O parte din tine importantă moare atunci când ești respins de persoana iubită!

O parte din tine importantă moare atunci când ești respins de persoana iubită. parte renaște prin actul de respingere, dar de această dată nu mai poate fi respinsă de nimeni. Partea aceea din tine, care a sperat, luptat, iubit, după ce s-a închis rana, îți aparține ție, nu durerii tale. Înțelepciunea acelei părți depinde de iertarea ta completă, a respingerii în sine.

Dacă ai iertat, ai participat la renașterea unei bucăți uriașe din cine vei deveni. Și câștigul este imens, valorează de multe ori mai mult decât eventuala ta poveste de iubire împlinită, dacă nu erai respins. Poate suna prea dur, dar uneori felul în care te rănește un om este mai prețios pentru tine decât felul în care te-ar putea iubi.

În respingerea oricui se află temelia de nezdruncinat a încrederii în sine: dacă nu te-a anulat omul care însemna cel mai mult pentru tine, cine o mai poate face?

Dacă încă exiști după acel moment, când ai înțeles că nu ai cum să pășești pe același drum cu celălalt, dacă pasul tău încă atinge pământ, oare nu este acela drumul tău, pietruit cu încredere în sine? Orice respingere este o renaștere, o azvârlire în haos pentru a crea o ordine interioară de neînfrânt. Da, unii oameni nu o să te iubească, ci o să te călească, și asta va fi darul lor suprem. Ei te vor scoate din cochilia ta și te vor provoca la duel: tu împotriva tuturor fricilor tale.

Rând pe rând, după ce vei doborî fiecare frică în parte, vei începe să pricepi cine ești dar mai ales, vei deveni ușor de iubit. Vei deveni blând, răbdător, disciplinat în iubire, și vei ști cum să te lași iubit de cel care nu te respinge. Și vei pricepe cum fiecare om care pleacă din viața ta pregătește drumul celui care urmează să vină...tu doar nu le stă în drum, nici unul, nici altuia...

de Ana Maria Ducuță

O femeie puternică nu este cea care îndură suferința, ci cea care pleacă la timp…

Suntem înconjurați de mulți oameni și, uneori, ne este dificil să ne dăm seama ce se ascunde în spatele fiecărui chip. Dacă toți oamenii ar fi sinceri, totul ar fi atât de simplu… dar, din păcate, nu este așa.

Sunt oameni care ne iubesc și ne respectă cu adevărat, însă sunt și persoane care nu ne agrează deloc – unii își arată ostilitatea pe față, în timp ce alții reușesc să își ascundă foarte bine resentimentele față de noi, iar aceștia din urmă sunt cei mai periculoși.

Orice persoană își dorește să fie înconjurată doar de oamenii care îi vor binele dar, în realitate, selecția acestora poate fi un proces destul de anevoios și care necesită mult timp.

În primul rănd trebuie să încetezi să mai permiți oamenilor să abuzeze de capacitatea ta de a ierta.

Nu îi mai lăsa să se folosească de bunătatea ta, pentru că doar în acest fel vei putea să te eliberezi de poveri care nu îți aparțin. Cel mai rău lucru este acela când persoana care era cea mai dragă sufletului nostru devine “călăul” fericirii noastre.

Fiecare persoană ar trebui să primească atât cât valorează – nici mai mult, nici mai puțin.

Dacă tu știi cât valorezi, de ce te mulțumești cu mai puțin? N-ar trebui să accepți să primești firimituri sau jumătăți de măsură. N-ar trebui să mai lași oamenii nedemni să te priveze de ceea ce este mai bun în viață.

O femeie puternică nu ar rămâne alături de cineva care nu o merită.

Poate, cândva, ai fost puternică și te-ai lăsat îmblânzită – ca să fie bine, să fie înțelegere și iubire, ca bărbatul să se simtă bărbat. Dacă ai făcut așa, acum este mai bine?

Sacrificiul tău a meritat sau este mai rău? Poate că ar trebui să devii din nou puternică… Nu merită să fii o a doua opțiune a cuiva. Cel care nu vede ce persoană minunată ești, nu merită nimic din partea ta – nici sacrificiul tău, nici timpul tău și nici iubirea ta. Nu mai merită un loc în viața ta.

Decât să rămâi cu cineva care nu te respectă, care nu te iubește și nu te prețuiește la adevărata ta valoare, mai bine alegi singurătatea.

Nimeni nu este pregătit pentru o despărțire și, poate, va trebui să începi totul de la zero. Dar de ce te temi? Este mai bine să îți construiești viața de la zero decât să fii “zero” pentru cineva. Este grea singurătatea, însă singurătatea în doi este și mai grea.

Știu, este greu să renunți la cineva care, cândva, a însemnat totul pentru tine. Știu, doare și ți-e milă… Dar lui de ce nu i-a fost milă de tine? Dacă el nu a știut să aibă grijă de tine, poate că ar trebui să înveți să îți porți singură de grijă. Nu lucrurile și banii ne fac să ne simțim bogați, ci bucuria sufletească.

sursa: https://www.chrisoliver.ro/

CE ESTE SORTIT SĂ FIE AL TĂU, VA FI ORICUM, ORICÂND!

Relațiile se vor schimba pentru a face loc oamenilor potriviți în viața noastră. Dragostea va dispărea pentru că acea persoană nu era menită să fie cu noi pentru totdeauna. Locurile de muncă se vor modifica pentru a crea noi oportunități. Planurile se vor schimba pentru a nu rămâne blocați într-un singur loc.

Sunt o luptătoare. Mă lupt cu timpul. Mă lupt cu planurile Universului pentru mine. Mă lupt cu obstacole. Mă lupt cu lucruri care parcă nu se mișcă așa cum mi-aș dori eu. Mă lupt cu tot ce nu este bine. Pentru că mă sperie când totul nu este perfect. Îmi este teamă când nu dețin frâiele vieții mele.

Dar cât de des luptăm împotriva unei bătălii pierdute? Cât de des luptam să ținem de o relație care nu mai funcționează? De câte ori încercam să ne grăbim, să tragem de timp și să lipim bucățile inimilor noastre frânte din nou și din nou?

Însă în toate aceste lupte ale mele, am învăț ceva și vreau să împărtășesc cu voi: ce este sortit să fie al tău va fi oricum. Cine îți este menit, va găsi calea către inima ta... fie că vrei, fie că nu.

Adevărul este că viața nu merge întotdeauna conform planului nostru. Vom avea momente în care totul este aparent perfect și apoi se va dezintegra complet. Vom fi cu o persoană cu care credem că vom fi pentru totdeauna și apoi ne vom uita neputincios cum relația se prăbușește. Vom continua pe drumul profesional pe care vrem să mergem și apoi vom descoperi că nu are sens. Vom urca și vom cădea. Și, în timp, ne vom ridica din nou.

Trebuie să știm că în toate acele momente nu putem avea răspunsurile la toate întrebările din capul nostru. Nu putem înțelege ce se întâmplă, unde ar trebui să mergem, ce ar trebui să facem. Nu putem cunoaște ce este bine și ce este rău sau ce este al nostru de păstrat.

Trebuie doar să avem încredere - în Univers, în Dumnezeu, în destin, în noi înșine. Trebuie să continuăm. Trebuie să știm că ceea ce este sortit să fie al nostru, va fi oricum... va găsi calea către noi. Chiar dacă acest lucru nu se întâmplă acum sau când ne dorim... nu trebuie să disperăm și nici să ne pierdem răbdarea.

Ceea ce trebuie să fie al nostru... va fi. Relațiile se vor schimba pentru a face loc oamenilor potriviți în viața noastră. Dragostea va dispărea pentru că acea persoană nu era menită să fie cu noi pentru totdeauna. Locurile de muncă se vor modifica pentru a crea noi oportunități. Planurile se vor schimba pentru a nu rămâne blocați într-un singur loc.

Când se întâmplă aceste lucruri este posibil să fim plini de teamă. Am putea simți că totul se destramă în jurul nostru. S-ar putea să plângem, să țipăm, să ridicăm mâinile către cer cu mânie, să ne îndoim de noi, să fim supărați pe ce se întâmplă în jurul nostru - dar adevărul este că uneori totul se prăbușește pentru că ceva mult mai bun să vină către noi. Uneori nu ni se răspunde la rugăciuni pentru că ceva mai frumos este pe drum către noi.

Nu trebuie să ne stresăm. Nu trebuie să ne speriem. Nu trebuie să ne petrecem zilele suferind.

