Eu, îți ofer inima mea. Tu, ai grijă de ea.
Ah, da, știu că oamenii vin și pleacă. M-am călit și îmi asum faptul că fiecare persoană din viața mea are dreptul să plece și eu nu am nici un drept să o rog să mai stea, să mă agăț de ea, să o implor și să pierd timp pentru lacrimi și regrete.
Știu că nimeni nu depinde de nimeni, că nimeni nu-i aparține nimănui.
La fel cum nici tu nu-mi aparții mie. Despărțirile dor până la sânge. Oamenii nu se uită ușor – trăiesc în amintiri.
Dor mâinile cu care l-ai îmbrățișat pe cel drag. Dor ochii cu care l-ai privit pe cel pe care l-ai iubit. Dor buzele cu care l-ai sărutat pe cel pe care l-ai crezut. Doare sufletul, fiindcă EL a fost o parte din tine. Doare, dar taci, zâmbești și mergi mai departe.
Te iubesc simplu și asumat.
Îți ofer mintea, sufletul și inima, doar că tu nu fi ca ceilalți. Tu nu fi dintre cei care vin și pleacă. Tu nu-mi promite că mă vei face fericită, ci fă-mă. Tu nu-mi spune „Ai grijă de tine”, dar ai grijă tu de mine.
Ține-mă de mână când zâmbesc, dar și când sunt descurajată. Ia-mă în brațele tale și lasă-mă să fiu slabă și mică. Nu-mi critica trecutul și alegerile. Descoperă copila din mine și ascultă-mă atunci când am o mulțime de dileme. Nu vreau cuvinte goale, doresc să-mi spui ceea ce simți acum.
Hai, să fim dintre cei care vin și rămân. Unul pentru altul.
Cu drag, Mary!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*