Rugăciune pentru bolnavi, către Sfântul Efrem cel Nou

Vreme de peste 500 de ani, nimeni nu a știut nimic despre acest Mare Mucenic, iar în data de 3 ianuarie 1950, monahia Macaria a descoperit, prin revelație dumnezeiască, Sfintele Moaște ale Marelui Mucenic Efrem cel Nou, precum și viața și pătimirile sale.
 

Sfinte Efrem, mare mucenice al lui Hristos, ascultă acum puţina noastră rugăciune pentru robii lui Dumnezeu (numele) care sunt încercaţi de boli, suferinţe şi de ispite. Venim la tine ca la un doctor ceresc şi credem că vei primi cererea noastră şi vei uşura suferinţele lor. Ai spus că ai leacuri pentru toate felurile de boli, şi de aceea nădăjduim că iubirea ta de oameni nu s-a împuţinat. Cine poate spune mulţimea minunilor tale? Cine ştie câţi suferinzi au aflat izbăvire prin rugăciunile tale?

Ajută-i, Sfinte Efrem, ajută-i pe cei suferinzi! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru ei şi, dacă le este de folos să fie tămăduiţi degrabă, fă să se întâmple aceasta spre slava lui Dumnezeu. Iar dacă le este mai de folos să ducă mai departe crucea suferinţei lor, ajută-i să rabde fără să cârtească, ca să primească luminoasa cunună a răbdării.

Sfinte Mare Mucenice Efrem, tu ai răbdat suferinţe de nespus, iar viaţa noastră este plină de desfătări. Dar chiar dacă suntem păcătoşi şi întinaţi prin tot felul de patimi, îndrăznim a ne ruga ţie. Căci nu pentru noi ne rugăm ţie, sfinte, ci pentru bolnavii aceştia pe care suferinţele i-au îngenunchiat. Fii lor păzitor, povăţuitor, ocrotitor şi tămăduitor, ca să îţi mulţumească cu inimă smerită şi să Îl slăvească pe Dumnezeu care te-a acoperit cu harul Său, arătându-te mare făcător de minuni, în vecii vecilor. Amin.

 

sursa: doxologia.ro

La mulţi ani tuturor sărbătoriţilor de astăzi. Sfântul să vă ocrotească şi să vă fie fiecare zi, un dar!

Dă-mi să-i văd pe ceilalţi îngeri şi pe mine cea mai rea.

Dă-mi câte un cot atunci când trebuie- să îmi înghit cuvintele răutăcioase, mândria, răutatea şi alte otrăvuri d-astea omeneşti. Şi să nu le mai scot în lume. Împinge-mă un pas în spate când vreau să păşesc în faţă. Şi nu trebuie. Şi împinge-mă un pas în faţă când stau în spate, deşi nu ar trebui. Da'-mi place acolo că-i călduţ. Şi nu mă doare capul. Dă-mi să mă smeresc eu, chiar şi când îmi pare mai mult că nu ar trebui. Să tac chiar şi când sunt judecată pe nedrept. Şi să iau pietrele pe care le aruncă alţii în mine, să le transform în flori. Pe care tot lor să li le dăruiesc. Natural. Fără să mi se pară că ce nobilă sunt eu...Dă-mi să binecuvântez pe cel ce mă priveşte cu dispreţ şi dă-mi să pot să sar să îl apăr pe cel ce m-a lovit mai devreme, de va fi la rândul lui lovit. Fă-mi clar ce trebuie să vreau. Şi ce nu.
Dă-mi ochi să văd durerea altuia, chiar şi când nu e rostită şi mâini să o alin chiar şi când inima ce plânge se sfieşte să strige după ajutor.
Şopteşte-mi tu reţeta aia secretă care transformă suferinţă în bucurie. Ştii tu care... Aia!
Dă-mi tu putere să înving gândul viclean şi să mă agăţ de cel bun. Lipeşte-mă de el, să nu mă desprind oricât de mult m-ar trage celălalt.
Mai da-i tu răbdare îngerului ce îmi tot şopteşte din dreapta şi fă-l să mă tragă cu putere după el când o iau vijelios spre stânga. Iarăşi...
Acoperă-mi ochii să nu văd ce e rău la altul. Nici ce pare frumos, dar îmi ascunde încă o posibilă rană. Încă un posibil bolovan în sacul acela greu. Ştii tu în care. În ăla!
Umple-mi tu golurile cu iubire, micimile cu mărime de suflet, inundă-mi întunericul cu lumină şi dă-mi iubirea aia. Ştii tu care! Aia!
Dă-mi măcar răbdărică atunci când nu mai am deloc răbdare. Leagă-mi tu mâinile să nu rănesc, dacă chiar nu pot să mângâi. Dă-mi să îi văd pe cei pe care nu-i vede nimeni, să îi aud pe cei pe care nu îi mai aude nimeni şi să îmi amintesc de cei pe care toţi i-au uitat. Acoperă-mi ochii să nu văd atunci când nu trebuie, dacă chiar nu pot să nu poftesc la bunul altuia. Acoperă-mi urechile să nu aud, dacă chiar nu pot să îmi înfrânez răspunsul. Acoperă-mi gura să nu am glas, dacă chiar nu pot să nu cârtesc. Pune-ţi tu mâinile peste mâinile mele şi fă ce ai de făcut în lume. Şi picioarele tale să poarte paşii mei spre unde ai de mers. Căci singură, de capul meu, cine ştie unde mai ajung. Iarăşi. Scoate-mă, de oriunde voi cădea şi vino tu după mine, dacă vreodată voi mai rătăci. Iarăşi.
Dă-mi să nu fac măcar rău, dacă nu pot face bine. Să nu urăsc, dacă nu pot iubi. Dă-mi să văd, când nu voi putea crede în ce nu văd. Dar, totuşi, te mai rog o dată, că dacă am asta, am tot. Dă-mi totuşi iubirea. Aia. Ştii tu care!
Îţi mulţumesc, Sfinte Nicolae.

Cam atât. În mare. Vezi tu ce poţi. Dacă poţi. De-i prea mult, dă-mi numai iubirea. Mă descurc eu dup-aia cu tot...Mulţumesc. La mulţi ani. Te iubesc!

de Alexandra Svet
sursa: https://www.facebook.com/alexandra.svet/

Ceva am uitat şi trebuie să ne amintim

Alţi îngeri şi-au deschis aripile în cer... Dumnezeu să le fie alături...

"În timp ce scriu, o altă veste, adusă de un mesaj pe telefon. Un coleg talentat şi foarte tânăr, îl cunoşteaţi acum doi ani la Preţuieşte Viaţa, află subit că are nevoie de o operaţie pe creier, de care viaţa lui atârnă firav ca de-un fir de aţă... părinţii nu-şi găsesc cuvintele să îşi aştearnă durerea... aşteptăm verdictul clar al medicilor pentru a şti drumul de urmat...

