Viața este scurtă! Iartă, iubește, zâmbește și nu te căi de ceea ce te-a făcut să plângi, căci plânsul te-a călit ca om și ți-a dat puterea să zâmbești, și mai ales, să mergi mai departe!

Ia-ți o femeie care a avut lângă ea un prost, care nu a știut să o păstreze lângă el și să o prețuiască. Ea l-a ales și l-a iubit în cele mai frumoase feluri.

Ia-ți o femeie care nu a fost ascultată. Și-a închis sufletul și a uitat de toate dorințele și visele sale. De nenumărate ori s-a învinuit pe sine pentru toate eșecurile relației în care era.

Ia-ți o femeie care nu a fost sărutată pe frunte și nu i s-a spus că este minunată. A dus lipsa mângâierii, a îmbrățișărilor, a cuvintelor calde și sincere.

Ia-ți o femeie căreia nu i s-au oferit flori. Care nu a fost alintată și surprinsă și care își dorește atât de mult să se trezească dimineața și să știe că omul ei drag are grijă de ea și o va proteja.

În oricare femeie există un copil care cere fără să spună: siguranță, protecție și respect. Un copil care cere afecțiune, iubire și un loc unde să se adăpostească atunci când se simte singură. Iubește-o pe EA și pe copilul din ea!

Nu înceta niciodată să iubești, chiar dacă cineva te-a rănit... 

Nu înceta niciodată să dăruiești, chiar dacă cineva nu ți-a dăruit, ci doar te-a mințit...

Nu înceta niciodată să fii o persoană bună, chiar dacă mulți oameni s-au comportat urât cu tine…

Viața este scurtă! Iartă, iubește, zâmbește și nu te căi de ceea ce te-a făcut să plângi, căci plânsul te-a călit ca om și ți-a dat puterea să zâmbești, și mai ales, să mergi mai departe!

Cu iubire și lumină,

Daniela.

Am făcut o pauză

Salut,

Ce mai faci? Să știi că eu am făcut o pauză căci mi-am spălat sufletul. Cum cu ce? Cu lacrimi. Nu știai că lacrimile șterg până și cele mai profunde mizerii?

Cum l-am murdărit? Am alergat prea mult și prea tare, iar ștergătoarele nu au mai făcut față. Ca atunci când plouă torențial și nu mai vezi nimic. Ești nevoit să tragi pe dreapta și să pui pe avarii. Așa am făcut eu. Am tras pe dreapta și am pus pe avarii. Mai bine așa decât să merg în neștiință. Dar știi… nu mă așteptam să arunce alții cu noroi cât timp stau pe loc. Și nici nu am crezut că alții vor goni în viteză pe lângă mine, mult prea aproape, împroșcându-mă și cu mai mult noroi.

Unde goniți, suflete vitezomane, pe lângă sufletele care sunt la reanimare?

Mi-am curățit sufletul și cu rugăciuni. Dacă ai ști ce bine dai cu cârpa stând în genunchi! Vezi fiecare pată, orice murdărie care trebuie frecată. Unele rugăciuni le-am strigat, altele le-am șoptit, iar pe unele pur și simplu le-am plâns. Dar știu că pe toate le-a auzit Dumnezeu. Chiar și pe cele nerostite. Mai ales pe cele nerostite.

”Ăsta-i drumul tău” am auzit șoptit. ”Cum Doamne, să trebuiască să pășesc printre atâția mărăcini?” m-am plâns eu. ”Prin rănile tale sângerânde, mai apoi pansate, alții vor vedea Slava Mea. Tu vezi mărăcinii, Eu văd rodul pământului…”.

Așa că iată-mă, stau pe loc, șlefuindu-se în mine. Cum să nu mă doară? Doare. Dar și când vezi că te ține de mână Dumnezeu… zâmbești. Zâmbești și uiți și de durere, și de avarii, și de noroi, și de mărăcini.

Dar destul despre mine. Spune-mi despre tine. Tu ce faci?

sursa: https://alinailioi.ro/

Caută pe cineva cu care poți construi. Cineva cu care poți fi vulnerabil. Cineva cu care poți fi cea mai urâtă persoană și totuși să fii acceptată.

Eşti speriat!

Sunt prea mulți oameni în ziua de azi și în vârstă care își fac griji să găsească persoana perfectă. Cauți la nesfârșit, vei încerca să cunoști oameni noi, îți asumi riscuri, totuși ai fost rănit de atâtea ori încât nu mai lași pe nimeni să intre.

Ți-e frică de eșecuri și dezamăgiri. Ți-e frică de minciuni și înșelăciune. Cine este real și cine nu. Te îndoiești. Îți pui întrebări.

Îi alegi pe toți cei pe care îi întâlnești, încercând să amesteci și să potrivești piese care ți-au plăcut despre oamenii anteriori pe care i-ai umplut și cu care ți-ai împărțit viața, dar nu ai putut niciodată să umpli pe deplin acel gol pe care îl dorești!

Pui prea multă speranță, credință și povară asupra tuturor celor pe care îi întâlnești pentru că ești atât de dornic să găsești acea persoană fără cusur, căutând permanent acea persoană care îți va aduce viața într-un fel de culminare semnificativă care nu există.

Ceea ce mulți oameni nu înțeleg este că dragostea adevărată nu va fi la prima vedere. Nici măcar nu va fi la prima impresie. Orele suplimentare sunt construite. Din ambele părți, cu defecte. Din cea mai adâncă traumă și din cele mai fericite momente. Din eșecurile și lecțiile ambilor oameni.

Defectele care te fac ceea ce ești, momentele prin care ai trecut, cu bune și rele, din bune și mai rele, de jos până sus. Toți au locul lor în timp. În vindecare. În mișcare înainte. În reconstrucție, atât împreună cât și singuri.

Oamenii continuă să tranzacționeze în valoare reală pentru lucruri pe care le consideră ușor de înlocuit. Este o iluzie. Promisiunea de mai bine este o iluzie. Este cea mai mare minciună care există. Mai bine este cu locul în care te afli în viața ta și drumul tău de vindecare.

Bătăliile dure sunt cele în care cele mai adânci legături sunt create una cu cealaltă.

Suferind ca unul, ca echipă, ca întreg, ca unitate, sau ca o singură entitate. Aici se formează adevărata legătură.

Fundația ta se va fărâmița de nenumărate ori dacă cărămida și mortarul sunt formate din încercările și erorile tale combinate, care de fapt nu există.

Contactul fizic și promisiunile deșarte, promisiunile făurite din iluziile grandorii te vor duce doar până acum, înainte ca lipsa ta de fundație să te facă să te prăbușești în tine în timp, din nou.

Nu îți fie frică de a clădi. Nu te teme de durere. Acceptă neajunsurile. Acceptă frigul. Îmbrățișează viața. Odată ce ai făcut-o, poți sta deoparte și să te minunezi de eșecuri și pierderi, împreună! Fără ele, cum am putea ști vreodată cât de recunoscători ar trebui să fim pentru acest mister pe care îl numim viață?

Adevărata vulnerabilitate sub forma imaginii tale în oglindă este locul unde o vei găsi!

Îndrăgostește-te de tine și vei găsi această persoană. Cea mai adevărată reflexie a ta. Nu căuta pe cineva cu care să fii perfect. Caută pe cineva cu care poți construi. Cineva cu care poți fi vulnerabil. Cineva cu care poți fi cea mai urâtă persoană și totuși să fii acceptată!

Urmează-mi sfatul și găsește pe cineva alături de care să crești cu adevărat până în punctul în care devii în prezența lui, și te simți ca și cum ai fi în sfârșit acasă!

~ text original de Cody Bret

traducere facebook

Motivul pentru care continui să iubești o persoană care îți face viața grea…

Se numește tulburare de personalitate narcisică, tocmai am ieșit dintr-o astfel de relație... cu răni sufletești destul de serioase!

