Va veni o zi în care vei înțelege rostul durerii prin care ai trecut!

Durerea va fi harul tău mântuitor. Va fi combustibilul pentru pasiune, hotărâre, dorința de a reuși, foamea de a fi fericită și de a deveni mai puternică pentru a face față greutăților viitoare cu speranță și încredere.

Într-o zi durerea îţi va dezvălui adevăratul său scop

Fie că te transformă într-o persoană mai puternică, mai plină de compasiune sau mai înţeleaptă, vei înţelege în sfârşit de ce a trebuit să treci prin tot ce ai trecut, de ce a trebuit să fii singură şi de ce a trebuit să fie atât de greu.

Într-o zi durerea îţi va arăta luminiţa de la capătul tunelului

Durerea te va transforma într-o persoană minunată, te va aduce mai aproape de Dumnezeu, de familia ta, de prietenii tăi şi de oamenii dragi din viaţa ta. Într-o zi durerea va fi motivul pentru care ai învăţat să fii o persoană mai bună, o mamă mai bună, o fiică mai bună, o soţie  mai bună.

Într-o zi durerea nu te va mai deruta

Nu va mai fi văzută precum o povară pe care o porţi după tine în orice loc mergi, nu te va mai defini, nu va mai fi ataşată de numele tău sau de reputaţia ta şi va fi ceva pe care o vei putea privi înapoi şi abia dacă o vei mai simţi.

Într-o zi durerea ta va fi motivul pentru care ai luptat pentru fericirea ta, pentru o viaţă mai bună, pentru răspunsuri la întrebări importante, pentru viitor, pentru lucruri pe care ţi le-ai dorit.

Într-o zi durerea te va elibera

Va fi harul tău mântuitor. Va fi combustibilul pentru pasiune, hotărâre, dorinţa de a reuşi, foamea de a fi fericită şi de a deveni mai puternică pentru a face faţă greutăţilor viitoare cu speranţă şi încredere.

Într-o zi durerea va fi motivul pentru care nu te vei mai teme de suferinţă

Când ştii că ai trecut prin ce era mai rău şi încă ai supravieţuit, când ai ajuns acolo unde trebuia deşi nu ai avut nimic, când te uiţi la tine în oglindă şi vezi femeia pe care ţi-o doreai să o vezi în urmă cu ceva timp... atunci vei şti că durerea te-a transformat!

Într-o zi durerea va avea un sens

Vei putea privi înapoi şi vei şti de ce lucrurile trebuiau să se întâmple aşa cum s-au întâmplat. Vei întâlni oameni care au trecut prin aceleaşi situaţii şi îţi vei da seama că nu eşti singură. Vei împărtăşi poveştile şi lecţiile tale şi vei reuşi să îi ajuţi pe alţii să se vindece. Îţi vei vindeca inima rănită prin iubirea pe care o porţi oamenilor.

Într-o zi vei fi recunoscătoare pentru durerea ta pentru că ţi-a arătat o viaţă mai bună, te-a transformat într-o persoană incredibilă şi te-a împins în braţele celor mai frumoşi oameni din lume.

Într-o zi durerea va fi motivul pentru care nu îţi va mai fi teamă să îţi trăieşti viaţa. Vei şti că ai tot ce îţi trebuie pentru a nu te da bătută şi că indiferent de problemele prin care treci vei găsi soluţii, te vei ridica de jos şi vei merge până în pânzele albe pentru a ajunge acolo unde îţi doreşti

kudika.ro/

"Unii oameni apar în viața ta ca o binecuvântare; alții – ca o lecție" *Maica Tereza*

Și alții apar ca un blestem, aș completa eu, la cei 55 de ani ai mei, văduvă fiind!

Viața mi-a oferit multe, dar mi-a și luat în aceeași măsură. Am preferat, de fiecare dată să îmi afund nasul într-o lectură despre suflete pereche, gemene și alte proiecții de acest gen, niciodată verificate pe deplin. Am preferat să vărs o lacrimă, să mă bucur atunci când am avut ocazia... am preferat să trăiesc la maxim clipa care știam că nu se va mai întoarce! Nu mi-am afundat nasul într-un pahar de alcool... decât atunci când, după ore bune de muncă pentru al patriei beneficiu, am preferat compania unui cognac bun... musai franțuzesc!

Acum câteva zile, pe fruntea mea s-a impregnat cu majuscule:

47 de ani!

Acum... încă aflat în câmpul muncii mi-am luat inima în dinți și scriu din nou, după o pauză serioasă:

Am pierdut!

Din nou!

Ce?!

Ehe..

Societatea îndeamnă la cunoașterea de sine prin orice mijloace și dacă vom reuși să dăm un "search" pe Google vom afla că toți cei care s-au perindat prin lumea virtuală transpunându-se in mari cărturari și înțelepți în arta iubirii de sine (și nu numai ) au sfârșit nașpa! Îmi este permis acest termen..."nașpa"?!

Sper că da!

Eu... nu rezonez cu nimeni! Fiind mai rebel de felul meu mă dezic de tot ceea ce citesc în virtual, foarte puține fiind "zicerile" cu care rezonez! O fi vreo lipsă de ceva pe undeva...

Mi-am iubit aproapele mai mult decât pe mine. Și rezultatul..

Am pierdut!

Din nou și din nou...

Am încercat să construiesc o lume, un univers... în care toți ceilalți să se simtă apreciați și respectați. Rezultatul... am eșuat! Pierzându-mă pe mine pentru ceilalți...

La 47 de ani am realizat că viața este magie, după cum spunea Einstein! Și, ca oricare altcineva, am încercat sa prelungesc această magie, știind că nu mai întoarce! Este că... eșec! Hai sa recunoaștem, cu toții ne dorim eternitatea unei clipe mișto, a unui sărut, a unei priviri pline de iubire, ne dorim prelungirea la infinit, dacă se poate, a tuturor secundelor în care am fost fericiți!

Și eu, și voi, cei care citiți această pagină!

Căutarea Fericirii și a sensului acesteia a generat speculații de tot felul, inclusiv metafizice de-a lungul timpului. Orice religie sau cultură are o definiție proprie și nimeni nu poate contrazice nimic prin nici un argument, oricât de sustenabil ar fi acesta. Fericirea înseamnă "a trăi", "a simți", "a suferi"... indiferent ce fraze pompoase ne sunt livrate sub nas de către "cărturari!"

Pentru mine fericirea este acel suflet alături de care să merg să îmi ridic cuponul de pensie, așa cum îi scriam recent unei prietene..

Orice altceva devine oarecum desuet! 

47 de ani cu multe încercări, de orice fel, în care am murit dar am și renăscut!

Viața îți poate fi dată peste cap în orice clipă tocmai de către cel/cea care ar trebui să fie acolo... pentru noi!

47 de ani...

Iubiți-l pe cel ce este lângă voi, un El sau o Ea! Pentru că, într-o lume viitoare, acolo la Poarta Raiului nu vom fi întrebați ce am realizat ci cât de multă iubire am purtat în inimă!

Eu..mi-am pus inima pe tavă!

Și am pierdut!

Din nou!

sursa: Drumul către noi

Am ajuns până aici! Putem trece peste orice va urma!

Dacă am învățat ceva de la viață, este că uneori, cele mai întunecate momente ne pot aduce în cele mai luminoase locuri.

Am învățat că cei mai toxici oameni ne pot învăța cele mai importante lecții; că cele mai dureroase lupte ale noastre ne pot oferi cea mai necesară creștere; și că cele mai sfâșietoare pierderi de prietenie și iubire pot face loc celor mai minunați oameni.

Am învățat că ceea ce pare a fi un blestem pe moment poate fi de fapt o binecuvântare, și că ceea ce pare a fi sfârșitul drumului este de fapt doar descoperirea că suntem meniți să parcurgem pe un alt drum.

Am învățat că oricât de dificile ar părea lucrurile, întotdeauna există speranță.