Caut să nu mă pierd, căci ştiu că au nevoie de sprijin şi să împrumute de la mine putere. Aşa am fost de când mă ştiu: om cu lacrimile vărsate pe dinăuntru, stâlp de sprijin pe dinafară. Aşa mi-a fost dat...

Respir adânc şi mă ridic cumva deasupra lucrurilor. Să înţeleg mai bine şi să văd mai clar ... Privesc de sus în jos... ceva se întâmplă cu noi toţi...ceva trebuie schimbat profund în noi, nu doar în jurul nostru. Ceva am uitat şi trebuie să ne amintim. Ne-au devenit firave rădăcinile. Ne-am îndepărtat de noi înşine ca oameni, de esenţă, bun simţ, normalitate. Am vrut din ce în ce mai mult, dar am dăruit din ce în ce mai puţin. "N-am mai avut timp"... Nu am mai găsit vreme de privit direct în ochi şi de spus de la suflet la suflet, ne-am tastat sentimentele de la distanţă pe ecrane moderne, literă cu literă, zi de zi, până când inimile, nu tastele, ni s-au tocit. "Te iubi, nu pot să vb, te sun mai târziu! Sunt în meeting!". Şi iată, uneori e prea târziu "mai târziu".

Odinioară, când eram copil şi-ntr-o zi totul a durut cumplit, m-am lepădat (în vorbe, nu şi în fapte...), cu revoltă, de Dumnezeul sufletului meu. "Unde e El când se întâmplă toate astea? Cum de stă spectator şi permite ?" Peste ani, o altă clipă fierbinte m-a făcut să spun instinctiv şi cu sufletul plin: "Doamne ajută!" Şi ne-am reîmprietenit... Căci a fost tot timpul acolo, cu mine. Doar eu nu am mai fost alături de El.

Ceva se întâmplă acum. Ceva îmi spune să tac şi să fac. Să-i judec mai puţin pe ceilalţi şi să mă îndrept spre oglinda din mine. Să reconstruiesc pe dinăuntru. Să reînvăț să iert şi să clădesc, în loc să arunc vorbe-otravă şi să dărâm, fără să ştiu ce pot să pun în loc mai bun. Să regândesc viaţa, să o privesc dintr-un alt unghi, să o redesenez ca pe-o poveste cu un nou început. Mai simplă, autentică, mai cu picioarele pe pământ. Lăsând visele "mari" să arate cum sunt - goale pe dinăuntru la sfârşitul zilei - şi lăsând împlinirile mici de zi cu zi să fie mari izbânzi, pentru că ele construiesc, pas cu pas, firescul fericirii de lungă durată...

Să fac toate astea cu mâna lui Dumnezeu pe umărul meu. Fără să-mi pese de judecata pripită, poate nu prea înţeleaptă, a celor ce nu înţeleg alegeri care nu sunt şi-ale lor. Cel puţin deocamdată. E un timp pentru toate. Să reîncepem de undeva. Fără încrâncenare, vindecând altfel revolta din noi. Poate asta vor să ne-nveţe îngerii ce zăbovesc printre noi şi-apoi se înalţă: să facem totul, TOTUL, oricât de greu ar fi, oricât de boem şi nerealizabil ar părea, cu credinţă şi cu nesfârşită dragoste. Să încercăm şi să vedem unde duce asta. Omenia pură, simplă, onestă, goală de straie scumpe şi plină de bune intenţii. Smerenia ce îşi ia din când în când câte-o palmă şi-ntoarce şi celălalt obraz. Dacă nu încercăm, vom presupune doar, dar NU VOM ŞTI. Şi dacă dragoste nu e, nimic nu e.

Îngerii vor să ne-nveţe ceva. Ca să zâmbească după ploaia de lacrimi, cineva trebuie să-i şi asculte..."

 

de Andreea Marin

Rugăciune adresată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil

La marele praznic al Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil să ne rugăm să ne ajute și să alunge din viața noastră dușmanii știuți și neștiuți, să ne dea sănătate și linişte sufletească. La mulţi ani luminoşi şi binecuvântaţi tuturor celor ce poartă numele sfinte. Cu iubire şi lumină, Daniela.

Din vremuri îndepărtate, Arhanghelii veghează la binele tuturor creștinilor. Sfinții părinți consideră că Sfinții Arhangheli îi ocotesc pe oameni de la naștere și până la moarte. În același timp, Arhanghelii sunt patroni ai casei noastre; ei ard și păcatele patimilor omenești și ne purifică prin post și rugăciune.

Sfântul Gavriil este cel care aduce veștile bune, ne ajută să fie armonie în relațiile cu rudele și cu persoanele din comunitatea în care trăim. Arhanghelul Mihail poartă cu sine cheile raiului. El ne ajută să fim sănătoși și alungă ispitele diavolului din calea noastră.

"O, Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, cei ce sunteţi nebiruiţi apărători creştinilor, cu zidurile rugăciunilor voastre oprind toate loviturile vrăjmaşilor noştri nevăzuţi, daţi-ne nouă mână de ajutor ca să ne ridicăm din groapa patimilor. Ca unii ce vă îndulciţi neîncetat de vederea feţei dumnezeieşti şi pururea înconjuraţi pământul, ca să pliniţi voile Stăpânului, nu ne treceţi cu vederea nici pe noi cei ce am alunecat prin păcat şi cerem prin voi să ni se dea mare milă, ca să biruim toate necazurile acestei vieţi. Cei ce aduceţi neîncetat tămâia laudelor îngereşti Celui Ce este Mireasma Raiului faceţi pomenire şi de noi, cei ce nu mai avem îndrăzneală a ne ruga Ziditorului pentru mulţimea păcatelor noastre. Ca cei ce staţi înaintea Domnului, gata spre auzirea dumnezeieştilor cuvinte ale voii Sale, plecaţi urechea şi auziţi şi suspinurile inimilor noastre, ale celor ce suntem cuprinşi de legăturile durerii. Ca nişte milostivi slujitori ai Celui Milostiv mijlociţi pentru noi mântuirea sufletelor şi împărtăşirea din izvorul dumnezeieştilor daruri. Stingeţi săgeţile ispitelor celor pornite asupra noastră şi sub acoperământul păcii ne primiţi pe noi, cei tulburaţi de viforul necazurilor. Sub aripile rugăciunilor voastre ne ocrotiţi pe noi, cei ce alergăm la mijlocirea voastră şi îndreptaţi paşii gândurilor noastre pe căile înţelepciunii, ca împreună cu voi să aducem Treimii Celei de viaţă Făcătoare cântarea cea întreit sfântă ca pe o jertfă a nimicniciei noastre. Mijlociţi pentru noi adăpare din izvoarele pocăinţei şi din râurile gândurilor smerite, ca trecând fără tulburare marea acestei vieţi să aducem Ziditorului laudă, iar voi mulţumirea cuvenită: Slavă Ţie, Stăpâne Preasfinte, Cel Ce ne trimiţi nouă ocrotitori pe îngerii Tăi, ca să stârpească neghinele patimilor şi să sădească în inimile noastre florile gândurilor luminate! Amin!"

