Majoritatea dorim pe cineva alături.
Pe un om care să rezoneze cu noi, cu care să avem chimie și conexiune, cu care să bem cafeaua dimineața. Un om căruia să-i spunem „Bună dimineața” și „Noapte bună”. Ne dorim pe cineva responsabil, asumat, care să ne fie alături la bine și la rău.
Dorim să fim iubiți, alintați și așteptați.
Nu mai vrem dezamăgire și durere. Nu mai vrem ca să dea cu noi de pământ. Ne promitem că nu vom mai pierdem timp lângă oameni indiferenți, că nu ne vom mai ține cu dinții de relații consumate. Pășim cu mai multă încredere și știm ce dorim cu adevărat.
Însă, câți vor pe cineva alături pentru a construi o relație sănătoasă și serioasă și câți vor pe cineva doar ca să nu fie singuri?
Câți vor pe cineva alături, fiindcă sunt capabili să ofere iubirea lor fără așteptări și câți își doresc pe cineva, pentru că se simt abandonați?
Câți dintre noi pot sta în tăcere cu ei înșiși?
Câți sunt bine cu ei înșiși? Câți se iubesc cu adevărat pe ei înșiși? Câți sunt conștienți că nici un om nu este colacul de salvare a cuiva? Nimeni nu ne poate salva, noi suntem proprii noștri salvatori.
Dacă nu suntem împliniți cu propria singurătate, nu vom găsi liniștea nici lângă cineva.
Dacă suntem dependenți emoțional, nu vom crea relații sănătoase, mereu vom avea frica că vom fi lăsați, mințiți și înșelați. Dacă nu suntem bine cu noi înșine, nu vom fi mai fericiți nici atunci când vom găsi pe cineva cu care vom împărți patul și casa.
Cel mai important om suntem chiar noi. Cu noi trebuie să facem pace și claritate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*