De câte ori nu am auzit pe cineva apropiat povestindu-ne cu durere în suflet despre necazurile din relația sa? Să ne prezinte un partener(ă) care, pe de o parte, sună în fiecare zi, iar pe de altă parte, dispare timp de o săptămână?

Unul este alături de celălalt și îi acoperă toate nevoile, dar, în același timp, este complet indiferent(ă) la ceea ce i se întâmplă. Rece și fierbinte în același timp, aproape și departe, în interiorul și în afara relației.

Rezultatul îl vedem în fața noastră în fiecare zi.

O persoană tristă de opt ori din zece. O persoană care suferă în permanență, care rămâne descoperită, despre care toți cei din jur cred că și-a pierdut mințile și orice urmă de demnitate dar care, din păcate, încă mai rămâne în relație!

Și viața continuă și lucrurile se schimbă, dar doar pentru o vreme. Pentru o zi sau două, vedem această persoană că se descurcă mai bine și apoi ajunge în același punct de cotitură. Și întrebarea este aceasta: de ce nu mergi mai departe și preferi să rămâi în aceeași relație după atâta suferință?

Răspunsurile sunt aproape întotdeauna aceleași.

„Pentru că îl/o iubesc”, „pentru că în adâncul sufletului meu cred că mă iubește la fel de mult ca mine”, „pentru că sunt sigur(ă) că mă iubește dar nu știe să arate”, etc. Dar cum poți iubi o persoană care îți face viața dificilă? Ce nu poate concepe biata ta minte?

Nu poți să accepți că o persoană nu va mai fi cu tine, când, de fapt, acea persoană nu este astăzi aici! Preferi să crezi că îți va da stelele de pe cer poimâine, dar nu îți dă o simplă îmbrățișare chiar acum!

Nu poți spera la un basm care este la kilometri distanță de realitate!

Recunoaste. Unul este motivul care nu te lasă să spui “nu” unei relații care te chinuie și “da” unei vieți pe care o meriți, este stima ta de sine scăzută. Cea care te ține captiv(ă) într-o relație care practic te ucide încet. Te deprimă și te slăbește, zi de zi.

Ți-e teamă de respingere și abandon dar le experimentezi în fiecare zi. Te temi de necunoscut, de ziua de mâine, în timp ce, fiind în relație, experimentezi aceeași anxietate sau chiar mai mare, neștiind dacă a doua zi dimineață va mai fi alături de tine, dacă vei primi un telefon de la el/ea sau dacă va pleca pentru două zile, fără să vorbească cu tine.

Țipi în mod constant și te plângi de comportamentul lui/ei rău, dar nu faci nimic pentru a-l schimba. Chiar crezi că nu meriți mai bine? Răspunsul tău este “nu”? Pentru că dacă ai crede că ceea ce meriți este departe de ceea ce ai, deja ai fi căutat binele. L-ai fi găsit deja și l-ai fi revendicat.

Dar tu tot rămâi acolo. Poate pentru că maltratarea și comportamentul rău pe care îl primești a devenit acum un obicei. A devenit o rutină pe care nu vrei să o deranjezi, pe care ți-e frică să o schimbi, tocmai pentru că te temi de necunoscut.

Nici nu ți-ai dat seama că de ceea ce îți este frică, deja trăiești! Pur și simplu refuzi să-l vezi.

Deci, ai tot dreptul să alegi să rămâi. Ai tot dreptul să te rănești și să te umilești. Dar încetează să plângi și să te mai plângi. Nu te mai plânge că nu ești bun(ă) în această relație și, în sfârșit, încetează să-i amețești pe cei din jur.

Ești o persoană liberă, ai alegerile tale și una dintre ele este relația ta. Deci, susține-ți alegerile făcute, deoarece sunt ale tale. Până la urmă, tu ești cel/cea care te subestimezi, jucând rolul victimei. Doar că acest rol, nu ți se potrivește și îl iei des în viața ta.

Totuși, dacă ceva din ceea ce ai citit te-a atins chiar și puțin, dacă chiar crezi că meriți ceva mai bun, să știi că niciodată nu este prea târziu. Tot ce trebuie să faci este să te ridici și să acționezi! Ia-ți viața în mâini și ia-o de la capăt. Repornește. Începe să ai grijă de tine.

Sunt aproape sigur că oamenii care rămân blocați în astfel de relații nu își iau timp pentru ei înșiși.

Nu îi acordă prea multă atenție propriei persoane, tocmai pentru că acordă toată atenția sa pentru a-i oferi bucurie celuilalt, astfel încât să-i demonstreze constant că merită să rămână alături de el/ea. Așa că, acordă-ți toată atenția, așa cum i-ai acordat-o de atâta timp persoanei care nu a apreciat-o. Și imediat vei vedea că totul se schimbă.

Vei vedea zâmbetul formându-se din nou pe chipul tău și cheful de viață revenind la tine. Dacă nu ai grijă de tine, nimeni altcineva nu o va face.

Sinele tău te va răsplăti imediat.

Încrederea ta va crește. Te vei simți puternic(ă) și, poate, pentru prima dată, fericit(ă). Pentru că doar vei avea grijă de tine. Meriți să fii îngrijit(ă) de tine mai mult decât oricine altcineva.

Oferă-i dragoste acelui copil mic din tine, care are atâta nevoie de ea. Și atunci vei vedea că se întâmplă ceva magic. Îi vei vedea îmbrățișarea devenind uriașă. Atât de mult, încât te vei putea cocoța în ea.

Atunci, cu siguranță, nu va mai fi nevoie să plătești pentru îmbrățișări, sau să cerșești dragoste și mângâieri. Ți-ai oferit ceea ce trebuia să fie umplut și, ca persoană matură și plină, vei atrage un/o partener(ă) similar(ă) în viața ta.

Pe cineva căreia nu-i vei cere să-ți umple golurile, nici el/ea nu îți va cere să i le umpli pe ale lui/ei, ci veți fi oameni plini și compleți, vă veți oferi unii altora bucăți frumoase din voi.

Asta merită fiecare dintre noi și asta trebuie să avem în viața noastră. Și eu, și tu și noi toți.

Cineva este gata să ți le ofere. Rămâi cu ochii deschiși să-i întâlnești pe ai celuilalt. 

Un înțelept a scris undeva că relațiile trebuie să curgă fără efort de ambele părți. Dacă trebuie să le împingem iar și iar, să ne blocăm, să le împingem din nou și să le dăm din cale, mai bine să le așezăm la înălțimea unei stânci, unde doar acolo este sigur că se vor rostogoli confortabil.

Probabil, pentru că acolo le este locul. Pe stâncă! Împreună cu orice altceva inutil din viața noastră.

sursa: https://www.chrisoliver.ro/

Când până și cea mai iubitoare și empatică femeie obosește și pleacă din relație!

Există acel moment dureros în viața unei femei, când toată iubirea ei, toată căldura din suflet și dorința de a construi alături de cineva se risipește în vânt. Își dă seama că nu mai are rost, nu mai are motive să continue lângă acest om.

Poate că au existat planuri, visuri fericite, cuvinte care îmbrățișau o poveste, exista speranța că lucrurile se vor schimba într-o zi, el va înțelege cât de important este să fie implicat, el va reacționa și va fi recunoscător pentru sinceritate.

Dar, în loc să accepte iubirea, a respins-o cu egoismul său, cu gesturi care nu sunt potrivite pentru o relație sănătoasă, cu un comportament imatur, lipsit de atitudine, de asumare, de conștientizare. El doar se folosea de emoțiile ei.

Firește, ea nu a cedat atât de ușor. A ales să lupte pentru doi, să caute de una singură răspunsuri, să insiste și chiar să reproșeze. A încercat să aducă și mai multă iubire în relație, și mai multă empatie, a vrut să-l asculte și să-l înțeleagă.

