TU ȘI EU...

Am citit undeva că nu iubim "Pentru că", ci iubim "Cu toate că". Nu îți trebuie un motiv când iubești. Iubești, pur și simplu. Iubești tot pachetul: iubești și ambalajul, iubești și conținutul. Așa cum e. Și în egală măsură. Iubești omul, după aia iubești bărbatul sau femeia. Nu încerci să schimbi nimic la celălalt; se va schimba singur, dacă te iubește. Acest lucru este, după mine una, cea mai frumoasă declarație de dragoste. Făcând asta, omul ăla chiar vrea să rămână. Nu dăruiești timp, nu dăruiești părticele din tine dacă simți că ești într-un simulacru de relație care te strânge ( mai mult sau mai puțin) și care te sufocă. Nu lași garda jos, nu-ți dezvălui emoțiile, vulnerabilitatea oricui, oricând; nu prea ai chef să îți fie luat sufletul la mișto. Iubirea, atunci când doi oameni încep să și-o construiască, rupe granițe, sparge vămi, înlătură diferențe. Iubirea nu știe ce înseamnă distanța în kilometri. Știe, în schimb, ce înseamnă distanțarea între sufletele a doi oameni, între emoțiile și sentimentele lor. Și știe că asta o va ucide atunci, dacă se va întâmpla... Iubirea știe că poate muri și din cauza lui "Dacă", din cauza lui "Oare?", din cauza lui "De ce?", a lui "Pentru ce?", a lui "Nu"... Iubirea moare și pentru că nu iubim, fiindcă "Nu se poate"... Iubirea moare și pentru că nu iubim, fiindcă "Nu trebuie". Prea târziu înțelegem că " Vreau! " și "Pot!" sunt sevele din care și cu care ea se hrănește. Iubirea moare când ne împiedicăm de propriile gânduri și le despicăm în zece. Iubirea moare când ne închidem în părerile celorlalți. Iubirea moare atunci când ne lipsește curajul să iubim dincolo de prejudecăți, dincolo de aparențe, dincolo de judecata ălora săraci cu duhul... "I-am tras-o și lu' aia!" , "L-am făcut și pe fraierul ăsta de bani!"... Iubim trofee, nu oameni. Și iar mai moare iubirea câte puțin... Din câte știu eu, iubirea nu o capeți moștenire; ți se întâmplă. Dacă vrei să o ai, trebuie să te pricepi să o clădești emoție cu emoție, sentiment cu sentiment. Atunci când întâlnești omul ăla așteptat și dorit de mult, mult timp.... apucă-te de iubit temeinic... Apucați -vă de iubit temeinic. Scrieți -vă basmul vostru numai în doi. Alții nu au ce să facă în povestea voastră, nu au ce să caute acolo. Voastră înseamnă doar voi doi, amândoi. Ceilalți.... simple decoruri... Bucurați-vă voi sufletul. Iubiți -vă voi sufletul. Hrăniți -vă voi sufletul. Bucurați-vă de celălalt. Iubiți -vă cu celălalt. Hrăniți -vă din celălalt... Arătați -vă că vă sunteți necesari unul în viața celuilalt. Arătați -vă că aveți nevoie unul de celălalt, fiecare în sufletul celuilalt... Să nu vă fie teamă că va trebui să vindecați niște răni și să umpleți niște goluri din inima și în sufletul celuilalt. Astfel, vă veți umple propriile voastre goluri. Niște goluri care au întotdeauna nevoie să fie umplute cu timp, cu grijă, cu atenție, cu afecțiune, cu iubire. Indiferent de om.... Mai lăsați și grămada de "Te iubesc" la o parte. Există, dacă nu ați aflat încă, sinonime pentru cuvintele astea două: "Cum îți este?", "Ai mâncat?", " Îmbracă -te bine că e frig", "Mi-e dor de tine!", "Te-am sunat fiindcă voiam să îți aud pentru o clipă glasul", "Ai grijă de tine"... Fiți originali. Iubirea nu înseamnă kilograme de cuvinte, ci de fapte. Și mai terminați cu prostia aia importată:"Ești cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată!". Celălalt nu este un lucru. Oamenii nu sunt lucruri. Celălalt e viu, simte. Oamenii sunt vii, simt. Celălalt, oamenii nu vor putea fi înlocuiți niciodată. Lucrurile, da. Ce -ar fi să începeți să spuneți din ce în ce mai des:"Ești cel mai bun om care mi s-a întâmplat vreodată!"??? Încercați și nu veți regreta. Credeți -mă. Iubiți -vă cu suflet, din suflet. Iubiți sufletul celuilalt, mai întâi. Apoi, restul. Iubiți. Nu lăsați tăcerea să vi se așeze comod în suflet... Pentru că nimic nu doare mai tare decât sufletul atunci când e mut, golit și începe să se usuce .

Nu vom găsi niciodată o persoană perfectă, care să îndeplinească toate criteriile noastre

Nu vom găsi niciodată o persoană perfectă, care să îndeplinească toate criteriile noastre, care să îndeplinească toate așteptările noastre, care să facă totul bine de fiecare dată, care să fie „tot ce am visat”. Pentru că nimeni nu se poate raporta la o fantezie de iubire, care de obicei ascunde în spatele ei propriile noastre temeri, nevoi și nesiguranțe.

Trebuie să lăsăm deoparte iluzia de a experimenta ,,dragostea adevărată". Aceasta este dragostea adevărată, posibilă și frumoasă, în felul ei de a fi. Pentru că tocmai în întâlnirea „omului cu umanul” se întâmplă dragostea adevărată.

Oricine vrea să iubească cu adevărat trebuie să fie pregătit pentru imperfecțiunile, limitele, diferențele pe care o relație le va aduce în contact cu celălalt. Și asta face relația atât de frumoasă, provocatoare și îi dă puterea de a transforma indivizii prin iubire. Aceasta nu înseamnă să suportăm abuzul sau să rămânem alături de cineva care ne face rău. Dar este important să înțelegem că și cei mai buni oameni și cele mai bune relații, au provocările lor.

Prin urmare, a trăi o relație fericită și sănătoasă nu înseamnă să găsești pe cineva perfect, ci mai degrabă pe cineva cu maturitate și responsabilitate emoțională, o persoană conștientă de ceea ce reprezintă o relație și suficient de dispusă să facă față acestei provocări.