Și am învățat că indiferent cât de neputincioși ne simțim sau cât de oribile par lucrurile, nu putem renunța. Trebuie să continuăm.

Chiar și atunci când este înfricoșător, chiar și atunci când toate puterile noastre par dispărute, trebuie să continuăm să ne ridicăm înapoi și să mergem înainte, pentru că... cu orice ne luptăm în acest moment, va trece, și vom reuși.

Am ajuns până aici. Putem trece peste orice va urma!

de Daniel Koepke

Părăsește-l, dar fă-o cu demnitate!

Despărțirea de un partener poate fi una dintre cele mai dificile și dureroase experiențe prin care trecem în viață. Mai ales atunci când nu mai iubim persoana cu care suntem, dar încă îi păstrăm un loc special în inimă, este important să găsim modalități de a ne desprinde cu demnitate și respect. Haideți să vedem ce cred celebritățile despre cum să te desparți cu demnitate de un bărbat pe care nu-l mai iubești.„Nu trebuie să păstrezi nicio legătură cu cineva doar pentru că ți-e frică de a fi singur.” – Kirsten Dunst

Atunci când nu mai simți că relația îți aduce fericire și împlinire, este important să nu te agăți de ea doar pentru că îți este frică să rămâi singură. Frica poate fi un factor puternic care ne ține în relații ce ne fac mai mult rău decât bine. În loc să te temi de singurătate, gândește-te la aceasta ca la o oportunitate de a te cunoaște pe tine însuți și de a-ți explora pasiunile și interesele.„Nu rămâne într-o relație dacă știi că nu ești fericită.” – Rihanna

Fericirea ta ar trebui să fie prioritară într-o relație. Dacă simți că nu mai ești fericită și nu vezi o cale de a rezolva problemele, este important să-ți acorzi permisiunea de a pleca. Nu te simți vinovată sau egoistă pentru alegerea ta. În final, va fi mai bine atât pentru tine, cât și pentru partenerul tău.„Nu întoarce niciodată spatele unui vis doar pentru că nu ai curajul să-l trăiești.” – Paulo Coelho

Uneori, putem rămâne într-o relație care nu mai funcționează doar pentru că nu avem curajul să renunțăm la ceea ce cunoaștem. Dar, după cum spune Paulo Coelho, nu ar trebui să renunțăm niciodată la visele noastre din cauza fricii sau a lipsei de curaj. Dacă simți că relația te împiedică să îți urmezi visurile și aspirațiile, este important să-ți acorzi permisiunea de a merge mai departe.„Când vine vorba de dragoste, nu există câștigători și perdanți, există doar oameni care se întâlnesc în cale.” – Ruth Westheimer

O despărțire poate părea adesea ca o luptă între două persoane, în care unul câștigă și celălalt pierde. Dar, așa cum a spus psihoterapeuta Ruth Westheimer, în dragoste nu există câștigători și perdanți. Fiecare persoană pe care o întâlnim în viață ne poate învăța ceva și ne poate ajuta să creștem ca indivizi. În loc să te concentrezi pe resentimente și supărări, încearcă să găsești înțelegere și compasiune pentru tine și pentru partener și să rămâi deschis la lecțiile pe care le poți învăța din această experiență.„Plecarea nu înseamnă întotdeauna sfârșitul. Poate însemna și începutul unor lucruri noi și frumoase.” – Jennifer Aniston

O despărțire poate fi trăită ca o pierdere, dar, așa cum spune actrița Jennifer Aniston, poate fi și începutul unor lucruri noi și frumoase. În loc să-ți concentrezi atenția pe ceea ce ai pierdut, încearcă să te gândești la ceea ce ai de câștigat: oportunitatea de a-ți construi o viață care să-ți aducă fericire și împlinire.„Nu-ți mai face griji pentru cine nu te mai face să te simți bine.” – Oprah Winfrey

Într-o relație, ar trebui să ne simțim bine alături de partener, sprijinite și iubite. Dacă însă simți că partenerul tău nu mai face acest lucru, atunci poate fi momentul să te desparți. Nu-ți face griji pentru cine nu te mai face să te simți bine și nu forța lucrurile, ci acordă-ți permisiunea să mergi mai departe.„Renunțarea la o relație care nu mai funcționează este curajul de a începe o viață nouă.” – Lao Tzu

Să renunți la o relație poate părea dificil și înfricoșător, dar, așa cum spune filosoful Lao Tzu, poate fi un act de curaj care îți deschide ușile către un nou capitol din viața ta. În loc să vezi despărțirea ca pe un eșec, încearcă să o vezi ca pe o oportunitate de a-ți construi o viață care să te facă să te simți fericită și împlinită.

Da, despărțirea de un partener poate fi un proces dificil și dureros, dar este important să îți acorzi permisiunea de a-ți urma inima și de a-ți construi o viață care să te facă să te simți fericită și împlinită.

Este important să îți amintești că, așa cum spune actrița Angelina Jolie, „nu trebuie să fii la fel cu ceilalți pentru a fi iubit”. Fiecare dintre noi merită să fie iubit și respectat pentru cine este și nu ar trebui să ne schimbăm sau să ne compromitem valorile pentru a menține o relație care nu mai funcționează.

În cele din urmă, despărțirea poate fi o oportunitate de a descoperi mai multe despre noi înșine și despre ceea ce căutăm într-o relație. Așa cum spune actrița Diane Keaton, „trebuie să îți urmezi inima, indiferent cât de dureros ar putea fi, pentru că asta te va conduce spre ceea ce este corect pentru tine”.

Îți doresc să găsești curajul și încrederea de a te despărți – cu demnitate și respect – de un bărbat pe care nu-l mai iubești și de a continua să îți urmezi inima și să-ți construiești viața pe care ți-o dorești.

sursa; https://confesiunileuneifeterele.ro/

De Mărțișor, dar și în fiecare zi, bucură-te de tot ce poți să fii! 🤍❤️

Din zi în zi, a venit Primăvara! Pentru mine, e cel mai frumos anotimp

Ce îți doresc, la începutul celui mai frumos anotimp:

- să ai curajul unui nou început

- să înveți cum să îți aduci în viață armonia, claritatea și liniștea de care ai nevoie

- să iei pentru tine cele mai bune decizii, în fiecare zi

- să păstrezi în viața ta numai oamenii care te merită - și să știi care sunt cei care nu te merită

- să înveți cum să te desparți de tristețe, depresie și anxietate

- să nu te mai desparți de tine, ci de cei care fac orice ca să te despartă de tine

- să înveți să te onorezi și să te ții de promisiunile pe care ți le faci.

O Primăvară frumoasă, cu iubire și lumină, Daniela!

Ne este dor să iubim și să ne simțim iubiți...

De Dragobete să iubiți și să fiți iubiți, românește!

Există momente în viață când uităm cum se simte o mângâiere, cum se spune un „Te iubesc”, cum se alină un suflet...Ne este dor să putem iubi din nou și ne mai simțim o dată iubiți.

Din iubire ne naștem, cu iubire ne hrănim, tot datorită ei creștem. O căutăm toată viața și tânjim după protecția care vin la pachet cu o îmbrățișare în miez de noapte, săruturi pătimașe, planuri în doi, acțiuni concrete, toate în timp ce mâinile sunt împreunate, iar ochii privesc către aceeași direcție.

O pierdem, ori îi uităm drumul, ori o dăm la o parte, ori fugim după strălucire, ori suntem prea orbi și o lăsăm să plece...Apoi tânjim iar după ea. Și reîncepem să o căutăm în oameni nepotriviți, nepregătiți, incapabili să țină în mână, cu grijă și delicatețe, o inimă care ar bate pentru doi.

Există momente în viață când uităm cum se simte o mângâiere, cum se spune un „Te iubesc”, cum se alină un suflet...Ne este dor să putem iubi din nou și ne mai simțim o dată iubiți.

