Te-am cerut Universului ❤️ Leul meu iubit!

"Nu încerca să arăți lumii ceea ce lumea nu vrea să vadă!"

Ai văzut și vezi în mine ceea ce alții nu au reușit, sau nu au vrut să vadă! 

Ai văzut în mine:

Sufletul... Emoția...

Am iubit ieri...

Am iubit azi...

Voi iubi și mâine...

Nu am știut niciodată care este momentul perfect pentru un nou capitol în viața mea. În viață mereu voi întâlni oameni care mă vor dezamăgi și vor săpa adânc în sufletul meu. Nimeni n-o să mă învețe cum să merg pe drumul potrivit... am riscat, dar nu am câștigat mereu!

Nu îmi permit să urăsc, nu pot! Pot doar să iert... sau măcar să incerc să iert, să iubesc oamenii și să fiu eu... mult mai maleabilă, care pune fericirea altora mai presus de fericirea mea.

Atunci când tu ești trist, eu sunt abătută!

Atunci când tu radiezi, eu mă simt stăpâna lumii!

Și nu!! Nu fac parte din categoria celor care se culcă pe o ureche! Toți suntem nebuni în felul nostru.... dar dragostea înseamnă să găsești pe cineva a cărui nebunie o completează pe a ta.... tu ești clipa pe care sufletul meu a căutat-o, a visat-o, a cerut-o Universului și-a primit-o!

Acum... astăzi, înspre apusul existenței!

Te văd...

Te simt...

Ești aievea!

 

Sunt femeia care înțelege subtilitatea oricărui subterfugiu de-al tău.

Focul iubirii răsare din nou după luni întregi, după ani in care a fost stins!

Hai... pur și simplu să Fim!

Să ne trezim dimineața în aceeași aromă de cafea!

Să ne simțim împliniți de același sărut!

Să ne ținem de mână într-o lume plină de oameni reci și egoiști și să ne fie cald!

Hai să ne simțim... vorbind!

Hai să nu așteptăm imposibilul!

Dragostea perfectă există!

Pentru fiecare zi trăită îmi voi dărui o mie de zâmbete și voi încerca să îți aduc zâmbete pe chip.

Zile senine și fără nori in suflet!

O merităm! Eu și Tu!

Cu iubire și lumină, Daniela.

Vine o zi în care nu-ți mai pui întrebări, nu ai dileme și ești sigură că te vrei alături de omul care-ți spune „Bună dimineața” și „Noapte bună”

Știți, vine o zi în care o singură privire îți poate da viața peste cap.

Vine o zi în care înțelegi că în viața ta nu mai este loc de singurătate, de „eu”, ci a venit timpul de „noi”. Diminețile sunt parfumate cu miros de ceai, de prăjituri. Printre cuvinte și zâmbete se strecoară săruturi dulci și câte un „te iubesc”.

Vine o zi în care te simți iubită, alintată și importantă.

Acea zi în care lași trecutul, frustrările, temerile și gândurile profunde. Trăiești cu prezentul și nu regreți că l-ai așteptat pe omul tău în nopțile reci de iarnă, în tăcere la masa de citit sau pe malul unui lac. Te lași alintată, sărutată și iubită. Iubești așa cum nu ai mai iubit niciodată și trăiești sentimente pe care nu le-ai mai simțit.

Vine o zi în care nu-ți mai pui întrebări, nu ai dileme și ești sigură că te vrei alături de omul care-ți spune „Bună dimineața” și „Noapte bună”.

Ziua în care te îndrăgostești și nu-ți mai este frică să iubești. Trăiești fiecare minut și moment. Nu este loc de clișee, cuvinte de prisos și mimări, deoarece între voi vibrează sentimente sincere.

Poate că acum citind cele de sus îți pare imposibil.

Poate ești dezamăgită în dragoste și nu mai crezi în oameni.

Crede-mă, nimic nu este întâmplător, toate au un rost. Omul tău e pe drum, fii răbdătoare, așteaptă-l. Crede-mă, ceilalți au fost doar niște lecții.

sursa:https://destainuirilemariei.com/

M-am întors la mine și magia s-a întâmplat...

Am încetat să mai insist unde nu căutam.

Am încetat să mai întreb cu mâinile închise.

Am încetat să mai aștept în scaunele ocupate.

Nu-mi mai pune așteptările pe oamenii ocupați.

Am încetat să mă prefac că celălalt ar înțelege.

Am încetat să-mi mai pun ochii și speranța în inimi care nu voiau să bată lângă mine

Și apoi... magie...

Magie...

M-am întors la mine însumi... ca singura destinație posibilă.

M-am întors la mine însumi... ca singura cale disponibilă.

M-am întors la mine însumi... ca singura reuniune în așteptare.

M-am întors la mine și mi-am putut vedea coastele.. durerile si sufletul meu deshidratat.. cer niște apă

Și m-am primit pe mine. M-am îmbrățișat singur. M-am iertat. Întins pe umărul meu. M-am numit singur cu propria mea voce. Și m-am regăsit. Diferit, dar intact. M-am avut din nou. M-am întors din nou.

Şi apoi... Magie...

Am cheile de la ușile pe care vreau să le descui

Aici... Înăuntru.

Afară sunt doar încuietorile.

Dar eu decid unde și depinde de mine cum;

Eu decid unde...

Aleg cum...

Aleg cu cine...

Eu decid ce vreau...

Eu decid ce merit...

Și magia s-a întors la mine... Pentru că nu a dispărut niciodată... pentru că ea a trăit mereu în mine, dar nu mă lăsa să o văd... pentru că m-ai respins și așa m-am coborât la umbrele mele și m-am ridicat din nou... M-am îmbrățișat, m-am acceptat și încă am trăit...... "

* Andrea A Somera *

Afara miroase a tei...

Prea putini oameni inteleg ca nu numai ca nu iesim din Inima oamenilor daca iesim din Viata lor, dar, mai mult decat atat, uneori chiar trebuie sa iesim din Viata lor, pentru a le putea ramane in Inima...

 
Daca stai in casa cum poti simti ca afara miroase a tei?

Oameni buni, iesiti afara din casa. Din timp, din scuze, din critici, din reprosuri, din asteptari, din limitari, din minciuni, din compromisuri, din obisnuinte, din atasamente, din dependente, din iluzii pe care vi le ocrotiti cu atata grija. Recunoasteti ca v-ati inselat si iesiti din vietile unde nu mai e locul vostru. Sau unde nu aveti locul pe care il credeti... Caci afara miroase a tei....

Lasati oamenii sa plece atunci cand vor...Uneori numai lasand oamenii sa plece cand si-o doresc ii putem cu adevarat primi in inima noastra. Iar ei ne vor primi cu adevarat in inima lor. Si numai in inimi miroase tot timpul anului a tei inflorit...

Nu asteptati sa fiti alungati ... Insa daca se ajunge pana acolo, lasati-va alungati...Uneori numai dupa ce ai fost alungat si totusi ai stiut sa nu pleci de tot, vei fi reusit sa intri in inima ce te-a gonit. Si numai in inimi miroase mereu a tei inflorit...

Uneori numai felul in care oamenii stiu sa plece le determina locul pe care il vor avea in inima noastra. Unde miroase tot mereu, tot timpul anului, a tei...