La întrebările importante ale vieţii îţi răspunzi singur…

"Mai bine ca tine nu te cunoaşte decât Dumnezeu. Cheamă-L!"

Plânsul de durere poate deveni oricând o şoaptă dulce de bucurie…

Fault, fluier, cartonaş roşu. Oricând meciul vieţii tale poate fluiera a finalul partidei. Pierdută, câştigată sau remiză. Astăzi încă trăieşti în prelungiri. Lovituri de la 11 metri. Te aşezi pe teren şi nu îţi vine să crezi. Una arată tabela, alta simţi. Huiduieli, pumni strânşi, aplauze, dezamăgire, resemnare. Bilete rupte. Altă lume, alt meci… Pierdem ca să primim ceva mai bun în altă parte.

Adevărul costă scump. E un lux şi unii nu şi-l permit. Aşa că e mai uşor să mintă. Vor adevărul, dar nu le place sunetul lui. Uneori e un clinchet ce te înfioară sau te răcoreşte. O minciună mai are nevoie de încă două, cel puţin, ca să o acopere pe prima şi tot aşa. Un lanț greu ce înfășoară inimi mici și reci. Pot să spun ce vrei să auzi, dar pot să spun şi ceea ce simt, cred. După o zi de „fasole bătută” sau de „dulciuri turceşti” mai bei apă. Eşti ultimul om de pe pământ? Circumvoluţiunea de la basca ta e diferită de a mea. Să nu uiți asta!

Răscruce de gânduri. Inundaţi sau nu, cu noroi sau praf, pe soare sau vânt învăţăm că nu există peste tot apă plată cu lămâie. Uneori în apa din pahar mai curg lacrimi, clipocit de raze de lumină, ori simţi gust sălciu sau de pucioasă. Sunt unii glumeţi şi alţii care se iau în serios. Viaţa te mai duce şi pe cant uneori, nu doar pe lăţime sau pe înălţime. Cum, necum creşte şi mintea şi inima. Bine despre morţi, bine despre vii.

Pe acest trup am intrat şi ies din lume. Când m-am născut am pornit spre mormânt. Sunt o sărăcie, cu sânge de luptător ca să supravieţuiesc. Ştiu bine de unde am plecat şi unde e capătul drumului. Nu am nimic de pierdut. Muntele vieţii are multe poteci, mai scurte sau mai întortocheate. Toate duc spre ţinta, vârful Hristos. Vreau să cresc cu sufletul. Să-l spăl bine cu detergentul iubirii. Iar şi iar. Cărbunii dragostei ard, topesc, orice răutate. Dacă nu ai tu grijă de tine, nu are nimeni. Mai bine ca tine nu te cunoaşte decât Dumnezeu. Cheamă-L! Trăieşte cu El şi în El. Ai şi tu, ca mine, îngerii cu tine. Lasă-te mângâiat de aripa caldă a îngerului tău. Plângi ca ei, râzi ca ei. Îngerii nu se pierd, cunosc bine drumul spre casă. Şi pe ploaie, şi pe vânt, şi pe crivăţ, ger uscat, omăt. Îngerii rămân cu tine, chiar dacă pleacă. Da, nu te mint! Nu trebuie să înţelegi, ci să simţi. Nu am uitat de unde vin şi de ce îmi bate inima. Închid ochii şi îngerii mă iau în braţe. Nici nu ştii câtă iubire încape în ei! Când i-am chemat, au venit. Vor fi cu mine până la sfârşit. Mi-au promis. Şi îngerii nu îşi încalcă niciodată promisiunile. Altfel li s-ar întuneca aripile pufoase, moi şi dalbe. Nu e nevoie să ştie nimeni cum ai rezistat până azi. Chiar dacă nu s-a întâmplat cum te-ai aşteptat şi poate va veni iar o zi când din nou ai să cazi, cu piedică sau nu. Iar te ridici. Poţi să mergi mai departe. Înapoi anii par mai grei, dar sunt ai tăi. Iubește-i! Binecuvintează-i! Ai îngerii cu tine !

Când nu te poți ridica și ura te ține la podea, amintește-ți că viitorul din trecut nu se şterge, ci se vindecă. Toate visele se fac bucăți dacă nu distingi binele de rău. Gustul dulce și amar atunci când uiți să privești în urmă este de neuitat. Mici sau mari, oamenii se mai caută, se mai privesc. Cine se aseamănă se adună, îşi fac surprize. Astăzi fac prezenţa la absenţa ta. Mi-am amintit de zâmbetul din ochii tăi. Privesc acolo unde îmi este primită privirea. Vocea ta este o vioară în inima mea. În ochii tăi şi astăzi răsare soarele. L-ai văzut? Te-ai lăsat mângâiat de raza de lumină? Eram acolo. Îngere, lângă tine stau. Nu te părăsesc. Am venit pe lume ca să te iubesc. Fericirea are culoarea ta. Speranţa moare ultima.

Timpul e un ac, iar noi suntem aţa din el. E viaţa ta, nu a altuia. Ne uităm urât şi nimeni nu zâmbeşte. Noaptea oraşul doarme, dar se respiră greu. Ziua toţi îşi iau măştile până le amestecă între ele, le încurcă, le scapă. Mai devreme sau mai târziu se sparg toate. Un copil şterge cu o gumă blocul ce l-a desenat strâmb. Blocurile sunt mai înalte la şosea. Ai văzut ce se află după blocuri şi ce electroşocuri ale vieții sunt pe bază de tratament? Alte desene se rostogolesc şi vorbesc, firesc. Nu îți pierde dragostea față de nimeni și nimic. Vrem nu vrem se întâmplă. Scapă cine poate. Orice flacără are şi scântei. Plânsul de durere poate deveni oricând o şoaptă dulce de bucurie.

Aurul străluceşte şi în noroi cu condiţia să se menţină aur. La momentul potrivit este luat şi pus la locul lui, la loc de cinste. Dar să fie aur şi nu metal comun, ori gaudent. Lumina nu stă sub obroc. La întrebările importante ale vieţii trebuie să îţi răspunzi singur…Sunt fericit, oricum ar fi. Într-un final totul va fi bine. Maşina vieţii nu poate să întoarcă în mijlocul autostrăzii. Sensul e unic, linia e dreaptă. Ieşirea e peste câţiva kilometri. Dar sunt şi locuri de popas. Odihneşte-te ! Bucură-te de peisajul vieții tale ! E minunat !

de Hrisostom Filipescu

MINUNILE Sfântului Efrem cel Nou - prăznuit astăzi

Marea putere facatoare de minuni a Sfantului Efrem cel Nou - Marele Mucenic din Nea Makri, Grecia

Datorita minunilor uimitoare pe care le savarseste zilnic, Sfantul Efrem cel Nou este cunoscut in toata lumea. Oamenii care au primit ajutorul Sfantului Efrem cel Nou nu uita sa ii multumeasca Sfantului, astfel ca la manastirea sa din Nea Makri sosesc mereu daruri pentru Sfantul Efrem.

