Dacă aş fi bărbat, aş şti să iubesc o femeie. Şi, dacă n-aş şti, aş învăţa.

"Dacă aş fi bărbat, aş şti să iubesc o femeie. Şi, dacă n-aş şti, aş învăţa. Nu, nu mi-aş fi dorit să fiu bărbat. Îmi place să fiu femeie şi mă simt cu adevărat binecuvântată pentru asta. Ador echilibristica pe care o face o femeie pentru a fi: gingaşă şi puternică în acelaşi timp, sexy dar şi greu de abordat, cuminte dar şi tentant de obraznică, copilă mofturoasă dar şi amantă sălbatică…

Ador toate stările şi emoţiile prin care trece o femeie, ador capacitatea ei de a oferi iubire până la cer şi înapoi, iubesc dăruirea ei uneori până la imposibil, dar şi puterea de a spune stop atunci când nu se mai simte dorită, curajul de a-şi pune în bagaj o inima zdrobită şi a pleca, deşi toate celulele ei îi cer să rămână.

Dacă aş fi bărbat, aş şti că cei care câştigă inima unei femei, sunt aceia care au învăţat că ea are nevoie de răbdare, protecţie şi tandreţe.

Aş şti că banii, puterea şi virilitatea pot cel mult incita o femeie pentru un anumit timp dar, în niciun caz nu o pot ţine veşnic acolo. Aş şti că nu este suficient să îi ofer tot, dacă nu aş avea înţelepciunea să pricep că ea are nevoie de cineva care să o asculte şi să o înţeleagă, cu toate că uneori nu se înţelege nici singură.

Dacă aş fi bărbat, nu mi-aş pune veşnica întrebare: “Da’ de ce a plecat? Nu-i lipsea nimic!”. M-aş gândi dacă am ştiut să o ascult, să o mângâi, să o înţeleg. M-aş gândi dacă am preţuit-o aşa cum merita, m-aş gândi de câte ori mi-am făcut timp să-i ascult sufletul zbuciumat, de câte ori am întrebat-o dacă este fericită, de câte ori i-am sărutat mâinile obosite cu care găteşte, spală şi mângâie.

Dacă aş fi bărbat, aş şti că nu este suficientă “bărbăţia” mea pentru a o ţine alături vreme de o viaţă. Aş şti că o femeie ar renunţa mai degrabă la un bărbat viril şi grăbit, decât la unul care ştie cum să iubească, să mângâie, să ofere, să îi dea încredere în ea, care să o facă să se simtă frumoasă şi preţuită. Pentru că, oricât de viril ar fi un bărbat, dacă aceasta este singura lui calitate, va pierde cu succes în faţa bărbatului deştept.

O Femeie are nevoie de un Bărbat. Ea are atât de multă dragoste de oferit, încât n-ar putea să trăiască singură...dar, chiar şi îndrăgostită fiind, nu va rămâne alături de un bărbat care nu va şti cum să primească şi să ofere iubire.

Nu va rămâne lângă un bărbat care uită să o facă să se simtă femeie, care nu ştie cum să-i ofere timp şi atenţie. Nu va rămâne lângă un bărbat care “nu o mai vede”.

Femeile au nevoie de Bărbaţi, aşa cum şi Bărbaţii au nevoie de Femei. Bucăţi imperfecte, care prin iubire construiesc un perfect.

Dar, orice iubire neîngrijită poate muri, aşa cum “în lipsa apei, orice floare se ofileşte”.

O femeie cu demnitate nu va aștepta și nu va implora dragostea unui om nehotărât!

Mereu am crezut că așteptarea cuiva este dovada iubirii. Dar când dragostea ta constă doar în așteptare, știi că acesta nu este calea corectă.

Tot ceea ce faci este să aștepți. Aștepți să se răzgândească. Aștepți să se comporte ca un om. Aștepți să își revină în fire. Aștepți când își dă seama că și el te iubește, că este speriat. Aștepți momentul potrivit. Aștepți un miracol. Și te-ai săturat să aștepți.

Singurul lucru pe care îl primești de la așteptarea ta este timpul pierdut. Poate dura câteva luni sau chiar ani până să realizezi că aștepți pe cineva care nu va veni niciodată. Cineva care nu vrea să fie așteptat.

Există oameni care te fac să aștepți și sunt cei pe care tu însuți alegi să îi aștepți. Cei care te fac să aștepți sunt manipulatori narcisiști care pur și simplu își explorează opțiunile ținându-te aproape. Îți dau suficient pentru a te ține legat, dar nu prea mult. Și te obișnuiești cu asta, te mulțumești cu firimiturile atenției lor.

Și sunt cei pe care îi alegi să-i aștepți. Și te doare cel mai mult, pentru că în această așteptare, te rănești. Este în întregime decizia ta să înduri și să speri.

Dacă a plecat, decizi să așteptați să se întoarcă. Speri că se va răzgândi și va înțelege că ar trebui să fie alături de tine. Sau poate că nu a fost niciodată cu tine, dar speri că poate într-o zi te va observa. L-ai pus pe un piedestal fără motiv și nici măcar nu știe despre asta. Este posibil să nu fii sigur de ceea ce aștepți. Ți-e teamă că nu se va întâmpla niciodată, dar nu vrei să renunți la sentiment.

Adevărul este că, dacă te-ar merita, nu te-ar face să aștepți. Nu te-ar lăsa să te întrebi despre sentimentele lui. Le-ar arăta deschis. Nu ar trebui să-i cereți atenția – ar fi acordat-o el însuși.

Totul se rezumă la tine. Trebuie să te iubești și să te respecți suficient pentru a nu aștepta pe nimeni sau nimic. Ar trebui să fii mai bine singur decât să pierzi timpul cu cineva care poate să nu vină niciodată.

Doar tu îți poți controla viața. Totul e în mâinile tale. Decizi să aștepți. În adâncul sufletului, știi că nu merită să aștepți, că este puțin probabil să se schimbe ceva. De asemenea, poți decide să renunți. Să alegi să nu aștepți. Să mergi mai departe.

Iubirea nu te face să aștepți. Iubirea izbucnește ca o tornadă și te dă jos din picioare: nu îți cere să stai și să aștepți.

sursa: https://estiminunata.ro/

Caută pe cineva cu care poți construi. Cineva cu care poți fi vulnerabil. Cineva cu care poți fi cea mai urâtă persoană și totuși să fii acceptată.

Eşti speriat!

Sunt prea mulți oameni în ziua de azi și în vârstă care își fac griji să găsească persoana perfectă. Cauți la nesfârșit, vei încerca să cunoști oameni noi, îți asumi riscuri, totuși ai fost rănit de atâtea ori încât nu mai lași pe nimeni să intre.

Ți-e frică de eșecuri și dezamăgiri. Ți-e frică de minciuni și înșelăciune. Cine este real și cine nu. Te îndoiești. Îți pui întrebări.

Îi alegi pe toți cei pe care îi întâlnești, încercând să amesteci și să potrivești piese care ți-au plăcut despre oamenii anteriori pe care i-ai umplut și cu care ți-ai împărțit viața, dar nu ai putut niciodată să umpli pe deplin acel gol pe care îl dorești!

Pui prea multă speranță, credință și povară asupra tuturor celor pe care îi întâlnești pentru că ești atât de dornic să găsești acea persoană fără cusur, căutând permanent acea persoană care îți va aduce viața într-un fel de culminare semnificativă care nu există.

Ceea ce mulți oameni nu înțeleg este că dragostea adevărată nu va fi la prima vedere. Nici măcar nu va fi la prima impresie. Orele suplimentare sunt construite. Din ambele părți, cu defecte. Din cea mai adâncă traumă și din cele mai fericite momente. Din eșecurile și lecțiile ambilor oameni.

Defectele care te fac ceea ce ești, momentele prin care ai trecut, cu bune și rele, din bune și mai rele, de jos până sus. Toți au locul lor în timp. În vindecare. În mișcare înainte. În reconstrucție, atât împreună cât și singuri.

Oamenii continuă să tranzacționeze în valoare reală pentru lucruri pe care le consideră ușor de înlocuit. Este o iluzie. Promisiunea de mai bine este o iluzie. Este cea mai mare minciună care există. Mai bine este cu locul în care te afli în viața ta și drumul tău de vindecare.

Bătăliile dure sunt cele în care cele mai adânci legături sunt create una cu cealaltă.

Suferind ca unul, ca echipă, ca întreg, ca unitate, sau ca o singură entitate. Aici se formează adevărata legătură.

Fundația ta se va fărâmița de nenumărate ori dacă cărămida și mortarul sunt formate din încercările și erorile tale combinate, care de fapt nu există.