E important sa inveti sa ajungi la timp. E important sa inveti sa ramai. Dar parca mai important decat orice este sa invatam sa plecam....Iubesc oamenii care stiu sa plece frumos...Oamenii care stiu sa plece frumos miros parca mereu a... Tei inflorit!

Da, in viata uneori miroase a tradari, a minciuni, a dezamagiri... Insa in inima - care-i mai mare decat viata - miroase mereu a tei...Sa incercam sa ramanem in inima oamenilor, chiar daca locul nostru in viata celuilalt va ramane poate gol...se vor gandi cu drag la noi in nopti de vara cu miros de tei infloriti...

Astazi viata intreaga imi miroase a tei inflorit. Parca mai mult decat oricand. Poate ca in sfarsit am invatat sa plec. Desi nu cred ca voi invata vreodata sa imi anunt din timp plecarea. Poate ca asa n-as mai putea pleca vreodata. Poate ca in sfarsit am invatat sa las oamenii sa plece. De ce sa raman inauntru?... De ce sa ii tin inauntru? ...cand afara miroase atat de frumos a tei?

Merg inainte, pe aleea cu tei infloriti ai inimii mele...catre inima ce ma asteapta. Poate ca am gasit-o, inca dinainte de a o cauta. Ma grabesc spre ea. Caci numai acolo miroase mereu, tot mereu, tot timpul anului, a tei infloriti..."

Semnat: O inima din care n-a plecat nimeni niciodata. Si in care miroase astazi, parca mai mult decat oricand, a tei infloriti...

sursa: https://www.floareadinasfalt.ro/

Nu știm să cerem ajutor pentru că am fost învățați să „dăm bine”. Dar binele vine din a te arăta așa cum ești!

Cum am fost noi crescuți și învățați că nimeni nu trebuie să știe ce e în sufletul nostru, că rufele se spală în familie, că dacă recunoști că nu te descurci, te faci de rușine…

Am învățat să ne prefacem de mici. Nu plânge, că ești urâtă când plângi. Ce dacă ți se rupe sufletul…

Zâmbește, să vadă toată lumea cât de bine suntem, chiar dacă acasă ne omorâm între noi.

Ți-a învinețit bărbatul ochiul? Zi că ai dat cu capul de clanță când te-ai aplecat să culegi florile pe care ți le-a adus.

Am învățat de mici să dăm bine. Ca să ne placă lumea. Lume care nu e atentă la prefăcătoria noastră, că și ea se străduiește să dea bine, ca să credem noi că ea e perfectă.

Purtăm măștile noastre de perfecți, zâmbim mult.

– Ce faci?

– Bine, tu?

– Bine și eu.

– Super, ce noroc cu vremea asta frumoasă!
– Da…

Suntem o nație de fericiți, de oameni care se descurcă cu toate, iar statisticile cum că am fi printre cele mai nefericite popoare din UE mint.

Iar când ești perfect, nu ai cum să ceri ajutorul, nu ai pentru ce. Poți în schimb să ajuți pe alții, dacă ei, săracii, sunt imperfecți și îndrăznesc să ceară sprijin. Te oferi să îi ajuți, și te împovărezi și mai tare. Greu mai stă masca pe chipul tău.

Și știi ce se întâmplă când se întâlnesc două măști perfecte? Nu se întâmplă nimic. Cel mult un zgomot de plastic care atinge alt plastic, ca atunci când ciocnești două pahare de unică folosință. Nici o conexiune. Nici un schimb. Nimic.

Bucuria adevărată vine din relații. Care se nasc când oamenii se cunosc, când se văd așa cum sunt. Prietenie între măști nu există. Dacă vrei să vibreze viața în tine, trebuie să dai masca jos. Măcar cu unii oameni. Să te vadă. Așa cum ești. Imperfectă. În nevoie de ajutor. Abia când un om te ajută și tu te lași ajutată, între voi se creează o conexiune. Când ești vulnerabilă și el apreciază asta ca pe un diamant. Și face și el la fel.

Ajutorul ne leagă, să-l cerem și să-l oferim. Mâinile întinse peste probleme creează rețeaua care ne face să ne simțim vii.

Cum faci să înveți să ceri ajutor?

Dai masca jos.
– Ce mai faci?
– Nu prea bine.
– Aoleu, de ce?
– Mă simt singură. Îmi e frică…
– Pot să te îmbrățișez?

E normal să îți fie frică. Tuturor ne e. Exact de aici vine puterea omului de se face bine, din curajul de a merge cu frica alături. Frica de judecată. De rușine. Nu-i nimic. Le simți pe toate și mergi mai departe, nu cu o mască pe față, ci cu un om, alt om, un prieten, de mână.

Știi ce se întâmplă când dai masca jos? O vor da și ceilalți, pe rând. Pentru că se vor simți falși cu masca pe față. Nu mai merge. E ca atunci când mergi la o petrecere cu pene pe cap și acolo vezi cât de bine se simt oamenii în pantaloni scurți. Îți dai penele jos, că te simți ridicol.

Am ținut anul ăsta un atelier de storytelling la o companie. Am avut agenda relaxată, am vorbit despre ce au vrut ei. La început, oamenii erau cu măștile la ei. Eu, fără. M-am învățat să trăiesc fără mască în ultimul deceniu, tot scriind despre mine și fiind mama copiilor mei (copiii detectează și sancționează imediat orice mască, iar eu nu vreau să fiu falsă cu copiii mei). Peste două ore, jumătate plângeau, restul râdeau. Măștile căzuseră. Oamenii vorbeau pe rând sau toți odată despre ei, cereau ajutor, și începuseră să și-l ofere unii altora. Magic, nu?

Așa cred eu că înveți să ceri ajutor. Dai masca jos. Te arăți așa cum ești, om, imperfect, cu dureri și frici. Toți le avem. Dacă ni le-am arăta toți, ne-am salva toți mult mai repede. Ajutorul va veni chiar și fără să rostești vorbele care să-l ceară. Vei primi putere din simpla conexiune care se va crea când ești sinceră și îți pui inima în palmele nesigure ale altui om.

Merită, promit!

Ce bine va fi pentru copiii noștri să-i învățăm să se accepte așa cum sunt, să nu se mintă, să nu-și facă măști, să vorbească deschis despre sine, să ceară ajutorul, să ofere ajutor, să nu mintă, să nu bârfească, să aprecieze sinceritatea altuia, să știe să o ofere necondiționat. Așa au șanse mai mari să fie adulți fericiți, cu relații bune. Și cel mai eficace mod de a îi învăța toate astea este să FIM așa. Să ne arătăm cum suntem. Și ajutorul va veni singur.

sursa: https://www.printesaurbana.ro/

Într-o lume falsă și plină de măști, oamenii sinceri sunt o raritate. Când îi întâlnești și îi cunoști, prețuiește-i!

 

Sinceritatea şi adevărul sunt vitale în relaţiile umane şi în relaţia cu Dumnezeu, fiindcă sinceritatea este lumina faptelor noastre, fiindcă adevărul este ceea ce ne uneşte pe noi oamenii şi ne face unici.

Sinceritatea înseamnă, gânduri şi fapte care să te reprezinte în totalitate, prin sinceritate om şi adevăr se întâlnesc. A fi sincer înseamnă în primul rând să fii cine ești cu adevărat, nu cine crezi că ești sau cred cei din jur că ai fi.

Un om sincer este un om care nu doreşte să pară mai bun decât este în ochii celor din jurul său, care se decoperă cu bune şi cu rele, care conştientizează că nu este perfect.