Alergăm toată viața după iubire, prin diferite forme, și sperăm să ne odihnim sufletul lângă un alt suflet. Uneori este așa, alteori, călătoria poate va mai dura...Și va dura, pentru că iubirea este infinită!

sursa: https://www.garbo.ro/

Să iubiți și să fiți iubiți în fiecare zi a vieții voastre, nu doar de 14 februarie!

Nu cred în iubirea care este sărbătorită o dată în an, așa cum nu cred nici în iubirea demonstrată insistent în public. Nu cred în declarațiile făcute pe rețelele de socializare, în cadourile și florile oferite doar în zile de sărbătoare așa cum nu cred nici în cele oferite în semn de scuze după ce ai rănit omul pe care susții că îl iubești.

Eu cred în gesturile aparent neînsemnate, dar care înseamnă enorm. Cred în cina pe care o gătești atunci când vezi că celălalt este obosit, cred în tăcere atunci când celălalt este nervos, cred în sărutul de ,,bună dimineața", și ,,noapte bună", cred în mesajele de ,,mi-e dor de tine!" atunci când ai o zi aglomerată, cred în ,,va fi bine! Eu sunt cu tine!" atunci când celălalt se simte trist, descurajat, neputincios. Cred în gătitul în doi, în flori oferite în zile obișnuite, în seri în care privești filme siropoase doar pentru că ei îi plac și seri în care privești meciuri de fotbal pentru că el le adoră. Cred în sinceritate, în fidelitate și libertate. Libertatea de a spune ce simți, ce gândești, ce crezi, fiindcă știi că nu vei fi judecat sau ridiculizat, de a discuta ce te frământă, deranjează, supără. Cred în dialog. Cred în timp petrecut împreună, precum și timp petrecut separat, timp acordat hobby-urilor. Cred în îmbrățișări spontane și emoții sincere, în compasiune, respect, ajutor și evoluție. Cred în prezență, în atenție, timp acordat, energie și muncă. Fiindcă este o muncă să menții o relație. Uneori trebuie să lași de la tine, să ajungeți la un consens, e absolut normal, atâta timp cât aveți o relație echilibrată, fericită, sănătoasă. Să iubești nu înseamnă doar zile roz, flori, bomboane, ci și zile cu nuanțe de gri, dar ce contează? Atâta timp cât ești ținut de mână și suflet, nu contează nuanțele zilelor.

Să iubiți și să fiți iubiți în fiecare zi a vieții voastre, nu doar de 14 februarie.

30 de Afirmații care îți vor calma mintea atunci când te afli la o răscruce în viața ta!

Există astfel de momente în viață, când ne dăm seama că a venit timpul să ne schimbăm. Stilul de viață, pe care îl avem nu ne mai satisface. Împrejurările și relațiile, pe care le consideram importante, nu mai există sau acestea nu mai corespund intereselor noastre. Păstrăm cu grijă amintirile dar într-un moment oarecare ne pomenim la răscruce și trebuie să facem primul pas, pentru a începe mișcarea într-o direcție nouă.

Această decizie e foarte grea și dureroasă. E dificil să renunți la lucrurile cu care te-ai obișnuit și care îți aduceau confortul, mai ales atunci când nu ai de ales. În fiecare dimineață alege una dintre afirmațiile de mai jos și repet-o timp de două minute. Foarte curând vei observa, cum viața ta se schimbă spre bine.

1.Calmul este o superputere. Capacitatea de a reacționa calm la ceea ce se întâmplă în orice situație îți ajută mintea să rămână limpede, iar inima – liniștită.

2.Nu poți controla tot, ce se întâmplă în viața ta. Tu poți controla doar reacția ta la cele întâmplate. Puterea ta este în reacție.

3.Liniștea interioară începe cu acel moment, când respiri adânc și alegi ca un alt om sau eveniment să nu îți controleze emoțiile.

4.Dacă vrei ca viața ta să devină mai fericită, trebuie să-ți schimbi modul de gândire. Abilitatea de a face față stresului determină cât de mult vei reuși în viață.

5.Să fii pozitiv nu înseamnă întotdeauna să ignori tot ce este negativ. Să fii pozitiv înseamnă să depășești tot ce este negativ.

6.De fiecare dată când vei dori să reacționezi pe vechi, întreabă-te: Cine vreau să fiu? Un prizonier al trecutului sau un pioner al viitorului?

7.Vorbește așa, de parcă ai fi binecuvântat. Mergi așa, de parcă ai fi binecuvântat. Gândește așa, de parcă ai fi binecuvântat. Muncește așa, de parcă ai fi binecuvântat. Și neapărat vei fi binecuvântat.

8.Este normal să fii confuz. Depășind această stare, devii mai înțelept. Fă o pauză. Dar nu ceda! Pentru ca lucrurile bune să apară în viața ta, e nevoie de timp. Ai răbdare și totul va fi!

9.Problema nu e o problemă, dacă nu nu îți bați capul prea tare cum să o soluționezi. Nu fi obsedat de situație și vei deveni un om liber.

10.De cele mai multe ori, anume gândurile noastre ne provoacă durere. Nu există motive să te privezi de libertate. Nu există bariere în realitate, ele sunt doar în capul tău.

11.O analiză excesivă a lucrurilor care se întâmplă te poate distruge. Aceasta te ține captiv și mai mult în situație, te face să te îngrijorezi și să-ți pară că totul e mai complicat, decât este de fapt.

12.Începi să simți disconfort atunci când vine vorba de schimbări. Este o etapă inseparabilă a creșterii. Totul va fi bine. Fii răbdător.

13.Cartacterul nostru se manifestă mai clar în timpul urcușurilor și coborâșurilor. Fii modest, atunci când ajungi sus. Fii puternic atunci când nu te poți ridica de jos. Și nu îți pierde încrederea în sine, atunci când ești la mijloc de cale.

14.Fii recunoscător pentru acele mici probleme, cu care te confrunți în fiecare zi. Ele te fac mai puternic și mai înțelept. Nu le permite să te distrugă.

15.Nu, nu întotdeauna vei obține ceea ce îți dorești. Dar nu uita: există mulți oameni, care niciodată nu vor reuși să obțină ceea, ce ai tu în acest moment.

16.Este amuzant să realizezi, că ai depășit lucrurile, fără de care credeai, că nu vei putea să trăiești.

17.Dacă de cealaltă parte îți pare că iarba este mai verde, încetează să privești încolo. Încetează să compari. Încetează să te plângi și începe să uzi iarba de sub picioarele tale.

18.Pierzând ceva, câștigi altceva. Prețuiește ceea ce ai astăzi. Viața nu trebuie să fie perfectă și minunată.

19.Percepe totul așa cum este. Învață, dezvoltă-te, perfecționează-te. Nu contează ce ai făcut. Mai important este ceea ce vei face în continuare.

20.Lasă trecutul în trecut și fii recunoscător pentru ceea ce te-a adus acolo, unde te afli acum… la un nou început.

21.Ne pierdem timpul în așteptarea unui drum perfect. Însă acesta nu va apărea niciodată. Pentru că noi am uitat că un drum nu se așteaptă, pentru a-l crea, trebuie să mergi.

22.Prețuiește nu rezultatul, ci frumusețea eforturilor, răbdării și a perseverenței în calea spre acel rezultat.

23.Dacă te confrunți cu dificultăți, amintește-ți că este mai bine să obosești de eforturi și cunoștințe, decât să nu faci nimic.

24.Ascultă-ți vocea interioară și sufletul. Prea mulți oameni se pierd în mulțime, ascultând zgomotele lumii.

25.Cu cât devii mai matur, cu atât te simți mai calm. Viața te face mai liniștit pe măsură ce înaintezi în vârstă. Îți dai seama că îți pierdeai timpul pe toate prostiile.

26.Ține minte, că doar tu alegi căror lucruri să le acorzi importanță.