Nu trebuie să pierdem timpul analizând de ce lucrurile și oamenii au plecat din viața noastră. În schimb trebuie să urmăm ceea ce este corect și să avem încredere că, dacă este corect, se va întâmpla. Trebuie să înțelegem că Universul are un plan minunat pentru noi și chiar dacă suntem de părere că nu ne ascultă, el este aici. Întotdeauna va fi.

Trebuie să știm că nu vom avea întotdeauna răspunsurile, dar asta nu înseamnă că suntem singuri. Trebuie să înțelegem că viața nu are sens sau nu merge după planurile noastre pentru că nu suntem pe drumul pe care trebuie.

Ce ne este menit, va fi în viața noastră - oamenii, oportunitățile, slujbele, pasiunile, speranța - totul ne va găsi la momentul potrivit, când trebuie să vină, când Universul știe că suntem pregătiți să acceptăm ce urmează să ni se întâmple.

Nu trebuie să luptăm. Nu trebuie să ne grăbim. Nu trebuie să trăim într-o continuă anxietate. Pur și simplu trebuie să mergem mai departe, să renunțăm la ce nu ne mai face fericiți și să avem încredere. Și să permitem acestor lucruri și oameni să ne găsească

sursa: https://www.kudika.ro/

Ai fost doar o greșeală, nimic mai mult, nimic mai puțin!

Abuzului narcisic

Am găsit răspunsurile. Ai fost doar o greșeală, nimic mai mult, nimic mai puțin. Nu cred că meriți lacrimile mele. Lacrimile sunt perle prețioase. Ar trebui vărsate pentru oamenii care merită cele mai profunde emoții ale tale. Deci asta am pentru tine, nimic, absolut nimic! Știi, uneori, Dumnezeu ne trimite oameni doar pentru a verifica cât de sănătoși suntem. Și, uneori, eșuăm. Nu reușim să vedem o persoană dincolo de această mască. Mergem după cuvinte. Și apoi Dumnezeu râde de noi. "Oh nu, uită-te la idioata asta. ” Și accept că am fost o idioată să te plac odată.

Știi, regretul nu este că ne-am despărțit. Serios, nu am simțit niciodată nevoia să mă întorc la tine. Singurul regret pe care îl am este că nu ai meritat atât de mult de la mine. Mi-am deschis inima pentru tine. Ți-am spus secretele mele, cele mai dulci dorințe care sunt prea aproape de inima mea. Am ajuns să-ți spun prea multe lucruri despre adevăratul eu, cel vulnerabil. Vorbesc cu un milion de oameni dar nu le spun asa ceva. Dar cu tine, am simțit că pot. Ştii de ce? Pentru că am avut încredere în tine. M-am simțit în siguranță cu tine. Și acum, când mă uit în urmă, mă simt înșelată. Mă simt ca și cum cineva m-a drogat și mi-a scos acele emoții. Doar asta vreau înapoi de la tine, lucrurile pe care le-am împărtășit.

Și nu există nici o mânie. Mă simt calmă. Mă simt fericită. Mă simt ușurată că ți-ai dezvăluit adevăratul sine. Nu am nici un gol, ca la despărțirile obișnuite. Nici măcar amărăciune nu am.

Mi-e milă de tine! Nu ai suflet! Nu ai inimă! Tot ce ai sunt vorbe goale pe care le folosești pentru a păcăli oamenii. Dar pentru cât timp poți? Într-o zi, totul se va întoarce la tine, karma, minciunile, păcatele. Și îmi pare rău pentru tine!

Uite, am fost multe lucruri în viața mea: rea, nepoliticoasă, greșită. Dar nu am păcălit pe nimeni intenționat. Și am acea mândrie despre mine. Nu am fost niciodată falsă. Nu am fost niciodată un om mincinos și manipulator. Întotdeauna m-aș putea uita în oglindă și să mă simt mândră de sufletul pe care l-am avut. Dar tu poți? Poți vreodată să înfrunți oglinda și să zâmbești cu mândrie? Întreabă-te. Tu poţi? 

Nu m-ai meritat niciodată, nici măcar o parte din mine, nici măcar un salut. Meriți pe cineva exact ca tine! Și cât de tragic va fi asta?

Adio!

Părăsește-l, dar fă-o cu demnitate!

Despărțirea de un partener poate fi una dintre cele mai dificile și dureroase experiențe prin care trecem în viață. Mai ales atunci când nu mai iubim persoana cu care suntem, dar încă îi păstrăm un loc special în inimă, este important să găsim modalități de a ne desprinde cu demnitate și respect. Haideți să vedem ce cred celebritățile despre cum să te desparți cu demnitate de un bărbat pe care nu-l mai iubești.„Nu trebuie să păstrezi nicio legătură cu cineva doar pentru că ți-e frică de a fi singur.” – Kirsten Dunst

Atunci când nu mai simți că relația îți aduce fericire și împlinire, este important să nu te agăți de ea doar pentru că îți este frică să rămâi singură. Frica poate fi un factor puternic care ne ține în relații ce ne fac mai mult rău decât bine. În loc să te temi de singurătate, gândește-te la aceasta ca la o oportunitate de a te cunoaște pe tine însuți și de a-ți explora pasiunile și interesele.„Nu rămâne într-o relație dacă știi că nu ești fericită.” – Rihanna

Fericirea ta ar trebui să fie prioritară într-o relație. Dacă simți că nu mai ești fericită și nu vezi o cale de a rezolva problemele, este important să-ți acorzi permisiunea de a pleca. Nu te simți vinovată sau egoistă pentru alegerea ta. În final, va fi mai bine atât pentru tine, cât și pentru partenerul tău.„Nu întoarce niciodată spatele unui vis doar pentru că nu ai curajul să-l trăiești.” – Paulo Coelho

Uneori, putem rămâne într-o relație care nu mai funcționează doar pentru că nu avem curajul să renunțăm la ceea ce cunoaștem. Dar, după cum spune Paulo Coelho, nu ar trebui să renunțăm niciodată la visele noastre din cauza fricii sau a lipsei de curaj. Dacă simți că relația te împiedică să îți urmezi visurile și aspirațiile, este important să-ți acorzi permisiunea de a merge mai departe.„Când vine vorba de dragoste, nu există câștigători și perdanți, există doar oameni care se întâlnesc în cale.” – Ruth Westheimer

O despărțire poate părea adesea ca o luptă între două persoane, în care unul câștigă și celălalt pierde. Dar, așa cum a spus psihoterapeuta Ruth Westheimer, în dragoste nu există câștigători și perdanți. Fiecare persoană pe care o întâlnim în viață ne poate învăța ceva și ne poate ajuta să creștem ca indivizi. În loc să te concentrezi pe resentimente și supărări, încearcă să găsești înțelegere și compasiune pentru tine și pentru partener și să rămâi deschis la lecțiile pe care le poți învăța din această experiență.„Plecarea nu înseamnă întotdeauna sfârșitul. Poate însemna și începutul unor lucruri noi și frumoase.” – Jennifer Aniston

O despărțire poate fi trăită ca o pierdere, dar, așa cum spune actrița Jennifer Aniston, poate fi și începutul unor lucruri noi și frumoase. În loc să-ți concentrezi atenția pe ceea ce ai pierdut, încearcă să te gândești la ceea ce ai de câștigat: oportunitatea de a-ți construi o viață care să-ți aducă fericire și împlinire.„Nu-ți mai face griji pentru cine nu te mai face să te simți bine.” – Oprah Winfrey

Într-o relație, ar trebui să ne simțim bine alături de partener, sprijinite și iubite. Dacă însă simți că partenerul tău nu mai face acest lucru, atunci poate fi momentul să te desparți. Nu-ți face griji pentru cine nu te mai face să te simți bine și nu forța lucrurile, ci acordă-ți permisiunea să mergi mai departe.„Renunțarea la o relație care nu mai funcționează este curajul de a începe o viață nouă.” – Lao Tzu

Să renunți la o relație poate părea dificil și înfricoșător, dar, așa cum spune filosoful Lao Tzu, poate fi un act de curaj care îți deschide ușile către un nou capitol din viața ta. În loc să vezi despărțirea ca pe un eșec, încearcă să o vezi ca pe o oportunitate de a-ți construi o viață care să te facă să te simți fericită și împlinită.

Da, despărțirea de un partener poate fi un proces dificil și dureros, dar este important să îți acorzi permisiunea de a-ți urma inima și de a-ți construi o viață care să te facă să te simți fericită și împlinită.