Un om sincer recunoaşte când greşeşte, nu dă vina pe nimeni pentru acestea şi le asumă şi nu vrea să găsească ţapi ispăşitori pentru ele. Sinceritatea unui om te dezarmează, sinceritatea unui om te face să-l iubeşti, sinceritatea unui om te face să mai crezi în adevărata prietenie.

Un om sincer este un om pe faţa căruia poţi privi ca într-o oglindă sufletul său, îi poţi vedea în ochi orice trăire, este un om care nu încearcă să pară fericit atunci când sufletul lui plânge din cauza unei tristeţi, a unei deziluzii, a unei pierderi, a unei dureri, care îşi lasă lacrimile să-i curgă şiroaie pe obraz, când simte că nu mai poate merge singur pe drumul vieţii.

Un om sincer este un om pe faţa căruia vezi însă şi bucuria pe care o are în suflet, când se simte iubit, când se simte acceptat şi cu bune şi cu rele, care se bucură când primeşte în dar un zâmbet o îmbrăţişare sinceră, care dăruieşte la rândul lui, celor din jur zâmbete şi îmbrăţişări sincere, care dăruieşte celor din jur iubirea lui sinceră, necondiţionată.

Omul sincer este un om cu pace în suflet un om care nu se teme că i se vor descoperi unele minciuni, unele vicleşuguri, este un om care nu are nimic urât de ascuns este un om care are conştiinţa curată care poate pune liniştit capul pe pernă, fiindcă ştie că prin faptele sale nu a pricinuit niciun rău nimănui.

Omul sincer mulţumeşte Bunului Dumnezeu din toată inima sa pentru talanţii cu care a fost înzestrat, mulţumeşte din inimă celor care l-au ajutat când a avut nevoie de sprijin.

Un om sincer îţi poate fi cel mai bun prieten, pentru că în ochii lui te vezi exact aşa cum eşti, pentru că acesta niciodată nu te va minţi frumos pentru a-ţi hrăni mândria ta, îţi va spune sincer ce apreciază la tine şi ce nu-i place la tine şi va şti să îţi arate defectele fără să te jignească, fără să te umilească, fără să te facă să te simţi prost.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să fim întotdeauna sinceri şi curaţi cu inima, fiindcă Bunul Dumnezeu aceasta doreşte de la noi, o inimă sinceră şi curată, doreşte să iubim sincer şi curat pe El şi pe semeni. Un om sincer iubeşte cu toată puterea sa adevărul.

 

sursa: http://prafdestele.eu/

Cauta sa spui cat mai putine lucruri despre tine si o sa iti fie foarte bine asa

La un moment dat am auzit o vorba foarte misto “cauta sa spui cat mai putine lucruri despre tine si o sa iti fie foarte bine asa.” Mi se parea o tampenie. Eu vreau sa impart multe lucruri cu cei din jur…cel putin asta simteam pana acum ceva vreme in urma.

Realitatea este cu totul alta. Trebuie sa imparti cu cei din jur doar ceea ce consideri ca merita impartit si ceea ce iti permiti sa imparti. O mare parte din viata ta se imparte doar cu un om, intre patru pereti si cateva obiecte de mobilier. Imparti totul la doi si nu inmultesti cu doi cand unele lucruri scartaie in relatie. Totul se rezolva acolo. Intre voi. Stiu ca suntem cu totii o turma de oameni fericiti…pe Facebook si mai stiu ca ne dorim de multe ori sa ne strigam fericirea in gura mare…pe wall-uri in loc ca ea sa ne fie vazuta pe chip…insa trebuie sa gasim o granita. Daca vrem sa ne fie bine, daca vrem sa existe cat mai putine situatii delicate. Cu cat sunt implicati mai putini oameni in relatia voastra – preferabil doar voi doi – … cu atat relatia o sa fie mai sanatoasa. Mama imi spunea asa: cu cat iti expui mai putin sentimentele, trairile legate de realtie…cu atat ea (relatia) o sa fie mai buna, mai frumoasa, mai sanatoasa. Nu uitati: aveti grija de inima si de sufletul vostru si nu sa fiti siguri de un lucru extrem de important – iubirea este singura care din doi face unu.

“Daca am putea sa vorbim mai putin si sa facem mai mult, ar fi grozav.” Marcel Iures

de Andrei Vulpescu

Când emani lumină – îi deranjezi pe cei care trăiesc în întuneric

„Dacă râsul este contagios, haideți să facem o epidemie”.

Probabil de mai multe ori ați fost în situația când pur și simplu străluciți de fericire, doriți să împărtășiți acest sentiment cu întreaga lume și ca răspuns – primiți doar priviri răutăciose și dezaprobare. De ce lumina ta interioară este atât de deranjantă pentru oamenii care trăiesc în întuneric?

Într-adevăr, acest lucru se întâmplă mereu. În viața noastră există oameni care sunt literalmente plini de lumină și luminează tot ce este în jur, iar cei care „trăiesc în întuneric” îi lovesc cu toxicitatea lor. Cel mai uimitor lucru este că aceste „lămpi” toxice apar exact în momentul în care suntem fericiți și vrem să „îmbrățișăm întreaga lume” – să împărtășim bucuria tuturor. 

„Invidia este de o mie de ori mai rea decât foamea, deoarece este foamea spirituală” – Miguel de Unamuno, filosof spaniol.

Într-adevăr, prietenii adevărați sunt cei care nu numai că își pun umărul în momente dificile și te susțin, dar și împărtășesc bucuria și fericirea cu tine.

Lumina și întunericul fac parte din natura umană. Cineva în suflet e plin de lumină, cineva de întuneric, adică de invidie și mânie. Problema este că trebuie să comunicăm cu acești „purtători ai întunericului” și, din păcate, să le spunem că ne otrăvesc „lumina”.

Cert este că unii oameni trebuie să ia lumina de la tine pentru a se simți mai bine, căci în sufletul lor trăiește răul iar în vene le curge invidia.

Dar dacă o persoană nu este în măsură să ne împărtășească fericirea, atunci ce facem lângă el? Să stingi lumina este foarte ușor, dar oare o vei putea aprinde din nou?

Când inimile noastre sunt pline de bucurie, ne grăbim să împărtășim cu cei pe care îi cunoaștem bine. Fiecare o face în felul său. Cineva scrie o postare pe o rețea de socializare, cineva sună și spune cele mai noi știri, alții scriu poezie … Există o mulțime de moduri, dar esența este aceeași – vrem să împărtășim bucuria cu cineva.

Dar lumina noastră este întâmpinată de întunericul fără speranță. Întunericul invidiei și al răului. Și lumina începe să se estompeze … Ca și cum cineva îi taie aripile în zbor. Emotiile se estompează, bucuria dispare undeva …

Dacă acest lucru se repetă cu prietenul sau persoana iubită – este timpul să vă gândiți la ceea ce faceți de fapt împreună. Fericirea este cu adevărat contagioasă, dar numai pentru cei care strălucesc și din interior.

Pentru „oamenii întunericului” bucuria altcuiva provoacă disconfort și agresivitate. Doar nu credeți că totul este în voi! Nimic personal! Reacția lor nesănătoasă este asociată exclusiv cu complexele lor.