27.Nu te întoarce la trecut. Obiceiurile proaste și comportamentul negativ întotdeauna tind să te copleșească, atunci când încerci să devii mai bun. Nu îți pierde vigilența și concentrarea.

28.Relaxează-te. Inspiră adânc. Expiră. Păstrează-ți dispoziția pozitivă. Nu fi prea dur cu tine însuți. Trăiești și înveți în continuu. Iartă-ți greșelile comise și dezvoltă-te, învățându-ți lecția.

29.Folosește dezamăgirea și nemulțumirea pentru a rămâne motivat, și nu ca un motiv de indispunere. Trăiește conștient.

30.Prețuiește cât de mult ai avansat. Ai depășit multe. Ai crescut semnificativ. Laudă-te pentru puterea și perseverența ta.

sursa: https://povestiri.net/

Bradul de Crăciun

Sărbători binecuvântate să aveți, cu pace în suflet și în gânduri! 

Vă îmbrățișez cu iubire și lumină,

Daniela

Se ia un brad,

se agață în el

un gând curat,

o vorbă bună,

un salut,

o strângere de mână,

o-mbrățișare,

un surâs,

o bezea,

o tresărire,

o mirare…

Toate colorate,

strălucitoare,

frumos mirositoare.

Apoi se unesc cu lanțul

întâmplărilor fericite,

împletit dintr-un fir de înțelegere,

cu un altul de bunăvoință.

Astfel împodobit,

se caută un suflet

și odată găsit,

se ia bradul,

se sădește adânc, drept,

cu răsuflarea ținută,

cu vârful în sus,

spre-a nu uita niciodată

cât de lung e drumul spre cer.

de Nicu Alifantis

«Nu-i plac pe cei puternici – sunt incomozi»

Cei puternici știu să plece odată pentru totdeauna

Nu-i plac pe cei puternici – sunt incomozi. Ei nu pot fi controlați.

Se aud pe ei înșiși, știu ce merită și nu sunt gata să renunțe la asta.

Înăuntru au ancore cu care se țin ferm de dorința de a trăi fără murdărie și de a fi fericiți în ciuda tuturor.

Înăuntru au rădăcini puternice care nu pot fi smulse sau distruse. De asemenea, este imposibil să le distrugă principiile de fier, sentimentul de demnitate personală, moralitatea și încrederea în ei înşişi .

Cei puternici sunt capabili să reziste numai oricărui adevăr, loviturilor Soartei, torturii trădării și furtunii propriilor emoții.

Nu le este frică de durere, pentru că, după ce au supraviețuit războiului în propria inimă și au trecut prin iadul personal, au învățat să transforme rănile în înțelepciune și să se bucure de viață, păstrând frumusețea și tandrețea în inimile lor.

Cei puternici nu stau pe drumurile altora, nu fac comerţ cu fericirea, ei nu imploră pentru dragoste – dar dacă Dumnezeu le trimite acest sentiment, ei îl vor accepta ca pe un mare dar și n-o să-l trădeze niciodată pe omul pe care îl iubesc.

Ei trăiesc cinstit, acționează conform conștiinței lor, nu își etalează istoria, nu-i învață pe alții să trăiască, ci preferă să se aprofundeze și să se dezvolte.

Ei își poartă crucea fără să o pună pe umerii altora, sunt responsabili pentru ceea ce au spus și făcut, iar pentru eșecuri se învinuiesc doar pe sine, învățand din greșeli – este obișnuit ca cei puternici să tragă concluziile corecte în loc să le regrete.

Sunt foarte înțelepți – nu pot fi îndoiți sau impuși să facă ceva împotriva dorinței și voinței lor. Niciodată, în nicio circumstanță.

Și știu cum să plece. Cei puternici știu să plece odată pentru totdeauna. Nu le testați sentimentele, caracterul și răbdarea pentru putere – o să vă rupeți.

sursa: https://vmarkus.ro/

Le mulțumesc tuturor celor care m-au lăsat sau care nu m-au vrut!

Eu n-am putut să îi alung dar mi-au făcut un bine și au plecat singuri

Dintotdeauna am fost adepta absolutului în iubire. Nu știu dacă așa m-am născut sau dacă am fost influențată de romanele pe care le-am citit. Cert este că eu credeam, că o iubire adevărată nu are sfârșit. Și nu era doar o teorie, o trăiam la intensitate maximă, de fiecare dată.

Prima dată nu am știut că există viață și după. Credeam că dacă ne vom despărți, se va crăpa pământul în două și mă va înghiți. Urma să trăiesc singură și nefericită pentru tot restul vieții mele. 

De fapt, așa simțim de fiecare dată când ne despărțim, rămânem fără aer. Apoi ne împăcăm și revenim la viață. 

Și era una minunată, atât cât puteam eu să o apreciez cu experiența și cunoștințele pe care le aveam la momentul respectiv. Eram fericită, tot atât cât este și o pasăre născută și crescută în captivitate. Nu știam ce înseamnă libertatea și nici nu mi-o doream.

Există viață și după despărțire … chiar una mai frumoasă

Când a plecat, mi-am pierdut echilibrul. Toate visele mele legate de viața alături de sufletul meu pereche s-au spulberat. Tot ce știam, toată lumea mea s-a destrămat și ploaie după ploaie au căzut în sufletul meu. Singură, nu puteam să îmi fac asta. Dar a făcut-o el și mi-a făcut un bine.

Pentru că într-o zi ploile s-au oprit și-a apărut un soare cum nu am mai văzut niciodată. Oare să fi fost mereu acolo și să nu îl fi văzut eu? Au apărut în viața mea culori și nuanțe pe care nu le știam. Am trăit și am simțit lucruri noi, cu altcineva. Povestea s-a repetat și nu a durut mai puțin. Însă, acum știam că vremea rea va trece și lucruri noi și frumoase mă așteaptă să le descopăr, să le simt și să le trăiesc.

Și dacă …

Știu că nu trebuie să aștepți de la celălalt să pună punctul. Că dacă relația nu mai merge și vezi că nu te afli pe drumul cel bun, trebuie să ai curajul să schimbi direcția. Lucrurile se schimbă și oamenii se schimbă iar viața nu așteaptă să fie trăită. Căci ceea ce nu trăiești la timp nu mai poți trăi niciodată…

Însă, pe lângă iubirea absolută am mai căutat ceva … mi-am dorit să trăiesc o viață fără regrete. Pe prima încă nu am întâlnit-o dar nici nu regret nimic. Pentru că știu că am făcut totul exact așa cum trebuia, iar deznodământul nu a depins de mine. Nicicând, în retrospectiva vieții mele, nu va exista un „și dacă …”. În ceea ce îi privește pe ceilalți, cineva, acolo sus, a avut grijă să îndepărteze din viața mea, oamenii nepotriviți.

Cu drag, Confidenta ta

sursa: https://www.confidentze.ro/

Poate că toate au un rost. Doar că, uneori prețul pentru iubire e prea greu și insuportabil!

M-a durut de fiecare dată când am spus „Adio”.

Simțeam cum mă rup din propriul corp și devin praf. M-a durut de fiecare dată când oamenii pe care i-am iubit au ales să plece la prima mea lacrimă, la prima pierdere, la primele simptome ale rutinei. Și, de fiecare dată am ales să lupt până la ultima gură de oxigen. Am ales mereu să dau șanse și timp. Am iertat și am știut că așa sunt oamenii, mai greșesc.

Doar că, trădarea m-a lovit drept în inimă și m-a lăsat fără speranță.

M-am pierdut printre răni. Mi-am închis inima. Am uitat cum e să mă las iubită. Am uitat cum e să mai cred în cuvinte dulci, în săruturi pasionale și în omul care îmi dă mâna ca să mergem pe același drum. Am crezut că nu sunt destul de bună ca să fiu iubită. Am crezut că unii oameni nu au nevoie de sinceritate, de un „Te iubesc” adevărat sau de „Sunt lângă tine indiferent de situație”. Trădarea m-a doborât la pământ și e atât de greu să mă strâng de pe jos.