Este important să îți amintești că, așa cum spune actrița Angelina Jolie, „nu trebuie să fii la fel cu ceilalți pentru a fi iubit”. Fiecare dintre noi merită să fie iubit și respectat pentru cine este și nu ar trebui să ne schimbăm sau să ne compromitem valorile pentru a menține o relație care nu mai funcționează.

În cele din urmă, despărțirea poate fi o oportunitate de a descoperi mai multe despre noi înșine și despre ceea ce căutăm într-o relație. Așa cum spune actrița Diane Keaton, „trebuie să îți urmezi inima, indiferent cât de dureros ar putea fi, pentru că asta te va conduce spre ceea ce este corect pentru tine”.

Îți doresc să găsești curajul și încrederea de a te despărți – cu demnitate și respect – de un bărbat pe care nu-l mai iubești și de a continua să îți urmezi inima și să-ți construiești viața pe care ți-o dorești.

sursa; https://confesiunileuneifeterele.ro/

30 de Afirmații care îți vor calma mintea atunci când te afli la o răscruce în viața ta!

Există astfel de momente în viață, când ne dăm seama că a venit timpul să ne schimbăm. Stilul de viață, pe care îl avem nu ne mai satisface. Împrejurările și relațiile, pe care le consideram importante, nu mai există sau acestea nu mai corespund intereselor noastre. Păstrăm cu grijă amintirile dar într-un moment oarecare ne pomenim la răscruce și trebuie să facem primul pas, pentru a începe mișcarea într-o direcție nouă.

Această decizie e foarte grea și dureroasă. E dificil să renunți la lucrurile cu care te-ai obișnuit și care îți aduceau confortul, mai ales atunci când nu ai de ales. În fiecare dimineață alege una dintre afirmațiile de mai jos și repet-o timp de două minute. Foarte curând vei observa, cum viața ta se schimbă spre bine.

1.Calmul este o superputere. Capacitatea de a reacționa calm la ceea ce se întâmplă în orice situație îți ajută mintea să rămână limpede, iar inima – liniștită.

2.Nu poți controla tot, ce se întâmplă în viața ta. Tu poți controla doar reacția ta la cele întâmplate. Puterea ta este în reacție.

3.Liniștea interioară începe cu acel moment, când respiri adânc și alegi ca un alt om sau eveniment să nu îți controleze emoțiile.

4.Dacă vrei ca viața ta să devină mai fericită, trebuie să-ți schimbi modul de gândire. Abilitatea de a face față stresului determină cât de mult vei reuși în viață.

5.Să fii pozitiv nu înseamnă întotdeauna să ignori tot ce este negativ. Să fii pozitiv înseamnă să depășești tot ce este negativ.

6.De fiecare dată când vei dori să reacționezi pe vechi, întreabă-te: Cine vreau să fiu? Un prizonier al trecutului sau un pioner al viitorului?

7.Vorbește așa, de parcă ai fi binecuvântat. Mergi așa, de parcă ai fi binecuvântat. Gândește așa, de parcă ai fi binecuvântat. Muncește așa, de parcă ai fi binecuvântat. Și neapărat vei fi binecuvântat.

8.Este normal să fii confuz. Depășind această stare, devii mai înțelept. Fă o pauză. Dar nu ceda! Pentru ca lucrurile bune să apară în viața ta, e nevoie de timp. Ai răbdare și totul va fi!

9.Problema nu e o problemă, dacă nu nu îți bați capul prea tare cum să o soluționezi. Nu fi obsedat de situație și vei deveni un om liber.

10.De cele mai multe ori, anume gândurile noastre ne provoacă durere. Nu există motive să te privezi de libertate. Nu există bariere în realitate, ele sunt doar în capul tău.

11.O analiză excesivă a lucrurilor care se întâmplă te poate distruge. Aceasta te ține captiv și mai mult în situație, te face să te îngrijorezi și să-ți pară că totul e mai complicat, decât este de fapt.

12.Începi să simți disconfort atunci când vine vorba de schimbări. Este o etapă inseparabilă a creșterii. Totul va fi bine. Fii răbdător.

13.Cartacterul nostru se manifestă mai clar în timpul urcușurilor și coborâșurilor. Fii modest, atunci când ajungi sus. Fii puternic atunci când nu te poți ridica de jos. Și nu îți pierde încrederea în sine, atunci când ești la mijloc de cale.

14.Fii recunoscător pentru acele mici probleme, cu care te confrunți în fiecare zi. Ele te fac mai puternic și mai înțelept. Nu le permite să te distrugă.

15.Nu, nu întotdeauna vei obține ceea ce îți dorești. Dar nu uita: există mulți oameni, care niciodată nu vor reuși să obțină ceea, ce ai tu în acest moment.

16.Este amuzant să realizezi, că ai depășit lucrurile, fără de care credeai, că nu vei putea să trăiești.

17.Dacă de cealaltă parte îți pare că iarba este mai verde, încetează să privești încolo. Încetează să compari. Încetează să te plângi și începe să uzi iarba de sub picioarele tale.

18.Pierzând ceva, câștigi altceva. Prețuiește ceea ce ai astăzi. Viața nu trebuie să fie perfectă și minunată.

19.Percepe totul așa cum este. Învață, dezvoltă-te, perfecționează-te. Nu contează ce ai făcut. Mai important este ceea ce vei face în continuare.

20.Lasă trecutul în trecut și fii recunoscător pentru ceea ce te-a adus acolo, unde te afli acum… la un nou început.

21.Ne pierdem timpul în așteptarea unui drum perfect. Însă acesta nu va apărea niciodată. Pentru că noi am uitat că un drum nu se așteaptă, pentru a-l crea, trebuie să mergi.

22.Prețuiește nu rezultatul, ci frumusețea eforturilor, răbdării și a perseverenței în calea spre acel rezultat.

23.Dacă te confrunți cu dificultăți, amintește-ți că este mai bine să obosești de eforturi și cunoștințe, decât să nu faci nimic.

24.Ascultă-ți vocea interioară și sufletul. Prea mulți oameni se pierd în mulțime, ascultând zgomotele lumii.

25.Cu cât devii mai matur, cu atât te simți mai calm. Viața te face mai liniștit pe măsură ce înaintezi în vârstă. Îți dai seama că îți pierdeai timpul pe toate prostiile.

26.Ține minte, că doar tu alegi căror lucruri să le acorzi importanță.

27.Nu te întoarce la trecut. Obiceiurile proaste și comportamentul negativ întotdeauna tind să te copleșească, atunci când încerci să devii mai bun. Nu îți pierde vigilența și concentrarea.

28.Relaxează-te. Inspiră adânc. Expiră. Păstrează-ți dispoziția pozitivă. Nu fi prea dur cu tine însuți. Trăiești și înveți în continuu. Iartă-ți greșelile comise și dezvoltă-te, învățându-ți lecția.

29.Folosește dezamăgirea și nemulțumirea pentru a rămâne motivat, și nu ca un motiv de indispunere. Trăiește conștient.

30.Prețuiește cât de mult ai avansat. Ai depășit multe. Ai crescut semnificativ. Laudă-te pentru puterea și perseverența ta.

sursa: https://povestiri.net/

Un mesaj pentru femeile care suferă după bărbați care nu le merită!

În această postare mă regasesc acum, în acest moment! Tocmai am reușit să mă desprind dintr-o relație de scurtă durată, dar extrem de toxică! M-am lovit ca de un zid de indiferența unui om căruia i se părea firesc să se comporte astfel, și nici măcar nu realiza! Mulțumesc Doamne!

Te-ai despărțit de el. Poate că a fost decizia ta, atunci când ai simțit că nu mai poți să mergi alături de acest om. Poate că a fost decizia lui, atunci când a găsit o altă victimă în jocul său. Cert este că nu ai reușit să scoți această persoană din inima ta.

Aveai o mie de motive să faci acest lucru. S-a folosit de tine, sau a fost un indiferent. Îți vorbea urât, sau pur și simplu era absent în relația voastră. Erai rezerva perfectă pentru acest om, deși în sinea ta sperai ca lucrurile să se schimbe.

El nu te merita, însă nu puteai să spui aceste cuvinte inimii tale și ea să te creadă. Inima ta voia să reușiți împreună, voia să-i demonstrezi că are rost, să-l faci să vrea cu aceeași intensitate să trăiască în doi povestea.

Dar nu trebuie să suferi pentru o iluzie. Dacă acesta este procesul prin care te vei detașa emoțional de fostul, prea bine. Trăiește durerea și mergi mai departe, dar nu te bloca în trecut, atât timp cât acelei persoanei nici nu-i pasă.

