Se afișează postările cu eticheta COVID 19. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta COVID 19. Afișați toate postările

vineri, 8 octombrie 2021

Opinia Prof. Univ. Dr. Dumitru Constantin Dulcan despre pandemia cu Cornavirus.


În prezent, circulă în media o mulțime de păreri contradictorii care, in opinia mea, sunt mai degrabă expresii ale fricii, ale panicii care s-au extins în lumea întreagă.

Avem cu toții certitudinea uneia dintre cele mai dure experiențe pe care o trăiește omenirea, echivalentă cu psihoza unui război mondial.
Relativ la cele 2 ipoteze asupra originii acestui virus – naturală sau umană – nu avem suficiente argumente nici de o parte, nici de alta. Important este acum să stim ce trebuie să facem ca să ne salvăm!
Indiferent de originea sa, stim că virusul este o entitate biologică, dotată cu o inteligentă proprie, care pare să fie în competitie cu cea umană. Pentru moment constatăm că inteligenta virusului se află în avantaj, neputând însă să fie învinsă.
Rămâne un singur lucru de făcut dincolo de mijloacele recomandate de către medici: să ne creștem capacitatea de apărare a organismului, adică imunitatea, pentru a deveni invulnerabili la acțiunea virusului.
Tradus din termeni de fizică, înseamnă să ne creștem vibrația la un nivel mai inalt decât cel al virusului.
Stim acum, grație studiilor de laborator, că ceea ce gândim are o acțiune pozitivă sau nocivă asupra organismului, asupra mediului ambiant și cosmic, în funcție de vibrația proprie.
Vibrațiile joase emise de gândurile si acțiunile noastre ne-au scăzut imunitatea și ne-au făcut vulnerabili fața de o mulțime de agenti patogeni, aducându-ne unde suntem!
Cum trebuie să gândim ca să ne creștem imunitatea ?
Este necesar ca, mai întâi, SĂ NE ÎNVINGEM FRICA.Vibrația sa ne situează sub cea a virusului.
Este obligatoriu necesar SĂ NE CONTROLĂM TOT CEEA CE GÂNDIM ŞI SIMȚIM.
Energia fricii să o transformăm într-una pozitivă, schimbând pur si simplu sentimentul de frică cu un altul de coloratură pozitivă: o amintire plăcută, trăită în trecut sau proiectată in viitor, o rugăciune, o meditație, o muzică preferată, o lectură plăcută.
Sentimentul de bucurie, de bună dispoziție, de recunoștință și de mulțumire pentru că încă existăm, are o chimie favorabilă sănătății.
In nicio clipă să nu rămânem acum descoperiți, copleșiti de tristețe, de frică, de slăbăciune în fata spectacolului funest la care asistăm.
Chiar izolati la domiciliu, putem să facem mișcare având la dispozitie o literatură bogată în acest sens.
Nu trebuie neglijată, de asemenea, igiena personală.
Să nu uităm ! Corpul nostru fizic este templul spiritului și mintea sănătoasă nu poate fi decât într-un corp sănătos.
Întrebat de discipolii săi, cum a vindecat un tânăr cu epilepsie, Iisus le-a răspuns: prin credință, rugăciune și post. In ciuda celor care pot fi sceptici la aceste sfaturi avem în clipa de față argumente științifice ferme, cu experiențe realizate de către oameni de știință.
Aș cita ca exemple doar studiile efectuate la Universitatea Harvard și Institutul Inimii din California.
Este timpul să întelegem că am ajuns aici numai prin aroganța cu care am dorit să ne dominăm semenii, să-i denigrăm și să-i anihilăm. Suntem ceea ce gândim!
Suntem în al 12 -lea ceas.
Dacă nu învățăm nimic din această experiență, al 13-lea ceas ne-ar putea fi fatal.
Dumnezeu să ne ajute!
 
sursa: facebook

marți, 19 mai 2020

We Heart It

 
Poate toate astea au avut un scop. 
 
Sau poate nu. 
 
Poate am învățat să ne bucurăm din puțin. 
 
Să redefinim libertatea. 
 
Să apreciem prezența unor oameni pe care înainte îi neglijam. 
 
Să prețuim o îmbrățișare, un zâmbet, natura. 
 
Poate am învățat că timpul continuă să treacă, chiar dacă noi stăm pe loc, și că, atunci când avem de ales, ar trebui să nu-l lăsăm să treacă în zadar. 
 