Acest Mare Mucenic din Nea Makri a primit de la Atotputernicul Dumnezeu puterea de a savarsi multe si mari minuni pentru ca a suferit chinuri ingrozitoare pentru marturisirea Credintei Ortodoxe.

Sfantul Efrem cel Nou din Nea Makri (Grecia) este supranumit "Super-Grabnic Ajutator in toate nevoile" deoarece ii ajuta pe oameni foarte repede si in orice problema.

Minunile Sfantului Efrem cel Nou

Sunt prezentate mai jos cateva din minunile savarsite de Sfantul Efrem cel Nou - Marele Mucenic din Nea Makri. Pentru a vedea descrierea fiecarei minuni, faceti click pe cuvantul cheie al minunii (care este de culoare albastra), sau folositi linkurile de la sfarsitul acestui articol.

ajutor la examene

• Relatari ale unor minuni uimitoare savarsite de Sfantul Mare Mucenic Efrem cel Nou - in care a ajutat numerosi elevi si studenti (romani si greci) sa treaca (uneori cu nota maxima) cele mai dificile examene (licenta, disertatie, etc.), gasiti pe urmatoarea pagina web:http://ajutorlaexamene.wordpress.com/category/sfantul-efrem-cel-nou/ - Ajutor la examene - Marturii despre examene luate cu ajutorul Sfantului Efrem cel Nou.

vindecari

• de boli incurabile sau greu vindecabile: CANCER, epilepsie, leucemie,paralizie, orbire, diabet
• de toate bolile: amnezie, polinucleoza, hemoragii, boli de inima, boli ale creierului, insuficienta hepatica, piatra la rinichi, bronsita astmatica, dureri de oase si articulatii, dureri de ochi si alte boli ale ochilor, dureri de stomac si de pantece, dureri groaznice de cap si multe altele.
• de rani.

salvari din primejdii

• de pe patul de moarte
• de la sinucidere - Sfantul Efrem cel Nou este, prin excelenta,SALVATORUL celor DEZNADAJDUITI
• din accidente
• din foc (din incendii)
• de la inec (din inundatii)
• din furtuni
• in operatii
• din coma datorata supradozei de droguri - Sfantul Efrem cel Nou este, prin excelenta, OCROTITORUL celor DEPENDENTI de DROGURI

ajutor in procese

• a salvat din inchisoare

rezolvari de probleme legate de acte

• proprietati ipotecate
• permise de sedere in strainatate, etc.

izgoneste demonii

intareste credinta

Icoana sa

• izvoraste mir ceresc
• izgoneste demonii

Sfintele sale Moaste

• tamaduiesc (vindeca) de boli pe cei care le ating cu evlavie, smerenie si multa credinta
• au izvorat mir ceresc pentru a intari credinta celor care se indoiau de sfintenia sa

Aratari ale Sfantului Efrem cel Nou

• aratari in vis
• aratari in realitate

Ce trebuie facut pentru a primi ajutorul Sfantului Efrem cel Nou

Iata ce au facut oamenii care au fost ajutati de Sfantul Efrem cel Nou, Marele Mucenic din Nea Makri, Grecia:

• i s-au rugat Sfantului Efrem cel Nou cu lacrimi fierbinti, cu multa credinta, evlavie si dragoste
• unii i-au citit Paraclisul si/sau Acatistul cat mai des (chiar si zilnic)
• daca nu aveau timp si problema trebuia rezolvata urgent, oamenii doar l-au chemat din toata inima in ajutor, simplu, fara o rugaciune speciala, ci spunand numai: "Sfinte Efrem cel Nou, ajuta-ma sa ...(si spuneau problema pe care o aveau)!"
• cei care aveau probleme mai dificile, i-au promis Sfantului Efrem cel Nou diverse daruri (flori, ceara curata, candele, etc.)
• cei care si-au permis, au mers la Manastirea sa din Nea Makri si s-au inchinat la Sfintele sale Moaste si le-au rugat pe maici sa ii insemneze in Semnul Sfintei Cruci cu Sfintele sale Moaste
• mai ales cei care au avut nevoie sa fie vindecati de o boala (incurabila) sau sa fie dezlegati de vraji, farmece sau alte legaturi necurate, au trimis la Manastirea sa din Nea Makri haine, iar printr-o scrisoare le rugau pe maici sa atinga aceste haine de Icoana Sfantului Efrem cel Nou si de Sfintele sale Moaste, apoi, imediat dupa ce se imbracau cu aceste haine sfintite, se vindecau sau isi rezolvau problemele
• au trimis pomelnice, bani sau alte daruri la Manastirea sa din Nea Makri (si au primit ulterior raspuns de la maici)

Uneori, ajutorul Sfantului Efrem cel Nou a venit atat de repede, incat Sfantul i-a ajutat pe unii oameni chiar inainte de a termina rugaciunea catre el sau imediat dupa aceasta.

Dupa ce primesc ajutorul dorit,

• oamenii trebuie sa nu uite sa-i multumeasca Sfantului Efrem cel Nou,
• iar cei care ii fac promisiuni, trebuie sa nu uite sa le indeplineasca.

Celor care au uitat sa-si respecte promisiunea facuta, Marele Mucenic din Nea Makri li s-a aratat in somn sau aievea (in realitate) si i-a mustrat, reamintindu-le ce au promis.

Sfantul Efrem cel Nou - Marele Mucenic din Nea Makri - face minuni uimitoare si azi si le va veni intotdeauna in ajutor celor care il cheama cu credinta, evlavie si dragoste, asa dupa cum a marturisit Sfantul Efrem cel Nou insusi unor crestini: “Nu voi inceta sa vin!”.

Minunile Sfantului Efrem cel Nou din Nea Makri, Grecia. Dati click pe fiecare link de mai jos:

• Sfantul Efrem cel Nou a vindecat EPILEPSIA
• Sfantul Efrem cel Nou a vindecat PARALIZIA
• Sfantul Efrem cel Nou a vindecat complet CANCERUL la san si la stomac
• Sfantul Efrem cel Nou a vindecat LEUCEMIA
• Sfantul Efrem cel Nou a vindecat BOLILE de INIMA
• Sfantul Efrem cel Nou a vindecat de PIATRA la RINICHI
• Sfantul Efrem cel Nou a vindecat CONSTIPATIA si DISPEPSIA
• Sfantul Efrem cel Nou a salvat din ACCIDENT de MASINA
• Sfantul Efrem cel Nou a salvat din COMA datorata SUPRADOZEI de DROGURI
• Sfantul Efrem cel Nou a ajutat in PROCESE
• Sfantul Efrem cel Nou a rezolvat PROBLEME legate de ACTE

Minunile Sfantului Efrem cel Nou - BIBLIOGRAFIE

Mai multe informatii despre aceste minuni uimitoare savarsite de Sfantul Efrem cel Nou - Marele Mucenic din Nea Makri (Grecia) - gasiti in cartea "Viata, aratarile, minunile, acatistul si paraclisul Sfantului Efrem cel Nou, Grabnicul Ajutator si Marele Facator de minuni", aparuta la Editura Sofia, Bucuresti, 2008, Editia a II-a.