Lumina ta ar trebui să strălucească și să lumineze această lume cu bine și bucurie. Iar oamenii care trăiesc în întuneric nu ar trebui să te încurce. Îndepărtează-te cu îndrăzneală de ei și continuă să te bucuri de viață!

 sursa: http://psihologiadeazi.ro/

Ridurilor mele… cu iubire ❤

Nu as sti sa spun cu exactitate cand s-au insinuat pe chipul meu, de fapt nici nu cred ca este atat de important. Ideea este ca ne dam binete in fiecare dimineata la ritualul de ingrijire, iar eu le multumesc pentru ca ma fac atat de frumoasa si speciala.

Nu le port pica si nici nu le cert in oglinda.

Nu ma sperie, pentru ca inteleg exact ceea ce spun despre mine. Ele, ridurile mele discrete, imi spun povestea…

Te-ai gandit vreodata cate lacrimi de fericire si uneori de dor, neputinta, durere sau frica se ascund intr-un rid?

Te-ai gandit vreodata cata iubire si uneori dezamagire, framantari, remuscari si deznadejde se ascund intr-un rid?

Te-ai gandit vreodata cate nopti de veghe la capataiul unui copil cu febra sau doar speriat, se ascund intr-un rid?

Te-ai gandit vreodata cate nopti de plans inabusit in perna, se ascund intr-un rid? Momente de neintelegere, nepretuire, neiubire…

Te-ai gandit vreodata cate momente de asteptare, ezitare si frica mascate de ochii celor dragi prin zambete, se ascund intr-un rid?

Te-ai gandit vreodata cata neputinta surda in fata unor nedreptati ale vietii, se ascund intr-un rid?

Te-ai gandit vreodata cate clipe de fericire, de emotie, de dorinta, de daruire, se ascund intr-un rid?

Te-ai gandit vreodata ca un rid nu iti spune un numar de ani, ci o poveste?

Poate ca te-ai gandit, poate ca nu…

Dar daca nu ai facut-o, data viitoare cand vei sta in fata unei femei si ii vei vedea ridurile de pe fata frumoasa, gandeste-te ca in spatele lor se afla o mama, sotie, iubita, cu o poveste.
Gandeste-te ca vezi cat a adunat sufletul ei intr-o viata cu bucurii si cu necazuri, o viata in care probabil mai mult a daruit decat a primit.
Gandeste-te ca ii vezi abandonarea unor vise si resemnarea in fata pierderilor!
Gandeste-te ca ii vezi iubirea, sensibilitatea, emotia si sacrificiile facute in numele iubirii!

Ridurile unei femei nu-s altceva decat cararile vietii prin timp! ❤

sursa: https://www.facebook.com/RanduriPrintreGanduri/

Mi-e dor de primăvară. Mi-e dor de mine!

Mi-e dor de mine, aşa cum ştiu că pot să fiu primăvara. Mi-e dor să renasc, să înfloresc, să fiu cea mai bună variantă a mea.

Mi-e dor să mă trezesc la viaţă, să ies din bârlogul casei mele, după o lungă hibernare, şi să fiu luată prin surprindere de parfumul discret al pomilor înfloriţi. Mi-e dor de valsul petalelor de cireş ce se desprind alene din corolă, sub adierea blândă a vântului.

Mi-e dor de culoare, de pastelurile graţioaselor flori din grădina mea.

Mi-e dor să mă înveşmântez cu razele delicate ale soarelului şi să mă dezbrac de gerul aspru al iernii.

Mi-e dor de tril şi de zumzet, mi-e dor de cântecul voios al primăverii. Mi-e dor de şoaptele pârâului ce se grăbeşte să dea la o parte crusta rece a iernii.

Mi-e dor de verdele crud al ierbii ce se revarsă dintr-odată peste munţi şi peste văi, izgonind timida zăpadă a ultimelor zile de iarnă.

Mi-e dor să-mi las sufletul să se dezgheţe şi să dau jos, rând pe rând, ca pe nişte cojoace incomode şi inutile, plictisul, apatia, pasivitatea, ce mă caracterizează iarna.

Mi-e dor să am un chef nebun de viaţă. Mi-e dor de mine şi de tine, primăvară!

sursa: http://dani.revistatango.ro/

Frumosul nu se înțelege: se simte!

 

Dacă ai un suflet frumos, nu îl ține ascuns sub măști mediocre si incomode celor care vor să te privească. Ține-l la vedere! Afișează-te cu el! Să vadă lumea frumosul și, încercând să îl înțeleagă pe deplin, să rămână uimită.

 

Frumosul nu se înțelege: se simte!

 

Că după aceea, vor veni mulți viteji apăruți de nu știu unde, și vor încerca să îți umble hai hui prin suflet, unii să îl pipăie, alții să ți-l împrumute pentru câteva ocazii de impresie artistică, iar cei mai mulți dintre ei să îi afle cusurile si dedesubturile, pentru a-l putea mânji și denigra cu noroiul părerilor lor închipuite, e un lucru necesar si perfect normal. Așa se validează frumusețea. Prin urâțenia celor care o denigrează.

 

Tu ține-l la vedere, astfel încât soarele vieții să ți-l încălzească si să ți-l lumineze. Lasă-l să fie frumos în totalitate și nu doar parțial. Pentru toată lumea, nu numai pentru tine.

 

Frumusețea mustră neghiobia și prostia ochilor care o privesc urât. Cine nu îți simte frumusețea, nu are cum să îți înțeleagă viața, caracterul, educația și limitele, dar mai ales, potențialul.

 

Așa că, dacă ai un suflet frumos și bun, nu îl ține numai pentru tine! Dacă este cu adevărat frumos, atunci va fi în stare să primească pe toată lumea. Pe cei buni, pentru a-l admira și pe cei răi, pentru a-l denigra.

 

de Portretul Sufletului

Sfaturi pentru a aduce fericirea in viata ta :

“Trăiește în fiecare zi ca și când ar fi ultima. Învață în fiecare zi ca și cum ai trăi pentru totdeauna” – Mahatma Gandhi

De foarte multe ori mi s-a spus că fericirea e o alegere. Din păcate, noi ne complicăm viața atât de mult, încât nu mai suntem capabili să aflăm ce este fericirea, chiar dacă aceasta se află sub nasul nostru.

În acest articol îți voi spune care sunt acele 10 lucruri pe care ar fi bine să le sacrifici în numele fericirii:

1. Încetează să îți mai faci griji pentru ce cred alți oameni despre tine

Da, știu, s-ar putea să ți se pară ciudat și nefolositor – până la urmă omul este un animal care nu vrea să fie ignorat. Însă să îți faci griji permanent pentru ce cred alții despre tine, înseamnă să pierzi timp și forțe. Să faci în așa mod ca cei din jur să vadă doar omul bun din tine, nu că este greu de realizat și aproape imposibil, dar nici nu are importanță. Și până la urmă, de ce ți-ar păsa de ce cred alții despre tine?

2. Încetează să le faci tuturor pe plac
Dacă totuși vrei să faci cuiva după plac, atunci să faci doar după placul tău. Dacă vrei proceda așa cum crezi că este corect, vrei atrage oamenii – nu pe oricine, ci pe cei care merită să fie alături de tine.

3. Nu bârfi

Să știi că cei care vorbesc cu tine despre cei din jur, vor vorbi cu mare plăcere cu cei din jur despre tine. Să dai crezare zvonurilor este ca și cum ai paria pe un cal pe care nimeni niciodată nu l-a văzut. Este naiv.