Poate am învățat ce înseamnă de fapt dorul și cât de chinuitor poate fi el atunci când într-adevăr nu poți face nimic pentru a strânge în brațe un om după a cărui atingere tânjești. 
 
Poate ne-am dat seama cât de instabil e viitorul și că tot ce avem de fapt e prezentul pe care ori îl trăim, ori îl ratăm și mai apoi regretăm.
 
Sau poate n-am învățat nimic!?
 
Vom vedea. 
 
#DamaDeTreflă

miercuri, 6 mai 2020

Gândește-te la bine celuilalt!


Trebuie să te obișnuiești, ți se spune. Trebuie să te obișnuiești să respiri printr-o mască încărcată cu bacterii care se înmulțesc vertiginos în umezeala respirației tale combinate cu căldura de 35 de grade de afară. Nu contează că marea parte a medicilor spun că asta e o aiureală, trebuie să te obișnuiești, că așa vrea statul.Trebuie să te obișnuiești, și dacă nu te gândești la binele tău, gândește-te la binele celorlalți. Nu fi egoist! Microbii tăi egoiști, care fir-ai tu să fii! pe tine nu te omoară, dar îl omoară pe celălalt. Gândește-te la bine celuilalt! Mereu la bine celuilalt, așa se face într-o societate evoluată, progresivă și progresistă! 

Trebuie să te obișnuiești să ți se ia temperatura când intri la magazin, sau în orice instituție, trebuie să te obișnuiești, e spre bine tău ți se spune. Și dacă nu spre al tău, cel mai important spre al celuilalt. Dacă ai 37, 1 ești dat deoparte, testat, analizat. Nu contează că ești la ciclu, sau că un abces, sau că ești dezhidratat, nu contează deloc. 37, 1 ești paria, băăă! Cum vrei tu să intri în magazin cu cetățeni onești, responsabili, cu mască și cu temperatura mai mică de 37. Așa că dacă până acum era nevoie de o hârtie ca să ieși din casă, acum înainte de a merge să-ți iei pâine îți vei lua temperatura, da? Și te vei hidrata, și vei face și-un pipi. 


Trebuie să te obișnuiești să minți, și să spui albului-negru, e spre binele tău și mai ales al celorlalți. Mai ales că apar tot felul de reformiști și binevoitori care te învață cum să fii responsabili. Un înțelept aruncă piatra și o sută de proști se miră. Proștii sunt yesmenii care dârdâie de teama de a-și pierde jobul. Frica, frică, frica. frica de boală, frica de șomaj, frica de celălalt. Sintagma ”iadul e celălal”, are acum iată, aplicații practice.
Noi toți credem că celălalt e iadul! 

Trebuie să te obișnuiești cu plaja făcută între ziduri de plexiglas, trebuie să te obișnuiești cu parcurile în care nu te vezi, nu te întâlnești, doar te auzi. E spre bine tău, ți se spune.

Trebuie să te obișnuiești să trăiești fără Dumnezeu, fiindcă deși putem găsi soluții pentru parcuri, pentru plaje, pentru aeroporturi, pentru alpiniști și traseiști, pentru apropiererea de Dumnezeu nu există nici o soluție!!! Ea nu poate fi făcută în condiții de siguranță. E periculos să te apropii de Dumnezeu, mai ales pentru ceilalți e periculos, trebuie să te gândești la ceilalți, ți se spune. 

Iadul sunt ceilalți,
iadul sunt ceilalți,
iadul sunt ceilalți!
Aceasta e mantra vieții noastre. Fiindcă trebuie spus, rugăciunile nu sunt acceptate, mantrele, da.

Doamne, ce-mi vine să mă duc, cât văd cu doi ochi!

Cel mai tare și mai tare mi se apleacă de românașii noștri care sar imediat în papuci cu un exces de zel demn de zecele Nadiei de la Montreal, să le ceară tuturor să aplice cu bucurie măsurile sociale necesare protejării : a celuilalt, de celălalt. Trebuie să ai mereu grijă de celălalt, zice statul. BĂĂĂĂĂĂĂĂĂ! celălalt sunt eu! Eu sunt celălalt! Sunt și eu un celălalt, chit că-ți place, chit că nu! Încă mai suflu, încă mai trăiesc, chiar dacă e o viață asimptomatică! 