Contactul fizic și promisiunile deșarte, promisiunile făurite din iluziile grandorii te vor duce doar până acum, înainte ca lipsa ta de fundație să te facă să te prăbușești în tine în timp, din nou.

Nu îți fie frică de a clădi. Nu te teme de durere. Acceptă neajunsurile. Acceptă frigul. Îmbrățișează viața. Odată ce ai făcut-o, poți sta deoparte și să te minunezi de eșecuri și pierderi, împreună! Fără ele, cum am putea ști vreodată cât de recunoscători ar trebui să fim pentru acest mister pe care îl numim viață?

Adevărata vulnerabilitate sub forma imaginii tale în oglindă este locul unde o vei găsi!

Îndrăgostește-te de tine și vei găsi această persoană. Cea mai adevărată reflexie a ta. Nu căuta pe cineva cu care să fii perfect. Caută pe cineva cu care poți construi. Cineva cu care poți fi vulnerabil. Cineva cu care poți fi cea mai urâtă persoană și totuși să fii acceptată!

Urmează-mi sfatul și găsește pe cineva alături de care să crești cu adevărat până în punctul în care devii în prezența lui, și te simți ca și cum ai fi în sfârșit acasă!

~ text original de Cody Bret

traducere facebook

Motto: "Cand te opresti sa alergi dupa lucrurile gresite, le dai lucrurilor bune sansa de a te gasi"

Sfaturile pe care vreau sa le impartasesc cu voi astazi mi s-au parut extraordinare. Autorii lor sunt de parere ca nimeni nu se poate intoarce in timp si sa o ia de la inceput, dar oricine poate incepe (chiar de astazi) sa creeze un alt final. Totusi, pentru a putea demara acest proces de transformare, trebuie sa nu mai facem lucrurile care ne trag inapoi.

Nu mai petrece timp cu persoanele nepotrivite. Viata este prea scurta pentru a o petrece cu oameni care nu merita. Daca cineva te vrea in viata lui, iti va face loc in ea, nu trebuie sa te bati tu pentru un loc acolo. Niciodata, dar niciodata, nu incerca sa te bagi cu forta in sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe care o ai. Aminteste-ti mereu ca prieteni adevarati nu-ti sunt cei ce sunt langa tine cand esti fericit, ci cei care iti sunt aproape cand ti-e cel mai greu.

Nu mai fugi de probleme. Infrunta-le cu capul sus. Nu, nu va fi usor. Nu este nicio persoana in lume care poate depasi fara greseala toate complicatiile cu care viata ne pune fata in fata. Nu suntem facuti sa rezolvam instant toate probleme aparute. Nu asa am fost creati. De fapt, am fost creati sa ne suparam, sa ne intristam, sa fim raniti, sa ne impiedicam si sa cadem. Pentru ca tocmai asta este intregul scop al vietii - sa ne infruntam problemele, sa invatam din ele, sa ne adaptam si sa le rezolvam in timp. Asta e, in cele din urma, modul in care devenim persoanele care suntem.

Nu te mai minti. Poti minti pe oricine din lumea intreaga, insa nu te poti pacali pe tine.Vietile ni se imbunatatesc numai cand acceptam provocarile care ne apar in cale. Iar cea mai dificila dintre provocari este aceea de a fi sinceri cu noi insine.

Nu-ti pune la nesfarsit nevoile la finalul propriei liste de prioritati. Cel mai dureros lucru este sa te pierzi, pe tine ca persoana, atunci cand iubesti pe cineva prea mult. Si sa uiti ca si tu esti special. Da, ajuta-i pe ceilalti, dar ajuta-te si pe tine. Daca exista vreodata vreun moment perfect pentru a-ti urma visul sau pentru a face ceva care conteaza pentru tine, acel moment e acum.

Nu mai incerca sa fii ceea ce nu esti. Una dintre cele mai mari provocari in viata este sa sa fii tu insuti intr-o lume care incearca sa te faca precum toti ceilalti. Cineva va fi intotdeauna mai frumos ca tine, mai destept sau mai tanar, insa nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba ca oamenii sa te placa. Fii tu insuti si oamenii potriviti te vor iubi pe tine, cel adevarat.

Nu mai tine cu dintii de trecut. Nu vei putea incepe urmatorul capitol din viata ta, daca vei continua sa il citesti pe ultimul.

Nu iti mai fie frica sa gresesti. Facand ceva si obtinand un rezultat gresit este mai productiv decat sa nu faci nimic. Orice reusita are o urma de esec in spatele ei si orice esec te conduce spre succes. Vei ajunge sa regreti mai mult lucrurile pe care nu le-ai facut decat pe cele pe care le-ai facut.

Nu te mai mustra pentru greselile vechi. Putem iubi persoanele nepotrivite si putem plange pentru lucrurile gresite, insa, indiferent ce intorsatura ia viata, un lucru este sigur: greselile ne ajuta sa gasim acele persoane si acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toti gresim, toti ne zbatem si chiar toti regretam anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ti se intampla, bun sau rau, te pregateste pentru un moment care urmeaza sa vina.

Nu mai incerca sa iti cumperi fericirea. Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevarul este ca lucrurile care ne aduc cu adevarat fericirea sunt gratuite – dragostea, rasul, prietenia... Completati voi lista mai departe.

Nu mai astepta fericirea de la ceilalti. Daca nu esti multumit cu tine, asa cum esti, nu vei fi fericit nici in relatii cu alte persoane. Trebuie sa-ti creezi stabilitate si fericire in propria viata inainte de a o impartasi cu altcineva.

Nu mai trai in gol, gandindu-te si razgandindu-te. Nu mai analiza asa de mult la fiecare situatie caci vei crea probleme care nu nici macar nu existau. Evalueaza situatia si actioneaza. Nu poti schimba lucrurile cu care refuzi sa te confrunti. Progresul implica riscuri. Punct! Ca sa marchezi un gol, trebuie ca intai sa dai drumul la minge.

Nu te mai gandi ca nu esti pregatit. Nimeni nu se simte niciodata 100% pregatit cand apare o noua sansa. Pentru ca cele mai multe oportunitati din viata ne forteaza sa trecem dincolo de zona noastra de confort. In orice situatie, ne vom simti intai insufiecient pregatiti. Dar asta tine de procesul de invatare, nu-i asa?

Nu te mai implica in relatii din motive gresite. Relatiile trebuie alese intelept. Este mai bine sa fii singur decat intr-o companie neplacuta. Nu trebuie sa te grabesti. Daca trebuie sa se intample, se va intampla – la timpul potrivit, cu persoane potrivita si din motivele corecte. Indragosteste-te pentru ca asa simti, nu pentru ca te simti singur.

Nu mai respinge relatii noi doar pentru ca cele vechi nu au mers. Vei invata ca in viata oamenii pe care-i intalnesti, ii intalnesti cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor invata cate ceva. Dar, cel mai important, vor fi si cativa care vor scoate la iveala tot ce-i mai bun din tine.

Nu mai concura cu toti ceilalti din jurul tau. Nu te mai gandi la ce fac ceilalti mai bine decat tine. Concentreaza-te sa iti bati propriile recorduri zilnic. Succesul este pana la urma o lupta doar intre tine si propria-ti persoana.

Nu mai fi invidios pe ceilalti. Invidia inseamna sa numeri toate harurile cu care au fost daruiti altii, in loc sa te uiti la tine si la ce ai primit tu. Intreaba-te urmatorul lucru: "Ce am eu si toata lumea isi doreste?".

Nu te mai plange si nu iti mai plange de mila. Surprizele neplacute cu care viata te pune fata in fata nu fac decat sa iti netezeasca calea in directia care era menita pentru tine. Poate nu intelegi si nu vezi asta in momentul in care lucrurile rele se petrec si poate iti va fi greu. Dar reflecta si la celelalte lucruri negative care ti s-au intamplat in trecut. Vei observa destul de des ca fiecare dintre ele te-a condus intr-un loc mai bun, catre o persoana mai buna, la o stare de spirit minunata sau o situatie fericita. Asa ca zambeste! Lasa-i pe toti sa vada ca astazi esti mult mai puternic decat erai ieri. Si astfel vei fi.

Nu mai tine suparari. Nu iti trai viata cu ura in suflet. Vei ajunge sa te ranesti mai mult pe tine decat pe oamenii pe care ii urasti. Iertarea nu inseamna "Ceea ce mi-ai facut este in regula", ci iertarea inseamna " Nu o sa te las sa imi strici fericirea pentru totdeauna". Iertarea este raspunsul… Renunta la ranchiuna, gaseste-ti pacea si elibereaza-te. Si, nu uita, iertarea nu este numai pentru alte persoane, este si pentru tine. Atunci cand este nevoie, iarta-te si pe tine, mergi mai departe si incearca sa te descurci mai bine data viitoare.