4. Încetează să îți mai faci griji

Energia noastră este consumată acolo unde ne sunt concentrate gândurile. Să îți faci griji – înseamnă să cheltuiești timp și energie pentru gândurile pe care nu ai vrea să le vezi materializate. Mai bine ai cheltui energia pe ceva cu adevărat important, ceea ce poți realiza cu propriile forțe.

5. Scapă de sentimentul de nesiguranță și lipsă de protecție

Atunci când ne luăm prea în serios, începem să gândim că cei din jurul nostru abia așteaptă ca să facem un pas greșit și să cădem. Ajunge! Pur și simplu fii tu însuți – și șterge de pe fața ta această mină plictisitoare. Nimeni nu te urmărește. În orice caz, nu atât de insistent.

6. Nu mai lua totul atât de aproape de inimă

Sincer vorbind, cea mai mare parte a oamenilor este ocupată cu evenimentele din propria viață, pentru a-și face griji pentru ceea ce faci tu. Acțiunile oamenilor din jurul nostru nu au nici o legătură cu noi și nu merită să reacționăm la ele.

7. Nu mai trăi în trecut
Toți au avut momente dificile în viață, nu suntem ideali, pentru că am făcut greșeli, indiferent de sfaturile părinților. Dacă nu ai ascultat atunci sfaturile părinților, de ce îți transformi acum viața într-un coșmar, repetând în cap cuvintele lor. Știi, chiar dacă ai făcut greșeli în trecut, fiecare dintre ele te-a făcut mai puternică acum.

8. Nu cheltui banii pe lucruri de care nu ai nevoie, încercând să-ți cumperi fericirea

Și chiar nu ai nevoie de aceste lucruri. Să cheltuiești banii pe lucruri care mai apoi se vor prăfui în casă – e doar o altă metodă de a-ți complica viața. Uneori, cu cât mai puțin avem, cu atât mai bine trăim.

9. Renunță la furie

Dacă vei continua să ții în sufletul tău furia, mai devreme sau mai târziu, asta va face o gaură în el și nu vei avea cu ce să o astupi. Renunță la furie. Odată și pentru totdeauna.

10. Renunță la ideea de a controla tot ce se întâmplă în jur

Controlul – e doar o iluzie. De fapt, lumea în care trăim nu poate fi controlată nici într-un fel. Și vei trăi mult mai ușor dacă vei înțelege și accepta acest lucru. Învață să renunți la ceea ce nu poate să fie alături de tine niciodată.

Sursa: http://revistasufletului.net/

Nu mai fugiti! Stop!

 

Iubirea perfectă? Jale! Nu există așa ceva. Dar asta e minunat. Cum ar fi să trăim toți relația perfectă, la fel? Cum ar fi să iubim la fel, să fim iubiți la fel? Să fie totul perfect, la fel ca la ei, ca la voi, ca la ele. Că perfecțiunea sună bine, dar are un mare defect. E la fel! :)

E foarte ciudată perioada asta în care trăim. Cred că sunt prea multe alegeri. Prea multe opțiuni. Prea mult, prea repede. Vrem rezultate pe loc și nu mai avem răbdare. Nu mai reparăm, înlocuim. Nu mai coasem ceva ce s-a rupt, luăm un tricou nou. Oferte peste oferte. Și în relații. Uităm că lucrăm cu suflete, nu cu obiecte. Și vrem să fie perfect nonstop. Ba chiar și alarma cd dimineața să sune altfel, mai duios, când suntem îndrăgostiți. Și e vina lui, normal, dacă e luni. Sau dacă plouă.

Nu mai fugiți, copii mari. Este magic să fii îndrăgostit, să iubești, să simți că trăiești. Dar magia trece, cand cad cortinele. Și atunci începe viața. Aia pe bune. Luptați pentru voi, pentru iubirea în care credeți. Cuceriți-o pe fata care vă place, chiar daca a zis nu la cafeaua aia, acum un an. Vorbiți între voi, dansați în casă și ieșiți la joacă afară. Închideți telefonul uneori și luați-vă un câine!

Bună dimineața! Nu mai fugiți!

 

sursa: https://www.facebook.com/pg/eupoteusuntmagician/about/?ref=page_internal

Neurologii ne învață cum să fim mai fericiți – 9 sfaturi esențiale pentru orice persoană

 

Când te gândești la ceea ce vrei de la viață, fie că este vorba de bani, de faimă, de iubire, de succes sau de multe călătorii, totul se reduce, până la urmă, la fericire. Cu toții dorim să fim fericiți – un loc de muncă minunat, un iubit perfect și o vacanță de vis sunt doar câteva dintre mijloacele de a ajunge acolo.

De ce avem nevoie pentru a găsi fericirea în noi înșine și în viața noastră de zi cu zi, chiar dacă lucrurile nu sunt la fel de roz ca pe Facebook sau Instagram, așa cum ne place să-i facem pe oameni să creadă? Știința ne vine în ajutor și de această dată…

Știința fericirii

Neurocercetătorii își petrec o mare parte din carieră încercând să înțeleagă mai bine creierul nostru, centrul de control și comandă al fiecărui gând, al fiecărei mișcări sau senzații. Studiul depresiei a luat amploare în ultimii ani – se cercetează intens modul în care oamenii pot deveni mai fericiți.

Analizând centrele de recompense ale creierului, neurologii au descoperit câteva comportamente mici (aparent nesemnificative) pe care le puteți face în fiecare zi pentru a deveni mai fericit.

9 SFATURI ESENȚIALE PENTRU A FI MAI FERICIT

1. Discutați despre problemele și sentimentele dumneavoastră
Vorbind despre ceea ce te face să fii trist, îngrijorat, stresat sau speriat, fie că este un prieten, un membru al familiei sau un terapeut, ne ajută să trecem mai ușor prin problemele noastre și le face să pară mai mici. E cam și cum o greutate se ridicată de pe umerii noștri…

Acest simplu fapt eliberează serotonină și un neurotransmițător care vă ajută să vă simțiți mai bine. Vă veți simți ca și cum ați avea mai mult control asupra situației sau asupra problemei, în loc să vă simțiți neajutorat. Veți aborda cu mai multă ușurință problemele și momentele dificile.

 2. Rezolvați problemele câte una pe rând
Creierul nostru caută în mod constant soluții pentru fiecare problemă și pentru tot ceea ce vă îngrijorează. Oricine a petrecut o noapte furtunoasă, plină de îngrijorări, poate confirma acest lucru. Acumularea de probleme le poate face să pară copleșitoare. Mai mult decât atât, chiar și problemele mici vor părea de nerezolvat.

Soluția (după ce vorbim cu cineva) este să abordăm fiecare problemă pe rând, una câte una. De fiecare dată când luați o decizie bună, creierul se răsplătește cu neurotransmițătorii care calmează sistemul limbic (responsabil pentru gânduri și emoții) și vă lasă cu o viziune și cu o atitudine mai pozitivă. Sfatul nostru? Începeți cu rezolvarea problemelor mici, pentru a vă intra în ritm, și continuați până la cele mai mari.

3. Spuneți „mulțumesc” mai des
Studiile arată că oamenii care au mai multă recunoștință sunt mai fericiți. De fiecare dată când mulțumiți unei persoane, fie că este vorba de persoana care vă servește cafeaua de dimineață sau fie că este vorba de colegul de la IT, acel cuvânt de mulțumire pe care îl adresați vă ajută să vă concentrați asupra aspectelor pozitive ale vieții voastre.