PS Nu vreau să trăiesc ca să mă adaptez noilor parcuri și noilor plaje, prefer să rămân și să semnez: Un dinozaur asimptomatic!

de Ivona Boitan
sursa Facebook

luni, 4 mai 2020

În vreme de criză nu asculta sfârșitologii


Știu că titlul poate părea cam dur însă cred că e esențial să avem grijă de mintea noastră în astfel de vremuri, poate fi crucial să avem curat în minte și să ne debarasăm de viruși ai gândirii care ne pot omorî fizic chiar.

Nu vreau să minimizez deloc iminența sfârșitului acestei lumi, știu că va veni chiar dacă nu știu multe despre dată, adică doar un lucru, că e în viitor. Știu că pământul are durată limitată de viață și că ceea ce trăim azi e scris deja că trebuie să se întâmple, mai mult, și tu știi asta.

Am văzut abundență de sfârșitologi și de ucenici devotați ai acestora și vreau să vă atenționez să nu vă hrăniți cu informațiile lor, pentru că vă fac rău. Hai să conștientizăm câteva lucruri esențiale.

Știi deja, ca și mine, ca va veni sfârșitul acestui pământ, știm asta din Scriptură. Orice e adăugat alimentează firea nu omul lăuntric. Firea vrea senzație, teamă, groază, palpitație. Deși pare extraordinar senzațional, fenomenal e doar normal.

Nu știi data, așa zice Scriptura. Părerea unora despre date e în gama poftelor firii care vrea senzație. Unii vor să fie un fel de profeți la care oamenii să facă plecăciuni și atunci vin cu aproximări de senzație. Nu vă îndeletniciți cu calcule, ci cu trăirea curată.

Chiar dacă vine noi suntem ai Lui. Dacă nu ai credința asta nici cele mai horror prezentări ale Apocalipsei nu ți-o mai poate da. Asta e credință pe baza Cuvântului, nu e simțire, e credință și gata.

Enumerarea evenimentelor apocaliptice ale ultimilor ani nu îți e străină. Le știi, le-ai trăit. Nu te încărca inutil cu inventarul lor zilnic, nu te ajută la nimic ci te încurcă teribil, te inactivează.
Deși unii se gândesc că e evanghelizare răspândirea mesajelor sfârșitologilor, eu sunt de părere că nu este. Răspândim mesaje disproporționate, bazate pe emoție, teamă constrângere unde pe dragostea lui Dumnezeu se insistă foarte puțin sau deloc, dar pune o doză mare de dreptate și foarte mult scenariu horror, adică sunt mesaje dezechilibrate. Evanghelizarea se face prin viața trăită în ascultare și credință în Cuvânt și acum viețile sunt teribil de vizibile.

Cei mai mulți dintre sfârșitologi sunt și foarte tare ancorați în surse de informare ciudate, conspiraționiste și asta în opinia mea le invalidează mesajele.

Suntem responsabili să ne păstrăm mintea curată mai tare ca niciodată. Trebuie să veghem la fiecare informație pe care o aducem în mintea noastră și să nu lăsăm breșe. De aceea este esențial ca acum să consumăm Scriptură, pură, nediluată, nealterată, necombinată. Pur și simplu Scriptură.

Dacă vreți să citiți diferite cărți sau materiale căutați acele materiale „nedubioase” mai degrabă clasice. E nevoie de materiale cu stabilitate, scrise de ceva vreme și validate de timp.

În mod deosebit cred că e esențial să răspândim mesaje de pace, liniște, siguranță, echilibru nu din cele horror. Și despre sfârșitul lumii se poate scrie sau vorbi echilibrat, cu respect și calm dacă chiar vreți să transmiteți mesaje de acest gen, cred totuși că e nevoie ca noi să fim diferiți, ancorați în realitate, nesperiați și să transmitem asta.

Aveți mare grijă de mintea dumneavoastră și a celor din casa dumneavoastră. Panica, teama, sperietura, anxietatea nu vor ajuta pe nimeni. Suntem la începutul unei perioade dificile, în care rolul nostru poate fi imens dacă nu îl irosim în afirmații ușoare și bombastice. Să fim deci înțelepți și să ne respectăm pe noi și pe semeni.