Sunt ca un puzzle. Mă adun piesă cu piesă.

Mai sunt goluri. Încă mai caut fărâme din mine. Încă îmi mai este al naibii de greu să mă încred în cel care mă ia în brațe și îmi zice că el e altfel. Poate mai sincer. Poate mai matur. Poate mai trecut prin viață. Îmi este frică de eșec și de neiubire. Nu mai vreau să doară, chiar dacă știu că orice început are un sfârșit. Însă, doresc ca sfârșitul trăit de mine să fie cu mai puțină suferință, cu mai puține regrete. Deoarece, nu e ușor să-mi caut leac propriilor traume.

Poate că toate au un rost. Doar că , uneori prețul pentru iubire, e prea greu și insuportabil.

Îmi doresc ca de această dată să lipsească eșecul. Aș dori să nu mai caut vinovatul. Aș dori să cred că fericirea nu are nevoie de sacrificii, că nimănui cu nimic nu-i dator, că putem trăi viața aici și acum, iar orice neînțelegere are o soluție. Vreau să cred că mai devreme sau mai târziu toate trec și vin vremurile când dragostea infantilă, devine matură, fără urmele trecutului încărcat cu frustrări și regrete. Vreau să cred că Tu poți fi pentru totdeauna sau până în ziua când unul dintre noi va deveni un asfințit, o picătură de ploaie, un ciripit, un nor, o amintire.

sursa: https://destainuirilemariei.com/

Sărbătoarea de astăzi este un moment minunat pentru mine ca să-ți adresez câteva gânduri, draga mea Femeie!

Dacă ar sta în puterea mea, te-aș face să vezi cât de puternică ești și cât de multe lucruri extraordinare faci: ești fiică, ești mamă, ești soție sau iubită, lucrezi, ai grijă de casa și de cei dragi și nu de puține ori alegi să îi pui pe alții mai presus de tine.

 
Dacă ar sta în puterea mea, te-aș face să vezi că nu trăiești "într-o lume a bărbaților" la care te străduiești să te adaptezi, uneori prin supunere... Te aud atât de des spunând ca "am nevoie de el pentru că nu mă descurc sau mi-e frică să fiu singură" și de fiecare dată vreau să-ți spun că nu este adevărat: tu ești cea care alege să-și predea puterea si să o pună în mâinile unui alt om, care dispune de ea după bunul său plac, de multe ori neținând cont de tine și de dorințele tale. Ține minte mereu că tu îți creezi realitatea și viața prin alegerile și deciziile tale.

 
Dacă ai vrea, tu ai putea sa "muți munții" si să realizezi tot ceea ce vezi în visurile tale cele mai frumoase și nu ai mai aștepta de la nimeni să te facă fericită sau să îți dea (material, emoțional, profesional, social etc.) ceea ce și tu ai putea să obții, fără să fii nevoită să renunți la personalitatea ta.

 
Daca ai ști cat de puternică ești, chiar și atunci când iubești și ești sensibilă și tandră, nu ai mai accepta compromisuri și sacrificii doar pentru ca sa hrănești ego-ul altcuiva sau pentru că îți este frică că nu poți să te descurci în viață singură.

 
Da, este minunat să fii diplomată, caldă și calmă, însă conștientizează te rog că în mănușa de catifea se află o mână de fier. Nu mai permite nimănui niciodată să te facă să te îndoiești de tine, ci fii mereu demnă și încrezătoare în tine și în puterea ta interioară.

 
Evoluția ta si chiar a omenirii depinde de cât de mult îți valorifici tu însușirile naturale: inteligența, iubirea, acceptarea, frumusețea, comunicarea, grija pentru alții, empatia.

 
Îți doresc din suflet "La mulți ani" și te rog, fă-ți astăzi un cadou: privește-ti chipul în oglindă, zâmbește și spune-ți cât de mult te iubești! Ești minunată!

 
Te pup și te îmbrățișez cu drag!"
 

de dr. Ursula Sandner

Într-o zi, nu o să mai doară, într-o dimineață oarecare, vei știi cum să zâmbești!

Într-o zi, nu mai doare. Într-o dimineață oarecare, te trezești și a trecut. Amintirile nu îți mai spintecă sufletul. Îți umpli plămânii cu aer proaspăt și expiri cu putere, dorindu-ți să dai afară toată acea neliniște, care noaptea trecută parcă era încă acolo. Lacrimile au dispărut și ele pentru că le-ai plâns pe toate la vremea lor. Azi, după mult timp, îți simți sufletul ușor ca o păpădie. Nu știi de ce, cum și când s-a petrecut această "uitare", dar liniștea pe care o simți e ca o binecuvântare.

Nu te mai doare să faci slalom printre amintiri frumoase și nu-ți mai e teamă nici să ți le amintești pe cele dureroase. E liniște. Sufletul tău nu mai suspină nici de dor, nici de singurătate.

De dimineață, când te-ai privit în oglindă, te-ai redescoperit. Uitasei că poți să zâmbești și că îți stă atât de bine când faci asta. Așa că îți mai zâmbești o dată. Și încă o dată. Ești liberă. Ai reușit să te descătușezi din propriile lanțuri.

Iubim, iar fericirea își face cuib în sufletele noastre. Apoi, dintr-o dată, ea lasă cuibul gol, iar golul începe să doară. E aceeași poveste de fiecare dată. Întotdeauna nouă și întotdeauna veche.

Ne trezim deodată goi, iar golul acela se umple treptat cu amarul întrebărilor "De ce?", "De ce mie?", "De ce acum?", "De ce?". Am simțit-o fiecare în parte. O durere ce nu poate fi explicată în cuvinte, durerea unui gol. Aproape pentru toate durerile există un remediu rapid și eficace. Pentru această durere, însă, remediu nu este decât timpul. El face și desface, îți dă și îți ia, te rănește și te vindecă.

Doar timpul îți dă răgazul pentru a-ți aminti cum să zâmbești după ce ai pierdut și te-ai pierdut. Iar într-o dimineață oarecare, vei știi cum să zâmbești. Într-o zi, nu o să mai doară. Pur și simplu. Te vei trezi și va fi trecut.

de Iustina Ţalea
→ sursa: http://momenteinviata.ro/intr-o-zi-nu-mai-doare/

V-am pupat și… fiți deștepte!

A apărut o nouă specie: Don Juan-ul de rețea. Cu status în regulă, fotografie verosimilă, la bio neapărat un citat despre iubire, cât mai simplu și mai convingător. Sau o întrebare, mai mult sau mai puțin retorică: „Ce-am fi noi fără iubire?” Procedură deloc complicată, registru protocolar la început: „Vă mulțumesc pentru accept!”.

De obicei, semnele de punctuație spun destul de multe despre genul cu care avem de a face, în sensul că punctele de suspensie indică o atitudine de provocare la răspuns, semnul exclamării poate induce ideea unei pretinse admirații, genul „wooow, cât am așteptat să te cunosc, ești floarea, ești steaua vieții mele…”, iar lipsa oricărui semn poate însemna detașare „ok, am zis mulțumesc, mă mai gândesc dacă te abordez, eventual să mai controbăi prin pozele/postările tale, să știu cum să te atac”.

Poate urma un gif cu trandafiri spoiți cu argintiu din care sclipesc voioase steluțe mii și mii, vreun buchet de floricele bătând din frunzulițe sau vreun emoticon VIP. Desigur că o doamnă nu răspunde la provocări sau blochează direct, intuind nu doar o pierdere de vreme cu masculul respectiv, dar mai ales un afront la educația, pretențiile, statutul, adică ferească Dumnezeu, nu avem nevoie de umplutură pentru mesagerie, nu-i așa?