Doar că nu a descoperit adevărul în sufletul său. A găsit însă multă ură, multă frustrare și multă indiferență. A găsit un om care refuza de fiecare dată să-i vorbească deschis, să-și deschidă inima, să stea de vorbă cu ea despre lucruri importante.

A căutat să-i explice cât de multă durere îi provoacă atitudinea lui indiferentă. Cât de mult o doare, știind că omului de alături nu-i pasă. Dar cuvintele ei erau mereu interpretate, subestimate, anulate, uitate.

El umilea, jignea, judeca

Și-a permis câteva cuvinte dure, apoi mai multe, apoi limitele au fost date la o parte. Ea era rezerva perfectă, ea venea cu energie și optimism în viața lui, ea îl idolatriza și îl considera Universul ei, doar că lucrurile nu au stat niciodată invers.

A obosit să mai demonstreze, să mai lupte, să mai caute răspunsuri, atunci când orice picătură de demnitate dispăruse. Îi găsise toate scuzele posibile, îi acceptase atât de multe comportamente dificile, îi îmbrățișase povestea și nu a fost suficient.

El a ales să vină și să plece când vrea, să manipuleze în cel mai urât mod, să mintă de fiecare dată, să ascundă atât de multe lucruri, să trădeze. Ea și-a dat seama că poveștile lor pur și simplu nu au nimic în comun, absolut nimic.

Ea voia să construiască, el distrugea totul. Ea voia să comunice cu acest om, el se folosea de tăcere și respingea orice discuție. Ea îl susținea de fiecare dată, el devenea tot mai egoist. Ea avea încredere în el, atât de multă încredere.

Plecarea ei nu a fost întâmplătoare, un moft personal sau o tentativă de a trezi o emoție în interiorul lui. A fost decizia care i-a readus libertatea și respectul de sine, a făcut-o să vadă lucrurile altfel, să înțeleagă cât de inutil era totul.

Sufletul ei obosise să mai lupte pentru doi, să mai caute lumină în alt suflet. Inima ei nu mai păstra iubirea, adunase prea multă dezamăgire și neputință.

© De Vorbă cu Tine

Dacă nu te mai iubește? Învață să pierzi și retrage-te cu demnitate.

Cine și-ar imagina că, într-o zi, persoana iubită ne dă vestea proastă că nu ne mai iubește? Nimeni nu este pregătit pentru un astfel de scenariu. Mai mult, mintea noastră refuză să ia în considerare semnele tot mai dese. Mai degrabă preferăm să credem că totul se datorează imaginației noastre.

În cele din urmă vine ziua, când partenerul îți comunică pe un ton și cu o privire total necunoscute, că nu te mai iubește, că nu mai vrea să fiți împreună.

Mai întâi, vă lăsați pradă întrebărilor prostești de genul „ Te-ai gândit bine? Nu vrei să mergem să cerem ajutor? Ai pe altul/alta? Nu vrei să te mai gândești un pic? Etc etc”.

Dar răspunsul de respingere vine imediat ca un duș rece. Există oare ceva mai chinuitor decât siguranța celor care ne părăsesc?

Apare întrebare: „de ce nu te mai iubește?” Cele mai importante posibilități de răspuns:

1. există o altă persoană,

2. dorește să se reinventeze și are nevoie să fie singur

3. pur și simplu sentimentele s-au stins.

În cele din urmă, apare o forță necunoscută ce te face să crezi că o schimbare radicală, te va ajuta să-ți recâștigi dragostea pierdută. Și treci imediat la siluirea eu-lui tău în speranța că „mâine se va răzgândi”. Este minunat că ai slăbit și cinci kilograme! Dar el rămâne ferm în decizia sa. Și tu continui să refuzi să vezi realitatea. Cu fiecare încercare, te umilești și respingerea se confirmă. Uneori în numele dragostei facem acțiuni ridicole. În cele din urmă dacă nu suntem atenți, dragostea ne poate termina. Nu poți să te lupți cu morile de vând ca celebrul personaj a lui Cervantes! Pentru acest lucru e nevoie de doi parteneri care „vor să iubească”.

Indiferent de motive, renunță să mai duci o luptă inutilă și sfâșietoare. Această luptă lasă multe sechele. Mai bine să suferi o singură dată, decât să-ți biciuiești sufletul cu incertitudini repetate. Mai bine un realism sfâșietor de dureros decât credința oarbă care nu mută munții din loc.

Poate nu crezi, dar uneori, lipsa de iubire îndepărtează povara incertitudinii! Gata ai scăpat: nu mai este nevoie să-i controlezi pe ascuns mesajele din telefon. Sau să jumulești margaretele! S-au terminat epuizantele anchete și investigații existențiale! Paradoxal, dar a vedea realitatea așa cum este ea, aduce puțină mângâiere! Slavă Domnului pentru răcirea iubirii care intervine la cei care au căsnicii nefericite! Sau la cei care își fac rău în numele dragostei.

Sfaturi pentru a nu muri din dragoste, atunci când nu te mai iubește

1.Învață să pierzi, chiar dacă doare. Are sens să urmărești pe cineva care nu mai vrea să fie alături de tine?

Există lucruri care sunt imposibil de obținut indiferent de intensitatea dorinței noastre. A învăța să piardă, este capacitatea unei persoane de a discerne ceea ce depinde de ea și ce nu. Să știe când să insiste și când să accepte situația dată. Înțelepciunea populară spune că „dragostea cu sila nu se poate!”. Nu are sens să „convingi” pe cineva să te iubească. Dar poți să-ți eliberezi mintea pentru a lăsa altă persoană să te facă fericită. Fiecare picătură de energie pe care o irosești în această luptă fără sens, mai bine folosește-o în vindecarea sufletului. Adoptă deviza celor care se iubesc: ” Dacă cineva nu mă iubește, nu știe ce pierde”.

În primul rând gândește-te la iubirile trecute din viața ta. În continuare, la ce au reprezentat ele la momentul respectiv. Acum, uită-te la ele din perspectiva pe care ți-o dă trecerea anilor. Nu-i așa că nu mai simți nici o emoție? Multe dintre aceste amintiri nu sunt decât o poveste din CV-ul tău afectiv. Oare câte ai făcut pentru a păstra acele relații. La momentul respectiv ai crezut și ai simțit că vei muri pentru fiecare iubire neîmpărtășită. Dar în prezent te lasă rece. Ei bine, același lucru se va întâmpla și cu persoana care a încetat să te mai iubească azi. Va deveni doar o amintire tot mai îndepărtată.

Nu există pastile pentru acest tip de durere. Trebuie să o suporți și să reziști ca și cum ar fi vorba de un meci de box. Azi reușești o lovitură de dreapta asupra suferinței. Mâine va puncta ea. Tot ce ar trebui să te preocupe este să nu pierzi prin knock-out. În cele din urmă, te asigur că vei câștiga la puncte.

2. Primul lucru pe care trebuie să-l pierzi este speranța. Ai fost învățat că „speranța moare ultima”. În cazul nostru, lipsa de speranță este precum un balsam. Dacă nu te mai iubește nu anticipa în mod pozitiv. Speranța nejustificată face ca mintea să distorsioneze informațiile. În cele din urmă începem să vedem și să simțim doar ce vrem noi. Ești în pragul depresiei și tu gândești „ Dar dacă mă va iubi din nou într-o bună zi?”. Ei bine, o să te doară în cot. Ți-ai deschis calea spre a găsi pe cineva mai bun pentru tine.