Nu este ușor să găsești pe cineva cu maturitate și responsabilitate emoțională, în vremuri în care relațiile par atât de ușoare și superficiale. Dar ele există și, înainte de a găsi pe cineva așa, trebuie să ne angajăm să „fim” noi astfel și să înțelegem că maturitatea emoțională nu este întotdeauna despre reciprocitate, ci despre transparență. Este vorba despre sinceritatea de a spune ceea ce simți, ce vrei, și de a ști să tratezi cu grijă inimile celorlalți.

Poate când vine vorba de dragoste, nu vom fi niciodată maturi sută la sută. Dar să fim mereu mai buni și să găsim pe drumul nostru oameni dispuși să crească și să facă din relații un spațiu sănătos de evoluție pentru amândoi.

Cu iubire și lumină,

Daniela.

Un om care te iubește, te respectă!

Un om care te iubește, te respectă. Un om care te respectă, nu te pune niciodată în situații jenante, nu te expune ridicolului și nu te umilește.

Un om care te iubește nu face ceva ce nu îți place, știe și simte ce trebuie și ce nu trebuie să facă, fără să-i impui limite…

Un om care te iubește, nu te compară cu alte persoane.

Un om care te iubește nu te minte și nu îți ascunde nimic.

Un om care te iubește nu îți evidențiază defectele, ci calitățile.

Un om care te iubește te pune pe primul loc și nu te face să te simți ignorat, abandonat, uitat.

Un om care te iubește are totul dacă te are pe tine și nu ar trebui să mai fie interesat de altcineva.

Un om care te iubește nu te chinuie și nu îți dă motive de neliniște, de îndoială și de nesiguranță.

Un om care te iubește nu îți irosește timpul și nu te obligă să îl aștepți.

Un om care te iubește nu poarta măști in preajma ta.

Un om care te iubește nu se teme să îți arate iubirea lui.

Un om care te iubește nu te face sa plângi decât de fericire!

 

 de Irina Binder

Dragostea romantică NU este necondiționată!

Este greu de acceptat, dar este adevărat...

Dragostea romantică crește când tu te porți ca un partener sănătos emoțional și începe să pălească când te comporți imatur emoțional.

De exemplu nu ar fi de așteptat din partea unui partener să rămână alături de cineva care s-ar comporta ca o parteneră cicălitoare, nesigură și care încearcă să-l controleze.

Similar, nu ar fi normal din partea partenerei să-l iubească necondiționat, dacă el ar începe să o controleze sau ar înceta să se comporte ca un partener iubitor și sănătos emoțional!

Dacă iubirea pe care o purtăm copiilor noștri este necondiționată, dragostea romantică NU este necondiționată...

Este despre a menține DORINȚA vie prin polaritate (echilibrul masculin-feminin)...

Este despre a te comporta ca un adult matur emoțional și a aștepta același lucru din partea partenerului tău!

Dragostea romantică este despre doi adulți care stau împreună, se bucură de viață, împărtășesc experiențele vieții și fiecare își asumă responsabilitatea pentru propria fericire.

Trebuie să:

• Menții dorința vie prin echilibrul masculin-feminin

• Te prezinți ca o parteneră dorită de orice bărbat

• Te prezinți ca un partener dorit de orice femeie

• Împărtășești bucuriile și provocările vieții, asumându-ți responsabilitatea pentru propria fericire

Nu lăsa ca nesiguranța sau teama să definească relația ta. Preia controlul și transformă-ți viața amoroasă începând chiar acum!

de Gabriela Saulea

Iubirea se termină atunci când...

Iubirea se termină atunci când oamenii nu știu cum să iubească, pentru că, pentru a iubi cu adevărat, trebuie mai întâi să începi să te iubești pe tine însuți, să iubești fiecare spațiu care locuiește în suflet și să înveți să îți accepți defectele și greșelile, precum și să îți recunoști succesele și calitățile. Și odată ce ați găsit pacea și armonia interioară, când ați descoperit valoarea sufletului și a inimii, atunci sunteți gata să experimentați iubirea în toate dimensiunile ei.

Adesea credem că suntem îndrăgostiți, dar iubirea se termină atunci când se termină iluzia, a iubi cu adevărat înseamnă a cunoaște și a accepta fațetele celeilalte persoane, înseamnă a-i respecta spațiul, ideile și timpul, înseamnă a-i susține și încuraja dorințele și a căuta bunăstarea reciprocă.

A iubi cu adevărat înseamnă a accepta că greșim, că nu suntem dependenți, că nu aparținem, că fiecare cap este o lume și că fiecare inimă este fidelă motivului pentru care bate.

Iubirea nu se termină cu distanța, nici atunci când s-au implicat terțe părți, și nu ele sunt cele care distrug iubirea, pentru că cei care iubesc cu adevărat sunt reticenți în a renunța la acel sentiment care le completează armonia, pentru că iubirea adevărată este transparentă, iubirea se termină atunci când nu există loialitate sau fidelitate.

Iubirea se termină cu atitudini indiferente, cu monotonie și lipsă de empatie.

Iubirea se stinge în ignoranța de a nu cunoaște sau situa sentimentele, este o instabilitate care nu-i permite să prețuiască cealaltă persoană, pentru că iubirea este echitate, afinitate și sincronie.

Iubirea se termină în lipsa stimei de sine, iar atunci când egoismul și gelozia predomină, cei care iubesc cu adevărat știu să ofere încredere, siguranță și liniște.

Iubirea se termină atunci când există această încăpățânare de a impune și de a da prioritate rațiunii înainte de a lua în considerare senzațiile inimii.

Iubirea se termină atunci când nu știm să apreciem atenția persoanei care ne este alături, când omitem detaliile care hrănesc iubirea și când dedicarea, timpul și detaliile sunt luate în considerare pentru o perioadă nedeterminată de timp.

Iubirea se termină odată cu lipsa de respect față de sine și față de persoana pe care pretindem că o iubim, moare încetul cu încetul atunci când atitudinile toxice, tăcerile și dezacordurile nespuse devin un obicei zilnic.

Iubirea se termină atunci când se iau decizii premature de frica singurătății și sunt soluții rapide pentru cei care cred că trenul trece doar o dată în viață.

Iubirea se termină atunci când așteptările nu sunt îndeplinite, iar odată cu ele vin dezamăgirea, distanța, absența, indiferența și uitarea.

Iubirea se termină atunci când greșelile nu sunt recunoscute, pentru că mândria vine înaintea umilinței de a cere iertare.

Iubirea se termină din cauza promisiunilor neîndeplinite, a minciunii, a trădării, a înșelăciunii și a ne loialității.

-Amparo Martí

Orice bărbat își dorește...