Nu vă înșelați, ce seamănă omul aceea va și secera…

sursa: https://www.filedinjurnal.ro/

vineri, 3 aprilie 2020

Suparat pe om, Dumnezeu a ales anul acesta sa nu il viziteze de Pasti. De ce ar face-o?


De ani buni am transformat Craciunul intr-o petrecere cu rochite rosii si scurte.
O alergatura disperata dupa cadouri inutile, doar pentru a bifa inca o sarbatoare petrecuta cum se cuvine, nu-i asa, in familie.
De cele mai multe ori, in spatele usilor inchise, dincolo de beculete si ornamente, oamenii se regasesc in aceeasi minciuna, pigmentata cu certuri, cu violenta si ura.
Sau multa, infinita, dureroasa indiferenta.
 

Acolo nu e loc pentru El.

Pastele a devenit un necesar pretext al unor petreceri zgomotoase, cu si mai putine haine decat de Craciun.
Dudui pline de piosenie ne invata sa tinem postul corect, sa traim cu Dumnezeu in suflet; apoi ne marturisesc, pline de evlavie, clipind din genele false, cum vor petrece ele Sfintele sarbatori, in cluburi de fite, cu sampanie de 2000 de euro, dupa ce au dat o fuga sa ia nitica Lumina, fara sa le treaca macar prin cap ce ar putea insemna asta.

Craciun sau Paste, le-am transformat in orgii alimentare, cu mancaruri udate din belsug cu alcool, totul culminand cu vizite la urgenta sau un cutit infipt intr-un comesean care ne-a furat, in urma cu jde ani, caii de la bicicleta.
Printre mese intinse si pline, simbol de netegaduit al fibrei crestine traditionale, ne prefacem ca intelegem.
Ca simtim.
Ca traim.

De ce ar mai veni?
De ce ne-ar mai crede?
Il luam in deradere de sute de ani.
L-am scos din case si din scoli.
L-am alungat si din biserici si am pus in locul Lui tarabe.
 

Ne folosim de El doar cand ne e greu.

Ii batjocorim pe cei care cred. Credinta este desueta, iar lumea are azi alte preocupari si alti idoli.

De fapt, Si-a dat seama de mult ca jucam la cacealma.
A acceptat ca, in tot timpul asta, am trisat. E firea umana, Si-a spus.
A sperat mereu ca vom intelege, doar suntem creati dupa Chipul Sau.
Dar, in final, a obosit, probabil sa ne mai astepte.

Sa nu ne amagim.
Virusul nu va schimba nimic.
Vom mai fi piosi o luna-doua. Ne vom ruga mai abitir acum, pentru ca la anul, pe vremea asta, sa radem iar de cei care isi fac cruce cand trec pe langa o biserica.
Vom mai fi darnici o luna-doua, fara a uita, insa, sa precizam suma, ca doar nu o sa ratam prilejul de a arata cat de buni si generosi suntem.
Vom citi sau cel putin vom posta coperti de carti la moda.
La anul pe vremea asta vom fi iar la gratar si mici si bere si orice altceva pentru ca, nu-i asa, cartile sunt o pierdere de timp.

In timpul asta, supararea Lui e infinit mai mare decat a noastra.
E mult mai indurerat decat noi acum.
 

Suferinta Crucii se repeta iar si iar, fara ca cei pentru care a fost acolo sa inteleaga ca nu putem exista fara El.

Ca dincolo de dogme si teorii, de doctrine si filozofii, singurul mare adevar care va ramane este imensa Lui iubire fata de micile vietati care se cred si se proclama stapanii Universului, care cred ca pot muta muntii si schimba cursul apelor, care cred ca pot ajunge pe alte stele, dar care se prabusesc ca un castel de carti de joc in fata suferintei reale.


de Adriana Stoicescu

marți, 31 martie 2020

IA, SĂ VEZI CUM E LA SFÂRȘIT!


Trăim în secolul vitezei!
Timpul e tot mai scurt,
și tot mai strâmt.
Nu avem timp!
Nu avem timp!
Cândva oamenii
lucrau pământul cu brațele.
Mereu.
Mult.
Mulți.
Greu.
Făceau pâinea în casă,
spălau rufele manual.
Iar timpul era îndestulător.
Acum pâinea se cumpără,
hainele se spală singure,
pământul nu se mai lucră,
pentru că “nu merită”,
și totuși
“Nu avem! Nu avem timp!”

