Se afișează postările cu eticheta Acasa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Acasa. Afișați toate postările

duminică, 13 ianuarie 2013

Cât de importantă este rugăciunea de dimineaţă !


Mântuitorul, ca Dumnezeu, nu avea nevoie să se retragă la linişte şi în singurătate pentru a se ruga Tatălui ceresc, căci El vedea şi vorbea faţă către faţă cu Tatăl. Dar obişnuia uneori să ...se roage singur, mai ales noaptea, precum făcea de obicei pe Muntele Taborului şi în Grădina Ghetsimani, ca să ne înveţe şi pe noi a iubi mai mult rugăciunea în linişte şi cea din timpul nopţii decît cea din timpul zilei. Sfinţii Părinţi numesc rugăciunea de noapte "de aur" pentru că noaptea mintea se poate ruga fără gânduri şi imaginaţii. În schimb, rugăciunea de dimineaţă o numesc "de argint" fiind amestecată cu oarecare griji şi gânduri, iar cea din timpul zilei o numesc "de aramă" pentru mulţimea grijilor şi a gândurilor pământeşti care slăbesc mult puterea rugăciunii.” (Părintele Cleopa)
Tot Părintele Cleopa spunea la un moment dat ca atunci când ai făcut ochi dimineaţă să faci repede semnul crucii, apoi să dai cu puţină apă pe ochi şi apoi imediat să mergi în faţa icoanelor la rugăciune. În felul acesta vei putea să te rogi netulburat de gândurile care încep să-şi facă loc în mintea ta imediat cum ai deschis ochii.
Somnul este asemănat uneori de sfinţii părinţi cu moartea, iar trezirea de dimineaţă cu învierea. Mi s-a întâmplat să mă trezesc, şi pentru câteva secunde să nu ştiu unde sunt, ce trebuie să fac, ce zi este, eram total buimac. De obicei imediat ce văd lumina zilei încep să mă gândesc ce am de făcut pe parcursul zilei, astfel că până să ajung la rugăciune mintea e oarecum tulburată de grijile şi problemele pe care trebuie să le rezolv.
În plus de asta visele din timpul nopţii ne pot şi ele influenţa începutul zilei prin felul în care îşi pun amprenta pe starea noastră duhovnicească. Unele ne pot bine-dispune şi însufleţi lăsându-ne o bucurie în suflet pe care o punem la temelia stării noastre mentale cu care vom aborda evenimentele din timpul zile. Dar în acelaşi fel visele ne pot tulbura pornind în treburile de zi cu zi întristaţi şi fără chef de viaţă, cu atitudine pesimistă care uneori se apropie de deznădejde.
Vremea de afară este un alt factor care ne poate schimba starea pe care o vom avea dimineaţa. Sfinţii părinţi spun că pe cei încă plini de patimi starea vremii îi poate influienţa, dar pe cei nepatimaşi, plin de Duhul Sfânt, nimeni şi nimic nu le poate lua bucuria apropierii de Dumnezeu.
Se poate ca uneori să fim treziţi de un telefon sau de cineva care sună la uşă iar toate aceste interacţiuni cu persoanele care ne-au trezit îşi pun amprenta în bine sau în rău asupra nostră. Se poate ca uneori să ne trezim cu dureri de cap sau de spate, sau să ne trezim la fel de obosiţi pentru că am dormit prea puţin sau prea zbuciumaţi de griji.
Aşa stând lucrurile vedem că sunt o mulţime de factori care dimineaţa ne pot schimba starea noastră duhovnicească (starea psihologică) şi implicit felul în care ne vom comporta cu cei din jur pe parcursul zilei şi modul în care vom rezolva problemele pe care le întâmpinăm. Există o expresie în popor la noi care este atribuită celor morocănoşi: “ce-ai făcut dimineaţă, te-ai trezit cu faţa la cearceaf?”
Indiferent de vârsta şi viaţa pe care o avem scopul nostru în fiecare zi stă în porunca dată de Domnul Iisus Hristos: “Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.” (Ioan 13, 34).
Patimile noastre şi ispitele de la diavol ne vor împiedica mereu să împlinim această poruncă de-alungul zilei. Din acest motiv avem mare nevoie Dumnezeu în fiecare dimineaţă, El fiind singurul care poate schimba grijile noastre în probleme deja rezolvate, supărarea în bucurie, deznădejdea în speranţă, întunericul din sufletul nostru în lumină.
Rugaţi-vă mereu dimineaţa, aruncaţi-vă grijile în faţa lui Dumnezeu! Spuneţi: “Doamne am de rezolvat cutare lucru dar mi-e frică că n-o să reuşesc.. se pot întâmpla multe care să mă împiedice să reuşesc...ajută-mă!”.
Rugaţi-vă în faţa Lui zicând rugăciunile începătoare (Împărate Ceresc...; Sfinte Dumnezeule...; Prea Sfântă Treime...; Tatăl nostru...) apoi spuneţi rugăciunile de umilinţă (Milueşte-ne pe noi Doamne....; Doamne milueşt-ne pe noi că în Tine am nădăjduit...; Uşa milostivirii Tale deschide-o nou binecuvântată Născătoare de Dumnezeu...) apoi Crezul (Cred într-Unul Dumnezeu...) apoi psalmul 50 (Milueşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta...), căntaţi “Apărătoare Doamnă...” şi acum în această perioadă cântaţi şi “Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi...”.
Dacă aveţi vreme şi v-aţi trezit din timp făceţi-vă canonul de rugăciune pe care vi l-a rânduit părintele duhovnic, pentru că seara veţi fi obosiţi şi-l veţi face cu greu.
Citiţi din Sfânta Evanghelie măcar câteva pasaje sau un capitol întreg, căci multă bucurie şi nădejde vă va da. Veţi simţi cum vă va lumina Dumnezeu descoperindu-vă înţelesuri adânci ale cuvintelor Sale, care vă vor călăuzi pe tot parcursul zilei. Citiţi şi din Vechiul Testament şi din cel Nou, pentru că orice cuvânt al Scripturii e plin de har şi de adevăr.
Faceţi câteva mătănii sau mai multe în faţa icoanei Mântuitorului, pe măsura puterilor şi ziceţi: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu milueşte-mă pe mine păcătosul (păcătoasa)!”. Faceţi mătănii şi la icoana Maicii Domnului şi la icoanele sfinţilor ocrotitori ai casei sau căsniciei voastre.
Cereţi-i lui Dumnezeu ajutor pentru tot ce veţi face în timpul zilei şi vă veţi minuna de micile minuni pe care le veţi trăi până seara.
Nu plecaţi de acasă fără brăţara cu mătănii pe care s-o ţineţi mereu în mână rotind-o bobiţă cu bobiţă şi zicând în gând la fiecare: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu milueşte-mă pe mine păcătosul (păcătoasa)!”.
În drum spre şcoală, spre servici sau către locul în care mergeţi rugaţi-vă în gând pentru cei pe care-i întâlniţi. Nu judecaţi pe nimeni! Osândiţi-vă în toate pe voi şi pe ceilalţi priviţi-i ca pe oameni curaţi şi fără vină. Daţi milostenie celor care vă cer, şi nu vă întoarceţi faţa de la nimeni care întinde mâna, aşa cum Dumnezeu niciodată nu-şi întoarce faţa de la noi chiar dacă nu merităm să primim mila Sa.

