez! Gata, STOP JOC!

Urmăriți cu atenție acest videoclip și aveți grijă cui dați voie în viața voastră! 

Cu iubire și lumină, 

Daniela.

 

Când ajungi să fii victima unui abuz... fizic, emoţional sau spiritual!

Imaginea despre sine a unei persoane care a fost abuzată mult timp este una foarte diferită de identitatea ei reală. La întrebarea:" dar tu nu ai văzut cum este persoana asta, de ce ai stat?" Răspunsul este:" Am văzut, doar că încrederea în mine şi identitatea mea au fost anulate şi rescrise de abuzator drept aparţinând lui. Eu depind de ce îmi spune omul ăsta despre mine, că sunt şi că pot face". Abuzatorul poate fi un părinte, un partener, un prieten sau o rudă: orice persoană care te umileşte, batjocoreşte, manipulează sau te loveşte (fizic, emoţional sau spiritual), în repetate rânduri, conştient că îţi face rău.

Dacă am fi o mică insectă ca să putem auzi cum li se vorbeşte victimelor, dacă am putea să ne teleportăm acolo, în momentul în care abuzul izbucneşte, poate am pricepe de ce victimelor le este atât de dificil, şi în unele cazuri chiar imposibil, să plece.

Pentru că uneori victima îl iubeşte pe agresor(iubire care s-a transformat deja în dependenţă emoţională) şi orice îi spune el, victima tot caută un motiv să rămână. Victima unui abuz nu mai judecă de pe o poziţie de obiectivitate, ca să poată sancţiona abuzul, ci îl vede drept parte din conexiunea ei cu abuzatorul. Când abuzatorul este şi o persoană manipulatoare şi extrem de toxică, dependența este mai mare, disperarea de a obţine aprobarea lui devine drogul tău preferat. Abuzatorul este din ce în ce mai rău, tu te străduieşti din ce în ce mai mult să obţii ceva bun de la el: un cuvânt, o mângâiere, iertarea lui.

Victima are nevoie de întreruperea legăturii cu abuzatorul măcar câteva zile, ca să poată să vadă exact unde se află şi foarte important, victima trebuie să primească susţinere de undeva. Fie că vorbim de un terapeut, un prieten, un membru din familie, victima trebuie să se poată baza pe cineva în procesul de reconstrucţie a identităţii sale.

Victima care pleacă din abuz o ia de la zero, are nevoie să renască din tot ce a fost distrus: abuzatorii te anulează ca emoție, te ameţesc ca gândire raţională cu jocurile lor, şi te fac dependent la nivel energetic de toxicitatea lor unică. Te mai abuzează cineva aşa cum o face abuzatorul tău preferat? Nuu...cum. Aşa că da, viața aceasta este un examen dur al propriei voinţe: dacă nu eşti bine centrat în sinele tău, mereu va veni altcineva să îţi spună cine eşti şi cum ar trebui să fii. Uneori, acest cineva este un om care suferă de o boală mintală, şi dacă te iei după el, ajungi în situația lui.

de Ana Maria Ducuță

Pentru că destinul ne aduce aproape de unii oameni și apoi ne ia departe…

În această călătorie uimitoare numită viață, întâlnim mulți oameni. Dar, uneori, găsim pe cineva cu care ne potrivim instantaneu. Acel sentiment care curge prin noi odată ce formăm o astfel de relație, este imposibil de descris. Oamenii spun adesea că trebuie să simți asta înainte de a putea încerca să o descrii.

Dar, în timp ce mulți se întreabă cum este posibil să se potrivească cu un străin în câteva secunde, îmi place să cred că aceasta este opera destinului.

Gandeste-te la asta.

Tot ceea ce ni se întâmplă acum este exact ceea ce avem nevoie acum. Oamenii pe care îi întâlnim sunt cei de care avem nevoie acum. Cei de la care trebuie să învățăm. Experiențele pe care le atragem sunt cele prin care trebuie să trecem, pentru a învăța cele mai importante lecții ale vieții și pentru a evolua în ființe mai conștiente.

Universul funcționează în moduri misterioase. Oprește-te din ceea ce faci și uită-te înapoi la viața ta. Dacă nu ar fi anumite persoane și experiențe, nu ai fi persoana care ești astăzi. Probabil ai fi o versiune diferită a ta.

Oricât de mult ai refuza să crezi, fiecare persoană care vine în viața ta are un scop anume.

Există un motiv pentru care suntem atrași de anumiți oameni. Există un motiv pentru care ne îndrăgostim de anumite persoane deși toată lumea ne spune că nu ar trebui.

Pentru că, atunci când te gândești la viața ta, vei vedea că toate relațiile, indiferent dacă sunt încă menținute sau dacă s-au încheiat, te-au învățat ceva. Ți-au modelat inima, ți-au deschis ochii și ți-au lărgit orizonturile. Te-au făcut o persoană mai puternică, mai înțeleaptă și mai curajoasă.

Partea tristă este că nu suntem întotdeauna suficient de puternici pentru a accepta faptul că unii oameni nu sunt meniți să rămână în viața noastră pentru totdeauna. Cei mai mulți dintre noi ne îndrăgostim foarte ușor, așa că atunci când realizăm că persoana pe care am crezut-o „pentru totdeauna” a fost doar ceva efemer, ne prăbușim.

Suntem supărați, frustrați și disperați. Nu mai sperăm la iubire și ne învinovățim pentru că ne lăsăm emoțiile să ne învingă. Nu înțelegem de ce soarta ne poate îndepărta de niște oameni atât de uimitori din viața noastră.

Dar dacă acesta era singurul lor scop? Te-ai gândit la asta?

Poate că singurul rol pe care l-au avut acești oameni în viața ta, a fost să te învețe cum să renunți la trecutul tău și să accepți faptul că totul în viață este efemer. Poate că motivul pentru care au intrat în viața ta, în primul rând, a fost pentru a te ajuta să înțelegi că nu ar trebui să iei nimic de bun.

Poate soarta te-a adus la ei pentru că, în acel moment, erau singurii de care aveai nevoie. Poate că au fost trimiși să te ajute să te schimbi, să-ți vindece rănile, iar când va veni timpul… vor pleca, pentru că nu mai ai nevoie de ei.

Poate că au fost ca o punte către altceva în viață. Oricare ar fi fost scopul lor, ai întreaga ta viață să-l descoperi.

sursa: https://www.chrisoliver.ro/