Alte minuni din zilele noastre ale Sfantului Efrem cel Nou se gasesc in cartea"Sfantul Mare Mucenic si Cuvios Efrem cel Nou. Marturii ale minunilor savarsite in zilele noastre", aparuta la Editura Sophia, in anul 2012.

Noi minuni - cu copii nascuti si nenascuti - ale Sfantului Efrem cel Nou sunt relatate in cartea "Noi minuni ale Sfantului Efrem. Minuni cu copii nascuti si nenascuti", aparuta la Editura Egumenita.

sursa:http://sfantul-mare-mucenic-efrem-cel-nou.blogspot.ro/2011/01/minunile-sfantului-efrem-cel-nou-nea.html

De ce cred în îngeri

Toată viaţa am crezut în îngeri. Nu într-o formă fanatică şi nici măcar mistică, ci cu optimismul unui copil care crede în bunătate, în finalul pozitiv al poveştilor, în lumina care învinge întunericul. Copilului din mine i s-a spus cândva că a primit un îngeraş la botez şi totul a fost transmis axiomatic, nu a trebuit demonstrat, ci pur şi simplu aşa trebuia să fie.

Eu crescând, copilul din mine a rămas tot mai mic şi poveştile cu şi despre îngeri parcă s-au micşorat şi ele. Dar, nu ştiu de ce, mi-am ridicat deodată întrebarea firească a copilului: DE CE? De ce am primit un îngeraş? Erau prea mulţi în Rai şi au degajat astfel un loc? Şi, dacă l-am primit, ce trebuie să fac cu el sau el cu mine? Dacă aş primi un căţel, de ce l-aş primi sau, mai bine zis, de ce mi l-ar da cineva? Poate ca să mă protejeze, poate ca să-mi ţină companie. Şi atunci, nu ar trebui să îl hrănesc, să îl plimb, să mă joc cu el, să avem grijă unul de altul? Nu ar trebuie să îl ascult, dar şi el pe mine? Nu ar trebui să stabilim un limbaj comun de comunicare?

Întrebările poate sunt copilăreşti, dar răspunsurile nu. Cred că îngeraşul mi-a fost dat nu doar ca să mă protejeze, ci ca să fie un instrument al Domnului în relaţia cu mine, pentru că fiecare dintre noi suntem câte o piesă importantă dintr-un puzzle gigant. Şi, ca orice instrument, nu funcţionează dacă nu-i ceri să o facă. Dacă ai un stilou, nu va scrie până nu îl umpli cu cerneală şi până nu îl iei efectiv în mână, lopata nu sapă singură, liftul nu vine dacă nu îl chemi… Dar cum aş putea scrie fără stilou, cum aş obţine groapa fără lopată sau cât de greu aş ajunge sus dacă nu aş avea lift…

Sună logic, nu? Asta e frumuseţea liberului arbitru! Am voie să gândesc pentru mine, să găsesc sensuri şi să le aleg pe cele care-mi plac sau mă satisfac. Atunci, aleg să cred în îngeri şi să îmi schimb relaţia cu ei. Dacă accept că ei sunt aici ca să mă ajute, atunci oare nu am nevoie chiar de niciun ajutor? Nu am eu scrierile mele, gropile sau treptele mele? Nu trebuie oare să îmi obţin instrumente? Şi ei nu sunt orice fel de instrumente (poate că sună chiar prea pământesc!). Ei sunt Iubire şi Lumină şi tot ce trebuie să fac este să le cer ajutorul, să le spun exact ce vreau, să-mi fac planuri de lumină. Şi ce aş obţine astfel? Un drum în concordanţă cu Marele Plan, întregind puzzle-ul pentru care am venit.

Un gând inspirat şi o viaţă plină de iubire şi lumină  vă doresc!

de Adriana Manolică

Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc (Psalm 103, 5)

În loc de ''La multi ani''....

Sfinţii Arhangheli sā vā ocroteascā pe toţi cei cu numele Mihai, Mihaela, Gabriel, Gabriela.

În popor, se ştie...

În ceea ce-l priveşte pe Arhanghelul Mihail, acesta, se spune, că poartă cheile Raiului, este un vrednic luptător împotriva diavolului şi veghează la căpătâiul celor bolnavi. Dacă acestora le este scris să moară, Arhanghelul Mihail stă la capul lor, în partea dreaptă.

Se crede că în stânga stă diavolul, gata să înşface sufletul celui care trece în nefiinţă, iar Arhanghelul Mihail are menirea de a-l salva pe muritor de la aceasta, retezandu-i Necuratului capul cu sabia. Încăperea, se spune că se umple de sânge, motiv pentru care totul trebuie spălat şi curăţat în camera respectivă. Dacă bolnavilor le este dat să trăiască, atunci Mihai stă la picioarele lor.

Pentru că atât Sfântul Mihail, cât şi Sfântul Gavriil sunt văzuţi ca păzitori ai oamenilor de la naştere până la moarte, în credinţa populară se spune că ziua de 8 noiembrie este cea mai nimerită pentru a aprinde o lumânare, pentru a fi călăuzit spre Rai în viaţa de Apoi. Această, pentru că, potrivit folclorului, cei doi sfinţi participă şi la Judecata de Apoi.

Rugăciune către Sf. Arhanghel Mihail

Fii alături de noi în clipa morţii, ca să primim cununa biruinţei după ce vom fi purtat lupta cea bună, întăriţi prin sângele Mielului, şi ajută-ne să facem parte din numărul acelora care vor admira pentru toată veşnicia victoria ta asupra Satanei şi vom preaslăvi credinţa cu care l-ai slujit pe Dumnezeu. Amin.

Rugăciune către Sf. Arhanghel Gavril

Sfinte Arhanghele Gavril, mesagerul tainelor pline de iubire ale lui Dumnezeu, ajută-ne să respingem gândurile rele, ca să putem cânta, la sfârşitul vieţii noastre, împreună cu cetele nenumărate de îngeri, sfinţenia lui Dumnezeu. Amin.

De vom trăi în armonie, în iubire, în viaţă curată şi în rugăciune, vom imita pe îngeri şi vom deveni creştini adevăraţi, iar Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil ne vor acoperi cu acoperămîntul aripilor lor cele îngereşti de tot răul şi primejdia.

Să-i rugăm deci, pe sfinţii îngeri şi Arhangheli să ne fie ajutători în viaţă şi izbăvitori de duhurile cele rele, iar înaintea Tatălui ceresc calzi rugători pentru mîntuirea sufletelor noastre. Amin.

de Alina Albert 

Scrisoare către Moş Crăciun

Voi fi scurtă şi la obiect 

Dă-mi să-i văd pe ceilalţi îngeri şi pe mine cea mai rea.