Dacă ai nevoie de timp, oferă-ți timp. Dacă ai nevoie de argumente, descoperă toate argumentele posibile, sigur le vei găsi. Dar nu te forța să cauți răspunsuri acolo unde ele nici nu există. Nu iubi pentru doi oameni, nu lupta pentru doi oameni.

Întoarce-te cu fața către sufletul tău și găsește acolo lumină, motive pentru a merge mai departe, dorințe care îți aparțin. Găsește puterea să recunoști că nu e vorba despre iubire, nici despre recunoștință, nici despre dor.

Este doar o iluzie care se tot repetă în mintea ta

O poveste pe care ai construit-o, capabilă să înlocuiască realitatea, să te convingă că mai are rost, că nu ai pierdut în zadar atât de mult timp, alături de o un partener egoist. Este felul în care lași loc pentru „ce-ar fi dacă”…

Dar înțelege că nu poți să trăiești așa pentru totdeauna. Nu poți să suferi zile și ani, pentru a păstra acea firmitură de speranță. Suferința este doar în mintea ta. Stai de vorbă cu tine, găsește răspunsuri, caută drumul tău.

Vei descoperi în scurt timp cât de minunată este viață, fără acele gânduri toxice, fără acea dependență. Vei descoperi cât de frumos este să înveți să te iubești și să te respecți, să pui limite sănătoase, să nu cedezi.

În timp, vei descoperi și oameni sinceri, iubitori și buni. Dintre ei, unul se va apropia de sufletul tău, gata să iubească și să construiască. Vei trăi un moment de recunoștință, mulțumindu-ți că nu ai cedat.

Nu pasa propria fericire în mâinile unui străin, nu-ți lăsa sufletul lângă un indiferent, acolo nu vei găsi decât manipulare și jocuri ieftine. Caută liniștea, caută resurse pentru a avea și mai multă încredere în tine.

Sunt și bărbați demni, corecți, asumați, sunt și bărbați capabili să construiască o relație, să lupte pentru o iubire sinceră. Nu suferi de dragul unei iluzii, păstrează în tine iubirea, curajul, empatia pentru tot ce va urma.

© De Vorbă cu Tine

Poate că toate au un rost. Doar că, uneori prețul pentru iubire e prea greu și insuportabil!

M-a durut de fiecare dată când am spus „Adio”.

Simțeam cum mă rup din propriul corp și devin praf. M-a durut de fiecare dată când oamenii pe care i-am iubit au ales să plece la prima mea lacrimă, la prima pierdere, la primele simptome ale rutinei. Și, de fiecare dată am ales să lupt până la ultima gură de oxigen. Am ales mereu să dau șanse și timp. Am iertat și am știut că așa sunt oamenii, mai greșesc.

Doar că, trădarea m-a lovit drept în inimă și m-a lăsat fără speranță.

M-am pierdut printre răni. Mi-am închis inima. Am uitat cum e să mă las iubită. Am uitat cum e să mai cred în cuvinte dulci, în săruturi pasionale și în omul care îmi dă mâna ca să mergem pe același drum. Am crezut că nu sunt destul de bună ca să fiu iubită. Am crezut că unii oameni nu au nevoie de sinceritate, de un „Te iubesc” adevărat sau de „Sunt lângă tine indiferent de situație”. Trădarea m-a doborât la pământ și e atât de greu să mă strâng de pe jos.

Sunt ca un puzzle. Mă adun piesă cu piesă.

Mai sunt goluri. Încă mai caut fărâme din mine. Încă îmi mai este al naibii de greu să mă încred în cel care mă ia în brațe și îmi zice că el e altfel. Poate mai sincer. Poate mai matur. Poate mai trecut prin viață. Îmi este frică de eșec și de neiubire. Nu mai vreau să doară, chiar dacă știu că orice început are un sfârșit. Însă, doresc ca sfârșitul trăit de mine să fie cu mai puțină suferință, cu mai puține regrete. Deoarece, nu e ușor să-mi caut leac propriilor traume.

Poate că toate au un rost. Doar că , uneori prețul pentru iubire, e prea greu și insuportabil.

Îmi doresc ca de această dată să lipsească eșecul. Aș dori să nu mai caut vinovatul. Aș dori să cred că fericirea nu are nevoie de sacrificii, că nimănui cu nimic nu-i dator, că putem trăi viața aici și acum, iar orice neînțelegere are o soluție. Vreau să cred că mai devreme sau mai târziu toate trec și vin vremurile când dragostea infantilă, devine matură, fără urmele trecutului încărcat cu frustrări și regrete. Vreau să cred că Tu poți fi pentru totdeauna sau până în ziua când unul dintre noi va deveni un asfințit, o picătură de ploaie, un ciripit, un nor, o amintire.

sursa: https://destainuirilemariei.com/

Gândește-te bine!

 

Ai obiceiul de a păstra lucruri de care nu te mai folosești gândindu-te că într-o zi, cine știe, s-ar putea să ai nevoie de ele?

Ai obiceiul să strângi bani și să nu-i cheltui, cu gândul că poate vei avea nevoie de ei cândva?

Dar în sinea ta? Obișnuiești să păstrezi reproșuri, resentimente, tristețe, temeri?

Ai obiceiul de a aduna haine, încălțăminte, mobilă, ustensile și obiecte casnice pe care nu le-ai mai folosit de multa vreme?

Nu mai face acest lucru! O faci in dauna prosperității tale!

E nevoie să faci loc, să lasi un loc gol pe care să-l umple lucruri noi în viata ta.

E nevoie să te dispensezi de tot ce este nefolositor în tine și în viața ta, ca să vină prosperitatea.

Forța acestui gol este cea care va absorbi și atrage tot ceea ce-ți dorești.

Atâta vreme cât trăiești păstrând sentimente vechi și inutile, nu vei avea loc pentru noi oportunități.

Bunurile trebuie să circule…

Fă-ți curat în sertare, în dulap, în atelier, în garaj…

Renunță la ceea ce nu mai folosești…

Ceea ce-ți ține viața-n loc sunt obiectele de care nu reușești să te debarasezi…

Atitudinea de a păstra lucruri care nu-ți mai folosesc este cea care iți taie elanul în viață.

Cînd păstrăm ceva, luăm în considerare posibilitatea de a avea nevoie de lipsuri…

Credem că mâine ne va lipsi acel ceva și că nu vom fi în stare să ne rezolvăm nevoile…

Cu acest gând, trimiți două mesaje creierului și vieții:

Că nu ai încredere în ziua de măine…

Și gândul că noul și mai binele nu sunt de tine…

De aceea păstrezi lucruri vechi și nefolositoare.

Câteva sfaturi…

Dansează…. Ca și cum nu te-ar vedea nimeni,
Iubește… Ca și cum n-ai fost rănit niciodată,
Cântă… Ca și cum nu te-ar auzi nimeni,
Trăiește… Ca și cum raiul ar fi pământ.
Leapădă-te de tot ceea ce și-a pierdut strălucirea și culoarea…
Lasă noul să-ți intre în casă, și în tine!

* Autor necunoscut

Mașina de spălat a vieții...

Înainte de a așeza rufele în mașina de spălat le sortăm. Albe, colorate, colorate dar care nu se decolorează, negre, delicate. Le sortăm pentru că instinctiv, vrem ca fiecare culoare să rămână așa cum este.

Facem asta de fiecare dată când vrem să spălam hainele. Sortarea.

Oare în viață de ce nu suntem la fel de grijulii? La fel de stricți și de atenți?

În viață începem să sortăm abia după ce am reușit să ne umplem de pete. Uităm că negrul nu poate fi decât negru, indiferent cu ce culori l-am amesteca, însă albul poate deveni cu ușurință negru sau se poate alege cu o culoare nepotrivită, nedorită.

Uneori, sortarea e un proces dificil. Sunt haine care se ascund atât de bine sub alte haine, intrând cu ușurință în alte categorii. Reușesc să păcălească și să păteze. Și câtă tristețe când bluza preferata și-a schimbat culoarea… și câtă tristețe când ne trezim șifonați, uzi de lacrimi și pătați de alți oameni pe care îi așezasem în categoria greșită…

Poate că n-ar strica să începem să sortăm așa cum trebuie oamenii din viața noastră. Să-i luăm pe rând, să-i studiem cu atenție și să decidem cu fermitate în ce categorie să-i plasăm. Nu e ușor. Dimpotrivă. E un proces de durată și fiecare clipă contează.