Nu ii mai lasa pe ceilalti sa te aduca la nivelul lor. Refuza sa iti cobori standardele doar pentru a-i multumi pe cei care refuza sa si le ridice pe ale lor.

Nu iti mai pierde timpul dand explicatii si scuzandu-te la nesfarsit pentru greseli. Prietenii tai nu au nevoie de asta, iar dusmanii tai oricum nu vor crede. Doar fa ceea ce simti ca este corect.

Nu mai trece cu vederea frumusetea bucuriilor marunte. Bucura-te de lucrurile marunte pentru ca intr-o zi te vei uita inapoi si vei descoperi ca ele erau de fapt lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viata ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut razand cu cei care conteaza pentru tine.

Nu mai incerca sa faci lucrurile perfect. Societatea nu premiaza perfectionistii, ci ii recompenseaza pe cei care duc lucrurile la bun sfarsit.

Nu mai alege calea usoara. Viata nu e usoara, mai ales atunci cand planuiesti sa obtii ceva care sa merite. Nu alege calea usoara care sa te duca acolo. Realizeaza ceva extraordinar.

Nu te mai purta ca si cum toate lucrurile sunt minunate, atunci cand nu sunt. Este in regula sa te impiedici din cand in cand . Nu trebuie sa te prefaci sau sa demonstrezi mereu ca esti puternic. Nu ar trebui sa fii preocupat nici de ceea ce cred ceilalti - plangi, daca simti nevoia - este sanatos sa iti versi lacrimile. Cu cat mai curand vei face asta, cu atat mai repede vei fi pregatit sa zambesti din nou.

Nu ii mai invinui pe altii pentru necazurile tale. Iti vei realiza visele in masura in care iti vei asuma responsabilitatea pentru viata ta. Cand ii invinuiesti pe altii pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor parti din viata ta.

Nu iti mai face atatea griji. Grijile nu vor face ca ziua de maine sa fie mai putin grea, dar sigur vor face ca ziua de astazi sa fie mai putin vesela. Pentru a afla daca merita sa te ingrijorezi pentru o situatie intreba-te urmatorul lucru: "Va mai conta situatia asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?" Daca raspunsul este nu, e clar ca iti faci griji inutil.

Nu te mai concentra pe ce NU vrei sa se intample. Concentreaza-te pe ce iti doresti sa se petreaca. Gandirea pozitiva este ingredientul de baza al oricarei povesti de succes. Daca te trezesti in fiecare dimineata gandindu-te ca ceva minunat ti se va intampla in ziua respectiva si esti putin atent, vei observa destul de des ca ai avut dreptate.

Nu mai fi nerecunoscator. Oricat de buna sau grea a fost pana in acel moment, trezeste-te dimineata si fii multumit ca traiesti. Cineva, undeva se lupta cu disperare sa traiasca. In loc sa te gandesti la ceea ce iti lipseste, gandeste-te la ceea ce ai tu si le lipseste altora.

Sursa http://www.avocatnet.ro

Iubirea nu umilește.Iubirea potolește furtunile. Iubirea nu ceartă. Iubirea nu reproșează!

Cred în Iubire.

Deoarece, iubirea a fost salvarea mea. Din Iubire încă mai trăiesc. Din iubire încerc să iert.

Din iubire vreau să fac Pace cu cei cu care eram în război. Iubirea e acea luminiță din capătul tunelului. Te duci spre ea, iar dincolo de acea licărire se expune libertatea cerului. Tot cine ești și nu ai știut.

Din neiubire lovim, jignim, îmbrâncim.

Suntem furioși din cauza durerii. Acea presiune din dreptul pieptului, ia forma cuvintelor urâte, a palmelor, a pumnilor. Însă, dacă cuprindem, pupăm, validăm. Presiunea dispare. Durerea se evaporă. Pentru că, iubirea vindecă. Iubirea nu umilește. Iubirea nu are nevoie de dovezi. Ea se simte. O trăiești. Iubirea nu cere nimic în schimb. Ea sta în dreptul inimii și este gata să triumfe, să se răsfrângă când lacrimile devin amare. Iubirea potolește furtunile. Iubirea nu ceartă. Iubirea nu reproșează.

Un adult agresiv, ascunde copilul neiubit.

Copilul îmbrâncit. Copilul căruia i s-a spus că e prost, debil, urât, incapabil. Copilul care a adormit în întuneric plângând. Copilul care știe cum pișcă nuiaua de alun și i s-a spus că unde dă tata – crește. Copilul care se simțea vinovat atunci când mama cu tata se certau. Copilul care se credea nu destul de bun, pentru că nu a luat notă bună la matematică. Copilul căruia i s-au dat lucruri materiale. Însă, mai puține emoții. Mai puține amintiri. Puține îmbrățișări. Puțini de „Noapte bună” și „Te iubesc”.

Și, a crescut Durerea. S-a transformat într-un hău. Ecoul Neiubirii.

Simțim că tânjim după ceva sublim și inexplicabil. Nu știm după ce și cum arată. Nu putem explica anumite comportamente care ne fac rău nouă și totodată le provoacă durere și celor din viața noastră. Suferim. Ne credem blestemați. Învinovățim pe ceilalți și căutăm răspunsuri în stele. Răspunsul e în noi. În rănile noastre. În fricile și secretele pe care le ținem bine ascunse. Un om neiubit nu se poate simți fericit, împlinit în viață. Iubirea ne dă aripi și simțindu-ne iubiți putem trece peste orice greutăți. Un copil neiubit, nu va ști cum să se iubească, cum să dăruiască iubire. Acest copil, la maturitate, va renunța la sine, implicându-se în relații care îl va obliga să uite de necesitățile sale, doar ca să fie măcar un pic iubit.

Din Neiubire este atâta suferință!

sursa: https://destainuirilemariei.com/

Motivul pentru care continui să iubești o persoană care îți face viața grea…

Se numește tulburare de personalitate narcisică, tocmai am ieșit dintr-o astfel de relație... cu răni sufletești destul de serioase!

De câte ori nu am auzit pe cineva apropiat povestindu-ne cu durere în suflet despre necazurile din relația sa? Să ne prezinte un partener(ă) care, pe de o parte, sună în fiecare zi, iar pe de altă parte, dispare timp de o săptămână?

Unul este alături de celălalt și îi acoperă toate nevoile, dar, în același timp, este complet indiferent(ă) la ceea ce i se întâmplă. Rece și fierbinte în același timp, aproape și departe, în interiorul și în afara relației.

Rezultatul îl vedem în fața noastră în fiecare zi.

O persoană tristă de opt ori din zece. O persoană care suferă în permanență, care rămâne descoperită, despre care toți cei din jur cred că și-a pierdut mințile și orice urmă de demnitate dar care, din păcate, încă mai rămâne în relație!

Și viața continuă și lucrurile se schimbă, dar doar pentru o vreme. Pentru o zi sau două, vedem această persoană că se descurcă mai bine și apoi ajunge în același punct de cotitură. Și întrebarea este aceasta: de ce nu mergi mai departe și preferi să rămâi în aceeași relație după atâta suferință?

Răspunsurile sunt aproape întotdeauna aceleași.

„Pentru că îl/o iubesc”, „pentru că în adâncul sufletului meu cred că mă iubește la fel de mult ca mine”, „pentru că sunt sigur(ă) că mă iubește dar nu știe să arate”, etc. Dar cum poți iubi o persoană care îți face viața dificilă? Ce nu poate concepe biata ta minte?

Nu poți să accepți că o persoană nu va mai fi cu tine, când, de fapt, acea persoană nu este astăzi aici! Preferi să crezi că îți va da stelele de pe cer poimâine, dar nu îți dă o simplă îmbrățișare chiar acum!

Nu poți spera la un basm care este la kilometri distanță de realitate!

Recunoaste. Unul este motivul care nu te lasă să spui “nu” unei relații care te chinuie și “da” unei vieți pe care o meriți, este stima ta de sine scăzută. Cea care te ține captiv(ă) într-o relație care practic te ucide încet. Te deprimă și te slăbește, zi de zi.

Ți-e teamă de respingere și abandon dar le experimentezi în fiecare zi. Te temi de necunoscut, de ziua de mâine, în timp ce, fiind în relație, experimentezi aceeași anxietate sau chiar mai mare, neștiind dacă a doua zi dimineață va mai fi alături de tine, dacă vei primi un telefon de la el/ea sau dacă va pleca pentru două zile, fără să vorbească cu tine.

