Poate că trebuie să fim distruși mai întâi înainte de a putea deveni în sfârșit întregi.
Dragostea dureroasă este cel mai rău tip de durere. Este cel pentru care aveam speranțe atât de mari, cel pentru care am jucat totul - doar ca să aflăm că a fost un pariu care nu va fi câștigat niciodată. Așa că ne rupem într-un milion de bucățele mici și ne întrebăm cum am putut să greșim atât de mult.
Facem greșeli în dragoste.
Alegem oamenii în funcție de lecțiile pe care sufletul nostru trebuie să le învețe fără să ne dăm seama că de obicei sunt acele lecții dificile pe care trebuie să le trăim cel mai mult.
Nu putem fi schimbați cu ușurință și nu putem avea mințile frânte de lumesc — în schimb se poate întâmpla doar atunci când rămânem doar cu noi și regretele noastre.
Poate că nu există greșeală dacă într-adevăr aveam nevoie de ea pentru a învăța mai multe despre cine suntem și cum iubim, dar totuși există acele iubiri pe care am fi vrut la timpul respectiv să le derulăm și să le luăm înapoi. Cele ale căror finaluri au fost prea dureroase pentru noi ca să vrem să le revendicăm permanent ca parte a istoriei noastre.
Dar oricât de mult ne-am dorit ca această iubire să fie altceva decât ceea ce a fost, nu va schimba niciodată realitatea că singurul motiv pentru care aveam nevoie de această iubire în viața noastră a fost să ne frângă inimile.
Chestia e că aveam nevoie de acea mare greșeală care să ne ajute să ne propulsăm spre iubirea vieții noastre. Trebuie să fim rupți în două pentru a afla cum vrem să ne punem din nou toate părțile împreună.
Adesea, cea mai mare greșeală a vieții noastre este o relație la care ar fi trebuit să renunțăm din momentul în care a început - sau cel puțin ar fi trebuit să renunțăm cu mult înainte de a o face de fapt, și cu mult înainte ca totul să se ducă la vale. Dar nu am făcut-o și nu pentru că acea iubire a fost menită să fie, ci pentru că fără ea nu am fi realizat niciodată ce este iubirea cu adevărat. Întotdeauna avem de ales să rămânem într-o relație care este o luptă constantă de voințe și idealuri. Totuși, indiferent de câte ori sperăm că se va termina diferit, sau poate că va funcționa de data asta - nu se întâmplă niciodată. Asta pentru că nu este menit să se întâmple. Greșeala noastră este menită să se termine de obicei cu amărăciune și adesea catastrofal. Scopul său este să ne zguduie până în măduva oaselor noastre și să ne provoace însăși convingerile despre iubire. Suntem făcuți să ne întrebăm ce a mers rău și să ne întrebăm ce înseamnă iubirea cu adevărat pentru noi. Acesta nu este un proces peste noapte, ci unul în care trebuie să ne facem timp să ne scufundăm până când nu ne mai ascundem de adevărul pe care inimile noastre îl șoptesc. Este o stare de vindecare care ne dă de știre că putem trimite cuiva dragostea noastră, dar putem pleca și cu capul sus și credința puternică știind că nu am dat peste cap cel mai bun lucru pe care l-am avut vreodată.
Pentru că dragostea vieții noastre este acolo și ne așteaptă și când ne vom întâlni nu va exista nicio îndoială de ce a trebuit să avem inimile frânte în felul în care am făcut-o!
Nu vor fi bătălii de cucerit sau calități de schimbat. Nu vor fi nevoi neîmplinite sau drame la fiecare colț. În realitate, această iubire ne va arăta de ce niciuna dintre relațiile noastre anterioare nu a mers. Pentru că tot timpul ele doar ne-au condus la asta - persoana care a fost creată doar pentru noi, și cumva prin cărările meandrate pe care viața le ia, a ajuns să nu fie perfectă, ci totuși să fie perfectă pentru noi.
Cea mai gravă greșeală a noastră și cea mai profundă inimă frântă sunt menite doar să ne ajute să ne conducă la iubirea vieții noastre - pentru că fără ea, s-ar putea să nu știm niciodată cum arată asta.
Dragostea vieții noastre vine doar atunci când suntem pregătiți pentru ea. Când ne-am despărțit de cine am crezut că ar trebui să fim și în schimb ne-am îmbrățișat ceea ce suntem. Această iubire apare doar atunci când am câștigat capacitatea de a crede că merităm ceea ce ne dorim.
Dragostea vieții noastre nu va arăta și nu va simți nimic din ce am trăit vreodată. Ar putea veni încet, sau ar putea intra chiar ca o demolare din temelii. Poate veni îmbrăcată ca o prietenie, sau poate fi ceva atât de fierbinte încât am crede sigur că ne vom arde. Dar, din cauza acelei mari greșeli nu mai suntem aceiași oameni care am fost odată, așa că vom aborda și iubirea diferit.
Vom căuta liniștea în locul intensității furtunii.
Ne vom permite să privim dincolo de superficialitate și în schimb vom aprecia energia pe care această persoană o aduce în viața noastră, savurând profunzimile noi descoperite ale conexiunii pe care le experimentăm.
Încet încet ne vom da seama că nu neapărat este acel cineva, ci mai degrabă ce tip de persoană scoate din noi și care determină dacă este vorba de o iubire unică în viață.
Cu timpul, se dezvoltă o înțelegere că iubirea nu trebuie doar să simtă că aduce valoare vieții noastre, dar ar trebui să ne ajute să devenim cea mai bună versiune posibilă a noastră.
Doar o mare iubire ne poate ridica la măreție. Și asta e chestia cu iubirea vieții noastre - s-ar putea să nu ajungă să fie ceea ce credeam noi că este, și încă poate să nu vină fără provocări, dar există doar ceva în ea care ne face să vrem să fim mai buni. Este o iubire care ne inspiră, și care ne arată că poate nu suntem speriați deloc, și că poate nu am dat-o în bară atât de rău pe cât credeam. Pentru că, în sfârșit, realizăm că „marea noastră greșeală” a fost de fapt o stea a nordului tot timpul, conducându-ne spre iubirea vieții noastre.
"Uneori lucrurile rele care se întâmplă în viața noastră ne pun direct pe calea celor mai bune lucruri care ni se vor întâmpla vreodată. ”
Fiți încrezători în destin, el poate lucra în favoarea voastră!
Cu iubire și lumină,
Daniela
.jpg "https://www.iubiresilumina.com/2023/10/am-facut-o-pauza.html")