3. De ce să te umilești? Recunoști formele ei? Implorare, jurăminte, ”plecarea capului”, transformarea în sclav pentru a-i face pe plac celuilalt? În cele din urmă, se vor întoarce împotriva ta. Cuvintele nu vor schimba comportamentul cuiva care nu simte nimic pentru tine. Acceptă realitatea cu maturitate. Bagă-ți acest sfat în cap și în inimă: principiile nu se negociază. Dacă vrei să suferi, să te zvârcolești prin cameră, fă-o! Dar nu renunța la suveranitatea ta, nu-ți zdrobi ființa. Suferă cât vrei, dar nu-ți răni amorul propriu.

4. Înconjoară-te de persoane care te iubesc. Specialitatea unor oameni este de a pune sare pe rană. „Înțeleg cum te simți, ați avut o relație de invidiat. Ai pierdut un om minunat.” Fără îndoială, există invidie sau rea-voință acumulate în presupusa prietenie. De ce să facă un astfel de comentariu unui „muribund” din dragoste”? Mai întâi ai nevoie de suport emoțional. Printre care: tăcerile împărtășite, bătaia ușoară pe spate, cuvântul de încurajare, dragostea familiei. Apoi,ai nevoie de cei care caută să-ți diminueze suferința. Și nu în ultimul rând ai nevoie de „mincinoși dragi” care să-ți spună că ești o partidă bună. Ai nevoie de orice altceva care să cadă bine „eu-lui” tău deprimat. Critica constructivă trebuie uitată până trece potopul.

5. Stai departe de tot ceea ce îți reamintește de fostul. Nu vizita singur locuri contaminate de amintiri emoționale. Curăță locul în care te afli. Împachetează și dăruiește tot ce a mai rămas din relație. În concluzie nu uita că nu mai există nici o speranță, nu te mai iubește.

6. Adu-ți aminte atât de cele bune, cât și de cele rele. Nu prea are sens să ridici în slăvi „anii de glorie”. Sau „momentele frumoase”. Echilibrează-le. Fără a cădea în ură patologică, ponderează informațiile. Reține ce a fost negativ. Nu sanctifica pe cel care nu te mai iubește. Nu îndulci ceea ce este neplăcut. În timp ce exagerezi atributele pozitive ale lui sau ale ei, va fi mai greu de trecut peste durerea despărțirii. Este mai greu să te desparți de un înger decât de un om.

7. Dacă ai copii, aproprie-te de ei. Ei nu au nicio vină și au nevoie de tine să fi puternic/ă. Oricât ai fi de deprimat, trebuie să continui să-i educi. Să le porți de grijă. Să le fii alături. Copiii tăi sunt carne din carnea ta. În timp ce fostul nu te mai iubește, copiii tăi te iubesc necondiționat.

8. La acest punct gândurile voastre sunt bine venite!

sursa: https://www.psihologmariaplesca.ro/

Va veni o vreme când vei rămâne singur

Va veni o vreme când vei rămâne singur. Singur cu gândurile tale, cu necazurile tale, cu problemele de zi cu zi. Și din acel moment te vei trezi că nu mai ai prieteni, că nu te mai sună nimeni, că nimeni nu îți mai deschide ușa...

Nu va mai interesa pe nimeni dacă ești sănătos, cum mai trăiești, dacă te-ai vindecat de tristețe sau dacă suferi în continuare! Vei fi doar tu, cerul și Dumnezeu! Și datorită Lui vei trăi, vei încerca să zâmbești, vei încerca să mergi mai departe pe drumul tău, căci nimănui nu-i va păsa de singurătatea și suferința ta.

Mai greu va fi atunci când nepăsarea va veni din partea cuiva pe care îl credeai special. Când se va întâmpla asta, nu prea vei putea să te bucuri. Însă nici să verși lacrimi... Ar însemna să le dai o prea mare importanță celor care nici măcăr nu merită să le mai fie pronunțat numele. Când ziua aceea va veni, șterge-i din poveste și atribuie-ți ție rolul principal, pentru că tu ești tot ce contează!

 

sursa: https://www.mood-romania.com/

Cum se dau de gol oamenii care, pur și simplu, nu te iubesc cu adevărat!

"Eliberează-te din cușca pe care ai construit-o. Tu deții cheia propriei tale libertăți".

Încerc să-mi învălui munca în optimism, pentru că mă ghidez după un principiu: „după cele mai tragice perioade din viața noastră urmează, aproape întotdeauna, momente incredibile”

După orice furtună apare soarele.

Cred că, la un moment dat, ne confruntăm cu posibilitatea de a alege dacă mergem mai departe cu lucrurile pe care universul ni le dă și ni le ia sau dacă insistăm în continuare să ne îngropăm în propria mizerie.

Nu mă urc pe un piedestal să predic această idee, fiindcă am fost deja în această situație și știu cum este. Știu, de asemenea, că sunt puține problemele care te vor distruge mai repede decât problemele inimii. Dar ceea ce trebuie să îți spun este că, în timp ce mă învățam pe mine însămi să scap de tristețe și să ies din acea stare mizerabilă de atașament, am realizat ceva care este mai degrabă realist decât optimist, dar atât de adevărat încât merită să îi acordăm atenție.

Atunci când un om te iubește, vei ști asta. Dacă îi pasă de tine, va găsi o modalitate de a fi cu tine. Persoanele care nu țin la tine vor găsi scuze. Uneori, nici măcar nu vor fi sigure dacă te iubesc sau nu, așa că le vei vedea mergând de colo-colo încercând să își dea seama. Dragostea nu necesită efort mintal. Nu este o ghicitoare care trebuie rezolvată sau un mister care trebuie dezlegat. Pur și simplu este și trebuie doar să o lăsăm să fie sau să nu fie, în mod natural.

Cred că oamenii diferă atât de mult în experiențele lor și că nu există două situații exact la fel, așa că este dificil să generalizăm ceva despre dragoste și romantism, dar fac o excepție în acest caz. Știu că mulți dintre voi probabil citiți aceste rânduri evocând toate motivele pentru care un oarecare v-a iubit, de fapt, dar nu a putut fi cu voi dintr-un motiv sau altul.

Este în regulă dacă și tu vrei să crezi asta. Dar adevărul este că te agăți de cineva care nu te iubește suficient de mult pentru a te pune pe primul loc și pentru a depune eforturi ca relația să funcționeze. Și dacă ar fi să cred în ceva, cred că toți merităm să fim cu o persoană care vrea, la rândul ei, să fie cu noi.

Așa că trebuie să învățăm să acceptăm când dragostea nu ne este împărtășită. Să ne dăm seama că, deși îi punem pe alții pe un piedestal, asta nu înseamnă că hotărârea lor ne definește. Este pur și simplu o mentalitate, una pe care trebuie să o schimbăm dacă vrem să ieșim de acolo. Oamenii te pot iubi puțin și te pot iubi suficient, dar nu îndeajuns pentru ca relația să funcționeze. Nu este o situație de genul „totul sau nimic”. Trebuie să încetăm să credem că este și că, atunci când lucrurile nu ies în favoarea noastră, definește o parte din noi ca fiind nedemnă și neiubită. Pentru a combate această idee, ne agățăm cât de tare putem de motivele din pricina cărora suntem iubiți, până când renunțarea este ideea noastră - nu a lor.

Dar cu toții ajungem, într-un fel sau altul, să fim bine. Ne aflăm în călătorii diferite, dar toate se termină în același mod. Nu ai nevoie de dragostea altcuiva pentru a fi întreg. Nu ai nevoie de permisiunea cuiva pentru a-ți continua viața. Ai nevoie doar de iubire de sine. Ai nevoie să îți dai voie să mergi mai departe. Iubirea altora nu te oprește, pentru că acea iubire nu există. Tu te agăți de felul în care ai impresia că ar trebui să fie. Și vei realiza, mai devreme sau mai târziu, că mare parte din viața ta este definită și aleasă de ceea ce te obligi să crezi că ar trebui sau nu ar trebui să fie. Eliberează-te din cușca pe care ai construit-o. Tu deții cheia propriei tale libertăți.

sursa: divahair.ro

Rândurile de mai sus aparțin Briannei Wiest, autoarea cărților: „101 Essays That Will Change The Way You Think”, „The Mountain Is You”, „Ceremony” și „When You’re Ready, This Is How You Heal”.