Aproape orice bărbat își dorește să aibă alături o femeie frumoasă. O femeie care să strălucească la brațul său.

Însă doar un bărbat special știe faptul că mai important este să aibă alături o femeie fericită.

Când EA este fericită, automat radiază la exterior și devine frumoasă cu totul. Strălucește precum un diamant.

O femeie iubită devine automat o femeie fericită. Iar o femeie fericită aduce liniște în jur și reușește să te facă să crești ca bărbat și să radiezi la rândul tău. Asta este cheia oricărei relații. Modul în care reușești sau nu să o înțelegi și să o faci fericită.

Când EA zâmbește, casa zâmbește cu totul. Este simplă treaba. Atinge-o atent acolo unde puțini reușesc să o facă, în frumosul sufletului ei. Vei observa cât de ușoară și simplă devine viața în doi.

Ca bărbat, să te mândrești cu ea pentru simplul fapt că arată bine, este o dovadă clară de imaturitate.

În schimb, să o completezi zi de zi, să te mândrești cu zâmbetul și cu reușitele ei, este o dovadă a faptului că te-ai maturizat și ai reușit să depășești statutul de băiat dornic de a arăta lumii propria putere.

Cu iubire și lumină,

Daniela.

Dacă îmi spui că mă iubești, te cred?

Nu, dacă îmi spui că mă iubești am să cred că preferi să-mi alini rănile cu o simplă promisiune. Nu cred în te iubesc, nu cred în pentru totdeauna! Cred în diminețile în doi, cred într-o cafea băută împreună! Dragostea nu se închide într-o frază, dragoste înseamnă grijă unul pentru celălalt, înseamnă susținere și răbdare! Voi crede că mă iubești atunci când mă vei privi dormind, când singurul tău gând dimineața voi fi eu, când te vei preocupa pentru mine așa cum eu mă îngrijorez pentru tine! Voi înțelege că mă iubești atunci când privindu-te în ochi, mă voi simți cea mai frumoasă femeie și nu va trebui să mă preocup pentru celelalte din jurul meu! Voi înțelege că mă iubești atunci când voi realiza că tot ce este imperfect în mine pentru tine este suficient. Nu-mi spune că mă iubești, dovedește-mi că suntem doar noi și că povestea asta va rezista împotriva tuturor dar mai ales împotriva noastră; tu nu vei ceda, eu nu mă voi supăra și de o vom face, ne vom căuta de infinite ori, ne vom ierta, ne vom săruta și vom adormi împreună, orice s-ar întâmpla. Lasă-mă să fiu eu, doar așa voi afla dacă poți să mă iubești!

Cu iubire și lumină,

Daniela

Când iubești, nu ai nevoie de nimic. Totul există!

Tot ce știm despre iubire este ceea ce am fost învățați, în primul rând, în familie. Iar dacă ne-am uita puțin în familiile noastre, la ce am fost învățați că înseamnă iubire și la ce vedem că înseamnă manifestare a iubirii între apropiații noștri, am constata că, de cele mai multe ori, diferă de ceea ce am citit sau am văzut în filme.

Am fost învățați că iubirea trebuie justificată: „te iubesc pentru că...”. Doar că asta nu este iubire.

Am fost învățați că iubirea nu este gratuită, ci este ceea ce obținem dacă plătim un preț: „dacă nu faci sau spui asta, nu te mai iubesc”. Doar că asta nu este iubire, este șantaj.

Am fost învățați că a ne arăta sau a ne spune iubirea este un gest de slăbiciune, de vulnerabilizare: „dacă iubești, te va lua de prost/proastă”. Doar că aceea nu este iubire; este ceea ce a înțeles despre iubire și a văzut cel care vorbește.

Am fost învățați că iubirea este o sursă de suferință, și nu de bucurie: „să nu te îndrăgostești, vei suferi”. Doar că iubirea nu aduce suferință, ci liniște. Așteptările aduc suferință, iar acolo nu este iubire.

Am fost învățați că iubirea trebuie câștigată, nu oferită pe tavă: „ți-a demonstrat că merită să-l/o iubești?”. Doar că iubirea nu este un concurs de dovedit; este o stare care apare după ce înțelegem că nu avem nimic de demonstrat nimănui.

Am fost învățați că iubirea durează atât cât ne este nouă bine, după care, gata: „te-ai schimbat, nu mai ești același/aceeași; nu te mai recunosc, nu te mai iubesc”. Doar că asta nu e iubire, este manipulare curată.

Am fost învățați că a iubi înseamnă a te jertfi pentru alții și a uita de tine. Doar că asta nu este iubire, este o pedeapsă de sine.

Am fost învățați că cea mai mare virtute este să-i iubești pe alții, chiar dacă asta înseamnă că nu te iubești pe tine: „eu nu contez, altora să le fie bine”. Doar că asta nu este iubire, este anulare de sine.

Când suntem singuri avem foarte multe păreri despre iubire, despre cum vom iubi, cum vom fi iubiți, cum va fi relația; știm și că nu vom mai face greșelile pe care le-au făcut părinții noștri, și jurăm că noi vom fi altfel. Toate astea în teorie. Doar că practica schimbă lucrurile. În practică, suntem condiționați de programele pe care le-am primit în familie, de la părinți, și vom ajunge să facem exact ce am jurat că nu vom face niciodată. Și e normal să fie așa; experiențele se repetă până când cineva va schimba credințele și programările. Fetele vor face ca mama și își vor alege un partener ca tata, băieții vor fi ca tata și își vor alege partenere ca mama, iar relația va semăna cu a părinților.

De cele mai multe ori, iubirea este confundată cu relația. Credem că este suficient să vrem relație cu cineva și credem că asta înseamnă iubire. Nu, nu obligatoriu.

Putem vrea relație pentru că așa se face, pentru că suntem presați de familie și de cei din jur; care ne „iubesc” mult dacă ne presează, nu-i așa?!

Putem vrea o relație pentru că ne este teamă de singurătate, și vom numi asta iubire.

Putem vrea o relație pentru a ne răzbuna pe cineva care ne-a respins, sau pentru a le arăta altora că noi putem, ei nu; și vom numi asta iubire.

Putem vrea o relație pentru că vrem un anumit partener, și nu vrem să fie cu altcineva; și vom numi asta iubire.

Putem vrea o relație pentru că avem nevoie de cineva care să ne ajute, să ne sprijine, să facă în locul nostru, să fie acolo doar pentru că așa vrem; și vom numi asta iubire.