Dă-mi câte un cot atunci când trebuie - să îmi înghit cuvintele răutăcioase, mândria, răutatea şi alte otrăvuri d-astea omeneşti. Şi să nu le mai scot în lume. Împinge-mă un pas în spate când vreau să păşesc în faţă. Şi nu trebuie. Şi împinge-mă un pas în faţă când stau în spate, deşi nu ar trebui. Da'-mi place acolo că-i călduţ. Şi nu mă doare capul.

Dă-mi să mă smeresc eu, chiar şi când îmi pare mai mult că nu ar trebui. Să tac chiar şi când sunt judecată pe nedrept. Şi să iau pietrele pe care le aruncă alţii în mine, să le transform în flori. Pe care tot lor să li le dăruiesc. Natural. Fără să mi se pară că ce nobilă sunt eu...

Dă-mi să binecuvântez pe cel ce mă priveşte cu dispreţ şi dă-mi să pot să sar să îl apăr pe cel ce m-a lovit mai devreme, de va fi la rândul lui lovit. Fă-mi clar ce trebuie să vreau. Şi ce nu.

Dă-mi ochi să văd durerea altuia, chiar şi când nu e rostită şi mâini să o alin chiar şi când inima ce plânge se sfieşte să strige după ajutor. Şopteşte-mi tu reţeta aia secretă care transformă suferinţa în bucurie. Ştii tu care... Aia!

Dă-mi tu putere să înving gândul viclean şi să mă agăţ de cel bun. Lipeşte-mă de el, să nu mă desprind oricât de mult m-ar trage celălalt. Mai dă-i tu răbdare îngerului ce îmi tot şopteşte din dreapta şi fă-l să mă tragă cu putere după el când o iau vijelios spre stânga. Iarăşi...

Acoperă-mi ochii să nu văd ce e rău la altul. Nici ce pare frumos, dar îmi ascunde încă o posibilă rană. Încă un posibil bolovan în sacul acela greu. Ştii tu în care. În ăla!

Umple-mi tu golurile cu iubire, micimile cu mărime de suflet, inundă-mi întunericul cu lumină şi dă-mi iubirea aia. Ştii tu care! Aia!

Dă-mi măcar răbdărică atunci când nu mai am deloc răbdare. Leagă-mi tu mâinile să nu rănesc, dacă chiar nu pot să mângâi.

Dă-mi să îi văd pe cei pe care nu-i vede nimeni, să îi aud pe cei pe care nu îi mai aude nimeni şi să îmi amintesc de cei pe care toţi i-au uitat. Acoperă-mi ochii să nu văd atunci când nu trebuie, dacă chiar nu pot să nu poftesc la bunul altuia. Acoperă-mi urechile să nu aud, dacă chiar nu pot să îmi înfrânez răspunsul. Acoperă-mi gura să nu am glas, dacă chiar nu pot să nu cârtesc. Pune-ţi tu mâinile peste mâinile mele şi fă ce ai de făcut în lume. Şi picioarele tale să poarte paşii mei spre unde ai de mers. Căci singură, de capul meu, cine ştie unde mai ajung. Iarăşi. Scoate-mă, de oriunde voi cădea şi vino tu după mine, dacă vreodată voi mai rătăci. Iarăşi.

Dă-mi să nu fac măcar rău, dacă nu pot face bine. Să nu urăsc, dacă nu pot iubi.

Dă-mi să văd, când nu voi putea crede în ce nu văd. Dar, totuşi, te mai rog o dată, că dacă am asta, am tot.

Dă-mi totuşi iubirea. Aia. Ştii tu care!

Îţi mulţumesc.

Cam atât. În mare. Vezi tu ce poţi. Dacă poţi. De-i prea mult, dă-mi tu iubirea. Ştii tu care Aia! Mă descurc eu dup-aia cu tot...Mulţumesc. La mulţi ani. Te iubesc!

P.S Nu uita de iubire Şi atât!

de Alexandra Svet

Leac…de la înger!

Într-o vreme a vieţii sale, Sfântul Antonie se simţea tare deprimat. Şi aşa, răpus de lipsă de energie şi de gânduri negre, Sfântul s-a rugat la Dumnezeu pentru ajutor. În scurt timp, în curtea Sfântului s-a arătat un înger. Şi iată că îngerul stătea într-un colţ, deprimat întocmai ca Sfântul şi, la fel ca el, se scufunda în gânduri negre. Numai că, după un timp, îngerul a început să se roage. Şi a stat aşa - în rugăciune - un timp, după care s-a ridicat de la locul său şi-a început să umble prin ogradă şi să adune nuiele pentru coşuri... Apoi îngerul s-a pus pe împletit coşuri cât era ziulica de lungă. De îndată ce era destul de istovit şi transpirat, îngerul se ducea în chilie, se ruga şi apoi adormea copios. Şi aşa, zi de zi, îngerul Domnului îi dăduse Sfântului Antonie leacul pentru deprimare...

Istovirea în rugăciune era leacul pentru minte, iar istovirea în muncă era leacul pentru trup. "Uite, aşa să faci", părea să-i spună îngerul! "Să te rogi, să stai cu gândul la Dumnezeu, să fii atent... la Dumnezeu şi să ţii mintea departe de gândurile ei omeneşti! Să te istoveşti în trup prin muncă, împletind coşuri şi apoi să te odihneşti îndeajuns". Leacul îngerului conţinea trei... "pastile"; munca intensă, odihna îndestulătoare şi rugăciunea, care împiedică mintea să se intoxice. Leacul îngerului ar putea fi un leac bun pentru oricare dintre noi, fie că suntem deprimaţi, supăraţi din pricini omeneşti obişnuite sau răpuşi de grijile vieţii de zi cu zi.

Nimeni nu scapă într-o viaţă de povara minţii sale negative. Cum bine vedem, nici sfinţii n-au scăpat. Poate că ei au fost mai abitir ţinta minţii negative, căci aşa face gândul rău; precum păduchele, trage la capul curat. Cum noi, oamenii obişnuiţi, putem fi uşor ţinta toxicităţii mentale, cum viaţa de zi cu zi, cu ale ei încercări şi lipsuri ori poveri nenumărate ne încearcă la tot pasul. Şi mintea ne-o poate lua uşor peste brazde. Gândurile negre ne dezenergizează, ne nevitalizează, ne iau puterea. Energia noastră vitală se duce de râpă numai şi dacă ne petrecem 10 minute sau un ceas în gânduri nefericite. Nu contează dacă avem dreptate să ne simţim nefericiţi. Nu contează dacă gândurile noastre negre se leagă de poveşti de viaţă din care pare că nu nu avem scăpare. Nu contează dacă avem dreptate să insistăm în gândul nostru dureros sau numai ne imaginăm răul... Energia vitală ne părăseşte oricum..