Bradul de Crăciun

Sărbători binecuvântate să aveți, cu pace în suflet și în gânduri! 

Vă îmbrățișez cu iubire și lumină,

Daniela

Se ia un brad,

se agață în el

un gând curat,

o vorbă bună,

un salut,

o strângere de mână,

o-mbrățișare,

un surâs,

o bezea,

o tresărire,

o mirare…

Toate colorate,

strălucitoare,

frumos mirositoare.

Apoi se unesc cu lanțul

întâmplărilor fericite,

împletit dintr-un fir de înțelegere,

cu un altul de bunăvoință.

Astfel împodobit,

se caută un suflet

și odată găsit,

se ia bradul,

se sădește adânc, drept,

cu răsuflarea ținută,

cu vârful în sus,

spre-a nu uita niciodată

cât de lung e drumul spre cer.

de Nicu Alifantis

Sunt multe femei care privesc la suflet, nu la buzunar…

Aceste gânduri sunt pentru cei care cred că toate femeile sunt materialiste și că le pasă doar de bani.

Da, nu mă îndoiesc că ai fost rănit, așa cum am fost cu toții. Însă nu poți discredita toți oamenii. Nu te poți purta ieftin și urât cu toată lumea, pentru că cineva te-a rănit cândva.

Sunt femei care sunt însetate de dragoste. Sunt femei care tânjesc să fie cuprinse într-o îmbrățișare, care tânjesc să se simtă în siguranță. Sunt femei care sunt ceea ce spun că sunt. Sunt femei cărora le place să poarte șorț și să stea în bucătărie, sfidându-și propria oboseală, pentru că le place să aibă grijă de bărbatul și de copiii lor. Sunt femei care respectă rolurile ambelor sexe, într-un mod frumos și discret. Sunt femei care își respectă și își onorează bărbatul.

Pentru că, dacă nu te respecți mai întâi pe tine însuți, este imposibil să poți respecta pe cineva.

Sunt femei cărora nu le pasă dacă bărbatul lor este sărac sau bogat, pentru că vor un suflet plin de frumos, nu un buzunar plin. Iar asta este cea mai mare bogăție. Sunt femei care iubesc puternic, absolut și complet.

Iar când întâlnești o astfel de femeie, în loc să o apreciezi și să o păstrezi, faci totul pentru a o pierde, fie cu comportamentul tău, fie cu cuvintele tale. Va îndura mult, pentru că am spus că iubește puternic, absolut și complet, dar totul are o limită.

Iar dacă vei ajunge vreodată în punctul de a-i răni demnitatea, atunci îți va da un X mai mare decât iubirea ei. Pentru că această femeie s-a chinuit, a răbdat, a luptat și a reușit singură.

Niciun iad nu a atins-o și nu se târguiește cu principiile ei. Și dacă nu o crezi, întreabă. Întreabă în jurul ei. Dar nu vei auzi cuvinte urâte despre ea, pentru că această femeie este Specială (exact, cu S mare).

Așa că, învață, pentru ca atunci când se întâmplă să cunoști o astfel de femeie, să o respecți, să ai grijă de ea și să o iubești.

Pentru că această femeie nu are nevoie de cineva care să o hrănească, sau de cineva care să-i rezolve problemele, sau de cineva care să-i ofere o viață confortabilă. Tot ceea ce și-a dorit, are deja, pentru că a învățat să se sprijine și să se bazează doar pe ea însăși. Este independentă, așa că nu are nevoie de nimeni și nimic!

Această făptură, prieteni, se numește „femeia dinamică” și nu are nevoie lângă ea de acei bărbați care să-i rupă sufletul și să o umilească. Ea are nevoie de dragoste, iar dacă vei reuși să îi câștigi inima, atunci vei primi de la ea cea mai pură formă de iubire.

Respectă această femeie pentru că, în ciuda dezamăgirilor trăite în trecut, ea te-a ales pe tine.

Alături de o astfel de femeie, vei avea o viață frumoasă, fericită și liniștită, plină de iubire. Așa că, oferă-i un umăr pe care să se sprijine când se simte tristă, o îmbrățișare pentru a-i șterge toate nesiguranțele, un sărut înainte de culcare…

Iubește-o prin acțiunile tale dar și în cuvinte. Iubește-o oricum, dar iubește-o!

Aștept impresiile voastre în comentarii. Mulțumesc.

sursa https://www.chrisoliver.ro/

Atunci când faci un pas înapoi și îți privești obiectiv relația de cuplu...

Hey, cum ești?

Atunci când faci un pas înapoi și îți privești obiectiv relația de cuplu,

Îți este mult mai ușor să-ți dai seama dacă ai parte de iubire și de respect din partea celui de lângă tine.

La asta mă gândeam în timp ce o vedeam pe tânăra Laura cum stătea confuză pe banca din fața clubului din care ieșise.

Deși puteam să-mi văd în continuare de petrecere, ceva mi-a atras atenția la ea …

Reacția rece a iubitului care deși a văzut-o zăcând pe bancă, nu a făcut decât să o atingă un pic cu vârful piciorului pentru a se asigura că încă mai mișcă …

Când asiști la o scenă de genul ăsta nu poți decât să fii wtf is wrong with this guy…aproape că îți vine să-l pocnești și să-i ții vreo 8h lecții despre cum să trateze o femeie.

În toată vălmășeala care se crease în fața clubului, unul dintre prietenii ei a rispostat spunandu-i

,,Nu știi deloc să ai grijă de fata asta."

Iubitul nu a părut impresionat de reproșurile care i se aduceau așa că și-a văzut în continuare de petrecere rămânând ca prietenii să o ducă pe tânără acasă.

Tristețea de pe chipul Laurei părea să fie la fel de puternică ca vinul pe care îl savurase înainte să i se facă rău.

Cred că dincolo de starea fizică nefavorabilă în care se afla,

Ce o durea mai tare era faptul că iubitul a lăsat-o baltă într-un moment în care avea nevoie maximă de el.

Se simțea Laura singură?

O da…

Se simțea neauzită…neimportantă?

Mhm…

Pe chipul ei angelic, cu ochii de un albastru năucitor pus în valoare de eyelinerul cu care și-a pictat o linie subțire pe pleoape

I se putea citi cu ușurință tragedia pe care această tânăra o trăia.

Și totuși … ce doborâse îngerul cu aripile frânte care se prăbușise pe asfalt?

Ei bine aceasta uitase lista de afirmații care ar fi ajutat-o să rupă legătura toxică cu partenerul ei și să conștientizeze că nu este deloc iubită și respectată.

Iată care sunt o parte din aceste afirmații:

* Nu o să mai cerșesc lucruri de la oamenii din jurul meu. Dacă un bărbat sau o femeie mă aduce în punctul de a-l implora/de a cerși înseamnă că nu merită timpul meu.

* Nu o să mai tolerez niciun soi de critică legată de corpul meu, vârstă, job sau alte insecurități pe care le am. Partenerii sănătoși nu mă vor pune la pământ, din contră mă vor ajuta să evoluez.

* Voi face un pas înapoi în fiecare lună pentru a-mi privi relația în mod obiectiv și a mă asigura că sunt iubită și respectată.

* Înțeleg că este mai bine să fiu singură decât într-o relație toxică.

* Am încredere în starea mea emoțională. Dacă experimentez emoții negative, nu voiesc să le elimin și să găsesc scuze partenerului care mi le-a provocat.

* Relațiile mele vor fi reciproce și egale. Iubirea nu este despre control și putere.