Dragă Om, mă adresez acum ție, direct: RELAȚIA ȘI IUBIREA NU SUNT ACELAȘI LUCRU, NU MAI FACE CONFUZII!

Într-o relație poate exista iubire, dar Iubirea nu are nevoie de o relație. Iar aici cuvântul este „nevoie”. Când iubești, nu ai nevoie de nimic. Totul există!

Intri în relație și atragi un anumit tip de partener pentru că ai de învățat una sau mai multe lecții. Totul este despre tine, niciodată nu este despre altcineva. Tu nu poți schimba pe cineva; observă că nici tu nu vrei să te schimbi. Nu poți cere ceva ce tu nu faci. Nu poți aștepta să ți se dea ceea ce tu refuzi să obții singur.

O relație durează exact atât cât îți înveți lecția. Simți când e gata, dar programările primite din partea societății („să nu ne faci de râs”, „până când moartea ne va despărți”, „ce-o să zică lumea”) te împiedică să închei acea relație și să mergi mai departe pe drumul tău. Și atunci rămâi agățat de o persoană cu care nu mai rezonezi, îți negi simțirile, te vei îmbolnăvi și vei numi asta iubire.

Dragă Om, tu nu iubești un om; nu asta e iubirea. Iubirea este atunci când în prezența celuilalt ajungi să te iubești pe tine.

Binețe, Om înțelept!

Cu iubire și lumină,

Daniela

O relație care implică o conexiune profundă între parteneri nu este ceva ce apare din întâmplare sau pentru că ai noroc!

O astfel de relație se construiește în timp, este un proces în care sunt implicați ambii parteneri. O astfel de relație nu poate fi construită decât de doi oameni care au un nivel înalt de Conștiință, care se cunosc bine pe ei înșiși și care fac tot ce depinde ei pentru a-l cunoaște cât mai bine pe celălalt.

Conexiunile profunde se construiesc pe baze spirituale, nu pe egoism, nu pe disperarea de a-ți găsi un bărbat/ o femeie, nu pe teama de a rămâne singur, nu pe poftele sexuale, nu pe agitația hormonală, nu pe disperarea că ceasul tău biologic ticăie și nu vei mai putea face copii.

Orașele se construiesc pas cu pas, carierele se construiesc pas cu pas, averile făcute onest se construiesc pas cu pas, relațiile profunde se construiesc pas cu pas.

Dacă discutăm despre doi oameni care au o relație de cuplu bazată pe o conexiune profundă la nivel fizic, emoțional, intelectual și spiritual între cei doi, puteți fi siguri că acea relație nu a fost așa din primul moment în care cei doi s-au cunoscut. Oricât de mare a fost compatibilitatea/ rezonanța între cei doi la început, ei au ajuns la acea profunzime a relației în timp, pe măsură ce s-au cunoscut mai bine, pe măsură ce și-au dovedit reciproc că pot avea încredere unul în altul, pe măsură că au dovedit că știu să se asculte unul pe altul, să se ajute unul pe altul, etc.

O mulțime de oameni nu înțeleg că o relație de cuplu sănătoasă, armonioasă, o conexiune profundă la nivel fizic, emoțional, mental și spiritual între doi oameni, se construiește în timp, este un proces în care este necesar să fie implicați la modul serios ambii parteneri și care trebuie să rămână o prioritate pentru ambii parteneri tot restul vieții.

Este ca atunci când dicutăm despre o casă: dacă ai construit o casă frumoasă, spațioasă, este minunat, dar ea necesită permanentă atenție, pe parcursul timpul va fi nevoie de retușuri/ reparații/ modernizări/ reamenajări. Dacă nu te mai ocupi de acea casă, dacă nu mai faci curățenie periodic, dacă să nu mai faci reparațiile necesare, dacă nu o mai întreții, e o chestiune de timp până când acel imobil va ajunge o ruină.

Este responsabilitatea ta să te asiguri că nu-ți dai „materialele de construcție” de calitate pe mâna unui individ care are un trecut care-l arată a fi un „constructor” dubios, care și-a înșelat „clienții” anteriori.

Și e tot responsabilitatea ta să te asguri că dacă ai avut în trecut experiențe nefericite cu astfel de „constructori” care și-au promis ceva și ți-au livrat altceva, n-o să-i tratezi pe toți „constructorii” ca și cum ar fi la fel ca acela care te-a înșelat pe tine.

Învață lecțiile din experiențele anterioare și dacă vrei să-ți construiești o „casă”, asigură-te că îți folosești discernământul atunci când îți alegi următorul „constructor”.

Viața este scurtă! Iartă, iubește, zâmbește și nu te căi de ceea ce te-a făcut să plângi, căci plânsul te-a călit ca om și ți-a dat puterea să zâmbești, și mai ales, să mergi mai departe!

Ia-ți o femeie care a avut lângă ea un prost, care nu a știut să o păstreze lângă el și să o prețuiască. Ea l-a ales și l-a iubit în cele mai frumoase feluri.

Ia-ți o femeie care nu a fost ascultată. Și-a închis sufletul și a uitat de toate dorințele și visele sale. De nenumărate ori s-a învinuit pe sine pentru toate eșecurile relației în care era.

Ia-ți o femeie care nu a fost sărutată pe frunte și nu i s-a spus că este minunată. A dus lipsa mângâierii, a îmbrățișărilor, a cuvintelor calde și sincere.

Ia-ți o femeie căreia nu i s-au oferit flori. Care nu a fost alintată și surprinsă și care își dorește atât de mult să se trezească dimineața și să știe că omul ei drag are grijă de ea și o va proteja.

În oricare femeie există un copil care cere fără să spună: siguranță, protecție și respect. Un copil care cere afecțiune, iubire și un loc unde să se adăpostească atunci când se simte singură. Iubește-o pe EA și pe copilul din ea!

Nu înceta niciodată să iubești, chiar dacă cineva te-a rănit... 

Nu înceta niciodată să dăruiești, chiar dacă cineva nu ți-a dăruit, ci doar te-a mințit...

Nu înceta niciodată să fii o persoană bună, chiar dacă mulți oameni s-au comportat urât cu tine…

Viața este scurtă! Iartă, iubește, zâmbește și nu te căi de ceea ce te-a făcut să plângi, căci plânsul te-a călit ca om și ți-a dat puterea să zâmbești, și mai ales, să mergi mai departe!

Cu iubire și lumină,

Daniela.

