“Pot să te păstrez?”
Îmi amintesc că am auzit asta într-un film când eram tânără. Nu cred că acel sentiment mi-a părăsit vreodată trupul sau sufletul. M-am străduit să găsesc o iubire atotputernică și fără sfârșit; fără abandon, fără moarte.
- Vreau să te țin pentru totdeauna și să te am doar pentru mine.
- Vreau să mă trezesc dimineața cu fața ta la câțiva centimetri de a mea și, noaptea, să adorm în brațele tale.
- Vreau ca povestea noastră de dragoste să pună capăt tuturor poveștilor de dragoste trecute.
- Vreau o obsesie sănătoasă.
- Vreau nopți obraznice.
- Vreau un prieten bun cu care să râd.
- Vreau să nu te saturi niciodată să-mi săruți buzele și să-mi atingi pielea.
- Vreau să spăl vasele cu tine și poate, să am plăcerea păcătoasă pe tejgheaua din bucătărie după.
- Vreau să te simt în mine când lumina sau când stelele strălucesc.
Te vreau pe tine! Ne vreau pe noi! Vreau binele, răul și urâtul. Vreau basmul complet, cu sclipiri, unicorni, legat la ochi și aventuri pasionale. Am nevoie și te doresc în atât de multe feluri, probabil moduri pe care nici nu le-am înțeles pe deplin încă. Nu vreau să fiu niciodată fără tine. M-ai completat în moduri pe care nimeni altcineva nu a reușit să le facă.
Data viitoare când vom dansa împreună, te rog să-mi șoptești încet la ureche, oferindu-mi o reasigurare necesară că ești aici pentru a rămâne mereu, iar eu, de fapt, te pot păstra pentru totdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*