Aşa făcând vom pune început bun fiecărei zile şi fiind împreună cu Dumnezeu nu ne vom teme de nimic. Oriunde aţi fi, orice aţi face, dacă nu vă descurcaţi, cereţi ajutorul lui Dumnezeu în gând, iar dacă totul vă merge bine mulţumiţi-i clipă de clipă.
Priviţi fotografia de mai sus. Aşa cum razele soarelui pătrund în desişul pădurii, tot aşa să lăsăm şi noi ca dimineaţa, prin rugăciune, harul lui Dumnezeu să pătrundă în desişul inimii noastre.

sursa:ortodoxiatinerilor.ro

luni, 10 decembrie 2012

Sa ne intoarcem acasa la liniste, la tacere

,,...Fiecare zi este mai desavarsita, atunci cand vine momentul de liniste. Dintr-o data, toate simturile noastre sunt atrase catre prezent, catre perfectiunea tacuta din noi si din jurul nostru. Aceasta perfectiune, aceasta clipa de frumusete face mai mult decat sa ne umple mintea, si ne atinge mai mult decat emotional. Intr-un mod inexplicabil, ni se aminteste ca avem un suflet si ca suntem iubiti.....

     Aceste momente de liniste si tacere sfanta pot deveni o traire de fiecare zi, daca invatam sa fim cu ele, daca invatam sa traim in manastire, in manastirea fara ziduri.

     Manastirea fara ziduri recunoaste nevoia omeneasca de tacere si liniste, acea parte de viata care cuprinde in sine pacea singuratatii, unde ceea ce este sacru poate prinde radacini in suflet. Manastirea fara ziduri reprezinta dorinta omului de a-si gasi propria cale spirituala, propria divinitate, precum si divinitatea din ceilalti; de a pasi pe calea roditoare a rugaciunii; de a duce o viata de simplitate si smerenie, din care poate lua nastere adevarata implinire....

    Multe glasuri din natura, din lume, din noi insine striga cu putere, incercand sa ne atraga atentia. Dar in fiecare strigat si in fiecare chemare se afla, poate, un apel general catre noi, ca sa ne intoarcem la sentimentul sacrului, sa ne intoarcem acasa - la liniste, la tacere...