Nimeni nu a trăit o mare iubire întâmplător…

Nimeni nu a trăit o mare iubire întâmplător. Cei care au trăit-o au fost mai întâi capabili, au avut încăpățânarea, au avut începuturile. Dragostea nu este o loterie, așa cum cred majoritatea oamenilor, este un contract de onoare (dureros la început) cu noi înșine, apoi cu celălalt.

Nimeni nu a experimentat o mare dragoste, pentru că așa este firesc. Cei care au experimentat-o, au crezut mai întâi în semnificația cuvântului “împreună”.

Nimeni, vă spun, nu a trăit o mare dragoste doar pentru că viața îi datora asta.

Cei care au trăit-o, o datorau ei vieții. Și, din acest motiv, ei și-au închis urechile la sunetele lașilor, lăudăroșilor care spuneau că nu există iubire. Ei s-au încăpățânat să țină brațele larg deschise până când, în sfârșit, a venit.

Nimeni nu a trăit o mare dragoste pentru că împrejurările l-au favorizat pe el. Cei care au trăit-o, au blestemat toate împrejurările nefavorabile și, cu propriile mâini, cu mintea și cu valorile lor, au creat condiții noi.

Nimeni, dacă vrei să mă asculți, nu a trăit o mare dragoste dintr-un poziție confortabilă. Cei care au trăit-o, și-au luat inima în dinți și au luptat pentru ea, au dat bătălii, au oferit timp, au pus suflet. Vai de cei fără suflet…

Nimeni nu a trăit o mare dragoste pentru că, acolo, în timp ce stătea fără griji și fluiera indiferent, i-a căzut pe cap din cer. Cei care au trăit-o, au devenit ei înșiși cerul, au devenit păsări și au zburat până la capătul lumii, uneori chiar și dincolo, în lumea lor.

Vezi tu, nimeni nu a trăit o mare dragoste pentru că dragostea s-a dus pe canapeaua lui și l-a găsit pe el. Cei care au trăit-o, au ieșit din carapacea lor, din pereții lor, din confortul lor. Au avut încăpățânarea, au avut viziunea, nebunia și visul, au avut voință și s-au dus și au găsit-o. A prins-o de gulerul iubirii și i-a spus: „La naiba, sunt aici, nu mă ascund”.

N-a înflorit nici măcar o mare dragoste în grădini fertile și adăpostite. Mai întâi au devenit flori de stradă, au prins rădăcini, au încolțit și au înflorit singure. Au rezistat iernilor, vântului, grindinei, au fost tăiate de trecători și curioși, dar au avut puterea și au înflorit din nou.

Vă spun, la niciunul dintre toți cei care stau și plâng – pentru că prima dată nu au reușit, a doua oară nu s-a întâmplat, a treia oară nu le-a mers și au renunțat definitiv și irevocabil – dragostea nu a venit să-i întâmpine.

Dragostea nu merge la cei care plâng și la cei care nu pot.

Merge doar acolo unde le zâmbește, la cei care stau în fața ei fără teamă, chiar dacă mai întâi au fost răniți de multe ori. Merge la cei care cred în ea, nu în cuvinte, ci în fapte.

Așa că, nimeni nu a experimentat o mare dragoste din întâmplare. Mai întâi a crezut cu toată puterea și nu și-a pierdut niciodată această credință. Ca să spun puțin mai simplu, istoria este scrisă de nebuni, de cei în formă și de cei puternici, toți ceilalți, în retrospectivă, doar o citesc.

de https://www.chrisoliver.ro/

Să fii iubită!

Nu pentru ochii tai. Pentru ca intr-o zi iti vor fi poate tristi si plansi, incercanati, ridati, acoperiti de ochelari...

Nu pentru frumusetea trupului tau...pentru ca in orice zi poate aparea o femeie mai frumoasa, iar tu vei fi aruncata la cosul cu obiecte uzate.

Nu pentru felul in care te ingrijesti, te imbraci si stii sa te pui in valoare, pentru ca intr-o zi te poti trezi pe un pat de spital, dupa o anestezie generala...si nu va fi nimeni sa te tina de mana...

Nu pentru frumusetea parului tau, pentru ca intr-o zi vei fi poate nevoita sa faci chimioterapie...

Nu pentru mainile tale care stiu sa mangaie, sa aline, sa curete, sa daruiasca ...caci poate ca intr-o zi nu vor mai putea...

Nu pentru statutul tau, nu pentru pozitia ta, pentru familia ta sau pentru cati bani ai... Pentru ca poti pierde totul peste noapte. Pentru ca intr-o clipa, poti sa nu mai fii nimeni. Si te vei trezi, dintr-o data, a nimanui.

Si nu, nici macar pentru mintea ta...caci intr-o zi vei suferi poate de Altzheimer.

O batrana de 90 de ani, internata intr-un spital de bolnavi de Altzheimer, era vizitata in fiecare zi de sotul sau. Acesta venea un fiecare dimineata la ora 9,00 sa ia micul dejun cu ea. Intrebat fiind:

-"De ce mai veniti? Daca oricum nu va cunoaste?"

- "Vin. Pentru ca eu o mai cunosc pe ea..."

Ti s-a spus ca nu se poate. Ca o astfel de iubire nu exista. Asa ca alegi Acum-ul....Ba exista. Dar daca vrei sa fii iubita asa e posibil ca acum sa te doara, sa urli, sa suferi, sa mori de dor, sa te chinui si sa plangi, sa mai astepti, pentru ca nu accepti sa fii iubita pentru nimic altceva decat pentru ...Sufletul tau.

Caci doar el este nepretuit, de neinlocuit, imposibil de imitat si de "operat" estetic. Doar el este cu adevarat unic si da forma, viata si farmecul de neinlocuit buzelor tale, ochilor tai, fiintei tale. Cuvintelor, gesturilor, felului tau de a fi. Si doar pentru el va veni sa ia micul dejun cu tine si la 90 de ani, cand nu ti-a mai ramas nimic din tot ce ai avut...

Vei fi laudata pentru felul in care arati, pentru felul in care te imbraci, pentru frumusetea buzelor tale, pentru scanteile din ochii tai, pentru picioarele tale lungi, pentru mierea cuvintelor tale, pentru zambetul tau cald, pentru gropitele din obraji si pentru toate nimicurile. Bucura-te, dar lasa-le sa treaca fara sa iti lipesti inima de ele. Zambeste cu tristetea ca toate trec si asculta-l cu adevarat doar pe cel care iti va spune ca s-a indragostit de sufletul tau.

Si sa iubesti si tu, la randul tau, doar ceea ce nu moare.

Caci in rest... Toate trec...