* Dacă nu sunt sigură de pașii pe care trebuie să-i urmez, voi căuta ajutor la un prieten, grup de suport sau la un terapeut. În acest mod, nu voi reacționa impulsiv.

Acestea sunt doar un parte din afirmațiile care te vor ajuta să te uiți la relația ta și să vezi dacă ești cu adevărat respectată și iubită.

Laura a omis acest aspect, și fix acest lucru a pus-o în situația în care s-a trezit complet neajutorată pe banca rece din fața clubului.

Asta nu înseamnă că odată ce a trăit această experiență, nu poate rupe această legătură toxică. Nu este niciodată prea târziu să faci asta.

În schimb, ai nevoie să știi că cu cât o faci mai devreme, cu atât te vei scuti de o suferință inutilă. Vei putea să eviți niște situații în care nu ai vrea să fii.

Cu drag,

Agripina Ioan

Ce este sortit să fie al tău, va fi oricum, oricând!

Relațiile se vor schimba pentru a face loc oamenilor potriviți în viața noastră. Dragostea va dispărea pentru că acea persoană nu era menită să fie cu noi pentru totdeauna. Locurile de muncă se vor modifica pentru a crea noi oportunități. Planurile se vor schimba pentru a nu rămâne blocați într-un singur loc.

Sunt o luptătoare. Mă lupt cu timpul. Mă lupt cu planurile Universului pentru mine. Mă lupt cu obstacole. Mă lupt cu lucruri care parcă nu se mișcă așa cum mi-aș dori eu. Mă lupt cu tot ce nu este bine. Pentru că mă sperie când totul nu este perfect. Îmi este teamă când nu dețin frâiele vieții mele.

Dar cât de des luptăm împotriva unei bătălii pierdute? Cât de des luptam să ținem de o relație care nu mai funcționează? De câte ori încercam să ne grăbim, să tragem de timp și să lipim bucățile inimilor noastre frânte din nou și din nou?

Însă în toate aceste lupte ale mele, am învăț ceva și vreau să împărtășesc cu voi: ce este sortit să fie al tău va fi oricum. Cine îți este menit, va găsi calea către inima ta... fie că vrei, fie că nu.

Adevărul este că viața nu merge întotdeauna conform planului nostru. Vom avea momente în care totul este aparent perfect și apoi se va dezintegra complet. Vom fi cu o persoană cu care credem că vom fi pentru totdeauna și apoi ne vom uita neputincios cum relația se prăbușește. Vom continua pe drumul profesional pe care vrem să mergem și apoi vom descoperi că nu are sens. Vom urca și vom cădea. Și, în timp, ne vom ridica din nou.

Trebuie să știm că în toate acele momente nu putem avea răspunsurile la toate întrebările din capul nostru. Nu putem înțelege ce se întâmplă, unde ar trebui să mergem, ce ar trebui să facem. Nu putem cunoaște ce este bine și ce este rău sau ce este al nostru de păstrat.

Trebuie doar să avem încredere - în Univers, în Dumnezeu, în destin, în noi înșine. Trebuie să continuăm. Trebuie să știm că ceea ce este sortit să fie al nostru, va fi oricum... va găsi calea către noi. Chiar dacă acest lucru nu se întâmplă acum sau când ne dorim... nu trebuie să disperăm și nici să ne pierdem răbdarea.

Ceea ce trebuie să fie al nostru... va fi. Relațiile se vor schimba pentru a face loc oamenilor potriviți în viața noastră. Dragostea va dispărea pentru că acea persoană nu era menită să fie cu noi pentru totdeauna. Locurile de muncă se vor modifica pentru a crea noi oportunități. Planurile se vor schimba pentru a nu rămâne blocați într-un singur loc.

Când se întâmplă aceste lucruri este posibil să fim plini de teamă. Am putea simți că totul se destramă în jurul nostru. S-ar putea să plângem, să țipăm, să ridicăm mâinile către cer cu mânie, să ne îndoim de noi, să fim supărați pe ce se întâmplă în jurul nostru - dar adevărul este că uneori totul se prăbușește pentru că ceva mult mai bun să vină către noi. Uneori nu ni se răspunde la rugăciuni pentru că ceva mai frumos este pe drum către noi.

Nu trebuie să ne stresăm. Nu trebuie să ne speriem. Nu trebuie să ne petrecem zilele suferind.

Nu trebuie să pierdem timpul analizând de ce lucrurile și oamenii au plecat din viața noastră. În schimb trebuie să urmăm ceea ce este corect și să avem încredere că, dacă este corect, se va întâmpla. Trebuie să înțelegem că Universul are un plan minunat pentru noi și chiar dacă suntem de părere că nu ne ascultă, el este aici. Întotdeauna va fi.

Trebuie să știm că nu vom avea întotdeauna răspunsurile, dar asta nu înseamnă că suntem singuri. Trebuie să înțelegem că viața nu are sens sau nu merge după planurile noastre pentru că nu suntem pe drumul pe care trebuie.

Ce ne este menit, va fi în viața noastră - oamenii, oportunitățile, slujbele, pasiunile, speranța - totul ne va găsi la momentul potrivit, când trebuie să vină, când Universul știe că suntem pregătiți să acceptăm ce urmează să ni se întâmple.

Nu trebuie să luptăm. Nu trebuie să ne grăbim. Nu trebuie să trăim într-o continuă anxietate. Pur și simplu trebuie să mergem mai departe, să renunțăm la ce nu ne mai face fericiți și să avem încredere. Și să permitem acestor lucruri și oameni să ne găsească.

sursa: https://www.kudika.ro/

Sunt zile...

Uneori avem zile ca și ale lui Pavel; în care simțim să scriem scrisori și să încurajăm pe alții.

Alte zile le avem ca și ale lui Petru; în care simțim că vrem să ne îndepărtăm de toți și de toate.

Avem zile când ne simțim ca și Iov; vrem să murim, doar ca să sfârșim durerea și suferința.

În unele zile ne simțim ca și Solomon; când căutăm sfaturi ca să luăm decizii.

Apoi sunt zile în care suntem ca și Iona; când vrem să fugim de responsabilități.

Avem și zile asemănătoare lui Moise; în care nu ne putem controla temperamentul din cauza durerilor și presiunilor venite din partea celor de care ne pasă.

Sunt zile când suntem ca și Sarah; triști din cauză că nu am văzut promisiuni încă împlinite, și am râs crezând că sunt imposibile.

Sunt zile când suntem ca și Bunul Samaritean; vrem să facem bine necondiționat.

Sunt zile când ne simțim puternici precum Iosua și Caleb; pregătiți de război.

Sunt zile când ne simțim precum Ieremia; când inima ne plânge, plină de durere.

Sunt zile când ne simțim asemenea lui Daniel; ne găsim tăria în rugăciune și nimeni nu poate să ne oprească.

Avem zile când ne simțim ca și Ilie; preferăm să ne ascundem în peșteră.

Avem zile când precum David; simțim să săltăm de bucurie.

Avem zile când ne simțim ca și Ana; nici nu vrem să mâncăm, ci doar să ne plângem amarul.

Avem zile când precum Avraam; ne simțim biruitori și de neînvins.

Sunt zile când ne uităm sus și zicem: De unde vine ajutorul nostru?

Nu înseamnă că suntem puternici sau suntem slabi; ci înseamnă că suntem umani și avem limite.

Nu știu cum ne va fi ziua, dar să ne amintim că oricum ar fi ea, Atotputernicul Dumnezeu este cu noi, ASTĂZI, MÂINE și pentru TOTDEAUNA!

sursa: ganduriortodoxe

Poate că toate au un rost. Doar că, uneori prețul pentru iubire e prea greu și insuportabil!

M-a durut de fiecare dată când am spus „Adio”.