Dar ce se aude?
Uuups!
“S’a oprit Planeta!”
S’a oprit?!?

Dintr’o dată s’a făcut
LI’NI’ȘTE!
Liniște?
Dintr’o dată avem timp.
Timp?
Atâta timp fără timp,
și de’odată atâta timp!
Nici nu prea mai știi
ce să faci cu el.

Breaking News:
“Ceva invizibil a oprit planeta!
CORONAVIRUS?!?”

Nu v’ați putut imagina
cum s’ar putea opri totul.
Nu’i așa?
Așa!
De’odată!
Cum ar putea să ajungă
săracul egal cu bogatul?
Cum să călătorească amândoi
în aceiași barcă?
Așa!
De’odată!
“Hei, încotro?”
Dintre vălătucii de pâclă
cineva, tușind, răspunde:
“Nu cunoaștem destinația!”
“Nu știm nici măcar dacă mergem...”
“Nu știm unde,
nici dacă,
nici cine va ajunge...
Săracul sau bogatul?”

Importantul serviciu,
indispensabilii bani,
nu mai sunt, iată, priorități.
Păreți legați de mâini și de picioare.
Chiar sunteți!
Nu puteți face nimic!
NIMIC!
Călătoriile, vacanțele?
“Nu, nu ne mai interesează!
Tot ce’am vrea, ar fi să fim sănătoși, să avem ce mânca,
să putem umbla liberi...

Descoperim încet, încet,
dincolo de aparențe,
cât de nesiguri
și de singuri suntem.
Nesiguri și singuri!

Acum avem toți aceiași vacanță!
De 5 stele!
Cum altfel?
ACASĂ!
Unde în altă parte?
Unde sunt mai multe stelele
ca acasă?
CASA pe care mulți,
vai, mult timp,
au folosit’o drept simplu dormitor.
Există o scenă terifiantă în cartea
“Se Întorc Morții Acasă”,
chiar despre aceste lucruri.
Acum există timp.
Atâta timp liber!
Liber?
Plictisitor de mult timp.
Timp, da,
dar nu liber.

"Unde faci Paștile?"
Acasă!
În casă!
“Aștepți musafiri?”
Nu!
Nu e cazul!
O,
nu mai trebuie să ostenim?
Nu mai trebuie să fim fițoși?
Nu ne mai cumpărăm
haine tari și musai noi?
Iepurași? Cadouri? Surprize?
“...Nu, mulțumim!
Nu e nevoie.”

Ce’ar fi ca, anul acesta,
să te pregătești, totuși,
pentru un musafir?
Unul singur.
Sin’gu’rul!
Cel mai mare
și mai important Musafir!
Cel Care ar fi dat sens
oricărei întâmplări.
...Dacă L’am fi primit.

Acum avem timp,
și am avea și toate motivele
să’L asteptăm și să’’L primim...
Cum pe cine?
Pe HRISTOS!
Cel mai potrivit oaspete
într’un așa timp.
Nu?
Plin de modestie,
încărcat, însă,
de tot felul de daruri și surprize,
ar merita un loc
la masa voastră.
Credeți’mă!

Hai, primiți’L anul acesta
cum se cuvine,
fie și experimental.
S’ar putea să vă aducă
tocmai ceea ce așteptați.

Câteva paradoxuri:
combustibilul s’a ieftinit,
dar cui îi pasă?
Nu se circulă, deci, unde să’l pui?
Cu proviziile?
Oricum nici cu ele nu e ușor.

În fața blocului SUV’ul
de 100.000 de € stă parcat
lângă o berlină de 5000 de € .
Cum stau ele, egal parcate,
sub același praf și sub aceeași ploaie.

Vezi tu, prietene,
frate dragă, vezi?
Nu Coronavirus ucide.
Fără cruțare omoară
răutatea, invidia, ura...

Ți’ai închipuit vreodată
că “Universul”, “Natura”,
sau indiferent
cum vrei să’i zici lui Dumnezeu,
va crea așa o egalitate între oameni?
Vedem noi oare?
Vai,
Groapa are aceleași dimensiuni!
Și nimic din cele cu care te’ai fălit
nu vei putea lua cu tine acolo.
Știi asta!
Și tu, și tu, și tu...
Doar păcatele!
Dacă accepți că există,
și dacă știi ce sunt acelea.