Țipi în mod constant și te plângi de comportamentul lui/ei rău, dar nu faci nimic pentru a-l schimba. Chiar crezi că nu meriți mai bine? Răspunsul tău este “nu”? Pentru că dacă ai crede că ceea ce meriți este departe de ceea ce ai, deja ai fi căutat binele. L-ai fi găsit deja și l-ai fi revendicat.

Dar tu tot rămâi acolo. Poate pentru că maltratarea și comportamentul rău pe care îl primești a devenit acum un obicei. A devenit o rutină pe care nu vrei să o deranjezi, pe care ți-e frică să o schimbi, tocmai pentru că te temi de necunoscut.

Nici nu ți-ai dat seama că de ceea ce îți este frică, deja trăiești! Pur și simplu refuzi să-l vezi.

Deci, ai tot dreptul să alegi să rămâi. Ai tot dreptul să te rănești și să te umilești. Dar încetează să plângi și să te mai plângi. Nu te mai plânge că nu ești bun(ă) în această relație și, în sfârșit, încetează să-i amețești pe cei din jur.

Ești o persoană liberă, ai alegerile tale și una dintre ele este relația ta. Deci, susține-ți alegerile făcute, deoarece sunt ale tale. Până la urmă, tu ești cel/cea care te subestimezi, jucând rolul victimei. Doar că acest rol, nu ți se potrivește și îl iei des în viața ta.

Totuși, dacă ceva din ceea ce ai citit te-a atins chiar și puțin, dacă chiar crezi că meriți ceva mai bun, să știi că niciodată nu este prea târziu. Tot ce trebuie să faci este să te ridici și să acționezi! Ia-ți viața în mâini și ia-o de la capăt. Repornește. Începe să ai grijă de tine.

Sunt aproape sigur că oamenii care rămân blocați în astfel de relații nu își iau timp pentru ei înșiși.

Nu îi acordă prea multă atenție propriei persoane, tocmai pentru că acordă toată atenția sa pentru a-i oferi bucurie celuilalt, astfel încât să-i demonstreze constant că merită să rămână alături de el/ea. Așa că, acordă-ți toată atenția, așa cum i-ai acordat-o de atâta timp persoanei care nu a apreciat-o. Și imediat vei vedea că totul se schimbă.

Vei vedea zâmbetul formându-se din nou pe chipul tău și cheful de viață revenind la tine. Dacă nu ai grijă de tine, nimeni altcineva nu o va face.

Sinele tău te va răsplăti imediat.

Încrederea ta va crește. Te vei simți puternic(ă) și, poate, pentru prima dată, fericit(ă). Pentru că doar vei avea grijă de tine. Meriți să fii îngrijit(ă) de tine mai mult decât oricine altcineva.

Oferă-i dragoste acelui copil mic din tine, care are atâta nevoie de ea. Și atunci vei vedea că se întâmplă ceva magic. Îi vei vedea îmbrățișarea devenind uriașă. Atât de mult, încât te vei putea cocoța în ea.

Atunci, cu siguranță, nu va mai fi nevoie să plătești pentru îmbrățișări, sau să cerșești dragoste și mângâieri. Ți-ai oferit ceea ce trebuia să fie umplut și, ca persoană matură și plină, vei atrage un/o partener(ă) similar(ă) în viața ta.

Pe cineva căreia nu-i vei cere să-ți umple golurile, nici el/ea nu îți va cere să i le umpli pe ale lui/ei, ci veți fi oameni plini și compleți, vă veți oferi unii altora bucăți frumoase din voi.

Asta merită fiecare dintre noi și asta trebuie să avem în viața noastră. Și eu, și tu și noi toți.

Cineva este gata să ți le ofere. Rămâi cu ochii deschiși să-i întâlnești pe ai celuilalt. 

Un înțelept a scris undeva că relațiile trebuie să curgă fără efort de ambele părți. Dacă trebuie să le împingem iar și iar, să ne blocăm, să le împingem din nou și să le dăm din cale, mai bine să le așezăm la înălțimea unei stânci, unde doar acolo este sigur că se vor rostogoli confortabil.

Probabil, pentru că acolo le este locul. Pe stâncă! Împreună cu orice altceva inutil din viața noastră.

sursa: https://www.chrisoliver.ro/

Jocurile minții: cum se joacă o persoană cu mintea mea?

Dragii mei, din păcate am experimentat pe propria piele o astfel de relație cu un astfel de om, în care am crezut, în fața căruia mi-am deschis sufletul într-un moment vulnerabil al vieții mele de după decesul soțului meu. Am iubit un astfel de om, incredibil! Am reușit cu ajutorul Bunului Dumnezeu să mă salvez! Gata, STOP JOC!

Urmăriți cu atenție acest videoclip și aveți grijă cui dați voie în viața voastră! 

Cu iubire și lumină, 

Daniela.

 

Când ajungi să fii victima unui abuz... fizic, emoţional sau spiritual!

Imaginea despre sine a unei persoane care a fost abuzată mult timp este una foarte diferită de identitatea ei reală. La întrebarea:" dar tu nu ai văzut cum este persoana asta, de ce ai stat?" Răspunsul este:" Am văzut, doar că încrederea în mine şi identitatea mea au fost anulate şi rescrise de abuzator drept aparţinând lui. Eu depind de ce îmi spune omul ăsta despre mine, că sunt şi că pot face". Abuzatorul poate fi un părinte, un partener, un prieten sau o rudă: orice persoană care te umileşte, batjocoreşte, manipulează sau te loveşte (fizic, emoţional sau spiritual), în repetate rânduri, conştient că îţi face rău.

Dacă am fi o mică insectă ca să putem auzi cum li se vorbeşte victimelor, dacă am putea să ne teleportăm acolo, în momentul în care abuzul izbucneşte, poate am pricepe de ce victimelor le este atât de dificil, şi în unele cazuri chiar imposibil, să plece.

Pentru că uneori victima îl iubeşte pe agresor(iubire care s-a transformat deja în dependenţă emoţională) şi orice îi spune el, victima tot caută un motiv să rămână. Victima unui abuz nu mai judecă de pe o poziţie de obiectivitate, ca să poată sancţiona abuzul, ci îl vede drept parte din conexiunea ei cu abuzatorul. Când abuzatorul este şi o persoană manipulatoare şi extrem de toxică, dependența este mai mare, disperarea de a obţine aprobarea lui devine drogul tău preferat. Abuzatorul este din ce în ce mai rău, tu te străduieşti din ce în ce mai mult să obţii ceva bun de la el: un cuvânt, o mângâiere, iertarea lui.

Victima are nevoie de întreruperea legăturii cu abuzatorul măcar câteva zile, ca să poată să vadă exact unde se află şi foarte important, victima trebuie să primească susţinere de undeva. Fie că vorbim de un terapeut, un prieten, un membru din familie, victima trebuie să se poată baza pe cineva în procesul de reconstrucţie a identităţii sale.

Victima care pleacă din abuz o ia de la zero, are nevoie să renască din tot ce a fost distrus: abuzatorii te anulează ca emoție, te ameţesc ca gândire raţională cu jocurile lor, şi te fac dependent la nivel energetic de toxicitatea lor unică. Te mai abuzează cineva aşa cum o face abuzatorul tău preferat? Nuu...cum. Aşa că da, viața aceasta este un examen dur al propriei voinţe: dacă nu eşti bine centrat în sinele tău, mereu va veni altcineva să îţi spună cine eşti şi cum ar trebui să fii. Uneori, acest cineva este un om care suferă de o boală mintală, şi dacă te iei după el, ajungi în situația lui.

de Ana Maria Ducuță

Pentru că destinul ne aduce aproape de unii oameni și apoi ne ia departe…

În această călătorie uimitoare numită viață, întâlnim mulți oameni. Dar, uneori, găsim pe cineva cu care ne potrivim instantaneu. Acel sentiment care curge prin noi odată ce formăm o astfel de relație, este imposibil de descris. Oamenii spun adesea că trebuie să simți asta înainte de a putea încerca să o descrii.

Dar, în timp ce mulți se întreabă cum este posibil să se potrivească cu un străin în câteva secunde, îmi place să cred că aceasta este opera destinului.

Gandeste-te la asta.

Tot ceea ce ni se întâmplă acum este exact ceea ce avem nevoie acum. Oamenii pe care îi întâlnim sunt cei de care avem nevoie acum. Cei de la care trebuie să învățăm. Experiențele pe care le atragem sunt cele prin care trebuie să trecem, pentru a învăța cele mai importante lecții ale vieții și pentru a evolua în ființe mai conștiente.