În fine… spuneam că, în funcție de abordare, putem răspunde civilizat, poate chiar e vorba despre un tip care vrea să dialogheze civilizat, poate e cult, poate nu are gânduri ascunse, poate, poate… A doua replică ar putea fi hotărâtoare, pentru că neinspiratul, văzând că ai dat seen sau ai răspuns oricât de laconic, se lansează, iar gradul de educație începe să se vadă: de la „ce frumoasă ești”, „îmi plac postările tale”, „frumoase citate”, „ce poze superbe!”, care indică totuși o oarecare ponderare, semn că omul caută dialog inocent (deocamdată), până la „cf?” încap câteva tipuri de macho care, în viața reală, ori sunt sub papucul unei mame autoritare care a strivit în ei orice urmă de bărbăție, sau sunt căsătoriți cu vreo tipă care gătește bine, des și cu multă ceapă, dacă nu cu vreo femeiușcă bună doar de cumpărături și pentru asta, la pat, fie sunt curtezani de vocație, care profită de oricine, oricum, oricând. Acceptul tău de a comunica înseamnă o pană cu vârful moale pe orgoliul lor dintr-o dată umflat ca pipota unui curcan în preajma Zilei Recunoștinței. Dacă ești o femeie deșteaptă și omul e totuși rezonabil, excluzând genul imbecil care mănâncă litere intenționat, vrând să pară cool, îl mai lași preț de vreo replică-două, ca să vezi cât îi poate pielea. Sau capul, după situație. Cei mai stilați, dacă pot spune așa, vin cu un citat prețios luat de pe vreun site, ceva la modul: „Oamenii nu se întâlnesc întâmplător”, „Totul se întâmplă cu un sens”, adică să fie bine, să nu fie rău, cu vreo melodie, neapărat muzică clasică sau Il Divo, adică ceva cult, posibil și un fragment din vreo poezioară de dragoste. Mai des Eminescu, mai rar din contemporani, oricum neinteligibili.

Pentru că pământul se învârtește în jurul cifrei trei, poate că merită așteptarea, în definitiv, suntem acasă bine mersi, nu ni se poate întâmpla nimic mai mult decât o porție bună de râs care ne poate aduce bună dispoziție. Nu e neapărat ca asaltul să fie în aceeași seară, acum s-au mai cizelat și ei, lasă câteva zile, că așa e mai misterios (zice-se). Să începem cu formulele soft: „Ce faci deseară?”, „N-ai chef de o plimbare? Mergem unde vrei tu… ”, „Mi-ar place (!) să te cunosc/să ne cunoaștem mai bine”, sau, după caz, „Bag un suc în tine, păpușă?”, „Ce ți-aș face de te-aș prinde”… Acum e momentul să-l blochezi pe amărât, nesimțitoare la propunerile lui prin care se face cârpă la picioarele tale, cu toată adorația lui nemărginită, toată sensibilitatea lui mustind de dorință… Cu siguranță, în timp ce tu te amuzi copios, un bărbat te face „cretină”, „vaca dracului” sau „curvă”, căutându-și o altă țintă spre care să-și emane efuziunile sentimentale. Sau își face un nou profil, caută o poză mai interesantă, un citat/o melodie/trei versuri, și o ia de la capăt. Atenție la numele care se termină în particula de noblețe „Floresco”, „Popesco”, la diminutive „Corneluș”, „Mihăiță”, „Bucurel”, la zoonime „Vulpoiul”, „Pisoiul”, „Bătrânul Șarpe”, la numele de firme „Curăț covoare acasă”, „Mașina la cheie”, „De prin lume adunate”, „Servicii la domiciliu”, că de generalii de Legiune Străină sau ofițerii NATO cred că ai auzit deja… Că tu n-ai cum să știi, din câți nebuni sunt în lumea asta, cam ce procent din ei umblă liber și cu acces la internet.

Dacă n-am dreptate, aștept comentarii. Dacă v-ați prins, între timp, și de alte specimene din astea, tot așa, dați de veste, să (ne) râdem și noi!

V-am pupat și… fiți deștepte!

sursa: https://www.catchy.ro/ 

Decât să ții cont de numărul anilor, mai bine fă ca toți anii să conteze!

Noul an să vă găsească în liniște. Să aveți sufletele deschise către bun și frumos, să vă simțiți liberi, fericiți și împliniți. Să iubiți și să fiți iubiți! Să dăruiți. Să primiți. Să sperați iarăși dacă v-ați pierdut speranța. Să credeți în Dumnezeu. Să fiți împăcați cu voi și cu oamenii pe care i-ați lăsat în urmă. Să vă fie dor, căci asta înseamna că vă pasă. Să vă bucurați de cei dragi și să simțiți că nu există un alt loc mai plăcut pe pământ decât în mijlocul familiei.

În anul 2022 să vă ajute Dumnezeu să descoperiți minunea unei vieți împlinite, trăind în pace cu cei de lângă voi! Am mai trăit încă un an și numai bunul Dumnezeu știe câți ani vor mai trece. Timpul este al Lui - că El l-a stabilit.

Dar, important nu este cât timp mai avem, important este ce facem cu fiecare clipă pe care o mai avem. Important este să nu stăm pe loc, ci să creștem în credință, în dragoste și bunătate.

Decât să ții cont de numărul anilor, mai bine fă ca toți anii să conteze!

La mulți ani, dragii mei! 

Cu iubire și lumină, Daniela.

Boala oamenilor moderni: Trăim pe fugă, iubim pe fugă, nu ajungem bine într-un loc și deja ne gândim la cum arată următorul.

N-am timp sa zambesc astazi, daramite sa mai fiu si fericit? Ce?! Asta e cea mai frumoasa zi de toamna? Hai, dom’le, lasa-ma cu prostiile! Nu vezi ca am treaba, ca ma grabesc! Nu am timp. Trebuie sa ajung la munca, sa fac rapoarte, sa le dau mai departe, sa ma plimb in sedinte. Cum adica, sa ma bucur? Pai, cum? Sa ma bucur asa, din nimic? Hai, dom’le, fii mai serios. N-am eu timp de asa ceva.” Recunosteti macar in parte discursul? N-a fost, fiecare dintre noi, cel putin o data, personajul principal al unei asemenea povesti?
„N-am timp!” este, de departe, slagarul vremurilor noastre. Si boala oamenilor moderni care suntem.

N-avem timp de zambit sau de sperat, n-avem timp de cladit caractere sau definitivat personalitati, n-avem timp sa fim curajosi, n-avem timp sa ne stapanim propria viata. Avem timp doar cat sa ne plangem ca n-avem timp.

Traim pe fuga, iubim pe fuga, nu ajungem bine intr-un loc si deja ne gandim la cum arata urmatorul. Fast food, shortcut, coffee to go, totul e viteza, toate se fac pe repede-inainte. Unde e rabdarea de a contempla? Unde e nevoia de a reflecta? Unde e delectarea?

Avem electrocasnice pentru toate nevoile, care sa faca ele treaba in locul nostru. Avem lifturi care ne urca mai repede etajele. Avem becuri care se aprind la o simpla bataie din palme. Toate, menite sa ne usureze viata, sa ne ofere secunde pretioase. Si, cu toate astea, avem tot mai putin timp. Ce paradox fenomenal, nu credeti?

Mai trist este, insa, ca nu traim, iar ce n-am trait la timp, spunea Octavian Paler, nu mai traim niciodata. Asadar, timpul trece si noi ne trecem odata cu el… daca nu facem o schimbare. In viata noastra, in programul nostru, in lista de prioritati. Nu exista solutii corecte sau universale. Exista doar oameni si alegerile lor.

Prin urmare, esti ceea ce esti datorita alegerilor pe care le faci si fiecare alegere iti poate schimba viata in bine sau rau. Chiar si atunci cand nu alegi, de fapt ai ales sa nu alegi. Fiecare alegere iti influenteaza prezentul si viitorul, al tau si al celorlalti.