Amintirile pozitive și dragi nouă promovează producția de serotonină în creier, care, după cum bine știm, ajută la înlocuirea anxietății și a iritabilității cu bucurie și optimism. Recunoștința și aprecierea gesturilor mici vă ajută să vă dezvoltați o viziune mai pozitivă asupra vieții de zi cu zi.

4. Învățați ceva nou în fiecare zi
De fiecare dată când înveți ceva nou, creierul se schimbă. Dobândirea de noi cunoștințe determină o adaptare permanentă la un mediu dinamic. Pe măsură ce creierul se schimbă și se dezvoltă, acesta se răsplătește cu o altă substanță chimică, cunoscută sub numele de dopamină, un neurotransmițător al fericirii.

Aceasta este substanța care este eliberată atunci când mâncați ceva delicios, atunci când faceți sex sau atunci când primiți un mesaj text de la o persoană apropiată. Învățarea continuă, pe lângă faptul că vă oferă noi cunoștințe și noi abilități, vă ajută să vă simțiți și mai fericiți și împliniți.

5. Dăruiți o mulțime de îmbrățișări
Oamenii sunt o specie sensibilă și atingerea fizică este extrem de importantă pentru bunăstarea noastră. Acest lucru poate fi observat doar prin urmărirea reacțiilor copiilor cărora li se oferă mai multă afecțiune și mai multe îmbrățișări.

Cercetări recente sugerează că atingerea și îmbrățișarea sunt atât de importante încât creierul nostru percepe lipsa de conexiune fizică în același mod în care percepe durerea fizică reală. Dacă vă simțiți deprimat sau unul dintre prietenii sau membrii familiei dumneavoastră simte acest lucru, încercați cu o îmbrățișare sinceră și caldă. Nici nu vă puteți imagina cât de mult contează…

6. Ieșiți puțin la soare
Un pic de soare contribuie, de asemenea, la creșterea sentimentelor de fericire, în mai multe moduri:

Vitamina D: de asemenea cunoscută și sub numele de vitamina fericirii, vitamina D joacă un rol important în producția de serotonină, care, după cum bine știți, vă ajută să vă simțiți mai fericiți; modul principal în care obținem vitamina D este prin sinteza acesteia în pielea noastră cu ajutorul razelor de soare.

Lumina soarelui crește și activitatea serotoninei din creier. Intensitatea luminii, într-o zi însorită, este de aproximativ 100 de ori mai mare decât lumina ambientală din biroul dumneavoastră; dacă vă simțiți demoralizat, stresat sau anxios, mergeți în aer liber pentru câteva minute și absorbiți câteva raze de soare; veți observa cum veți începe să vă relaxați…

7. Puneți-vă în mișcare
Cu toții suntem de acord că exercițiile fizice sunt bune pentru organismul nostru. Atunci când terminați un program de antrenament, creierul dumneavoastră este încărcat de endorfine, substanțe chimice cu un efect similar cu opiaceele. Endorfinele au capacitatea de a ameliora durerea, de a înfrumuseța starea de spirit și de a vă face să vă simți bine.

Fie că începeți un program de exerciții fizice sau faceți o plimbare rapidă în pauza de prânz, vă veți simți mai împlinit, mai puțin anxios și vă veți bucura de o atitudine mai fericită, mai pozitivă.

8. Odihniți-vă bine
Atunci când nu dormiți bine sau când somnul nu este odihnitor și suficient, nivelurile hormonului de stres numit cortizol devin din ce în ce mai mari. Insomniile și depresia merg mână în mână. Dacă sunteți stresat și aveți probleme cu somnul, veți fi obosit toată ziua, veți avea o putere de concentrare mai scăzută și veți obține mai puține lucruri, fapt ce va crește și mai mult nivelul de stres. Astfel, ciclul vicios continuă.

9. Concentrați-vă pe amintirile pozitive și pe evenimentele viitoare
Prin reflectarea asupra amintirilor pozitive, cele dragi nouă, precum distracția din vacanță sau activitățile din weekendul ce tocmai a trecut sau un lucru frumos pe care ți l-a spus partenerul, vei obține un nivelul crescut al serotoninei, fapt ce te va ajuta să devii mai fericit și mai pozitiv. De asemenea, un efect asemănător se produce în cazul anticipării evenimentelor bune care vor urma.

În loc de concluzie…
Nu spunem că o promovare, un câștig financiar, o medalie olimpică sau o cerere în căsătorie nu vă vor face mai fericiți, pentru că vă vor face! Doar că astfel de evenimente apar mai rar în viața noastră, nefiind la ordinea zilei… Anul are 365 sau 366 de zile – ar trebui să fim fericiți, sau măcar să încercăm să fim fericiți, în fiecare dintre aceste zile…

Toată lumea merită să fie fericită – ajutați-ne să răspândim bucuria prin distribuirea acestui articol prietenilor și familiei voastre!

 

sursa: https://sevedetot.ro/

 

Mesajul Juliei Roberts: Perfecțiunea este o boală a națiunii.

Azi, am pus o poză fără machiaj. Știu că am riduri, dar vreau să mă vedeți dincolo de asta.

“Perfecțiunea este o boală a națiunii. Ne acoperim fața cu tone de farduri. Ne injectam botox și ne înfometăm ca să avem formele perfecte. Încercam să ne reparam, însă nu poți sa repari ceea ce nu vezi. Sufletul este cel care are nevoie de operație estetică. Este timpul să luam atitudine”, a scris Julia Roberts.

Aceasta a adăugat: „Cum să te aștepți să te iubească cineva dacă tu nu te iubești? Trebuie sa fii fericit cu tine. Nu contează cum arăți pe dinafara, ci contează cum ești pe dinauntru. Azi, am pus o poză fără machiaj. Știu că am riduri, dar vreau să mă vedeți dincolo de asta. Vreau să ma accept așa cum sunt în realitate și vreau și voi să faceți la fel, vreau să vă acceptați așa cum sunteți, să vă iubiți așa cum sunteți”.

Toată lumea gândește că știe ce înseamnă să fii fericit. Dar nu tot ce se gândește si ce se spune despre fericire este întru totul corect și exact.

 

Ce este fericirea permanentă?

Omul consideră că fericirea nu se poate permanentiza! El consideră că fericirea este de moment, pentru câteva minute, pentru câteva ore sau pentru câteva zile, dar nu este permanentă. Dar de ce zice atunci: Sunt fericit? Pentru că nu știe ce este fericirea! Realitatea este următoarea: dacă nu-i permanentă, nu este fericire. Astfel, de cum vei avea o senzație ce îți permie să te bucuri un pic, să te destinzi un pic, să te simți mai bine…consideri că ești fericit, deși nu ai o idee clară a ceea ce înseamnă fericirea?! Și dacă nu știi ce înseamnă fericirea, de unde știi că ești fericit? Doar pentru că așa îți place ție să crezi?
Da, da: confunzi fericirea cu o senzație.

Fericirea este acea stare de conștiință, în care cunoști acel echilibru – moral, emoțional, spiritual – pe care nimeni și nimic nu-l tulbură, nu-l umbrește și nu-l perturbă. Asta nu poate dura un moment; ceea ce este mai important este faptul că fericirea este o stare de echilibru între toate elementele ființei umane: între gândire, emoții, voință, conștiință și corpul fizic.
Fericirea este o stare de conștiință. Este o stare a conștiinței pe care o poți provoca prin educație.

