M-am întors la mine și magia s-a întâmplat...

Am încetat să mai insist unde nu căutam.

Am încetat să mai întreb cu mâinile închise.

Am încetat să mai aștept în scaunele ocupate.

Nu-mi mai pune așteptările pe oamenii ocupați.

Am încetat să mă prefac că celălalt ar înțelege.

Am încetat să-mi mai pun ochii și speranța în inimi care nu voiau să bată lângă mine

Și apoi... magie...

Magie...

M-am întors la mine însumi... ca singura destinație posibilă.

M-am întors la mine însumi... ca singura cale disponibilă.

M-am întors la mine însumi... ca singura reuniune în așteptare.

M-am întors la mine și mi-am putut vedea coastele.. durerile si sufletul meu deshidratat.. cer niște apă

Și m-am primit pe mine. M-am îmbrățișat singur. M-am iertat. Întins pe umărul meu. M-am numit singur cu propria mea voce. Și m-am regăsit. Diferit, dar intact. M-am avut din nou. M-am întors din nou.

Şi apoi... Magie...

Am cheile de la ușile pe care vreau să le descui

Aici... Înăuntru.

Afară sunt doar încuietorile.

Dar eu decid unde și depinde de mine cum;

Eu decid unde...

Aleg cum...

Aleg cu cine...

Eu decid ce vreau...

Eu decid ce merit...

Și magia s-a întors la mine... Pentru că nu a dispărut niciodată... pentru că ea a trăit mereu în mine, dar nu mă lăsa să o văd... pentru că m-ai respins și așa m-am coborât la umbrele mele și m-am ridicat din nou... M-am îmbrățișat, m-am acceptat și încă am trăit...... "

* Andrea A Somera *