Universul funcționează în moduri misterioase. Oprește-te din ceea ce faci și uită-te înapoi la viața ta. Dacă nu ar fi anumite persoane și experiențe, nu ai fi persoana care ești astăzi. Probabil ai fi o versiune diferită a ta.

Oricât de mult ai refuza să crezi, fiecare persoană care vine în viața ta are un scop anume.

Există un motiv pentru care suntem atrași de anumiți oameni. Există un motiv pentru care ne îndrăgostim de anumite persoane deși toată lumea ne spune că nu ar trebui.

Pentru că, atunci când te gândești la viața ta, vei vedea că toate relațiile, indiferent dacă sunt încă menținute sau dacă s-au încheiat, te-au învățat ceva. Ți-au modelat inima, ți-au deschis ochii și ți-au lărgit orizonturile. Te-au făcut o persoană mai puternică, mai înțeleaptă și mai curajoasă.

Partea tristă este că nu suntem întotdeauna suficient de puternici pentru a accepta faptul că unii oameni nu sunt meniți să rămână în viața noastră pentru totdeauna. Cei mai mulți dintre noi ne îndrăgostim foarte ușor, așa că atunci când realizăm că persoana pe care am crezut-o „pentru totdeauna” a fost doar ceva efemer, ne prăbușim.

Suntem supărați, frustrați și disperați. Nu mai sperăm la iubire și ne învinovățim pentru că ne lăsăm emoțiile să ne învingă. Nu înțelegem de ce soarta ne poate îndepărta de niște oameni atât de uimitori din viața noastră.

Dar dacă acesta era singurul lor scop? Te-ai gândit la asta?

Poate că singurul rol pe care l-au avut acești oameni în viața ta, a fost să te învețe cum să renunți la trecutul tău și să accepți faptul că totul în viață este efemer. Poate că motivul pentru care au intrat în viața ta, în primul rând, a fost pentru a te ajuta să înțelegi că nu ar trebui să iei nimic de bun.

Poate soarta te-a adus la ei pentru că, în acel moment, erau singurii de care aveai nevoie. Poate că au fost trimiși să te ajute să te schimbi, să-ți vindece rănile, iar când va veni timpul… vor pleca, pentru că nu mai ai nevoie de ei.

Poate că au fost ca o punte către altceva în viață. Oricare ar fi fost scopul lor, ai întreaga ta viață să-l descoperi.

sursa: https://www.chrisoliver.ro/

Dacă nu te mai iubește? Învață să pierzi și retrage-te cu demnitate.

Cine și-ar imagina că, într-o zi, persoana iubită ne dă vestea proastă că nu ne mai iubește? Nimeni nu este pregătit pentru un astfel de scenariu. Mai mult, mintea noastră refuză să ia în considerare semnele tot mai dese. Mai degrabă preferăm să credem că totul se datorează imaginației noastre.

În cele din urmă vine ziua, când partenerul îți comunică pe un ton și cu o privire total necunoscute, că nu te mai iubește, că nu mai vrea să fiți împreună.

Mai întâi, vă lăsați pradă întrebărilor prostești de genul „ Te-ai gândit bine? Nu vrei să mergem să cerem ajutor? Ai pe altul/alta? Nu vrei să te mai gândești un pic? Etc etc”.

Dar răspunsul de respingere vine imediat ca un duș rece. Există oare ceva mai chinuitor decât siguranța celor care ne părăsesc?

Apare întrebare: „de ce nu te mai iubește?” Cele mai importante posibilități de răspuns:

1. există o altă persoană,

2. dorește să se reinventeze și are nevoie să fie singur

3. pur și simplu sentimentele s-au stins.

În cele din urmă, apare o forță necunoscută ce te face să crezi că o schimbare radicală, te va ajuta să-ți recâștigi dragostea pierdută. Și treci imediat la siluirea eu-lui tău în speranța că „mâine se va răzgândi”. Este minunat că ai slăbit și cinci kilograme! Dar el rămâne ferm în decizia sa. Și tu continui să refuzi să vezi realitatea. Cu fiecare încercare, te umilești și respingerea se confirmă. Uneori în numele dragostei facem acțiuni ridicole. În cele din urmă dacă nu suntem atenți, dragostea ne poate termina. Nu poți să te lupți cu morile de vând ca celebrul personaj a lui Cervantes! Pentru acest lucru e nevoie de doi parteneri care „vor să iubească”.

Indiferent de motive, renunță să mai duci o luptă inutilă și sfâșietoare. Această luptă lasă multe sechele. Mai bine să suferi o singură dată, decât să-ți biciuiești sufletul cu incertitudini repetate. Mai bine un realism sfâșietor de dureros decât credința oarbă care nu mută munții din loc.

Poate nu crezi, dar uneori, lipsa de iubire îndepărtează povara incertitudinii! Gata ai scăpat: nu mai este nevoie să-i controlezi pe ascuns mesajele din telefon. Sau să jumulești margaretele! S-au terminat epuizantele anchete și investigații existențiale! Paradoxal, dar a vedea realitatea așa cum este ea, aduce puțină mângâiere! Slavă Domnului pentru răcirea iubirii care intervine la cei care au căsnicii nefericite! Sau la cei care își fac rău în numele dragostei.

Sfaturi pentru a nu muri din dragoste, atunci când nu te mai iubește

1.Învață să pierzi, chiar dacă doare. Are sens să urmărești pe cineva care nu mai vrea să fie alături de tine?

Există lucruri care sunt imposibil de obținut indiferent de intensitatea dorinței noastre. A învăța să piardă, este capacitatea unei persoane de a discerne ceea ce depinde de ea și ce nu. Să știe când să insiste și când să accepte situația dată. Înțelepciunea populară spune că „dragostea cu sila nu se poate!”. Nu are sens să „convingi” pe cineva să te iubească. Dar poți să-ți eliberezi mintea pentru a lăsa altă persoană să te facă fericită. Fiecare picătură de energie pe care o irosești în această luptă fără sens, mai bine folosește-o în vindecarea sufletului. Adoptă deviza celor care se iubesc: ” Dacă cineva nu mă iubește, nu știe ce pierde”.

În primul rând gândește-te la iubirile trecute din viața ta. În continuare, la ce au reprezentat ele la momentul respectiv. Acum, uită-te la ele din perspectiva pe care ți-o dă trecerea anilor. Nu-i așa că nu mai simți nici o emoție? Multe dintre aceste amintiri nu sunt decât o poveste din CV-ul tău afectiv. Oare câte ai făcut pentru a păstra acele relații. La momentul respectiv ai crezut și ai simțit că vei muri pentru fiecare iubire neîmpărtășită. Dar în prezent te lasă rece. Ei bine, același lucru se va întâmpla și cu persoana care a încetat să te mai iubească azi. Va deveni doar o amintire tot mai îndepărtată.

Nu există pastile pentru acest tip de durere. Trebuie să o suporți și să reziști ca și cum ar fi vorba de un meci de box. Azi reușești o lovitură de dreapta asupra suferinței. Mâine va puncta ea. Tot ce ar trebui să te preocupe este să nu pierzi prin knock-out. În cele din urmă, te asigur că vei câștiga la puncte.

2. Primul lucru pe care trebuie să-l pierzi este speranța. Ai fost învățat că „speranța moare ultima”. În cazul nostru, lipsa de speranță este precum un balsam. Dacă nu te mai iubește nu anticipa în mod pozitiv. Speranța nejustificată face ca mintea să distorsioneze informațiile. În cele din urmă începem să vedem și să simțim doar ce vrem noi. Ești în pragul depresiei și tu gândești „ Dar dacă mă va iubi din nou într-o bună zi?”. Ei bine, o să te doară în cot. Ți-ai deschis calea spre a găsi pe cineva mai bun pentru tine.

3. De ce să te umilești? Recunoști formele ei? Implorare, jurăminte, ”plecarea capului”, transformarea în sclav pentru a-i face pe plac celuilalt? În cele din urmă, se vor întoarce împotriva ta. Cuvintele nu vor schimba comportamentul cuiva care nu simte nimic pentru tine. Acceptă realitatea cu maturitate. Bagă-ți acest sfat în cap și în inimă: principiile nu se negociază. Dacă vrei să suferi, să te zvârcolești prin cameră, fă-o! Dar nu renunța la suveranitatea ta, nu-ți zdrobi ființa. Suferă cât vrei, dar nu-ți răni amorul propriu.