Cu Iubire și Lumină,

Daniela

Sfaturi pentru femeile din lumea întâlnirilor.

Nu vei convinge niciodată un bărbat să te iubească!

Găsește un bărbat care îți răspunde când suni și trimite mesaje înapoi în câteva minute, nu zile.

Găsește un bărbat care îți dă răspunsuri clare și nu te lasă să te întrebi unde te situezi.

Găsește un bărbat care vrea să te facă parte din viața lui, mai degrabă, decât un capitol din cartea sa.

Găsește un om căruia nu-i ia ani și ani să-și dea seama ce vrea de la tine.

Găsește un om care să-ți respecte, să-ți celebreze și să-ți încurajeze individualitatea, educația, spiritualitatea și creșterea. Amintește-ți că nu cere niciodată prea mult de la un om pentru a fi considerat o prioritate.

Găsește un bărbat care este cu adevărat interesat de tine și care te urmărește zilnic.

Găsește un bărbat care nu se ferește să meargă cu tine la biserică.

Găsește un bărbat care nu te lasă niciodată să dormi noaptea întrebându-te dacă mai contezi pentru el. Nu alerga niciodată după un om datorită aspectului său pentru că într-o zi acele priviri se vor estompa în cele din urmă și ceea ce rămâi este în interior așa că nu te lăsa consumată de trăsăturile sale fizice.

Găsește un bărbat care să te protejeze și să te susțină chiar și atunci când nu ești în preajmă.

Găsește un om care te prețuiește și care nu s-ar pune niciodată în poziția de a te pierde.

Găsește un bărbat care se trezește în fiecare zi căutând noi moduri de a te iubi.

Găsește un om care înțelege că nu este vorba despre a-ți oferi lumea, ci despre a te face să simți că ești singurul din ea.

Ascultă-mi sfatul și amintește-ți că timpul tău este prețios. Nu îl irosi pe cineva care nu realizează că și tu ești.

Cu iubire și lumină,

Daniela

Ultima dragoste!

Prima iubire te învață să știi ce este iubirea, iluzia, castelele în aer și să crezi că basmele sunt posibile: 

...și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți!

De asemenea, te învață să mori din dragoste, dezamăgire și să crezi că totul este posibil.

Ahh, dar ultima iubire... asta e altceva! Asta e la un alt nivel. Ultima iubire este cea care ajunge să stea până la capătul drumului.

Cel care te ajută să mergi înainte, cel care te învață să reclădești piesele din care ești făcut și pe care le-ai sfărâmat irosindu-te în iubiri efemere, cel care te face să uiți trecutul dureros, cel care te învață să te predai reală, te învață toleranța, răbdarea, sprijinul necondiționat, așteptarea și încrederea că mai există oameni asemenea ție!

Ultima iubire îți este partenerul în râs și lacrimi, în bucurii și tristeți, îți este complicele, confidentul, prietenul, iubitul. Cu el îți permiți orice fără să îți fie rușine, doar iubești ceea ce el conține ca trup, dar mai ales ca suflet!

Ultima iubire este cea care nu se îndrăgostește de tinerețea ta, nici de frumusețea ta, vede trecerea timpului reflectată în chipul tău brăzdat de riduri, în trupul tău, în părul tău alb și încă te vede ca pe a opta minune a acestei lumi, pentru că iubește ființa ta interioară, râsul tău, vocea ta, pentru că îți iubește Sufletul pur ca al unui copil!

Dragostea supremă te învață că mai ai încă ce oferi și că iubirea nu se termină, ci pur și simplu se transformă, alături de sufletul tău pereche! 

O zi minunată cititorule!

Cu iubire și lumină, Daniela

Va veni o zi în care vei înțelege rostul durerii prin care ai trecut!

Durerea va fi harul tău mântuitor. Va fi combustibilul pentru pasiune, hotărâre, dorința de a reuși, foamea de a fi fericită și de a deveni mai puternică pentru a face față greutăților viitoare cu speranță și încredere.

Într-o zi durerea îţi va dezvălui adevăratul său scop

Fie că te transformă într-o persoană mai puternică, mai plină de compasiune sau mai înţeleaptă, vei înţelege în sfârşit de ce a trebuit să treci prin tot ce ai trecut, de ce a trebuit să fii singură şi de ce a trebuit să fie atât de greu.

Într-o zi durerea îţi va arăta luminiţa de la capătul tunelului

Durerea te va transforma într-o persoană minunată, te va aduce mai aproape de Dumnezeu, de familia ta, de prietenii tăi şi de oamenii dragi din viaţa ta. Într-o zi durerea va fi motivul pentru care ai învăţat să fii o persoană mai bună, o mamă mai bună, o fiică mai bună, o soţie  mai bună.

Într-o zi durerea nu te va mai deruta

Nu va mai fi văzută precum o povară pe care o porţi după tine în orice loc mergi, nu te va mai defini, nu va mai fi ataşată de numele tău sau de reputaţia ta şi va fi ceva pe care o vei putea privi înapoi şi abia dacă o vei mai simţi.

Într-o zi durerea ta va fi motivul pentru care ai luptat pentru fericirea ta, pentru o viaţă mai bună, pentru răspunsuri la întrebări importante, pentru viitor, pentru lucruri pe care ţi le-ai dorit.

Într-o zi durerea te va elibera

Va fi harul tău mântuitor. Va fi combustibilul pentru pasiune, hotărâre, dorinţa de a reuşi, foamea de a fi fericită şi de a deveni mai puternică pentru a face faţă greutăţilor viitoare cu speranţă şi încredere.

Într-o zi durerea va fi motivul pentru care nu te vei mai teme de suferinţă

Când ştii că ai trecut prin ce era mai rău şi încă ai supravieţuit, când ai ajuns acolo unde trebuia deşi nu ai avut nimic, când te uiţi la tine în oglindă şi vezi femeia pe care ţi-o doreai să o vezi în urmă cu ceva timp... atunci vei şti că durerea te-a transformat!

Într-o zi durerea va avea un sens

Vei putea privi înapoi şi vei şti de ce lucrurile trebuiau să se întâmple aşa cum s-au întâmplat. Vei întâlni oameni care au trecut prin aceleaşi situaţii şi îţi vei da seama că nu eşti singură. Vei împărtăşi poveştile şi lecţiile tale şi vei reuşi să îi ajuţi pe alţii să se vindece. Îţi vei vindeca inima rănită prin iubirea pe care o porţi oamenilor.