   Daca viata a devenit atat de zgomotoasa, incat nu ne mai putem auzi gandurile, cum ne-am mai putea auzi chemarea sufletului? Si atunci, e oare de mirare ca atat de multi oameni gandesc si traiesc de parca nu ar avea suflet?..Zgomotul a pus stapanire acolo unde altadata nu existau decat sunetele pure ale naturii si prezenta vietii. In loc de a asculta glasul din sinea noastra, vocea altor oameni si pe cea a naturii, ne petrecem tot mai mult timp ascultand zgomotul produs de radio, de televizor si de alte masinarii. Desi tehnologia moderna ne-a facut viata mai comoda, ea ne pune in pericol capacitatea de a ne asculta vocea interioara, de a ne auzi unul pe altul. Ne este mai usor sa manevram telecomanda si sa asistam pasivi la distractie. Ne vom pierde sau vom da uitarii bogatia vietii interioare, daca vom continua sa lasam aparatele sa ne ademeneasca cu promisiunea ca ne vor imbunatati viata. Pe masura ce ne indeamna sa cumparam mai mult si sa ratam mai bine, ele se amesteca in viata noastra si ne ingradesc fiinta, impiedicandu-ne sa gasim vreun sens in cine suntem si ce facem.

     Absenta pacii si linistii cotidiene pune la grea incercare starea psihicului uman, a familiei, a comunitatii si a planetei. Terapeutii isi aud tot timpul pacientii plangandu-se ca se simt deprimati, izolati de ei insisi si de cei din jurul lor. Cand oare vom recunoaste ca zgomotul in care traim ne-a intunecat si fragmentat lumea, ne-a rupt de noi insine?...

   In trecut domneau linistea si pacea, si toate fiintele se conformau legilor naturii. In majoritatea culturilor, oamenii care doreau sa traiasca mai aproape de liniste, fie se mutau impreuna in comunitati ca manastirile sau, pur si simplu, se refugiau in mijlocul naturii... Ei nu aveau atata nevoie de manastiri, de rezervatii naturale si de alte temple ale tacerii, pentru ca sansa de a gasi singuratatea si alinarea era aproape pretutindeni.... Nevoia noastra de liniste se manifesta prin fiecare strigat care ramane neauzit. Tacerea este oceanul suprem, care ne primeste toate dorintele - mici si mari. Daca linistea inceteaza, inseamna ca nimeni nu asculta - si nu mai ramane decat sa se lase noaptea....

     Atunci cand ne deschidem si ne descoperim pe noi insine in tacere, ni se dezvaluie nenumaratele chipuri ale linistii. Intre lumea noastra dinauntru si cea din afara se afla linistea. Linistea este marele intermediar.Inauntrul si in jurul nostru, ca si intre viata noastra interioara si lumea exterioara, se afla o imensitate tacuta, imateriala si neexplorata.

...oamenii care au cautat linistea cu inima si cu sufletul, cu trupul si cu mintea, s-au deschis catre lacasul unei splendide armonii. Ei au reusit sa cunoasca divinitatea tacuta, ingaduind tacerii sa ii atinga. Linistea ia tot ce ii oferim - de la gandurile noastre cele mai neinsemnate, pana la planurile cele mai marete, si gaseste loc pentru toate. Tacerea ne daruieste spatiul gol in care sa cream si ne invita sa simtim sprijinul ei mereu prezent.... In fiecare zi, lumea se iveste din tacere. Intreaga viata se naste din liniste, plina de indemnuri de a ne reintoarce la sursa in care ne gasim invaluiti in perfecta si sacra tacere.

Invitatia ,,mergi si vinde tot ce ai si urmeaza-ma'' este invitatia de a ne dezbara de identitatea noastra complexa si de a ajunge la un nou legamant cu ceea ce este esential in viata, cu ceea ce da sens vietii. Indemnul adresat monahului din fiecare dintre noi ne spune sa ne concentram viata in jurul linistii, al celor invizibile, al celor necunoscute, astfel ca sa le putem afla adevarul....

   A fi intreg presupune, pentru fiecare dintre noi, singuratate si relatii pline de sens....A deveni constient de liniste, inseamna a deveni mai constient si mai intreg in toate relatiile noastre....Eforturile pe care le facem ca sa construim o adevarata relatie ne invita sa iertam nepotrivirile care ar putea exista intre noi si neplacerile care ar putea decurge de aici. Iertarea sta in miezul fiecarei manastiri - fie ea cu sau fara ziduri....

Noi cautam minunea ce nu glasuieste, care sa ne inspire in cautarea sensului vietii. Dorim sa gasim acele locuri tacute dinlauntrul nostru, unde prezenta iubirii se poate adaposti si poate inflori in viata noastra.''

Sursa B.Davis
http://www.humanitysteam.ro
 
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...