4. Înconjoară-te de persoane care te iubesc. Specialitatea unor oameni este de a pune sare pe rană. „Înțeleg cum te simți, ați avut o relație de invidiat. Ai pierdut un om minunat.” Fără îndoială, există invidie sau rea-voință acumulate în presupusa prietenie. De ce să facă un astfel de comentariu unui „muribund” din dragoste”? Mai întâi ai nevoie de suport emoțional. Printre care: tăcerile împărtășite, bătaia ușoară pe spate, cuvântul de încurajare, dragostea familiei. Apoi,ai nevoie de cei care caută să-ți diminueze suferința. Și nu în ultimul rând ai nevoie de „mincinoși dragi” care să-ți spună că ești o partidă bună. Ai nevoie de orice altceva care să cadă bine „eu-lui” tău deprimat. Critica constructivă trebuie uitată până trece potopul.

5. Stai departe de tot ceea ce îți reamintește de fostul. Nu vizita singur locuri contaminate de amintiri emoționale. Curăță locul în care te afli. Împachetează și dăruiește tot ce a mai rămas din relație. În concluzie nu uita că nu mai există nici o speranță, nu te mai iubește.

6. Adu-ți aminte atât de cele bune, cât și de cele rele. Nu prea are sens să ridici în slăvi „anii de glorie”. Sau „momentele frumoase”. Echilibrează-le. Fără a cădea în ură patologică, ponderează informațiile. Reține ce a fost negativ. Nu sanctifica pe cel care nu te mai iubește. Nu îndulci ceea ce este neplăcut. În timp ce exagerezi atributele pozitive ale lui sau ale ei, va fi mai greu de trecut peste durerea despărțirii. Este mai greu să te desparți de un înger decât de un om.

7. Dacă ai copii, aproprie-te de ei. Ei nu au nicio vină și au nevoie de tine să fi puternic/ă. Oricât ai fi de deprimat, trebuie să continui să-i educi. Să le porți de grijă. Să le fii alături. Copiii tăi sunt carne din carnea ta. În timp ce fostul nu te mai iubește, copiii tăi te iubesc necondiționat.

8. La acest punct gândurile voastre sunt bine venite!

sursa: https://www.psihologmariaplesca.ro/

Bărbatul care cu adevărat vrea să fie cu tine te sună, îți scrie, îi pasă, este prezent!

Este toxic să tot găsești argumente pentru absența unei persoane, mai ales atunci când știi că, de fapt, această persoană are tot timpul din lume să fie alături de tine. Este toxic să te prefaci că totul este bine, atunci când lucrurile stau diferit.

Este nesănătos să cedezi de fiecare dată, doar pentru a păstra un om alături. „Așa este el” îți spui. „Așa a fost educat, așa este felul său de a fi, așa își manifestă el sentimentele”. Firește, nu are cum să fie adevărat.

Lucrurile stau mult mai simplu: omul care vrea să fie alături de tine, va găsi o modalitate să te vadă aproape. Omul pentru care contează această relație, va găsi resurse să mențină relația și să construiască.

Omul care te place sincer, va avea toate motivele să lupte pentru tine și pentru povestea voastră. Restul este doar iluzia unei iubiri, iluzia unei vieți în doi, iluzia unor așteptări și a unor dorințe care nu se mai realizează.

Vei înțelege că un bărbat vrea cu adevărat să fie cu tine prin felul său de a fi. Prin atitudinea sa. Prin manifestările sale zilnice. Prin efortul constant de a îmbunătăți relația voastră. Prin comportament.

Vei înțelege că un bărbat are sentimente sincere prin gesturile sale. Prin felul în care lasă totul și vine alături de tine, pentru că te simți rău. Când se deconectează de la alte activități și te ascultă sincer, pentru că îi pasă.

Atitudinea face diferența

El te sună, îți scrie, îți aduce desertul care îți place, îți oferă florile preferate, Îți răspunde sincer la întrebări, este conectat emoțional, este atașat de lumea ta, se interesează de tine și de trecutul tău.

El face tot posibilul să se aproprie emoțional de tine. Nu pentru a obține anumite avantaje, nu pentru că are un interes ascuns, dar pentru că așa simte el, acesta este felul în care îți poate transmite o mică parte din emoția lui.

Bărbatul care vrea să fie cu tine, este cu tine. Argumente precum că nu are timp, că este presat de serviciu, că tot intervine ceva sunt doar pretexte copilărești, care demonstrează atitudinea lui neserioasă.

Bărbatul care vrea să fie cu tine, îți demonstrează sincerele lui intenții. Nu ocazional și nu după cum are chef, dar în mod constant. Pentru că a fi într-o relație serioasă nu este un moft, o plăcere de moment.

E vorba despre atitudinea sinceră și corectă venită din partea lui. E vorba despre maturitatea sau emoțională, conectată cu lumea și cu așteptările tale. E vorba despre felul în care a fost educat.

Bărbatul care cu adevărat vrea să fie cu tine te sună, îți scrie, îi pasă, este prezent. Ai înțeles bine: te sună, îți scrie, îi pasă, este prezent. Și lista poate continua. Apropro, atitudinea indiferentă, egoismele și pretextele nu fac parte din această listă.

© De Vorbă cu Tine

CELE MAI PUTERNICE FEMEI SUNT FEMEILE CU SUFLET SENSIBIL

A învățat singură să își țină capul sus atunci când haosul din mintea ei punea stăpânire pe ea. Este o femeie puternică care reușește să supraviețuiască fiecărei bătălii pe care o duce, să găsească curajul de a se ridica de la pământ și a merge mai departe.

Este mai puternică decât crezi pentru că nu i-au fost date prea multe opțiuni. În toate problemele ei a fost nevoită să fie puternică.

Ea se luptă cu sensibilitatea ei de ceva timp și continuă să o facă întotdeauna cu zâmbetul pe buze. Pe cât de firavă este inima ei pe atât de puternică este.

Știe cât de important este să nu renunți deoarece are atât de multe de oferit. Are planuri mărețe, idei frumoase, visuri incredibile pe care vrea să le vadă transformate în realitate.

Da, uneori vrea doar să renunțe. Vrea să se dea bătută doar pentru o scurtă perioadă de timp, să ia o pauză și să își adune puterile. Știe că este capabilă să treacă peste toate, să lupte și să revină din nou pe picioare.

Luptă cu tot și nu renunță la ea. Sunt zile în care nu se simte în apele ei, însă știe că totul este temporar, că aceste lupte se vor încheia și că totul va reveni la normal.

Este cea mai puternică femeie pentru că în cele mai întunecate momente ea încă are speranță. Ea încă mai crede că totul va fi bine, respiră adânc și așteaptă ca furtuna să treacă și soarele să îi ghideze în continuare pașii.

Ea are voință și este curajoasă. Când simte că nu se poate descurca cu toate lucrurile dificile care sunt pe umerii ei, îi șoptește inimii încercând să îi amintească cât de puternică este pentru această lume.

Ea este un erou, o super femeie pentru că a reușit atât de multe. Știe că nu poate renunța, iar curajul ei este suficient pentru a lupta cu toate greutățile și obstacolele pe care le întâmpină zi de zi.

sursa. kudika.ro

Oamenii sunt fericiți sau nefericiți, nu relațiile! Viața este mai frumoasă când o împărtășim!

Trăim într-o lume a relațiilor de toate felurile. Ne conectăm virtual, legăm prietenii profunde sau de conjunctură, iubim și suferim în relații de cuplu, ne unim destine și ne despărțim afectând părți considerabile din viața noastră și mergem mai departe căutând să fim în relații pentru că singurătatea ne sperie mai mult, poate, decât o relație disfuncțională.

Este preferabil să fim împreună dar nu cu orice preț. Este de dorit să ne implicăm și să ne ”făurim” relațiile pe baze solide ca să ne dăm șansa de a fi împreună sănătoși și fericiți.

Fiecare dintre noi avem o părere despre cum ar trebui să fie o relație. Părerea ta despre cum ar trebui să fie relația ta de cuplu este profund influențată de asteptările pe care le-ai asimilat în copilărie, modelele de iubire pe care le-ai văzut, experiențele trăite de tine și emoțiile asociate acestora. Aducem cu noi în viața adultă, tot felul de supoziții neconștientizate și neexaminate despre cum ar trebui să fie relația ideală, cum ar trebui să ne simțim și proiectăm niște așteptări, uneori nerealiste, care ne determină comportamentul în relații, ne afectează felul în care gândim despre partener și, de multe ori, în loc să ne aducă liniște și bucurie, ne aduc presiune și neliniște.