Grea palmă am primit.
Toți!
Firesc ar fi să ne fie o mare
și importantă lecție.
Dar ne va fi oare?
Ne vom trezi mâine,
înțelegând că suntem
OAMENI?
Vom deveni mai buni,
mai îngăduitori,
mai generoși,
mai credincioși?
Sau ne vom întoarce
la vechile mărșăluieli,
așteptând poate
un alt virus,
ca un prilej “fastuos”,
în care să ni se argumenteze,
mult mai bine,
că OAMENI fiind,
s’ar cuveni să facem
această dovadă mereu,
neuitând niciodată
acest uriaș “amănunt”!

P.S.
În fine, dacă am înțeles ceva
din povestea asta amară,
hai, să dovedim!
Haideți, ca în noaptea de Înviere,
să ieșim cu toții în balcoane
și/sau la ferestre,
tineri și bătrâni,
laolaltă toți,
oriunde ați fi,
cu lumânările aprinse în mâini,
și să cântăm,
de să răsune cerul și pământul:
HRISTOS A ÎNVIAT!
Ar fi un eveniment,
Ar fi un REVIRIMENT!

Dacă ești “pentru”, trimite’i celui care ți’a trimis mesajul un “da”,
și trimite mesajul mai departe!

Să ne auzim
SĂNĂTOȘI,
cântând o țară întreagă,
arătând că viața
NE ESTE GROZAV
DE DRAGĂ!

Să fiți SĂNĂTOȘI
și la inimă FRUMOȘI!

de Anatolii Basarab

joi, 19 martie 2020

Nimic nu dureaza pentru totdeauna si exact in aceste momente de criza trebuie sa dam dovada de responsabilitate, calm, ratiune si spirit civic pentru a le putea depasi mai usor.


În astfel de momente ca acestea prin care trecem acum, pe langa asumarea responsabilitatii pentru propria sanatate, respectarea instructiunilor date de medici si autoritati – sa ne spalam des pe maini, sa ramanem in casa daca avem simptome de raceala si gripa pentru a nu-i pune pe cei din jur in pericol, sa evitam multimile sau locurile aglomerate, sa ne hranim sanatos cu cat mai multa hrana vie pentru a ne intari organismul, este necesar sa ne asumam responsabilitatea si pentru gandurile si emotiile noastre, pentru felul in care ne raportam la aceasta situatie delicata.

Frica, stresul si panica ne blocheaza capacitatea de a gandi si a lua decizii, ne slabesc sistemul imunitar si ne fac sa ne comportam irational. Este firesc sa simtim teama, insa trebuie sa invatam sa tinem aceasta teama sub control, sa urmarim noutatile din surse sigure pentru a fi informati, dar sa evitam tentatia de a citi orice articol de pe net care ne atrage atentia printr-un titlu catastrofal sau a urmari orice emisiune la TV care induce stari de panica teribile. In momentul in care, de cand ne trezim pana cand ne culcam, avem in minte doar “virusul ucigas”, “mii de victime”, “morti”, nu ne mai putem focaliza pe altceva, poate nici pe masurile care ne ajuta sa ne protejam. Repet, este important sa fim informati din surse oficiale, insa a ne hrani fricile prin a urmari obsesiv orice circula pe net sau apare pe micul ecran, nu face altceva decat sa amplifice panica generala.

Aceasta perioada va trece, insa pana atunci are potentialul de a ne invata multe despre noi insine, despre felul in care reactionam, despre felul in care ne manifestam ingrijorarile – observa cum se manifesta fricile tale, cat de mult ai tendinta de “a-ti face scenarii", cum iti afecteaza comportamentul aceste frici.

Cauta pe cat posibil sa-ti desfasori viata ca si pana acum, respectand instructiunile pe care cu totii trebuie sa le respectam, pastreaza-ti calmul, ratiunea si spiritul civic. Ajuta daca poti ajuta pe cineva (persoanele mai in varsta sau pe cei vulnerabili) sau cel putin nu ii pune in pericol.

Daca te afli in izolare incearca pe cat posibil sa iti hranesti mintea cu lucruri pozitive sau macar neutre si foloseste acest timp inspre binele tau.

Nimic nu dureaza pentru totdeauna si exact in aceste momente de criza trebuie sa dam dovada de responsabilitate, calm, ratiune si spirit civic pentru a le putea depasi mai usor.

de Ursula Sandner
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...