Ia-ți cât timp ai nevoie pentru a face o sortare cât mai precisă.

Așează hainele albe lângă alte haine albe.

Cele colorate lângă cele colorate.

Câteodată mai poți adăuga hainele colorate care nu se decolorează cu celelalte haine pe care le speli. Și în viață, sunt oameni care sunt diferiți, dar care te pot învăța multe.

Pe cele negre adună-le într-o grămadă și uită-le în coșul cu rufe murdare.

Iar pe cele delicate… eu zic să le speli mai bine la mână, nu cumva să le strici frumusețea!

Eu am început demult sortarea. Încă mai sortez. Încă mai găsesc în viața mea oameni pe care i-am pus într-o categorie greșită.

În mașina de spălat a vieții mele așez doar oameni care știu că rezistă atât la temperaturi ridicate cât și în apă rece!

sursa: facebook

Îmi pare rău...

Tot timpul am crezut într-o schimbare în mai bine și chiar și atunci când aveam furtună în suflet, mai trăgeam nădejde că va fi și pe strada mea un picuț de soare. Poate nu atâta cât mi-aș fi dorit de mult, dar suficient cât să mă facă să realizez cât de bun e Dumnezeu cu mine și cât de slab sunt eu ca om, în fața vieții. Măcar pentru un timp. 

Iar acest timp despre care voi căuta să vă vorbesc în următoarele rânduri, e foarte important în viața omului. E timpul în care realizezi că viața ta nu a trecut degeaba și că nu ai pierdut trenul vieții. E timpul în care, după atâta amar de vreme de tot felul de stări nocive pe care le-ai avut, ajungi să simți într-un mod aparent inexplicabil că Dumnezeu te caută să îți vorbească. Vrea să spună unei inimi reci tainele unei iubiri calde. Și parcă acel sens de nedeslușit al vieții, care înainte de acest moment părea difuz, neconturat, acum capătă formă în lumina unei bucurii de moment. Se întâmplă ceva! Oare nu s-a mai întâmplat cândva tot la fel ? Ba da. Dar nu voiam să văd, să trăiesc ca acum. Pentru că nu înțelegeam sensul vieții mele atât de clar. Acum, când îl înțeleg și îl simt, îmi pare rău de atâta timp pierdut.

de Ochii Caprui

Botezul Domnului

Sa luăm aminte!

"...zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel."

Daca dupa tot ce s-a intamplat acolo, daca dupa tot ce marturisesc acesti tineri intorsi din iad, daca dupa tot ce povestesc ingroziti doctorii, pompierii, martorii, nu intelegem decat sa iesim in strada, schimbandu-l pe unul cu altul la fel de corupt ca el, fara a ne schimba cu adevarat, in mod esential, fiecare din noi si fara a ne intoarce cu adevarat la Cel care a invins iadul... suntem pierduti! Chiar daca oamenii care au iesit in strada sunt minunati, chiar daca este fantastic felul in care romanii s-au unit, ca niciodata parca, si au ajutat si au dat dovada de atata omenie, mila, bunatate, solidaritate...chiar daca iesitul in strada pare a da rezultate ...(desi nu am incredere in schimbarile astea atat de rapide, asa cum nu am incredere ca o schimbare adevarata poate veni din strada, asa cum cred in evolutie, nu in revolutie, asa cum cred ca e mai simplu sa ceri altcuiva sa se schimbe, decat sa te schimbi tu, asa cum nu cred in revolte de moment ce se consuma repede lasand in urma schimbari pe termen scurt, care mai rau ne fac.....dar asta e mai putin important!...) Sa fie asadar iesitul asta in strada suficient? Copiii aia au murit in iad si tot ce am inteles a fost sa il schimbam pe Ponta? Si sa atacam Biserica?

Fiecare invata din ceea s-a intamplat vineri seara ce vrea si ce poate. Fiecare alege pe cine sa asculte, alaturi de cine sa ramana si pe cine sa caute de astazi mai mult. Fiecare este responsabil pentru cuvintele, deciziile, alegerile sale, atat pentru el insusi, pentru copiii sai, cat si pentru cei din jurul sau. Pentru oamenii pe care ii calca in picioare doar pentru a se prabusi apoi cu totii in foc sau pentru cei dupa care se intoarce in foc pentru a-i aduce la viata- si atentie!, asta facem zilnic si prin cuvintele pe care le rostim! Cuvinte care smintesc sau cuvinte care pot aduce Viata si lumina.

Dumnezeu a ingaduit din motive doar de El stiute o asemenea durere, din care fiecare dintre noi ar trebui sa invete ceva. Asa ca poti alege sa ii asculti si sa ii urmezi pe cei care se cocoata pe trupuri din care inca iese fum pentru audiente, pentru ratiuni politice sau, cel mai grav, pentru a arunca in nestire cu pietre si cu minciuni, pentru a improsca turbati cu venin, orbiti de-o ura viscerala si demonica - poate doar naivi spalati pe creier sau poate indraciti de-a dreptul, manipulatori cu buna stiinta si cu o agenda extrem de clara- in singurul loc de unde ne mai vine lumina!

Sau poti alege sa ii asculti cu atentie pe cei care au scapat din iad si sa cauti de acum incolo mai mult, mai serios, mai responsabil, mai bun, mai smerit si cu mai multa durere pentru pacatele noastre si pentru cele colective, singura prietenie care va conta daca va fi sa trecem- Doamne pazeste!- prin astfel de clipe. Cea cu Dumnezeu!

Sa cauti mai intai asta- mai presus de schimbarile in plan social, importante, dar nu esentiale, cu atat mai mult cu cat ele se aseaza de la sine in bine doar in urma schimbarii profunde a fiecaruia dintre noi. Altfel e doar praf in ochi...si gunoiul se aduna sub pres...iar puroiul se aduna in rani si in suflete. Iar urmatoarea explozie va fi si mai grava....

Pentru ca despre Dumnezeu vorbesc cu teama cei care au scapat, doar la El cauta alinare cei care se zbat acum in chinuri, la El urli cand treci prin astfel de clipe de cosmar si cand implori sa ti se mai dea sansa unei respiratii sau binecuvantarea unei noi zile fara dureri. De la El implori bunatate si doar El te poate ajuta -acum si atunci! Unde vor fi cei care improasca acum casa Domnului- si tot ce are neamul asta mai sfant de mii de ani - cu spume, pietre si venin? Unde vor fi cei care ii asculta fara discernamant, fara sa isi dea seama ca biserica suntem noi, toti cei botezati? Nu doar Patriarhul - al carui fiecare cuvant si gest oricum iti este prezentat distorsionat? Cu ce te vor ajuta ei? Nu ar disparea oare cu totii, cu tot cu lozincile lor, cu minciunile lor nascocite pentru audienta, cu argumentele lor care nici macar nu stau in picioare, cu tot cu logica si aroganta lor, cand flacari din ce in ce mai mari s-ar napusti - Doamne fereste!- asupra ta sau a copiilor tai? Sau daca pamantul s-ar cutremura? Sau daca...dar cate nenorociri nu s-ar putea intampla daca doar 5 secunde s-ar da Dumnezeu cu smerenie deoparte si ar ingadui raului sa isi faca de cap?...ca parca prea Il alungam si Il lovim si declaram raspicat ca nu avem nevoie de El si de tainele Lui.... !!! De unde ne-ar veni atunci scaparea? La cine am striga? Pe cine am chema? Sa nu fie!

(Cum or fi strigat sufletele in copiii aceia...
"Doamne, Dumnezeul mantuirii mele, ziua am strigat si noaptea inaintea Ta.
Sa ajunga inaintea Ta rugaciunea mea; pleaca urechea Ta spre ruga mea, Doamne,
Ca s-a umplut de rele sufletul meu si viata mea de iad s-a apropiat.
Socotit am fost cu cei ce se coboara in groapa; ajuns-am ca un om neajutorat, intre cei morti slobod.
Ca niste oameni raniti ce dorm in mormant, de care nu ti-ai mai adus aminte si care au fost lepadati de la mina Ta.
Pusu-m-au in groapa cea mai de jos, intru cele intunecate si in umbra mortii.
Asupra mea s-a intaratat mania Ta si toate valurile Tale le-ai adus spre mine.
Departat-ai pe cunoscutii mei de la mine, ajuns-am uraciune lor.
Inchis am fost si n-am putut iesi. Ochii mei au slabit de suferinta.
Strigat-am catre Tine, Doamne, toata ziua, intins-am catre Tine mainile mele.
Oare, mortilor vei face minuni? Sau cei morti se vor scula si Te vor lauda pe Tine?
Oare, va spune cineva in mormant mila Ta si adevarul Tau in locul pierzarii?
Oare, se vor cunoaste intru intuneric minunile Tale si dreptatea Ta in pamant uitat?
Iar eu catre Tine, Doamne, am strigat si dimineata rugaciunea mea Te va intampina....")