Miturile despre relații ne fac să tindem spre idealuri lipsite de realism pentru ca apoi să ne învinuim pe noi și pe partener când nu reușim să le atingem. Ideile distorsionate creează cercuri vicioase ale nefericirii în care ne învârtim ieșind dintr-o relație pentru a intra apoi în alta care eșuează, dorind mereu să-i schimbăm pe ceilalți pentru că sunt nepotriviți și uităm să ne uităm la persoana care ar putea cu adevărat să producă o schimbare reală: noi înșine!

Oamenii sunt fericiți sau nefericiți, nu relațiile! Ceea ce pare de multe ori să fie o problemă în relație, este mai degrabă una individuală a fiecărui partener. De multe ori, atunci când ne conștientizăm propriile ganduri și așteptări de la noi, de la celălalt, de la viața împreună, când ne observăm comportamentele și ne vindecăm rănile emoționale, devenim parteneri mai buni.

Împreună, sper să reușim să descifrăm o parte din miturile despre relații pe care le-am preluat și le perpetuăm și apoi să le găsim alternativele mai sănătoase pentru a ne spori șansele de a avea relații armonioase pentru că, nu-i așa, viața este mai frumoasă când o împărtășim!

Aveți grijă de voi!

sursa: https://devorbacutine.eu/

Ce vrem noi, femeile?

Vă place Isabel Allende? Eu o ador. Este minunată, în toate scrierile sale.

"Decenii la rând m-am gândit la mama ca la o victimă, dar am învățat că definiția victimei se referă la cineva care e lipsit de control și putere asupra propriilor circumstanțe, și nu cred că era cazul ei."

(Isabel Allende: Ce vrem noi, femeile? - ed. Humanitas)

Disperată, vulnerabilă și incorsetată - este imaginea pe care, din exterior, o putem avea despre foarte multe femei pe care le cunoaștem: prietene, colege de serviciu, vecine. Știm că se află în relații abuzive, oricat s-ar feri și oricât și-ar scuza și apăra abuzatorii care, în ochii lumii, în afara locuinței lor, sunt oameni liniștiți, civilizați, politicoși (vezi crimele din ultimele zile, din țară - asta spun vecinii despre cei care și-au ucis soțiile: "erau oameni liniștiți").

Însă realitatea este că aceste femei pe care le cunoaștem nu știu cum să își exercite controlul asupra propriei vieți.

Și, tot realitatea, confirmă că în loc să învețe să își controleze propria viață și să își aducă singure la îndeplinire propriile nevoi, preferă sa își "educe" partenerii, să îi pună pe "calea cea bună", să facă un copil și încă unul - doar-doar asta îl va face pe partener să se schimbe.

Preferă sa controleze ce nu pot controla, în loc să învețe cum să controleze foarte riguros ceea ce pot controla: propria viata, propriile decizii, propriile trairi, propriile prioritati.

Este, în mare, jocul societății. O societate în care femeia - nu doar cea de la sat, ci și cea de la oraș, femeia cu posibilități financiare peste medie - nu își pune întrebări despre ea, ci încă acceptă ceea ce se imaginează despre ea de către partener și de către această patologizantă societate, în marea sa majoritate.

A nu ști să controlezi, ca femeie, ceea ce poți controla este doar o parte de (posibil) adevăr.

Cealaltă parte este legată de faptul că tot ce nu știi, poți învăța.

Între aceste două părți de adevăr, însă... există lipsa de interes pentru propria viață, comoditatea, resemnarea, trucurile, repetarea comportamentelor pe care femeile din preajmă le au (mame, prietene, surori). Invizibil, tiparul merge mai departe.

Tot în acest interval dintre cele două părți ale acestui adevăr există jocul de-a victima și agresorul - în aceeași femeie. Iar acest joc pervers jucat, din păcate, de multe femei, nu are cum să aducă echilibru, liniște, iubire. Acest tipar murdărește și mai mult terenul relațiilor de cuplu, indicând un grad foarte ridicat de imaturitate psihologică și relațională.

Pentru că a face pe victima nu înseamnă și a fi victimă.

Așa încât, e simplu - dacă vrei să nu ajungi în relații toxice, disfuncționale, abuzive, cu violență domestică, atunci singura opțiune pe care o ai este să înveți informații corecte despre relații, relaționare, comunicare, comportament, autonomie emoțională și economică, tulburări de personalitate, de comportament - și nu numai.

Viața are altă vibrație și are alt iz când trăiești în afara abuzului, când pe lista ta de opțiuni nu există abuzul psihologic, verbal, fizic, sexual, economic sau spiritual.

Pentru că da, abuzul e o opțiune - o poți avea sau o poți respinge. Este alegerea ta.

În societatea traumatizanta în care trăim, fiecare femeie și fiecare bărbat trebuie să își dorească să învețe acest lux de a refuza orice comportament abuziv, indiferent cât de banal ar fi - și nu doar în relațiile de cuplu, ci în toate relațiile: cu propriii părinți, cu propriii copii, cu prietenii, cu vecinii, cu colegii, cu șefii, cu clienții, cu persoane cunoscute online, etc.

Sigur, când societății îi curge abuzul prin sânge și orice refuz primit se lasă cu conflict, abuzul devine o normalitate. A fi victimă este normalitatea. A fi abuzator e o normalitatea. Cu foarte puține excepții, asta îți propun cei din jur - să îi lași cu placere să intre cu bocancii în viața ta. 

Adevărul gol-goluț.

Dacă taci, îți va fi bine - asta ni se induce, de când suntem mici. Eu te încurajez să îți faci auzit glasul, nu să taci și să reprimi. Viața nu este despre asta.

Nu este ușor să nu faci ce fac și alte femei pe care le cunoști sau pe care nu le cunoști - știu.

Dar dacă nu îți mai surâde să faci pe victima sau sa fii victima, cu adevarat, și te-ai hotărât să înveți cum să elimini abuzul din viața ta, cum să trăiești în afara abuzului, atunci alta varianta nu ai decât să faci următorii pași: învățare, integrare, învățare, integrare, învățare, integrare.

Și tot așa, până îți refaci paradigma de viață, îți însănătoșesti instinctele și gândirea, îți formezi instincte, reflexe și abilități sănătoase în locul celor de supraviețuire, îți manifești cu ușurință granițele în toate situațiile și în toate relațiile, și faci loc lucrurilor frumoase în viața ta.

Așa că nu mai bâjbâi în hățișul internetului și nu mai aștepta să pice de sus ceva - hai să înveți alături de mine despre toate aceste lucruri pe care familia, școala și societatea le consideră neimportante, neprioritare.

În loc să mergi cu turma, ocupă-te de tine așa cum tocmai familia, școala și societatea nu vor să te ocupi. Mai citește o dată: NU VOR. Dar nu ar trebui să fii tu cea care vrea?

de Mona Georgescu https://www.facebook.com/MonaGeorgescuPage

Nimic în lumea asta nu înlocuiește iubirea și îmbrățișările calde, pline de dragoste!

Poți avea o lume întreagă la picioare, dar acasă să nu te aștepte nimeni.

Poți fi cel mai frumos bărbat și cea mai dorită femeie, dar să nu ai lângă tine omul tău, potrivit pentru tine, pentru lumea și inima ta.

Poți avea bani, case, mașini, dar mereu vei căuta o îmbrățișare, un „Te iubesc” și un „Noapte bună!„.

Poți fi materialist, dar mai devreme sau mai târziu vei căuta iubirea. Vei dori să ai măcar o palmă care să-ți țină obrazul atunci când se face greu din cauza lacrimilor, a încercărilor, a suferinței.

Te poți crede cel mai puternic om, dar va veni ziua în care vei dori o simplă îmbrățișare.

E frumos să bei singur cafeaua. Dar e al naibii de plăcut să ți-o pregătească omul pe care îl iubești. Și, da, viața e dură, iubirea se consumă, toți am fost ca niște piese dintr-un puzzle pe care le-am adunat bucată cu bucată.

Toți am blestemat dragostea și ne-am promis că niciodată nu vom mai iubi. Însă, ne-am îndrăgostit din nou, pentru că nimic în lumea asta nu înlocuiește iubirea și îmbrățișările calde, pline de dragoste.

sursa: https://destainuirilemariei.com/

Relațiile-oglindă, iubirea ca reflexie

Suntem imperfecți prin însăși natura noastră umană. Dacă am fi perfecți, ne-am fi întotdeauna autosuficienti. Nu am mai avea nevoie unii de alții. Nu ne-am iubi, nu ne-am urî, nu am interacționa, nu am lega relații. Nu am conta unul pentru altul. Ar fi monoton. Și trist. Și cenușiu. Existăm însă în polaritate, în diversitate, în rău și bine, în diferențe, în contradicții, în relații, în tot ceea ce face natura umană să fie atât de specială și interesantă. Suntem imperfecți. Și diferiți. Ceea ce reprezintă un lucru pozitiv, minunat. Viu. Și colorat.