Şi leacul pe care îngerul i l-a adus Sfântului Antonie este la fel de bun pentru oricare dintre noi. Să-ţi istoveşti trupul prin muncă şi să-ţi ţii mintea conectată la rugăciune. Să te odihneşti apoi îndeajuns. Dar prima dintre toate este rugăciunea. Căci în ea şi prin ea mintea îşi uită starea de victimă. Prin rugăciune, mintea-şi mută atenţia - dar şi energia - de la debusolare la speranţă. De la suferinţă la încredere. De la caznă la milă. De la rău la... bine. De la frigul sufletesc la căldura diafană a fiinţei. De la întâietatea omului la întâietatea divinului. Acesta-i cel mai mare dar pentru propria minte; s-o deconectezi de preocuparea ei febrilă pentru suferinţă. Să gândeşti cu ea gândurile lui Dumnezeu mai degrabă decât gânduruile lumii. Şi numai rugăciunea singură te întăreşte, prin ea îţi revine puterea, forţa vitală, dorinţa de a trăi. Căci, de îndată ce mintea se trezeşte în gândurile dătătoare de viaţă, prinde şi trupul viaţă. Şi, atunci când trupul şi mintea sunt destul de ocupate cu munca, când trupul şi mintea se istovesc îndeajuns, Viaţa prinde aripi.

Să ne amintim mereu de leacul îngerului şi, în orice stare ne-am afla, să facem aşa cum el i-a arătat Sfântului Antonie. Iar dacă deprimarea ne duce uneori prea jos, atât de jos încât ne pierdem chiar puterea de a ne ruga, atunci să citim rugăciuni. În cele din urmă, prin râvnă şi concentrare, vom putea merge pe cărarea Sfântului, care a fost cărarea vindecării!

de Maria Timuc

ÎN CRINII ALBI...

În crinii albi îţi văd neprihănirea,

Marie, Maică a Fiului de Sus.

În lacrima tăcută văd iubirea

Şi-n ochi duioşi îţi tremură privirea

De Maică sfântă-a Domnului Iisus.

Îţi pleci uşor privirea-nceţoşată,

Iar inima-ţi tresaltă de uimire...

Un înger ţi se-nchină de îndată,

Tu tremuri tot ca trestia înaltă,

Şi-n piept se-adună valuri de iubire.

Nu îndrăzneşti să-ţi mai rosteşti suspinul,

Te farmecă prezenţa îngerească.

De dincolo de nori tu vezi seninul

Şi ştii c-acesta ţi-e acum destinul

Să laşi sfios ca Fiul să se nască.

Nu poţi altfel că tu ai fost aleasă

Şi vrei ca roabă-a Cerului să fii!

...Îţi ştii podoaba sfântă de mireasă

Şi inima şi dorul nu te lasă

Că ştii c-aceasta-i pentru veşnicii...

Şi te supui cu-atâta frumuseţe

Dorind a lumii dulce mântuire.

Iar sufletul tânjeşte să-L răsfeţe

Şi să-I şoptească sfintele poveţe

Celui venit de Sus doar din iubire.

Dorim şi noi s-avem neprihănirea

De robi ca tine-ai Tatălui din ceruri.

Mereu la El să ne-aţintim privirea,

Să învăţăm ce dulce e jetfirea

Când cu Hristos trăim curat de-a pururi

 

Iubeşte-te aşa cum îngerul tău păzitor te iubeşte

  
Îngerul păzitor este trimis de Dumnezeu să aibă grijă de noi şi este unic pentru fiecare persoană. În Scriptură, în Psalmul 91, este scris: "Îmi voi trimite îngerii în jurul vostru să vă protejeze în tot ce faceţi". Ei ne veghează plini de dragoste de la naştere şi până la părăsirea corpului fizic prin aşa zisa moarte, când ne conduc înapoi în cer.

Este cu adevărat un miracol faptul că avem cu toţii lângă noi acel reprezentant al Divinului care să ne însoţească toată viaţa, şi în momentele noastre bune şi în cele dificile. Sarcina acestei făpturi angelice este specială, pentru că ea acţionează numai din iubire. Responsabilitatea sa este de a păstra mereu sufletul omului unit cu Dumnezeu. Până la o anumită limită, nu contează cât de mult se va scufunda omul în întuneric, nu contează cât de închisă poate să-i devină inima, îngerul este întotdeauna acolo, aşteptând cu încredere momentul când omul va începe să caute o apropiere mai mare de Dumnezeu.

El nu-ţi răneşte niciodată sufletul pentru a-ţi salva imaginea. El nu te îndeamnă să fii descurajat – tocmai pentru că îţi cunoaşte infinita comoară lăuntrică. Nu-ţi şopteşte niciodată că eşti neputincios, întrucât ştie că el – şi multe legiuni de îngeri – sunt mereu gata să vină în ajutorul celor care-l cer cu umilinţă şi credinţă. Nu te ameninţă că nu te va mai iubi din cauză că ai greşit; pentru el este evident că, atât timp cât vei exista separat, vei continua să greşeşti. Şi de altfel multe realizări minunate au fost obţinute “din greşeală”… El nu te va privi tolerant cum perseverezi în greşeală – aceasta riscă să devină o cale fără întoarcere. El nu te amăgeşte niciodată că meriţi iubire pentru că eşti “mai presus decât alţii”, căci ştie cu siguranţă că în această lume nici măcar un grăunte de nisip nu ar putea să existe fără iubirea Lui Dumnezeu. 

Dovezi de iubire pe care le primeşti de la tine însuţi atunci când te iubeşti cu adevărat sunt :  
A face pace cu tine însuţi, într-un mod plin de luciditate şi dragoste, este primul pas către veritabila cunoaştere de sine care aduce simultan la suprafaţă culmile cele mai sublime ale personalităţii, dar şi abisurile cele mai întunecate. Dacă nu te iubeşti cu adevărat, nu vei avea niciodată tăria să te priveşti în faţă, exact aşa cum eşti, OM – supus greşelii, tentaţiilor, căderilor, dar totodată capabil să oglindeşti în inima ta măreţia Totului.

Sunt convinsă că fiecare dintre voi ştiţi să vă chemaţi în ajutor îngerul păzitor atunci când aveţi nevoie de o protecţie specială, sau pur şi simplu la culcare, pentru a vă veghea somnul cu grijă, adresându-vă lui cu această rugaciune:

Înger, îngeraşul meu

Înger, îngeraşul meu,
ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna fii cu mine
şi mă învaţă să fac bine!
Eu sunt mic,
Tu fă-mă mare,
Eu sunt slab,
Tu fă-mă tare,
În tot locul mă-nsoţeste
şi de rele mă fereşte!
Doamne, îngeraşii tăi
fie păzitorii mei,
şi în zi şi în noapte,
până-n ceasul cel de moarte.
Amin!

Cu iubire şi lumină,

Daniela

Fulgii de nea

Te-ai gandit vreodata ce inseamna cu adevarat frumusetea? Cat de frumos cad fulgii de nea si cum ne farmeca cu sclipirea lor care iti lasa o urma atat de mica in inima.