In cuvintele celor care au scapat din iadul de vineri seara un singur cuvant ramane in picioare cand totul pare ca se prabuseste in jur ca intr-un cosmar: "Dumnezeu". Nu am citit la ei in primele momente nici teorii despre biserici, nici despre spitale, nici despre politica, nici despre autorizatii...DUPA marea intalnire, DUPA marea decizie, DUPA cele cateva clipe in care Singurul care conteaza a spus ce a avut de spus.... sau a tacut, nu se desprinde din marturiile celor care au scapat - singurele care conteaza poate cu adevarat si de unde ar trebui sa invatam ceva, restul sunt doar pareri- decat o tacere adanca de om care a vazut moartea cu ochii, o groaza tacuta a omului care a vazut pentru cateva clipe iadul dezlantuit pe pamant si a scapat din gheare despre care nu si-ar fi imaginat vreodata ca pot fi atat de dureros de reale- o spaima care ar trebui sa ne cuprinda pe toti si, mai intai de toate, o recunostinta profunda fata de Singurul de care a depins tot: Dumnezeu.

Un tanar erou discret care spune ca traieste printr-o minune si ca Dumnezeu i-a mai dat o sansa la viata... Tanarul care spune ca s-a inchinat pentru prima oara dupa nu stiu cati ani multumind Domnului ca e teafar... Tanarul care spune ca isi incheie acum fiecare conversatie cu "Fereasca Dumnezeu"... altul care scrie "Dumnezeu m-a luat de mana si m-a scos afara" ...Si poate cuvintele care ar trebui sa ne ramana cel mai adanc intiparite in inima, in suflete, in minte, rasunandu-ne pururi in constiinta, cu ecou mai puternic de miile de glasuri ale intunericului pe care le auzim peste tot in jur - sunt cele lui Paul Slayer Grigoriu, scapat din morti cu ele pe buze:

"Nu trebuie sa ne lasam impinsi spre concluzii pripite. Ci mai degraba spre pocainta, in duhul cuvintelor Mantuitorului: "Sau acei optsprezece inşi, peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi, oare, că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim? Nu! zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel." Dumnezeu sa-i ierte pe cei morti, sa-i intareasca pe cei ramasi si pe noi sa ne calauzeasca in calea bunatatii si a smereniei. Multumesc.”

Sa ne fereasca Dumnezeu sa trecem prin asa ceva...sau de va trebui sa se intample, din motive doar de El stiute, El sa ne tina de mana, El sa ne intareasca si El sa ne treaca prin foc spre unde va vrea sa ne duca! Prietenia cu El sa ne fie singura armura, pavaza si scapare in orice va veni peste noi.

Daca dupa acest avertisment pe care l-am primit cu totii chiar din gura unuia dintre ei, daca dupa durerea tuturor acestor copii, a familiilor lor, a medicilor si a fiecarui om care de atunci nu isi mai poate reveni, daca acum, cand ar trebui sa cautam cu totii, cu orice pret prietenia cu El, se arunca mai mult decat oricand cu pietre in biserica si ne oprim doar la a schimba marionete si a le inlocui cu altele, oare nu e totul pierdut?

...Mila imi e si teama de cine indrazneste sa plece la drum fara El...

...Cu uimire ma uit la cei care au curajul de a isi trimite copiii la drum fara nadejdea in El, fara binecuvantarea Lui, a Celui care coboara printre noi, pentru noi, la fiecare Sfanta Liturghie in biserica (da, in biserica!- nu in scoli, nu in spitale, nu in cluburi si nu in ONG uri finantate din bani ce cumpara suflete pe banda rulanta....)

...si imi pare ca mai mult decat oricand astazi ar trebui sa revenim la cuvintele "Nimic fara Dumnezeu!"

Intamplator sau nu, ieri a plecat din Bucuresti inima Reginei Maria. Mama Romaniei Mari. Regina a carei deviza a fost :"Nihil sine Deo!". Desi visam la clipa aceasta si ma rog de ani buni sa se intample, ma ingrozeste totusi coincidenta. Ma cutremura amintirea iadului desfasurat pe pamant in seara de vineri, care pare ca nu se mai termina, imi da fiori iadul dezlantuit ulterior in online, in atacuri furibunde si spume la gura navalind de peste tot din jur, simt ca lucrurile, oamenii, sufletele nu mai au cum sa mai fie la fel de acum incolo si ma rog doar atat: Sa ne fereasca Dumnezeu de o lume, de o zi, de o seara, de cateva secunde fara El!

Sa ne fereasca de o lume fara Sfanta Liturghie, fara lacrimi de pocainta, fara tamaduirile sfantului Maslu, fara glasuri de maici cantand "Lumina Lina" la apus, fara binecuvantarile sfintilor ale caror suflete si trupuri au invins moartea- spre ciuda tuturor dihoniilor care innebunesc cand aud de sfinte moaste- fara Sfanta Impartasanie, fara mangaierea unei spovedanii facute din inima, fara durerea slujbelor din Saptamana Mare, fara lumanari tremurande in noaptea de Prohod, fara biruinta Invierii, cu lumina si iubirea ei molipsitoare, fara oua rosii, fara Craciun, colinde, coliva si zile de sfinti cand ii simti mai aproape ca oricand. Sa ne fereasca Domnul de o lume lipsita de randuiala, de miracol, de traditii, de radacini, de bucurie, de minune, de inviere, de mir, de tamaie, de Sfanta Cruce, de aghiazma, de parinti smeriti care fac milostenii in taina, de ajutor din ceruri, de credinta, nadejdea si iubirea, de linistea si pacea pe care numai in tainele bisericii le poti gasi! Sa ne fereasca Dumnezeu de biserici transformate in spitale, carciumi sau grajduri. Si sa ne fereasca Dumnezeu de cei fara Dumnezeu!

Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte! Si sa ne dea Domnul intelepciunea si lumina de a nu ne face frate cu dracul nici pentru a trece puntea celor mai bune intentii. (Steinhardt: "Diavolul: sa incheiem un pact. – Nu. – Atunci hai sa semnam un document prin care recunoastem si tu si eu ca doi plus doi fac patru. – Nu. – De ce? Nu admiti ca doi si cu doi fac patru? De ce n-ai subscrie un adevar incontestabil? – Nu-mi pun semnatura alaturi de a ta nici pentru a recunoaste ca exista Dumnezeu.")

Sa stam bine. Sa stam cu frica. Sa luam aminte!

"Sau acei optsprezece inşi, peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi, oare, că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim? Nu! zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel...."

Cine are urechi de auzit sa auda.

Dumnezeu sa ne ajute!

de Alexandra Svet - autoarea cărţii http://www.floareadinasfalt.ro

Părintele Justin Pârvu despre Anti-hrist

"La ora aceasta, trebuie să lupţi, şi cu cel văzut, şi cu cel nevăzut; să lupţi cu tine, să lupţi cu lumea, să lupţi şi cu dracul. Diavolul – faci cruce - se mai depărtează, măi!"

– Ce chip va avea Antihristul? Trebuie să se sperie creştinul nostru de prezenţa în lume a lui Antihrist?

– Păi ce chip să aibă, uitaţi ce scrie aici: „Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos. Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii. Nu este lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor” (11 Corinteni 11, 13-15). Antihrist a fost mereu în lume şi a avut numeroase chipuri. Comunismul a fost o faţă a lui Antihrist. Că au venit comuniştii şi au zis: „Băi, Dumnezeul vostru nu există, uitaţi-vă aici, noi vă dăm alt Dumnezeu, unul pe care să-l vedeţi, la care să vă închinaţi mai cu folos, care are o ideologie care îi face pe oameni egali, mai ceva decât a propovăduit Iisus Hristos”. O altă faţă a lui Antihrist este New Age-ul, ceea ce ar fi un fel de biserică universală, care e pornită să încalce religia tradiţională. Şi asta e pusă la cale de cei care nu au nici o religie. Făcătura asta vine cu senzaţionalul, cu vestea dreptăţii absolute, a adevărului absolut. New Age-ul vine cu paranormalul, cu citirea în zodii, cu magia, cu citirea în stele, cu ghicitoare care fac şi desfac de toate punând deasupra o icoană şi o cruce. E totul amestecat, un ghiveci! Această orientare zice: „Ce, Dumnezeu în centrul lumii? în centrul lumii e omul, el este de acum totul”. Falsificarea Evangheliei şi interpretarea ei ştiinţifică va fi o cale de smintire a lumii slabe.