Si trebuie sa alegem acel ceva care ne implineste, care face sa simtim timpul ca trecut cu folos. Cand va dati seama cum se face asta, sa ma invatati si pe mine.

Asadar…

Va doresc timp. Timp petrecut langa cei dragi (si trecatori), timp sa va zambeasca sufletul, timp sa munciti cu drag. Daca nu gasiti timp pentru toate astea, mai taiati din timpul acela pe care-l petreceti incruntati sau judecandu-i pe altii. Sau tinand suparari cu zilele. Sau incercand sa-i schimbati pe ceilalti, in loc sa-i acceptati asa cum sunt!!!!

Dar, mai ales, va doresc timp sa (re)descoperiti ce e cu adevarat important pentru voi. Cu cat mai repede, cu atat mai bine, caci, nu degeaba scria Marin Sorescu, „vine o vreme cand trebuie sa tragem sub noi o linie neagra si sa facem socoteala.” Si cine poate sti cat de devreme sau de tarziu vine vremea noastra?

Sper să găsiti TIMP să citiți poezia următoare.

Contabilitate
(Marin Sorescu)

Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră

Și să facem socoteala.
Câteva momente când era să fim fericiți,
Câteva momente când era să fim frumoși,

Câteva momente când era să fim geniali,
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu niște munți, cu niște copaci, cu niște ape

(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos –
Pe care l-am trăit.
O femeie pe care am iubit-o
Și cu aceeași femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.
Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A căror înțelepciune am eliminat-o treptat.
Și, în sfârsit, o soartă
Și cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieșit?)
Fac două (Scriem una și ținem-una,
Poate, cine știe, există și viață de apoi).

Sursa: ortodox.md

Viața dintr-un alt unghi

„Dacă am avea puterea să privim viața dintr-un alt unghi, cred că am fi altfel.

Am simți altfel, am cântări lucrurile altfel, am prețui mai mult și am plânge mai puțin. Am iubi mai adevărat și am ierta pe deplin pentru că vom înțelege că în viață nu se merită să ducem bolovani în spate. Am înțelege că nu este bine să clădim lucruri noi peste ruine până nu curățăm zona. Am înțelege că trebuie să plecăm de lângă oamenii care deja au ales să plece de lângă noi. Am prețui și dimineața de luni, nu doar pe cea de vineri. Am alege ce este de preț, nu ce răsare prima dată ochiului.

Dacă am avea puterea să privim viața dintr-un alt unghi, am vedea că nu e numai despre noi. Am învăța să râdem fără să punem mâinile la gură. Am rosti numai cuvinte care zidesc, nu care rănesc. Nu ne-am mai culca supărați. Ne-am strâmba mai des în poze și apoi am râde tare. Am fi poduri, nu capăt de linie. Am fi soare și lună, ca să luminăm și ziua și noaptea. Ne-am naște odată cu zorii. Am trăi mai frumos. Am scrie în inimile altora lucruri frumoase. Am vedea esențialul cu inima, nu cu ochii.

Dacă am avea puterea să privim viața dintr-un alt unghi, am fi oameni care simt, nu care aleg să fie statui. Am aduce viață, nu ațipire. Dragoste, nu ură. Vindecare, nu durere continuă.”

 

sursa: internet

Când e devreme şi când e târziu

 

Vine o vreme când meditezi profund la trecerea timpului. Şi pui în balanţă doi termeni: devreme şi târziu. Încerci să defineşti timpul şi constaţi că este cea mai grea definiţie. Te poţi defini ca fiinţă sau poţi defini viaţa folosind expresia timpului, dar profunzimea semnificaţiei lui este nemărginită. Aşa cum este şi el. Timpul stă în nimeni, timpul stă în toate. El este neputinţa şi neajunsul nostru. Iubire, dor, speranţă, amintire, credinţă, regret, voinţă, durere, chemare şi dorinţă. Timpul stă în ceruri, timpul stă în mare. Trebuie doar să strângi în braţe clipa înţelegând că timpul ne uneşte şi tot el ne desparte.

Ceea ce nu trăim la timp nu mai trăim niciodată, spunea memorabil Octavian Paler. Să știi să orânduiești timpul înseamnă să nu transformi niciodată mai târziu în prea târziu. Dar când e timpul potrivit? Când e devreme şi când e târziu? Timpul este o floare căreia îi cad petalele la picioarele noastre. Trebuie doar să le strângem cu răbdare şi înţelepciune. Să nu mai risipim clipele şi să le dăm şansa de a deveni amintiri de neuitat.

Omul este călător prin timp, dar și timpul călătorește prin om. Există ceasuri care ne arată adevărata valoare a timpului. Ceasurile noastre lăuntrice. Ele măsoară numai trăirile noastre. Sentimentele şi emoţiile. Intensitatea cu care atingem fiecare clipă. Aceasta este măsura vieţii. Timpul se măsoară prin dragoste şi cunoaştere. Doar aşa putem învăţa să trăim. Dacă nu măsurăm timpul cu inima, atunci ne rezumăm la o simplă existenţă. Devreme şi târziu sunt doi termeni pe care doar inima noastră îi înţelege cu adevărat fiindcă numai lăuntric poţi realiza cum se scurge timpul. El nu are limite în adâncurile tale, însă are limite în faţa ta.
Nimic nu este mai de preţuit decât valoare zilei.
Goethe

Trecutul, prezentul şi viitorul sunt fragmente din viaţă în funcţie de cum ne raportăm la timp. Dacă el ar avea 3 fiice, acestea ar fi Ieri, Azi şi Mâine. Fiecare din noi acordă o importanţă mai mare uneia dintre ele. Mi-aş dori ca toţi să ne concentrăm asupra celei numite Azi. De ce? Pentru că Ieri a plecat şi acum a rămas doar o amintire. Frumoasă sau tristă. Ne-a lăsat doruri, regrete, înţelepciune şi bucurii. Şi trebuie să privim în urmă pentru a o revedea. Dar Azi este aici cu noi. Aceasta este singura pe care o putem îmbrăţişa. Ea stă în faţa noastră, ne priveşte şi cerşeşte atenţie. Cred că trebuie să îi dăm şansa să devină memorabilă. Iar când va pleca, precum Ieri, să lase şi mai multă bucurie în viaţa noastră. Mâine stă la distanţă de noi şi o privim cu speranţă, însă nu o putem atinge. În ochii ei strălucesc visele şi idealurile noastre, dar ea este şi nesiguranţă. Doar Azi înseamnă certitudine.

Toate trei sunt deosebit de importante pentru noi. Ieri este un capitol din viaţa noastră pe care nu-l mai putem rescrie, dar e parte din noi şi fără amintiri nu putem trăi. Azi este un capitol pe care îl putem scrie deosebit fiindcă Ieri ne-a învăţat unde şi cum am greşit. Mâine este un capitol care aşteaptă să fie scris, însă nu ne poate da nimeni nicio garanţie asupra sa. E bine să avem planuri, speranţe sau dorinţe, însă nu trebuie să uităm de Azi. Trebuie doar să o luăm în braţe şi să trăim cu intensitate. Dacă nu facem asta, e posibil ca Mâine să fie prea târziu. Timpul ne desparte, şansa ne uneşte.

Toate la timpul lor. Dar oare când este timpul lor? De multe ori nu mai avem răbdare şi riscăm. Ne aruncăm devreme pe drumuri pe care nu suntem încă pregătiţi să le exploatăm. Dar o facem pentru că suntem nerăbdători în faţa timpului. Pentru că vrem să grăbim bucuriile şi satisfacţiile vieţii ştiind că avem doar o singură viaţă. Şi nu e deloc greşit să rişti şi să lupţi pentru împlinire. Evident e vorba de un risc raţional şi de a cântări cu atenţie situaţia în care te afli. Mulţi riscă fiind inconştienţi de urmări şi atunci situaţia este destul de tristă.