Într-o zi vei fi recunoscătoare pentru durerea ta pentru că ţi-a arătat o viaţă mai bună, te-a transformat într-o persoană incredibilă şi te-a împins în braţele celor mai frumoşi oameni din lume.

Într-o zi durerea va fi motivul pentru care nu îţi va mai fi teamă să îţi trăieşti viaţa. Vei şti că ai tot ce îţi trebuie pentru a nu te da bătută şi că indiferent de problemele prin care treci vei găsi soluţii, te vei ridica de jos şi vei merge până în pânzele albe pentru a ajunge acolo unde îţi doreşti

kudika.ro/

MULȚI BĂRBAȚI NU FAC FAȚĂ UNEI FEMEI PROFUNDE. IATĂ DE CE!

Cu cât ești mai profundă, cu atât mai greu îți va fi să păstrezi o relație. Stai, nu te speria! Nu se întâmplă asta pentru că este ceva în neregulă de tine, dimpotrivă, este posibil să fie ceva în neregulă cu bărbații pe care îi alegi.

Ei te vor toți (cine nu și-ar dori o femeie profundă alături?!), dar prea puțini se vor ridica la nivelul așteptărilor tale, pentru că tu ai nevoie de un bărbat puternic.

Femeia profundă caută frumusețea reală, are simțul esteticii extrem de dezvoltat și dorește să trăiască viața în profunzime. Este interesată de artă, de spiritualitate, caută să îl cucerească în permanență pe bărbat și este o bună gospodină.

Cu toate astea, hai să vedem de ce bărbațiilor le este greu să țină pasul cu tine, femeia profundă.

1. O femeie profundă pune întrebări profunde. Ea va face cercetări în ceea ce privește viața bărbatului cu care se întâlnește și va pune întrebări la care mulți nu vor cunoaște răspunsul. Încă de la prima întâlnire va încerca să sape adânc și va pune întrebări personale, chiar filozofice. Femeia profundă evită conversațiile superficiale

2. O femeie profundă este sinceră. Mult prea sinceră, cu o sinceritate aproape greu de suportat. Femeia profundă ia integritatea în serios și un lucru în care crede cu tărie este onestitatea. Indiferent de ce va fi întrebată, va răspunde sincer și așteaptă același lucru din partea celorlalți.

3. O femeie profundă știe ce își dorește. Sau pe cine dorește. O femeie profundă își dă seama imediat dacă îi place de cineva și nu pierde vremea cu mai multe întâlniri pentru a-și da seama dacă există conexiune între ea și partener. Inima ei bate pentru puțini și știe sigur care sunt aceștia.

4. O femeie profundă aspiră la o relație profundă. Dorește să știe totul despre viața ta, vrea să audă povestiri despre trecutul tău, vrea să îți înțeleagă durerea și vrea să adauge valoare vieții tale. Femeia profundă visează la o relație reală, care să însemne mai mult decât distracție și ieșiri în oraș.

5. O femeie profundă nu se teme de intimitate. Nu îi este teamă să se apropie sau că va avea de suferit în timpul acestui proces. Nu consideră că a te apropia de cineva înseamnă să îți pierzi libertatea sau te face vulnerabil. Profunzimea și intimitatea sunt extrem de importante, iar femeia profundă va prețui întotdeauna frumusețea intimității într-o relație.

6. O femeie profundă citește omul. Își dă seama imediat cine este cu adevărat cel cu care stă de vorbă și îl va face să se simtă vulnerabil în fața ei. Femeia profundă nu se va abține să scoată la lumină ceea ce vede într-o persoană sau cât de bine o poate citi. Cu riscul de a îl face pe celălalt să se simtă inconfortabil, femeia profundă vrea să îi transmită celuilalt că îl înțelege și că poate să renunțe la măști și bariere în preajma ei.

7. O femeie profundă este intensă. Ea poate fi ușor intimidantă, pentru că aduce intensitate în orice face. Emoțiile ei sunt intense, la fel și gândurile. Femeia profundă nu va fi niciodată indiferentă față de lucrurile care contează pentru ea - nu mulți sunt suficient de puternici încât să facă față intensității de care dă dovadă.

8. O femeie profundă știe să iubească doar profund. Dacă nu o poți iubi profund, ea va pleca. Nu știe cum să se comporte în preajma celui pe care îl place cu adevărat ori să fie prietenă cu cineva pentru care are sentimente puternice. O femeie profundă știe când cineva nu o poate întâlni la jumătatea drumului și se va detașa ușor de cel care nu poate să-i ofere iubirea profundă pe care ea o caută.

9. O femeie profundă nu te va aștepta. Nu va aștepta să îți clarifici gândurile și sentimentele și nu te va privi în timp ce o eviți și încerci să te hotărăști în privința ei. Ea este puternică și pasională și nu își va irosi emoțiile pe cineva care nu apreciază profunzimea. Chiar dacă este în căutarea unei iubiri speciale, femeia profundă nu se teme să fie pe cont propriu.

sursa: https://www.kudika.ro/

Vine o zi în care nu-ți mai pui întrebări, nu ai dileme și ești sigură că te vrei alături de omul care-ți spune „Bună dimineața” și „Noapte bună”

Știți, vine o zi în care o singură privire îți poate da viața peste cap.

Vine o zi în care înțelegi că în viața ta nu mai este loc de singurătate, de „eu”, ci a venit timpul de „noi”. Diminețile sunt parfumate cu miros de ceai, de prăjituri. Printre cuvinte și zâmbete se strecoară săruturi dulci și câte un „te iubesc”.

Vine o zi în care te simți iubită, alintată și importantă.

Acea zi în care lași trecutul, frustrările, temerile și gândurile profunde. Trăiești cu prezentul și nu regreți că l-ai așteptat pe omul tău în nopțile reci de iarnă, în tăcere la masa de citit sau pe malul unui lac. Te lași alintată, sărutată și iubită. Iubești așa cum nu ai mai iubit niciodată și trăiești sentimente pe care nu le-ai mai simțit.

Vine o zi în care nu-ți mai pui întrebări, nu ai dileme și ești sigură că te vrei alături de omul care-ți spune „Bună dimineața” și „Noapte bună”.

Ziua în care te îndrăgostești și nu-ți mai este frică să iubești. Trăiești fiecare minut și moment. Nu este loc de clișee, cuvinte de prisos și mimări, deoarece între voi vibrează sentimente sincere.

Poate că acum citind cele de sus îți pare imposibil.

Poate ești dezamăgită în dragoste și nu mai crezi în oameni.