– Auzim mereu de pecetea lui Antihrist, ce înseamnă asta?

– Aceasta, spune cartea, se pune pe frunte şi pe mână. Adică vizează mintea şi fapta omului. Nu îţi pune o ştampilă şi gata; aici trebuie şi fapta şi gândul omului. Întâi îţi introduce în minte rătăcirea, apoi fapta va fi pe măsură. Comunismul asta a vrut să facă, să introducă ideologia anticreştină în minte şi să-l pună pe om să acţioneze împotriva Harului creştin. Vor mai fi încercări de acest tip, diavolul îşi perfecţionează mijloacele.

Acum, mai mult ca oricând, avem nevoie de armata cea adevărată a slujitorilor lui Hristos, care să fie la datorie. Ierarhii n-au căpătat încrederea creştinilor doar ca să aibă nume şi avantaje, ci trebuie să slujească deopotrivă lui Hristos şi obştii celei mari a credincioşilor. Creştinul trebuie să se ferească de senzaţional, de ştiinţele mincinoase, de magie, de parapsihologic, de yoga şi alte rătăciri. Preotul trebuie să predice cuvântul Evangheliei şi să o facă cu folos, nu ca pe o lucrare de funcţionar în biserică, să urmărească efectele în rândul creştinilor. Iar monahul are mare şi grea sarcină, să păzească cele trei voturi monahale şi cele şapte Laude. Şi să închidă poarta mănăstirii în faţa ispitelor care o asaltează. În rest, să ne lăsăm toate grijile în mâna lui Dumnezeu. Frica de Dumnezeu şi iubirea de Dumnezeu sunt începutul urcuşului duhovnicesc.

Eu merg pe ceea ce spunea Părintele Cleopa: „Aceşti trei de şase simbolizează trei patimi cumplite care vor stăpâni lumea în vremea din urmă, şi anume: poftă fără de minte, adică desfrâu şi beţie cum n-a mai fost niciodată pe pământ; închipuire pripită sau imaginaţie pripită, care duce la secte, dezbinări de tot felul, boli sufleteşti, vrăjitorie, deznădejde şi sinucidere; şi al treilea şase înseamnă mânie fără judecată, adică ură între oameni, războaie, răzbunare, crime de tot felul, ceartă şi tulburare între creştini, între părinţi şi copii, aşa cum scrie Sfânta Evanghelie. Toate aceste patimi, care sunt simbolizate prin cifrele 666, stăpânesc astăzi tot pământul, până când va veni sfârşitul lumii şi judecata de apoi. Atunci fiecare va lua după faptele sale”.

Zice tot Părintele Cleopa, care e o autoritate de necontestat: „Cea mai blestemată sectă din lume, care ne ameninţă, este secta iehoviştilor. Ce hule grele aduc ei împotriva dumnezeirii! Ei nu cred în Hristos. Este o sectă politică iudaică, care luptă împotriva creştinismului şi încearcă să atace dogma Preasfintei Treimi, căci despart pe Tatăl de Fiul şi de Sfântul Duh. A fost vreodată Tatăl fără Cuvânt? Hristos este Cuvântul Tatălui. A fost vreodată Tatăl fără Duh? Ce spune în Psalmul 12: «Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu Duhul gurii Lui toată puterea lor». A fost vreodată Tatăl fără Cuvânt sau fără Duh? N-ai văzut la facerea omului? «Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră». Cu Cine se sfătuia Tatăl, dacă nu era Fiul şi Duhul Sfânt? N-ai văzut la amestecarea limbilor? «Să Ne pogorâm, să le amestecăm limbile». Sfânta Treime de la început se descoperă în cele mai tainice Scripturi. Deci răul din draci acesta este: poftă fără minte, închipuire pripită şi mânie fără judecată. Asta înseamnă 666!”. Astea toate sunt spuse de Părintele Cleopa.

Extrase din cartea “Semnele vremii noastre. 7 întâlniri cu Părintele Justin Pârvu“, de Adrian Alui Gheorghe

11 Semne de Avertizare Că Ești Înconjurat de Oameni Negativi

 

SE SPUNE CĂ SUNTEM media celor 5 oameni cu care ne petrecem cel mai mult timp. Dacă aceștia sunt oameni care ne influențează negativ, eforturile noastre devin inutile câtă vreme întâmpină zilnic rezistența lor.

Ca urmare ai nevoie să alegi cine sunt oamenii cu care vrei să petreci mai mult timp. Și cine sunt cei la care tu vrei să renunți. Am adunat în continuare o listă cu semne de avertizare că petreci prea mult timp în compania unor oameni care sunt o companie negativă pentru tine:

 

Există oameni a căror prezență îți face mai mult rău decât bine.

 

11 Semne de Avertizare că Ești Înconjurat de Oameni Negativi:

 

1. Nu ai ce învăța de la ei.

Oamenii care ne ajută să evoluăm sunt oameni de la care avem mereu ce învăța. Poate ai auzit că nu e bine să fii mereu “cel mai deștept din încăpere”. Câtă vreme în jurul tău sunt oameni mai înțelepți decât tine, ești pe drumul cel bun. Pentru că mereu ai ceva de învățat de la ei, zi de zi ei te provoacă să devii mai bun.

Oamenii de la care nu ai ce învăța sunt cei care pot primi de la tine, fără a fi reciproc. Sau pur și simplu îți flatează ego-ul. În ambele cazuri tu nu te afli într-o situație de câștig. Treptat scade numărul lor și caută să rămâi mai mult timp în prezența celor de la care ai de învățat.

 

2. Când vorbești despre visurile tale, ei te descurajează să le urmezi.

Un alt tip de oameni pe care nu e bine să îl ai lângă tine sunt cei care nu au visuri și preferă să rămână în zona de confort a mediocrității (ceea ce este în regulă, până la urmă este alegerea fiecăruia). Însă nu se simt bine când altcineva visează. Este ceva care îi face să se simtă prost. Sau inconfortabil. Sau invidioși.

Sau e vorba de proverbialul “să moară capra vecinului“.

Aceștia vor face tot ce pot ca să-ți saboteze visurile. Să te descurajeze să visezi. Să te descurajeze să faci ceea ce este diferit, dificil, să crezi că imposibilul … ei bine tu ești genul de om care poate face imposibilul posibil.

Nu o fac din răutate, mai degrabă din neștiință. Oricum ar face-o, de obicei au o rată mare de succes și reușesc să te țină pe loc. Iar peste ani vei regreta că i-ai ascultat. Vei vedea cum altcineva nu i-a ascultat și a realizat dificilul, imposibilul.

Scoate-i din cercul tău social dacă poți. Dacă nu, nu le mai vorbi despre visurile tale. Nu intra în polemici cu ei, nu încerca să demonstrezi că ai dreptate. Pur și simplu vezi-ți de treabă și mergi mai departe!

 

3. Când ai probleme, nu sunt de găsit.

Unii oameni au abilitatea unică ca atunci când ai nevoie de ajutor să nu fie de găsit. Sau să fie întotdeauna ocupați. Dacă ar fi străini, asta nu ar conta prea mult, dacă însă oamenii din cercul tău apropiat sunt mereu de negăsit când ai nevoie de ei, nu prea o să ai pe cine să te bazezi la greu.

Indiferent cât de mult succes ai, acesta depinde într-o măsură de oamenii de lângă tine, de cercul tău social. Vor fi momente în care o să ai nevoie de un sfat, de o încurajare sau doar… un umăr care să te ajute să urci canapeaua până la etajul zece.

Dacă cineva nu există niciodată atunci când ai nevoie de el – măcar cu un sfat – poate e cazul să te gândești dacă merită să beneficieze de prezența ta.

 

4. Când îți merge bine, imediat te caută și vor să îți fie alături.

De multe ori acesta se leagă de precedentul. Nu sunt de găsit când ai probleme, dar când îți merge bine, când ești pe val, devin buni prieteni ai tăi. Acești oameni se vor bucura brusc că îți merge bine, te vor căuta, în mod miraculos de acum încolo îți vor răspunde la telefon. Și, evident, vor dori să … participe la noua ta situație. Cerându-ți ajutorul de câte ori vor avea nevoie de el.