Consider că e mai bine să rişti decât să rămâi un simplu spectator la trecerea timpului. Viaţa nu înseamnă să aştepţi împlinirea. Ea nu va veni odată cu răsăritul soarelui. Va veni în timp prin efortul şi lupta ta de a-ţi construi un drum luminos. Merită să riscăm, dar trebuie să o facem cu mare atenţie. Altfel, semnificaţia cunoscutului proverb Graba strică treaba ne va oferi o lecţie dură de viaţă. Uneori acest devreme îl putem repara. Mai târziu. Din nefericire, există şi situaţii când nu mai poate fi reparat. Atunci e prea târziu.

Câteodată realizăm că am trecut nepăsători prin timp. Că nu am avut curajul să iubim, să riscăm şi să profităm de clipa care ni s-a oferit. Că ne-am cheltuit timpul într-un mod trist. Că nu am cerut iertare anumitor persoane dragi, nu am iertat sau nu am luptat mai mult pentru ceea ce ne doream. Că vom strânge remuşcări în loc de amintiri frumoase şi că şansele au trecut şi nu vom mai avea ocazia să ne întâlnim cu ele. Atunci înseamnă că este târziu. Şi se nasc regretele. Ele privesc în urmă şi lasă o lacrimă să alunece pe obrazul serii. Timpul nu ne ascultă, însă la final ne pune întrebări. Iar când regretele stau în genunchi în faţa lui, atunci se lasă o tristeţe profundă peste fiinţa noastră. Atunci înţelegem dureroasa semnificaţie a termenului ireversibil. Aceasta defineşte timpul şi neputinţa noastră în faţa lui.

Când pierdem pentru totdeauna persoane dragi, atunci termenul târziu se îmbracă într-o suferinţă fără margini. Rememorăm clipele petrecute lângă cei care nu mai sunt şi tot ceea ce le-am oferit. Şi strângem la piept doar amintirile privind în urmă cu durere. Dar durerea devine şi mai puternică dacă avem regrete. Dacă ştim că puteam petrece mai mult timp alături de ei. Dacă simţim că puteam să le dăruim mai multă înţelegere şi iubire. Întotdeauna să profitaţi de clipele frumoase lângă cei dragi până nu e prea târziu. Acest prea târziu este cumplit de dureros. Nu amânaţi, nu speraţi că timpul ne aşteaptă sau se înduplecă de noi. Oferă mai mult timp celor dragi. Ştiu că timpul a devenit un lux astăzi, dar cei dragi merită să le dăruieşti ceva nepreţuit. Şi nu există alt dar nepreţuit aşa cum este timpul.

Tragedia vieţii este că îmbătrânim prea devreme şi devenim înţelepţi prea târziu, afirma Benjamin Franklin. Iată cum putem compara aici cei doi termeni care definesc timpul. Înţelepciunea este un rezultat al timpului. Al experienţelor pe care viaţa le scrie în noi. Şi de regulă ne întâlnim cu ea mai târziu decât ne-am fi dorit. Când suntem la răscruce şi nu ştim ce drum să alegem, medităm adesea: Unde eşti, tu, înţelepciune? Considerăm că îmbătrânim devreme deoarece timpul ne pare insuficient pentru a ne semna misiunea şi a ne trăi viaţa. Târziu este atunci când nu mai putem repara greşelile făcute şi nici recupera timpul care a trecut şi pe care poate nu am ştiut să îl preţuim. Târziu înseamnă căinţă şi suferinţă.

Trăieşte ca şi când răsăritul de soare pe care îl priveşti ar anunţa apusul vieţii. Profită de moment şi transformă-l într-o amintire memorabilă. Iubeşte mai mult. Din toată inima. Riscă, implică-te şi luptă pentru sentimentele tale până nu e prea târziu. Nu e niciodată devreme să fii fericit, dar cu siguranţă ajungi la un prag al timpului când e prea târziu.

Fiecare zi are aceeaşi durată, însă nu şi aceeaşi intensitate. Depinde de noi cum atingem fiecare clipă ca ea să aibă o strălucire aparte. Să nu fie devreme, dar, mai cu seamă să nu fie târziu. Cântăreşte cu mare atenţie clipele şi înţelege care este valoarea lor. Scrie o poveste deosebită cu cerneala timpului şi las-o să devină eternitate.

sursa: https://alexandram.ro/

 

Bărbaților, știu că nu se face primăvară doar cu o floare, dar ce-ar fi viața asta fără singura floare ce înflorește doar pentru ca lumea să poată merge mai departe?

Dacă limba femeii ar fi mai scurtă, zilele bărbatului ar fi mai lungi”, ziceam eu, odată, comentând proverbul de mai sus. Cred că nu este valabil în cazul unei femei adevărate și căreia îi pasă de cât de lungi sau scurte pot fi zilele bărbatului; se îngrijește de el, îl consideră partenerul ei egal și îi oferă toată liniștea necesară unei vieți în doi. Ei, mă rog, nu în toate cazurile! Femeii adevărate nu trebuie să-i spui tot timpul ce să facă, și-a învățat lecția... de încredere și de drum lung, chiar din momentul în care a înțeles care este rostul ei în viață! Nu așteaptă nimic de-a gata și are convingerea că și bărbatul de lângă ea trebuie să priceapă asta, el fiind bărbatul adevărat. Cum arată un bărbat adevărat? Păi, cred că fiecare femeie știe cum arată un bărbat adevărat! Bărbatul adevărat trebuie să fie cel alături de care nu le va fi rușine niciodată să iasă în lume, lor, femeilor! Priceput la toate, înțelept în familie și societate, ferm și constant în opiniile lui, demn în problemele de viață și de moarte, iubitor și atent cu jumătatea lui și cu ceilalți membrii ai familiei, iată doar câteva dintre calitățile bărbatului adevărat. Dacă se vor găsi mai des astfel de bărbați și femeile ar putea să fie mai multe....de casă! Ca și bărbații....de casă! A fi femeie de casă nu mai este chiar un deziderat, însă, un scop al femeilor moderne, dar ar putea ajunge o constatare liniștitoare pentru acele femei ce vor fi etichetate astfel că, de, să recunoaștem, bărbații respectă, încă, femeile de casă, chiar dacă ei nu sunt toți bărbați adevărați; cărui bărbat nu-i place ....femeia de casă de la care știi întotdeauna la ce să te aștepți! Sigur, prin femeie de casă nu trebuie să înțelegeți.....menajeră ci o persoană conștientă de valoarea ei alături de familie și care nu face ceea ce face....din obligație! Pentru o asemenea femeie cred că s-a inventat ”Ziua femeii” , sau, nu? Cadourile, băgați de seamă, ajung, în cea mai mare parte la cele care nu par a fi tocmai tipul femeilor de casă. Cum se întâmplă asta, nu mă întrebați, tocmai acum, de ziua femeii; poate și pentru că nici femeia nu mai este ce era odată, adică, cea care SE NAȘTE pentru alții nu pentru ea, cea care NAȘTE, și pentru alții, dar și pentru ea, și cea care nu mai vrea, și pe bună dreptate, să fie numai femeie de casă, respectând regula sensului în care merge, din păcate,.... PENTRU ALȚII NU PENTRU EA! Bărbaților, știu că nu se face primăvară doar cu o floare, dar ce-ar fi viața asta fără singura floare ce înflorește doar pentru ca lumea să poată merge mai departe?! Gândiți-vă la asta când vă întrebați, de ce este iar Ziua Femeii?! Este doar o zi pe an, în timp ce voi veți avea toate celelalte zile o femeie adevărată alături! Un anonim spunea ceva de genul, Domnul a creat mai întâi bărbatul ideal dar s-a dovedit a fi o schiță, doar, pentru o operă de artă, femeia! Ce ziceți?! 

La mulți ani, suratelor, să fiți iubite așa cum meritați!

sursa: https://www.facebook.com/RadioAntenaSatelor/