Să îți dau un exemplu. Au fost oameni în viața mea care mă iubeau și erau absolut convinși de această realitate. Eu, însă, nu eram atât de convins: voiam să văd cât timp va dura. Și n-a durat… Ba, mai mult chiar, adesea emoțiile pozitive s-au schimbat în contrariul lor: indiferență sau emoții negative. De ce? Pentru că oamenii nu știu cum se transformă lucrurile dintr-unul într-altul. Eu, însă, am studiat toate acestea. Atunci când cineva este foarte entuziast, și-mi arată că este gata să facă lucruri formidabile, eu reflectez. Cred, bineînțeles: pentru moment, pentru un anumit timp, da. Dar pentru mine ceea ce contează este să fie durabil. Ei bine, sunt oameni care nu se manifestă și nu epatează cu pozitivismul lor, dar la ei se găsește o dragoste care durează toată viața. Si iată cum, după aceea, eu sunt absolut convins. Pentru că este durabil. Acesta este criteriul.

Subiectivismul face ravagii…

Oamenii nu prea se cunosc aceste lucruri, pentru că oamenii nu au un criteriu. Așa se face că oamenii se pot înșela. Spre exemplu, un băiat este îndrăgostit de o fată. Ei bine, el îi vorbește și îi scrie entuziast, îi prezintă lucrurile cum că toată viata și în eternitate o va iubi etc. Iar biata fată, neavând criterii, îl crede și îl urmează. Dar, la un moment relația sucombă, căci el începe să se poarte urât. Și atunci se separă, se despart… De ce ? Pentru că nu au găsit criterii, legate de formele pe care le poate lua o relație, în lumea subiectivă.
Omul subiectiv nu are viziune de ansamblu, de aceea se înșeală fără încetare. Ar fi avut nevoie să învețe anumite lucruri, care-i lipsesc: ce înseamnă o relație, cum gândește un bărbat, cum gândește o femeie, cum se comunică. Dar micile plăceri, sunt mai importante, pentru omul subiectiv. În vreme ce educația, a, nu!, asta nu: este obositor, este plictisitor, este…

Si-acum, poți vedea aceasta în toate domeniile? Dar în toate domeniile! Această viziune este foarte importantă, pentru că ea joacă un rol în menținerea fericirii tale: te poate duce, în timp, la paradigme mult mai îndepărtate și mai dificil de înțeles, pentru ceilalți, dar nu și pentru tine.

Cei care iubesc, au o afinitate cu toți cei care iubesc; oamenii pozitivi au o afinitate pentru oamenii pozitivi. La fel se întâmplă în toate.

Fericirea înseamnă afinitate. Ce este afinitatea? Afinitatea este a trăi un unison: de a face schimburi, de a înțelege, de a se uni, de a se amesteca. Adică: de a vibra împreună, de a avea atracție spre a putea fi împreună.

 

sursa: facebook

„Murim și lăsăm totul. Luăm doar bogăția inimii cu care i-am iubit pe oameni”

 

„Am învățat că cel mai mare expert într-o problemă este chiar cel care are problema respectivă. Schimbarea autentică ține de o viziune personală a vindecării. Viața este o sumă de experiențe pe care nu este nevoie să le împărțim mereu în bune sau rele. Oamenii dezvoltă structuri mentale stabile, care îi urmăresc toată viața și le provoacă suferință în mod repetitiv și se obișnuiesc să „pună răul înainte”. Apoi el va trăi din energia ta. Să minimalizezi reușitele și să te agăți de cel mai mic detaliu nereușit pentru a fi trist și anxios este o cale sigură spre depresie.

Gunoiul emoțional vine din programele de autosabotaj: evitare, amânare, critică, comparații, cogniții disfuncționale, sentimente de inferioritate, rușine, vinovăție etc. Greșim pentru a învăța cum să nu mai greșim. Ultimatum-urile nu ajută, nici etichetările. Fiecare experimentează altceva și e nevoie de răbdare pentru a aștepta pe celălalt, la fel cum delicat așteaptă Hristos.

Pui o lalea galbenă într-o călimară de cerneală și petalele vor deveni mov. O minte sănătoasă este o minte care te călăuzește, nu una care te învinovățește și te condamnă. Să ne întărim în nădejde! Nu există nicio greșeală pe care Dumnezeu să nu o poată ierta. Problema este că noi pe noi nu reușim să ne iertăm și ne condamnăm iar și iar. Umorul și iubirea sunt două forțe vindecătoare foarte puternice. Pielea este înfometată de iubire, de atingeri. Ce ai făcut astăzi pentru sufletul tău? Dar pentru trupul tău? Fericirea nu se poate cumpăra. Din fericire! Ea vine din interior. Cum sunt este mai important decât ce am. Murim și lăsăm totul. Luăm doar bogăția inimii cu care i-am iubit pe oameni.”

„În bucuria iubirii nu avem nevoie de măști. Este singurul loc curat și pur care nu are nevoie de interpretări, de roluri, de scenarii. Cred din toată inima în puterea iubirii. Suntem pe pământ să ne iubim într-o continuă lecție a iubirii. Uneori luăm notă de trecere, alteori picăm examenele. Până la buza mormântului se dau restanțe la iubire.

Dacă oamenii și-ar umple sufletele cu iubire nu ar mai avea vreme să se plângă pentru nimicurile vieții. Dacă iubești, ierți și ierți totul boierește, nu doar din vârful buzelor! Iubirea te iubește așa cum ești, căci în iubire eu sunt tu și tu ești eu.

Vocația ființelor vii este iubirea. Fiecare dintre noi are dreptul să fie iubit. A fi în iubire înseamnă a fi și a locui în Dumnezeu.

În fiecare zi ar fi bine să ascultăm puțină muzică, să citim câteva rânduri, să privim la ceva frumos și să rostim câteva cuvinte dulci, calde. Toată lumea râvnește la fericire, nimeni nu vrea durere, dar nu poți să ai curcubeu fără strop de ploaie. Mugurele devine floare. În viață câștigi, pierzi, suferi, dar cel mai important este că înveți. Restul e abur, fum. Se cuvine să avem ochi care să vadă ce este mai bun și inimă care să ierte ce este mai rău. Nu contează cine te-a rănit, ci cine te-a făcut să zâmbești din nou.

Visează ca și cum ai trăi pentru totdeauna, trăiește ca și cum ai muri mâine. Timpul șterge, dar știe să păstreze, ca nimeni altul, ceea ce menit să fie pierdut. Lasă să treacă ce a fost. Ai credință în ce va fi. Eroii sunt printre noi. Nu au costume speciale, nici dublă personalitate. Viața te poate surprinde oricând. Într-o clipă se termină totul și te trezești că Cineva te apasă pe piept. Resuscitare.”

de Ieromonah Hrisostom Filipescu

"Cad, mă ridic, fac greșeli, trăiesc, învăț, sunt rănită… dar sunt în viață. Sunt om. Nu sunt perfectă, dar sunt fericită.”

 

La un seminar, unul dintre profesori a arătat cu degetul către o femeie și a întrebat-o:

“Soțul tău te face fericită?”

În acel moment, bărbatul care era fix lângă ea, a devenit relaxat, dând dovadă de o senzație de siguranță. Era mândru de el și deja știa răspunsul pe care soția urma să îl dea. Mare i-a fost mirarea când ea a răspuns direct, fără nicio urmă de regret: “NU”.