Simțeam cum mă rup din propriul corp și devin praf. M-a durut de fiecare dată când oamenii pe care i-am iubit au ales să plece la prima mea lacrimă, la prima pierdere, la primele simptome ale rutinei. Și, de fiecare dată am ales să lupt până la ultima gură de oxigen. Am ales mereu să dau șanse și timp. Am iertat și am știut că așa sunt oamenii, mai greșesc.

Doar că, trădarea m-a lovit drept în inimă și m-a lăsat fără speranță.

M-am pierdut printre răni. Mi-am închis inima. Am uitat cum e să mă las iubită. Am uitat cum e să mai cred în cuvinte dulci, în săruturi pasionale și în omul care îmi dă mâna ca să mergem pe același drum. Am crezut că nu sunt destul de bună ca să fiu iubită. Am crezut că unii oameni nu au nevoie de sinceritate, de un „Te iubesc” adevărat sau de „Sunt lângă tine indiferent de situație”. Trădarea m-a doborât la pământ și e atât de greu să mă strâng de pe jos.

Sunt ca un puzzle. Mă adun piesă cu piesă.

Mai sunt goluri. Încă mai caut fărâme din mine. Încă îmi mai este al naibii de greu să mă încred în cel care mă ia în brațe și îmi zice că el e altfel. Poate mai sincer. Poate mai matur. Poate mai trecut prin viață. Îmi este frică de eșec și de neiubire. Nu mai vreau să doară, chiar dacă știu că orice început are un sfârșit. Însă, doresc ca sfârșitul trăit de mine să fie cu mai puțină suferință, cu mai puține regrete. Deoarece, nu e ușor să-mi caut leac propriilor traume.

Poate că toate au un rost. Doar că , uneori prețul pentru iubire, e prea greu și insuportabil.

Îmi doresc ca de această dată să lipsească eșecul. Aș dori să nu mai caut vinovatul. Aș dori să cred că fericirea nu are nevoie de sacrificii, că nimănui cu nimic nu-i dator, că putem trăi viața aici și acum, iar orice neînțelegere are o soluție. Vreau să cred că mai devreme sau mai târziu toate trec și vin vremurile când dragostea infantilă, devine matură, fără urmele trecutului încărcat cu frustrări și regrete. Vreau să cred că Tu poți fi pentru totdeauna sau până în ziua când unul dintre noi va deveni un asfințit, o picătură de ploaie, un ciripit, un nor, o amintire.

sursa: https://destainuirilemariei.com/

Afara miroase a tei...

Prea putini oameni inteleg ca nu numai ca nu iesim din Inima oamenilor daca iesim din Viata lor, dar, mai mult decat atat, uneori chiar trebuie sa iesim din Viata lor, pentru a le putea ramane in Inima...

 
Daca stai in casa cum poti simti ca afara miroase a tei?

Oameni buni, iesiti afara din casa. Din timp, din scuze, din critici, din reprosuri, din asteptari, din limitari, din minciuni, din compromisuri, din obisnuinte, din atasamente, din dependente, din iluzii pe care vi le ocrotiti cu atata grija. Recunoasteti ca v-ati inselat si iesiti din vietile unde nu mai e locul vostru. Sau unde nu aveti locul pe care il credeti... Caci afara miroase a tei....

Lasati oamenii sa plece atunci cand vor...Uneori numai lasand oamenii sa plece cand si-o doresc ii putem cu adevarat primi in inima noastra. Iar ei ne vor primi cu adevarat in inima lor. Si numai in inimi miroase tot timpul anului a tei inflorit...

Nu asteptati sa fiti alungati ... Insa daca se ajunge pana acolo, lasati-va alungati...Uneori numai dupa ce ai fost alungat si totusi ai stiut sa nu pleci de tot, vei fi reusit sa intri in inima ce te-a gonit. Si numai in inimi miroase mereu a tei inflorit...

Uneori numai felul in care oamenii stiu sa plece le determina locul pe care il vor avea in inima noastra. Unde miroase tot mereu, tot timpul anului, a tei...

E important sa inveti sa ajungi la timp. E important sa inveti sa ramai. Dar parca mai important decat orice este sa invatam sa plecam....Iubesc oamenii care stiu sa plece frumos...Oamenii care stiu sa plece frumos miros parca mereu a... Tei inflorit!

Da, in viata uneori miroase a tradari, a minciuni, a dezamagiri... Insa in inima - care-i mai mare decat viata - miroase mereu a tei...Sa incercam sa ramanem in inima oamenilor, chiar daca locul nostru in viata celuilalt va ramane poate gol...se vor gandi cu drag la noi in nopti de vara cu miros de tei infloriti...

Astazi viata intreaga imi miroase a tei inflorit. Parca mai mult decat oricand. Poate ca in sfarsit am invatat sa plec. Desi nu cred ca voi invata vreodata sa imi anunt din timp plecarea. Poate ca asa n-as mai putea pleca vreodata. Poate ca in sfarsit am invatat sa las oamenii sa plece. De ce sa raman inauntru?... De ce sa ii tin inauntru? ...cand afara miroase atat de frumos a tei?

Merg inainte, pe aleea cu tei infloriti ai inimii mele...catre inima ce ma asteapta. Poate ca am gasit-o, inca dinainte de a o cauta. Ma grabesc spre ea. Caci numai acolo miroase mereu, tot mereu, tot timpul anului, a tei infloriti..."

Semnat: O inima din care n-a plecat nimeni niciodata. Si in care miroase astazi, parca mai mult decat oricand, a tei infloriti...

sursa: https://www.floareadinasfalt.ro/

„Oamenii puternici nu sunt iubiți – sunt incomozi. Ei nu pot fi controlați.”

Cei puternici nu sunt iubiți – sunt incomozi. Ei nu pot fi controlați.

Ei se aud pe sine, știu ce merită și nu sunt pregătiți să renunțe la asta.

Au în interior ancore cu care se țin ferm de dorința de a trăi fără murdărie și de a fi fericiți în ciuda tuturor circumstanțelor. În interior au rădăcini puternice care nu pot fi smulse sau distruse. La fel cum nu pot fi distruse principiile lor de fier, stima de sine, moralitatea și încrederea în ei înșiși.

Cei puternici sunt capabili să reziste oricărui adevăr, loviturilor sorții, torturii trădării și furtunii propriilor emoții.

Nu le este frică de durere, pentru că, după ce au supraviețuit războiului din propria inimă și au trecut prin iadul personal, au învățat să transforme rănile în înțelepciune și să se bucure de viață, păstrând frumusețea și tandrețea în inimile lor.

Cei puternici nu fac schimb de fericire, nu cerșesc dragoste – dar dacă Dumnezeu le trimite acest sentiment, ei îl vor accepta ca pe un mare dar și nu vor trăda niciodată omul pe care îl iubesc.

Ei trăiesc cinstit, acționează conform conștiinței, nu își etalează istoria, nu-i învață pe alții cum să trăiască, ci preferă să se aprofundeze în sine și să se dezvolte. Își poartă crucea fără să o pună pe umerii altora, sunt responsabili pentru ceea ce au spus și au făcut, iar pentru eșecuri se învinuiesc doar pe sine, învață din greșeli – cei puternici preferă să tragă concluziile corecte decât să regrete.

Sunt foarte înțelepți – nu pot fi îndoiți sau impuși să facă ceva împotriva dorinței și voinței lor. Niciodată, în nicio circumstanță.

Și știu cum să plece. Cei puternici știu să plece pentru odată pentru totdeauna. Nu le testați sentimentele, caracterul și răbdarea – pentru că doar vă veți frânge. 

sursa: https://relatii.net/

Spune oamenilor dragi că îi iubești. Astăzi, mâine și în fiecare zi

Trebuie să le spunem mai des oamenilor la care ținem că îi iubim din tot sufletul. Să nu mai presupunem că știu. Să nu mai așteptăm un moment mai potrivit. Să nu mai amânăm... pentru că nu știm ce se va întâmpla mâine.