În astfel de cazuri ai nevoie să înveți să devii puțin egoist. Să delimitezi cunoștințele de prieteni, iar când cineva încearcă să te manipuleze și să profite de tine, să pui piciorul în prag. Ignorându-l.

 

5. Sunt înconjurați de alți oameni asemenea lor.

Tindem să devenim asemănători cu majoritatea oamenilor cu care ne petrecem timpul. Spuneam de regula celor 5 oameni cel mai apropiați a căror medie devii. Asta înseamnă și că vei avea tendința să gândești ca aceștia, să câștigi asemenea lor, să faci aceleași greșeli, să ai aceleași obiceiuri.

Când îți schimbi anturajul, îți vei schimba și obiceiurile. Dacă vrei să ai o anumită viață, petrece timp cu oameni care o au deja.

Oamenii care te influențează negativ obișnuiesc și ei să-și petreacă timpul cu alți oameni care le sunt asemenea. Ca regulă elementară, dacă vezi cu ce fel de oameni cineva își petrece timpul, poți deduce ce fel de persoană este. Și cine vei deveni tu dacă ai petrece mult timp cu aceștia. Selectează oamenii pe care îi vrei lângă tine. (îți recomand cartea Secretele Succesului, de Dale Carnegie)

 

6. Sunt invidioși pe tine.

Oamenii pe care nu îți dorești să-i ai în jurul tău nu iau realizările altora ca pe un exemplu de urmat, ci ca pe ceva care le strică starea de echilibru. Starea de “e bine numai cum îmi este mie comod”. Ca urmare când cineva face altfel, reacționează cu invidie, refuză posibilitate că se poate altfel și… îi atacă pe cei care ar putea reuși.

Vor încerca să te tragă în jos, să te aducă la nivelul lor. Vor găsi de fiecare dată explicații pentru reușitele tale: tata ți-a dat bani, cineva ți-a aranjat, ai pile, în fine… orice, dar nu e meritul tău. Ca urmare, la ei este totul în regulă.

În cele din urmă o astfel de atitudine riscă să te afecteze. Evită să stai mult timp lângă ei, nu te certa cu ei și – cel mai important – nu încerca să demonstrezi că reușitele tale sunt rezultatul muncii tale, iar nu a universului care s-a învârtit în mod special ca să primești tu totul pe tavă.

Te-ai certa cu cineva care nu este interesat de argumentele tale, ci doar să-și conserve actuala stare de fapt. Valorezi mai mult decât atât, așa că ieși din această ecuație. Mergi mai departe.

 

7. Nu oferă ajutor dezinteresat: dacă dau, vor ceva la schimb.

Este una să știi să îți reprezinți propriile interese și cu totul alta să profiți de ceilalți. În a doua variantă, mai devreme sau mai târziu oamenii își vor da seama și te vor marginaliza. Rațiunea este destul de simplă: cei care profită nu sunt genul de oameni pe care se vor putea baza la nevoie. Iar prietenia la nevoie se cunoaște.

Astfel de persoane vor vedea relația cu tine ca pe un troc permanent. De obicei tendința va fi ca trocul să nu fie câștig-câștig, ci ei câștigă – tu ai poate ceva. Nu e oricum relevant pentru ei dacă este corect și față de tine, ci doar propriul lor interes.

Oamenii pe care îi dorești lângă tine sunt dispuși să ajute și fără să ceară imediat ceva în schimb. Îi interesează în primul rând relația cu tine, nu beneficiile pe care le pot avea.

 

8. Îți cer să trăiești o altă viață decât cea pe care ți-o dorești.

Adevărul este că fiecare dintre noi avem opinii – și dorințe – despre cum ar trebui ceilalți să își trăiască viața. Mai ales când vine vorba de oamenii apropiați. În exces însă, aceste opinii pot fi transformate în presiunea de a cere celorlalți să își trăiască viața după cum am vrea noi.

Sau să cerem altora să trăiască viața pe care noi nu am putut să o trăim.

O categorie aparte sunt oamenii care vor ca tu să trăiești o altă viață, aleasă de ei. Aici este mai delicat deoarece de multe ori e vorba de rude. De la părinții care vor ca fiul să se facă avocat, doctor sau altceva, la cei care își presează copilul să se căsătorească cu cineva anume pentru că…

Poate că ai trecut pe aici sau cunoști pe cineva care a făcut-o.

În astfel de cazuri dificultatea vine din faptul că avem deja o relație cu astfel de persoane și nu se pune problema să refuzăm să-i mai vedem. Deși ar putea fi tentant în unele cazuri…

Însă poți ca pentru o vreme să o faci mai rar până când câștigi încredere în tine și te poți opune. Iar în cele din urmă … să spui nu. E probabil să urmeze presiuni intense pentru a restabili raportul anterior de forțe, așa că pregătește-te sufletește.

Schimbarea vine și în acest caz, dar e nevoie de puțin timp dacă nu vrei să distrugi relația. Tehnica pașilor mărunți este optimă acum – puțin câte puțin, în mod constant și ferm. Am discutat mai mult despre asta în partea a treia (Arta de a obține performanța) a cărții mele 24 de Ore: Schimbă Pentru Totdeauna Felul în Care Lucrezi.

 

9. Nu depun efort pentru a întreține relația cu tine.

Relațiile de calitate au nevoie de efort și timp pentru a se dezvolta. Toate părțile implicate e nevoie să depună efort pentru a întreține relația. Nu e destul să o facă la nivel declarativ, ci efectiv să pună în faptă cuvintele. Fără ca cineva să o ceară, fără ca cineva să suravegheze.

Suntem ceea ce facem atunci când nimeni nu ne vede.

Lucrurile pe care le facem chiar dacă e posibil să nu primim vreodată recunoștință pentru ele. Chiar dacă nimeni nu ne va vedea vreodată că le-am făcut. Nimeni nu va ști vreodată. O vom ști doar noi.

Este – în opinia mea – ceea ce definește cine vom deveni peste ani. Ce viață vom trăi.

Dacă acceptăm asta, iar în momentele în care nimeni nu ne vede și de care nimeni nu va ști vreodată facem ceea ce este mai bine pentru noi, ne vom transforma total.

Oamenii care nu depun efort pentru a menține relația cu tine – cei pe care trebuie să îi împingi mereu de la spate, cei cărora trebuie să le găsești mereu scuze – nu sunt genul de oameni alături de care îți dorești să îți petreci viața.

Vei încerca ani de zile să îi convingi. Le vei căuta ani de zile scuze. Nu merită.

 

10. Lângă ei te simți ca într-o închisoare, ca într-o cușcă.

Uneori relațiile se uzează de-a lungul timpului. Orice relație are nevoie și de puțin efort pentru a o întreține. Iar în unele cazuri uzura relației a devenit într-atât de mare încât aceasta s-a distrus prea mult pentru a mai putea fi reparată.

În astfel de situații, eforturile de a păstra relația sub perfuzii te țin legat de cineva alături de care nu mai există o relație apropiată. Cel puțin nu în viitorul apropiat. Te simți ca într-o închisoare. Prizonier, deși ai vrea să pleci de acolo.

În astfel de momente cel mai bine este să te eliberezi. Poate vei repara lucrurile cândva. Poate nu. Dar ieși de acolo.

Îți recomand și discursul TedTalk “The Golden Circle” (Cercul de aur) susținut de către Simon Sinek (are și subtitrare în română):

 

11. Își doresc să fie nefericiți.

Fericirea, împlinirea în viață este ceea ce ne dorim majoritatea dintre noi. Până la urmă ne dorim să trăim o viață frumoasă, orice ar fi însemnând asta pentru noi. Din perspectiva mea înseamnă o familie, o casă, oameni alături de care să petrec timp plăcut, mentori, coachi, cărți, locuri, zâmbete, cărți, să învăț, să descopăr. Și multe cărți…

Fiecare are propria perspectivă. Dar per ansamblu cu toții ne dorim să fim fericiți.

 

Există însă oameni care își doresc să fie nefericiți. Și vor face orice pot să ajungă nefericite. Vor face orice este omenește posibil să ajungă în situații care le va provoca durere. Lor și celor de lângă ei. Deși nu-și doresc asta în mod explicit.

Poți încerca să îi ajuți să se schimbe. Dacă vor dori, vor reuși. Dacă nu, îți vor aduce și ție aceeași nefericire și o companie pe care nu dorești să o ai. Locul tău nu este acolo.

Tu ce crezi?

 

sursa: http://florinrosoga.ro/