Crede-mă, nimic nu este întâmplător, toate au un rost. Omul tău e pe drum, fii răbdătoare, așteaptă-l. Crede-mă, ceilalți au fost doar niște lecții.

sursa:https://destainuirilemariei.com/

Un bărbat adevărat se îndrăgostește de ceea ce alții nu pot vedea la o femeie…

Cu toții vrem să fim plăcuți și, mai mult decât atât, vrem să fim iubiți. Să fim iubiți cu adevărat, profund, necondiționat, de către persoane oneste și cumsecade.

Bărbații care știu ce vor cu adevărat de la viața lor, pot observa la o femeie și alte lucruri pe care mulți nu le pot vedea. Pentru că ei pot vedea adânc, în sufletul ei, dincolo de înfățișarea ei exterioară și de ceea ce i-a fascinat la prima vedere.

Ei știu să recunoască când o femeie le poate oferi tot ceea ce au nevoie, iar pentru asta, ei vor merge până în pânzele albe pentru a o avea. Ei știu bine că dacă vor primi atenția unei astfel de femei, vor trebui să o aprecieze pentru a nu o pierde.

Dacă ești atras de o femeie pentru mărimea sânilor, a taliei sau a șoldurilor, te înșeli.

Dacă ceea ce prețuiești cel mai mult la o femeie, sunt trăsăturile feței, culoarea ochilor, lungimea picioarelor sau felul în care arată într-o fustă mini, te înșeli.

O femeie, este comportamentul ei, este felul în care vezi în ochii ei cine ești, este felul în care te tratează și te privește, este râsul și tăcerile ei. O femeie, este inteligența ei, este rebeliunea ei, este sinele ei interior, generozitatea ei, capacitatea ei de a face mai multe lucruri deodată. Este furia ei.

Cel mai bun lucru la o femeie, nu este ambalajul ei, ci ceea ce este în interiorul ei: umorul ei, expresiile ei, curajul ei, modul ei de a gândi.

Un bărbat adevărat, un om inteligent, se îndrăgostește de ceea ce alții nu pot vedea.

Bărbatul adevărat, poate vedea la o femeie ceea ce alții nici nu își imaginează că există. Pentru acest fapt, cuplurile care sunt în primul rând prieteni și mai apoi parteneri, primesc un premiu, iar acesta se numește: FERICIRE.

Dar tu o pierzi…

Trebuie să fii foarte naiv să te îndrăgostești de altcineva care ți-a oferit un zâmbet mai frumos.

Și te întrebi de ce o pierzi?

O pierzi atunci când ea îți arată răsărit de soare în ochii ei și tu îi faci zilele gri. O pierzi când se transformă în curcubee doar pictându-ți lumea și tu îi dai indiferență în schimb.

O pierzi atunci când ea, încă te completează cu detalii, și tu o minți în schimb. O pierzi când ea așteaptă un apel sau un mesaj de la tine și tu îi trimiți mesaje altcuiva. O pierzi atunci când ea încă te privește cu admirație și tu o vezi ca pe cea care îți interzice libertatea. O pierzi, pentru că tu nu meriți pe cineva ca ea.

sursa: chrisoliver.ro

O parte din tine importantă moare atunci când ești respins de persoana iubită!

O parte din tine importantă moare atunci când ești respins de persoana iubită. parte renaște prin actul de respingere, dar de această dată nu mai poate fi respinsă de nimeni. Partea aceea din tine, care a sperat, luptat, iubit, după ce s-a închis rana, îți aparține ție, nu durerii tale. Înțelepciunea acelei părți depinde de iertarea ta completă, a respingerii în sine.

Dacă ai iertat, ai participat la renașterea unei bucăți uriașe din cine vei deveni. Și câștigul este imens, valorează de multe ori mai mult decât eventuala ta poveste de iubire împlinită, dacă nu erai respins. Poate suna prea dur, dar uneori felul în care te rănește un om este mai prețios pentru tine decât felul în care te-ar putea iubi.

În respingerea oricui se află temelia de nezdruncinat a încrederii în sine: dacă nu te-a anulat omul care însemna cel mai mult pentru tine, cine o mai poate face?

Dacă încă exiști după acel moment, când ai înțeles că nu ai cum să pășești pe același drum cu celălalt, dacă pasul tău încă atinge pământ, oare nu este acela drumul tău, pietruit cu încredere în sine? Orice respingere este o renaștere, o azvârlire în haos pentru a crea o ordine interioară de neînfrânt. Da, unii oameni nu o să te iubească, ci o să te călească, și asta va fi darul lor suprem. Ei te vor scoate din cochilia ta și te vor provoca la duel: tu împotriva tuturor fricilor tale.

Rând pe rând, după ce vei doborî fiecare frică în parte, vei începe să pricepi cine ești dar mai ales, vei deveni ușor de iubit. Vei deveni blând, răbdător, disciplinat în iubire, și vei ști cum să te lași iubit de cel care nu te respinge. Și vei pricepe cum fiecare om care pleacă din viața ta pregătește drumul celui care urmează să vină...tu doar nu le stă în drum, nici unul, nici altuia...

de Ana Maria Ducuță

Sunt bărbați – pietre, care te trag în jos și sunt bărbați – aripi, care te fac să zbori!

Sunt bărbați care susțin o femeie și sunt bărbați care o pot ucide cu gesturi și cuvinte. 

Sunt bărbați care motivează femeia să fie frumoasă și iubită și sunt bărbați care o înjosesc și o fac să se simtă cel mai nedorit om de pe pământ.

Sunt bărbați care vor încuraja și bărbați care vor crede că femeia nu știe prea multe. 

Sunt bărbați care vor gândi pentru doi și vor căuta să păstreze femeia iubită.

 

Sunt bărbați care se cred prea buni pentru oricare dintre femei și pentru ei nu va conta dacă se despart azi sau mâine.

Fii atentă și încearcă să cunoști un bărbat înainte de a i te oferi. Pentru că poți să suferi sau poți fi fericită alături de un bărbat și niciodată nu vei ști din prima ce te așteaptă. 

Unii vor profita și se vor folosi de bunătatea și dragostea ta, alții vor veni cu bunătatea lor să aibă grijă de tine. 

Unii vor fi corecți, alții falși. 

Unii vor iubi, alții vor dori și atât. 

Ai grijă cu cine ești. Ai grijă pe cine iubești. Ai grijă pentru cine trăiești.

Sunt bărbați – pietre, care te trag în jos și sunt bărbați – aripi, care te fac să zbori!

sursa. grup gândire pozitivă