Când toți și-au îndreptat privirea către ea, femeia a continuat: “Nu, nu el este cel care mă face fericită.”

Dintr-o dată, în întreaga sală s-a făcut liniște. Soțul era pietrificat; o încruntare a apărut pe fața lui. Nu-i venea să creadă ce spune soția lui, mai ales într-un astfel de moment.

Femeia s-a ridicat în picioare și, pe un ton modest, a explicat:

“Nu el mă face fericită. Eu sunt fericită. Faptul că eu sunt fericită sau nu, nu depinde de el, ci de mine. Eu sunt singura persoană de care depinde fericirea mea.

Eu decid să fiu fericită în fiecare situație și în fiecare moment al vieții mele. Dacă fericirea mea ar depinde de alte persoane, alte lucruri sau alte împrejurări de pe fața acestui pământ, atunci aș avea probleme serioase.

De-a lungul vieții mele am învățat câteva lucruri: Eu decid să fiu fericită și restul e o chestiune de experiențe sau circumstanțe cum ar fi de ajutor, înțelegere, acceptare, ascultare, consolare. Acum sunt căsătorită, dar eram deja fericită când eram singură.

Fericirea va fi întotdeauna găsită în mulțumire, iertare și în noi înșine.

A iubi cu adevărat este extrem de dificil… înseamnă să ierți necondiționat, să trăiești, să iei experiențele sau circumstanțele așa cum sunt ele, să treci peste probleme și să fii fericit cu convingere.

Sunt mulți care spun “Astăzi nu pot fi fericit pentru că… sunt bolnav, nu am bani, este prea frig, am fost dezamăgit, m-au insultat, cineva nu mă mai iubește, cineva nu mă mai apreciază.”

Dar ceea ce ei nu știu este că pot fi fericiți chiar dacă sunt bolnavi, chiar dacă este prea cald sau prea frig, chiar dacă nu au bani, chiar dacă cineva i-a insultat, chiar dacă cineva i-a părăsit.

A fi fericit este o atitudine despre viață și fiecare dintre noi trebuie să aleagă fericirea. Trebuie să învățăm să iubim viața pe care o avem nu pentru că este mai ușoară decât a celorlalți, ci pentru că am decis să fim fericiți ca persoană… și că noi suntem responsabili de fericirea noastră.

Fericirea depinde de noi.. depinde de mine.

Cad, mă ridic, fac greșeli, trăiesc, învăț, sunt rănită… dar sunt în viață. Sunt om. Nu sunt perfectă, dar sunt fericită.”

În acel moment soțul ei s-a ridicat în picioare și a început să aplaude, fiind urmat de toți cei prezenți la seminar.

 

sursa: www.kudika.ro 

Mai mult decât atât!

Viața înseamnă mai mult decât amintirile neplăcute care te-au obligat să nu mai crezi în tine. Nu acesta este rostul lor…!

Viața este mai mult decât o sumă absurdă a greșelilor pe care le-ai făcut, uneori, de frică să nu pierzi mai mult nefăcând nimic.

Viața este cu adevărat mai mult decât numărul zilelor rămase până la momentul în care-ți vei încasa mult așteptatul salariu. Un salariu care, oricum, se dovedește de multe ori mult mai mic decât ți-ai fi dorit să fie.

Viața este un surâs interior pe care-l auzi doar atunci când reușești să te împaci cu tine. În acel moment ești împăcată și cu cei din jur.

Un surâs care te ajută să vezi realitatea…Realitatea că tu ești mai mult decât ai crezut vreodată că poți fi.

Tu ești dincolo de jignirile pe care ți le adresează uneori cei care nu și-au găsit încă locul.

Tu ești dincolo de fostele iubiri care nu te-au ajutat să înfloresti, deși acesta era motivul pentru care tu intrasei în acele relații…

Tu ești dincolo de lacrimile pe care ți-ai promis că nu le vei mai vărsa vreodată. Însă ele se încăpățânează și te fac să-ți încalci mereu promisiunea.

Tu ești dincolo de minciunile care te înconjoară zilnic și pe care unii le ambalează atât de frumos încât, uneori, începi să crezi în ele.

Tu ești dincolo de hainele pe care le selectezi cu atâta grijă pentru a-ți sublinia personalitatea și obiceiurile.

Tu ești motivul care îți animă corpul în fiecare zi și-l duce în diferite locuri pentru a trăi experiențele de care ai atâta nevoie pentru a te înțelege pe tine însăți.

Tu ești puterea care poate transforma o casă într-un cămin.

Tu ești zâmbetul care poate liniști inima atât de agitată a unui bărbat.

Tu ești oglinda care strălucește, deși, câteodată, ea stă prăfuită de părerile celorlalți și de nepăsarea diletanților.

Tu ești surâsul interior care-ți spune că viața trebuie trăită chiar în acest loc și chiar în acest moment.

O simți?

de Adrian Cutinov

Nu contează cât de bine arăţi, dacă eşti urât în suflet, vei fi mereu urât (Julia Robers)

 

- Să pierzi uneori balanţa în dragoste face parte din a trăi o viaţă echilibrată.

- Ştii că este dragoste când tot ce îţi doreşti este ca persoana iubită să fie fericită, chiar dacă tu nu faci parte din viaţa ei.

- Dragostea adevărată nu vine la tine, trebuie să existe în tine.

- Ştii că-i vorba de iubire când tot ceea ce-ţi doreşti este ca aceea persoană să fie fericită, chiar dacă tu nu faci parte din fericirea lor.

- Trebuie să fii fericit cu tine. Nu contează cum arăţi pe dinafară, ci contează cum eşti pe dinăuntru.

Oamenii din întreaga lume sunt prea concentraţi pe aspectul lor fizic. Prea mult! Este normal să aibă grijă de modul în care arată, dar folosirea excesivă a machiajelor, a steroizilor şi a botox-ului a ajuns să ne transforme în personaje ridicole. Lumea a luat-o razna! Filtrarea oamenilor prin această prismă de frumuseţe artificială este… cel mai urât lucru din lume. Este într-adevăr dezgustător! În loc să ne ajutăm pe noi înşine pentru a trăi prin adevăratul nostru potenţial, aceste industrii ne blochează în închisori imaginare doar din cauza esteticii. Şi nici măcar a unei reale estetici, a uneia naturale, ci a uneia forţate. Nu contează cât de bine arăţi, dacă eşti urât în suflet, vei fi mereu urât. Nu contează cât de urât arăţi, dacă sufletul tău străluceşte, atunci eşti un om deosebit.

Perfecţiunea este o boală a naţiunii. Ne încărcăm faţa cu tone de farduri. Ne băgăm botox şi ne înfometăm ca să avem formele perfecte. Încercăm să ne reparăm, dar nu poţi să repari ceea ce nu vezi. Sufletul are nevoie de operaţie estetică. Este timpul să luăm atitudine!

Vreau să mă accept aşa cum sunt în realitate şi vreau şi voi să faceţi la fel, vreau să vă acceptaţi aşa cum sunteţi, să vă iubiţi aşa cum sunteţi.

Ştii locul acela între somn şi veghe, în care încă îţi aminteşti ce ai visat? Acolo e locul în care te voi iubi pentru totdeauna.

 

sursa: http://altarulcredintei.md/