 

Intotdeauna primii fulgi ma fac sa cred ca exista magie pe lume...ceva divin se intampla cand micii fulgi de nea ating pamantul...e parca ca si cand acesti primi fulgi nu sunt din zapada, ci din aripa ingerilor...si odata ce ei ating pamantul,automat il sfintesc.Incearca si lasa-i sa-ti atinga fata...da, te vor sfinti si pe tine!.Ai intins palma si s-au topit atatia fulgi si tot nu ai reusit sa stapanesti sentimentul care te cuprindea cu atata profunzime. Pret de cateva clipe, mi-am intors fata spre cer si am primit ninsoarea, asa cum un copil primeste prima imbratisare a mamei. Apoi am privit cum fulgii de nea se astern usor, asa cum o fac de mii de ani, prin bunavointa divina. Nu stiu de ce s-a intamplat acum, poate ca asa a fost sa fie, poate ca acum a fost momentul. Sa redescopar cat de infim, minunat si perfect este el-fulgul-si cu cata gratie calatoreste pe drumul sau spre nicaieri. Ati observat vreodata cat de frumos e un fulg de nea? Cu cata dragoste pentru detalii, cu cata acuratete l-a creat Dumnezeu? si cat de scurta ii este viata? Da, veti spune, dar asta este rostul lui: sa ne bucure si sa devina, alaturi de fratii lui in creatie, zapada. Si totusi…el nu se incapataneaza, nu se agata sa ramana undeva, suspendat in aer sau asezat pe pamant, nici nu se mareste de prea plinul creatiei sale…El exista pur si simplu. Poate ar trebui sa-i vedem lectia si sa ne-o insusim, sa ne bucuram ca ne este prieten si calatorim impreuna, sa-l privim cu iubire, macar din cand in cand…Am redescoperit, intr-o clipa de decembrie, primul fulg de nea. Ca parte din existenta, din viata, din calatorie…De cate ori ai inchis ochii ai vrut sa fi cineva si nu ai reusit decat sa faci sa curga o lacrima limpede izvorata din puritatea izvorului tau sufletesc. Cand ai pasit ai observat ca pasii tai erau atat de mici incat te simteai atat de firav si naiv in fata unei lumi atat de mare.Cand ai privit in sus ai ametit in dansul fulgilor de nea care erau mii de sperante, mii de dorinte, mii de fiinte..cadeau si se topeau pe fruntea ta ca o alinare.Te-ai simtit singur dar nu ai avut niciodata curajul sa spui ce vrei cu adevarat ai lasat lumea visului sa te stapaneasca si sa te dezamageasca deoarece pana la urma tot ce conteaza nu e ceea ce vrei ci ceea ce doresti cu adevarat.Poate te-ai intrebat de ce speranta e tot ce ai in suflet dar trebuie sa cauti mai adanc pentru a descoperi totul.

shared with LOVE by Ioana Bucur

 

Puterea rugăciunii

Este un început de săptămână minunat.

Vă ofer un clip care ilustrează perfect cât de important este să fim aproape de Dumnezeu.

Căutarea Tatălui se face în noi, iar El ne oferă mereu toate mijloacele de a duce la bun sfârșit, Căutarea.

Drumul de Lumină nu trece mereu prin canoanele bisericii, ci el șerpuiește adânc în sufletul nostru și doar de noi depinde să-l urmăm.

Puterea rugăciunii nu stă în cuvinte multe, ci în puritatea stării de rugăciune.

Puterea rugăciunii stă în calitate şi nu în cantitate.

sursa http://filedelumina.ro/

Lumina din noi

“ Sunt oameni care au pe chip o lumină. De parcă Dumnezeu s-ar fi coborât în sufletele lor, iar lumina aceea impalpabilă, imaterială, n-ar mai putea fi pusă sub obroc. Ochii lor sunt calzi, fără acea încrâncenare pe care o ghiceşti în privirea celor mai mulţi. Vorba e domoală, lipsită de patos, ei nu vor să convingă cu orice preţ. Ştiu că fiecare din noi putem să vedem lucrurile diferit. Ei nu vor să impună sau să se impună. Sunt umili, tăcuţi, gata să ofere mereu ceva din ei înşişi celorlalţi - o părticică din sufletul lor, o mâna de ajutor celor ce au nevoie. Sau pur şi simplu o privire blândă, o strângere de mâna, un cuvânt de încurajare. Sunt fericiţi că există şi că sunt parte din această lume, pe care o văd ca pe o încununare a creaţiei divine. Ei sunt "făcători de pace"- cearta, conflictul nu au loc în interiorul şi în exteriorul lor.

Sunt oameni care aduc în sufletele celorlalţi lumina. Ei nu sunt o categorie socială aparte. Există peste tot, neştiuţi, neobservaţi. Îi recunoşti după "dâra" pe care o lasă în urmă.

...Cum ar fi o lume în care toţi oamenii ar fi astfel? În care fiecare l-ar privi pe celălalt cu respect şi cu iubire, ca pe un adevărat frate? În care nu ar exista resentimente, ură, violenţă? În care fiecare ar încerca să-l înţeleagă pe celălalt şi să-l accepte, chiar diferit fiind? În care fiecare ar fi dispus să-i dea o mâna de ajutor celuilalt? Să-l trateze cel puţin ca pe un egal? Pe scurt, să-l iubească. Cum ar fi o asemenea lume? 

Dar... dacă n-am fi cu toţii atât de imperfecţi, atât de preocupaţi de propria noastră persoană, dacă am mai avea ochi şi pentru cei din jur, dacă n-am fi atât de duali, atât de buni şi de rai în acelaşi timp. Dacă am deveni mai conştienţi că nu totul se termină aici, pe acest pământ, că există un "dincolo" unde vom duce cu noi tot ce am "acumulat" aici - nu în plan material, însă. 

Poate... Într-o zi... Peste câteva mii de ani... O lume de copii, o lume de sfinţi... O lume în care sfinţenia nu va mai fi văzută ca o anomalie, în care fiecare va dori să facă ceva pentru binele general. Aspiraţia mai există încă în noi. Câţi n-am dori să redevenim o clipă copii, să mai gustăm o clipă din bucuria paradisului pierdut? Câţi n-am dori să trăim alături cu adevărat, să nu mai existe conflicte, războaie, într-o lume dominată de frumosul interior şi exterior? 

Frumuseţea vine din interior. Dacă vom reuşi să "acumulăm" în noi mai multă "bogăţie" de suflet, mai multă bucurie, mai multă pace, ea se va extinde şi în exteriorul nostru. Şi lumea întreaga va deveni o materializare a frumuseţii divine, o clipă din infinitul dumnezeirii.”

Pentru voi suflete îndumnezeite , care aduceţi lumina voastră în viaţa noastră… Vă iubesc atât de mult şi vă îmbrăţişez cu multă dragoste şi dor..

Daniela