Nu mai presupune că oamenii la care ții știu că îi iubești. Și chiar dacă știu, întotdeauna cuvintele pot vindeca, pot da putere, pot inspira... de ce să nu le folosim? De ce să le ținem doar pentru noi? Nu știm ce va fi mâine... așa că ar fi bine să nu ne mai ascundem sentimentele, să nu mai amânăm momentele de iubire... și să spunem celor dragi nouă cât de mult înseamnă pentru noi.

"Te iubesc" înseamnă lucruri diferite în contexte diferite. Întotdeauna, totuși, există o modalitate de a cultiva afecțiunea și de a întări o legătură. Le spunem oamenilor că îi iubim pentru a afirmă o conexiune emoțională profundă și semnificativă.
Cum să spui "Te iubesc" fără să spui "Te iubesc"?

Trebuie să recunoaștem, uneori parcă este mai ușor să spui "Te iubesc" câinelui sau pisicii decât unui om drag (chiar și atunci când ești destul de încrezătoare că persoana care te aude îți răspunde cu aceeași monedă).

Chiar dacă există limbaje nonverbale ale iubirii (și acestea sunt de-a dreptul minunate), dragostea verbală este în continuare un mod esențial de a exprima ceea ce simți.

Cum spui "Te iubesc" fără să spui "Te iubesc"? Te învățăm noi mai jos:

1. Viața mea este minunată de când faci parte din ea.

2. Îmi este mult mai bine cu tine în viața mea.

3. Tu ai adus liniște și multă fericire în viața mea.

4. Mă faci să vreau să fiu mai bună decât sunt.

5. Tu mă ajuți să devin cea mai bună versiune a mea.

6. Îmi place de tine până la cer și înapoi.

7. Ești cea mai importantă persoană pentru mine.

8. Voi păstra pentru totdeauna amintirile pe care le creăm împreună.

9. Îmi place să fac lucruri noi cu tine.

10. Vreau să îmi împart viața cu tine.

11. Vreau să visăm împreună la un viitor minunat.

12. Iubesc la nebunie să te văd zâmbind.

13. Scopul meu în viață este să te fac să râzi.


Cum îi spui "Te iubesc" fără să spui nimic?

Folosește limbajul iubirii pentru a spune cuiva că îl iubești fără să te folosești de cuvinte.

Iubirea non-verbală poate include:

- atingerea fizică;
- timpul petrecut împreună;
- dăruirea cadourilor;
- servicii (lucrurile pe care le facem că să îi ușurăm viața celui de lângă noi).

Așadar, dacă nu vrei să folosești cuvintele (deși ar fi bine să faci asta pentru că puterea lor este incredibilă), încearcă să demonstrezi că iubești pe cineva recurgând la dragostea non-verbală.

Iată cum poți spune cuiva că îl iubești prin acțiuni și nu cuvinte:

- pui telefonul departe atunci când sunteți împreună - astfel îi demonstrezi că el este cel mai important pentru tine;

- asculți activ astfel încât să știe că ești atentă la ce îți spune;

- oferi un cadou bine gândit. Fă ceva de tipul do it yourself pentru puncte bonus;

- îl ajuți cu un lucru de care are nevoie;

- te ocupi de treburile casnice când el nu este acasă (deși acestea sunt taskurile lui);

- îți faci timp pentru o activitate preferată de-a lui pe care să o faceți împreună;

- îți amintești lucruri despre el - astfel îi arăți că îl asculți și că te interesează persoana lui;

- ești acolo atunci când are nevoie - cu prezența, cu sfaturi, cu încurajări, cu un umăr pe care să plângă.

sursa: https://www.kudika.ro/

O scrisoare deschisă tuturor femeilor care se dedică bărbaților nepotriviți

În primul rând, ar trebui să știi că este de-a dreptul minunat atunci când încerci atât de mult să ai grijă de alți oameni. Sincer. Astfel de oameni se pot număra pe degete.

Este cu adevărat de necrezut că ești pregătită pentru orice, de dragul relației tale. Dar în același timp – este foarte trist gândul că ești atât de dezinteresată și îți sacrifici cu ușurință propria bunăstare de dragul oamenilor care uneori nu merită deloc.

Tu, fără să eziți vreun minut, ești gata să-ți dai inima oamenilor care nu ar trebui să aibă nimic în comun cu tine.

Există o mulțime de astfel de „rătăciți” în această lume. Și într-un fel incredibil te convingi că îi poți repara. Dar, din păcate, bunătatea ta este de fapt doar folosită.

Da, exact. Cei pe care încerci să îi ajuți cu toată sinceritatea ta. La urma, sunt gata să muște din mâna care îi hrănește. Nu observi acest lucru? Pur și simplu folosesc inima ta mare și bună. Și ei te vor folosi, atât timp cât le poți da orice. Te „beau” până fund, apoi te vor arunca pur și simplu ca pe un lucru inutil. Și vei fi lăsată singură în tristețe, amărăciune și dezamăgire.

Mi-ar plăcea foarte mult să-ți spun că, dacă ești întotdeauna la fel de bună și sinceră acești oameni cu siguranță te vor aprecia și iubi. Dar nu este adevărat. Cert este că există prea multe persoane groaznice în lumea noastră. Iar tu, cu inima ta mare și bună, nu îi poți filtra.

Până la urmă, sfârșești prin a intra într-o relație cu bărbați teribili care se joacă pur și simplu cu sentimentele tale. Mai mult, te vor urmări literalmente pentru a te insulta, umili și manipula. Adică faci tot ceea ce le este benefic și ei te distrug.

Oricât de dureros ar fi să vorbești despre asta, dar aceștia sunt oameni temporari din viața ta. Ei apar la orizont la comoditatea lor și te părăsesc imediat ce nu mai au nevoie de tine pentru propriile lor scopuri.

Astfel de personaje există, acest lucru nu mai poate fi schimbat. Vei întâlni mai mult de un om în viața ta care te va hrăni cu vorbe dulci și false, astfel încât să crezi doar. Cel mai trist lucru este că în spatele tuturor cuvintelor „înflorite” – nu există un singur gram de sinceritate și bune intenții. Tot ce vor ei este să le îndeplinești dorințele. Mai mult, sunt mai mult decât siguri că vor reuși.

Acești tipi au un singur obiectiv – să te folosească la maxim. Ei nu te iubesc. Aceștia sunt bărbații lângă care nu te vei simți niciodată în siguranță. Nu vei fi niciodată calmă și încrezătoarea lângă ei. Nu vei ști niciodată ce pace și armonie meriți. Tot ce obții în schimbul bunătății și deschiderii tale este un stres nesfârșit. Incertitudine și anxietate. Frică și teamă. Îți vor exploata cu brio vulnerabilitatea, provocând dureri infernale.

Uneori, se pare că nimic altceva decât durere și frustrare, nu vei primi în viață. Dar nu este așa. Nu devii diferit. Nu refuza să fii amabilă și plină de bunătate doar pentru că există un anumit număr de persoane egoiste și necinstite pe această lume. Pentru că, până la urmă, vei câștiga tu, nu ei.

Da, au profitat de sinceritatea ta. Dar vor rămâne pentru totdeauna ceea ce au fost – doar niște amărâți. Într-o zi îl vei întâlni pe bărbatul pe care îl meriți, iar răbdarea ta va fi răsplătită. În acel moment vei uita de toți acei ipocriți care te-au jignit.

Pentru a rămâne fidel cu tine însuți, vei primi cea mai valoroasă recompensă – iubirea adevărată. Cea pe care o meriți.

Doar continuă să iubești așa cum faci întotdeauna și în cele din urmă vei găsi pe cineva care îți va răspunde la fel. Meriți să iubești și să fii iubită.

Sursa: https://estiminunata.ro/