Evident că naștem în jurul nostru simpatii și antipatii. Uneori fără să vrem. Plăcem o anumită persoană. Ne repugnă o alta. Există adesea în jurul nostru persoane pe care le caracterizăm drept “nesuferite”, “imposibile”, “enervante”,” de neinteles”, persoane care ne calcă pe nervi sau ne scot din sărite orice ar face. Le urîm, le evităm, le respingem. De ce? Din cauza că au anumite trăsături comportamentale sau de caracter care ne determină să îi catalogăm astfel. Pe de altă parte, există adesea în jurul nostru persoane pentru care simțim, încă de când le-am cunoscut, o atracție și o simpatie instantă. Chiar dacă ne rănesc sau ne greșesc, simpatia pentru aceste persoane va persista în timp.

Oricât de absurd, de nerealist sau respingător de adevărat ar părea, în personalitatea acestor oameni regăsim anumite trăsături proprii pe care, la nivel subconștient, încercăm să le reprimăm sau să le ignorăm. Respingem la ceilalți anumite aspecte ale propriei personalități pe care poate nu le conștientizam sau nu dorim să le conștientizăm. Dezvoltăm deseori o atitudine negativă față de o persoană pentru că acea persoană reflectă un anumit aspect pe care îl respingem la noi înșine. Îi judecăm pe ceilalți în funcție de ceea ce suntem, de ceea ce gândim, de cât de mult ne seamănă sau nu, de așteptările pe care le avem de la noi înșine. Ne alegem partenerul de viață și căutăm iubirea în funcție de aceste criterii. Pentru că suntem subiectivi în alegerile noastre…

Suntem de fapt o oglindă în care se reflectă ceilalți, spun psihologii. Ceilalți sunt o oglindă în care ne reflectăm la rândul nostru. Relații pe care le stabilim cu ceilalți reprezintă oglinda a ceea ce avem nevoie. Când ne uităm la ceilalți ne uităm într-o oglindă. Această oglindă ne arată realitatea proprie a necesităților și nevoilor noastre. Uneori ceea ce vedem în oglindă contravine cu ceea ce ne-am dori. De multe ori, ne place ceea ce vedem. Acceptăm reflexia oglinzii. Alteori respingem. Fără să vedem prea obiectiv reflexia. De fapt, suntem cu toții oglinda cuiva. Atragem și respingem oameni. Iar oglinzile ne arată imperfecțiunea relațiilor noastre.

Putem folosi oamenii, lumea din jurul nostru, relațiile pe care le stabilim cu acești oameni ca pe o oglindă. Oglinda ne poate ajuta să identificăm acele aspecte care au nevoie de vindecare. Relațiile noastre cu ceilalți (familie, copii, colegi, prieteni, parteneri de viață) reflectă anumite părți din noi. Felul în care te simți cu o anumită persoană este de obicei un indiciu a ceea ce simți vizavi de partea din tine pe care celălalt o oglindește. Atragem oglinzile în realitatea noastră pentru a ne arăta care sunt acele lucruri de care avem nevoie, ce anume am putea dezvolta și îmbunătăți la noi înșine. Acele aspecte ale personalității celuilalt sunt aspecte ale propriei personalități. Ele trebuie conștientizate, acceptate, integrate.

Se întâmplă însă să atragem și oameni cu trăsături total opuse nouă. Aceste persoane sunt reflexia sinelui pe care încercam să-l renegăm, să-l reducem la tăcere. Persoana care se află în fața oglinzii alimentează o anumită nevoie a personalității tale și îți procură ceea ce îți lipsește. Cu cât sentimentele de ură sau iubire față de o persoană sunt mai puternice și mai intense cu atât probabilitatea ca acea persoană să fie o reflexie puternică și fidelă de-a ta este mai mare.

Există și relații pozitive și relații negative. Există și oglinzi binefăcătoare și oglinzi distrugătoare. Cu toate că drumul lor e diferit și suferința cauzată de oglinda distrugătoare nu este deloc similară binefacerii dată de oglinda benefică, ambele duc în punctul cunoașterii de sine, al conștientizării nevoilor și al afirmării identității. Putem arunca o privire asupra relațiilor noastre cu ceilalți, fie ele pozitive sau negative, pentru a descoperi mai multe despre noi înșine. Putem face acest lucru aplicând oricând principiul oglinzii.

Avem nevoie de mult curaj și iubire de sine pentru a accepta oglinzile existente în interiorul relațiilor noastre de iubire. Avem nevoie de curaj pentru a ne accepta chiar și părțile de neacceptat (scuzați paradoxul), fără a le proiecta în ceilalți. “Persoanele cu care interacționăm sau persoanele care ne sunt parteneri de viață sunt întotdeauna oglinzi ce reflectă propriile convingeri. Simultan, suntem la rândul nostru oglinzi ce reflectă convingerile lor. Dacă ne uităm cinstit la relația noastră, putem vedea atât de multe despre felul în care i-am creat”.

Oamenii pe care îi iubim sau îi admirăm au anumite trăsături ale personalității lor care stârnesc aceste sentimente în noi. Ele există și în noi înșine. Poate nu dezvoltate într-un procent atât de mare, însă există. În mod inconștient suntem atrași de aceste persoane, considerând că, într-un fel, am putea căpăta acele trăsături pe care le admirăm la ei.

Dacă suntem în general caracterizați ca având o personalitate puternică și suntem atrași de de un partener sensibil și vulnerabil, acel partener va reflecta nevoia de recunoaștere și de acceptare a propriei vulnerabilități. Dacă suntem în schimb sensibili și ne aflăm într-o relație cu o persoană puternică este foarte posibil să ne simțim victimizati, controlați, copleșiți de ei până vom putea la rândul nostru să ne conștientizam și să ne acceptăm puterea proprie.

Cu părțile ei negative și pozitive, lumea pe care o experimentăm este o proiecție a conștiintei noastre. Și cu ce te poate ajuta această teorie a oglinzilor? Te poate ajuta în a te accepta pe tine așa cum ești și în a-i accepta pe ceilalți așa cum sunt. Chiar dacă nu ești de acord cu ceea ce face o persoană, poți ajunge să o urăști nu din cauza comportamentului său, ci a personalității sale. Accceptarea celor din jurul tău așa cum sunt îți poate aduce mai multă liniște și împăcare de sine. Îți poate aduce acceptarea de sine, în toată diversitatea, splendoarea și contradicția existentă în tine.

sursa: https://drumuricatretine.wordpress.com/

Pentru femeile care nu mai pot și simt că nu mai au putere – Scrisoarea unui psiholog

Dragă femeie, care în ultima vreme nu mai simți că ești tu… Nu pierde speranța și nu dispera!

Pacea ta spirituală, încrederea, buna dispoziție, bucuria și lumina care-ți umplu inima se vor întoarce. Știu că ești confuză și îți pare că toată lumea s-a întors împotriva ta. O astfel de perioadă a venit în viața ta, dar cu siguranță va trece.

Acesta este doar un capitol din povestea pe care o scrii și, când se va termina, îți vei relua simțurile.

Este foarte dificil să descrii în cuvinte care sentimente te-au umplut în ultima vreme. Se pare că ți-ai pierdut controlul asupra vieții tale și că ai eșuat. Se pare că trăiești viața unei alte persoane, însă toate astea se vor termina curând, pentru că nimic nu durează pentru totdeauna.

Dacă ești gata să renunți și să te predai, amintește-ți: nu te-ai născut pentru asta. Te-ai născut pentru a arăta lumii cât de puternică și cât de rezistentă ești, că poți să răzbuni tot ce te doare. Știu că și s-au întâmplat lucruri mai rele, mult mai rele, nu-i așa? Iar acum ți se pare că există o singură opțiune: să renunță. Dar te înșeli!

Relațiile rele, inima frântă, speranțele și obiectivele nerealizate sunt toate cunoscute pentru tine.

Dar știi ce? Ai trecut prin toate!

Știm cu toții cum este atunci când inima ta este spartă în milioane de particule mici și trebuie să o aduni, puțin câte puțin.

Știm cu toții ce este o relație unilaterală în care sentimentele tale nu sunt împărtășite. În loc de dragoste și respect te mulțumești cu goliciune. Cu toții știm cum să ne apropiem de obiectivul nostru, dar ceva neașteptat distruge brusc toate planurile făcute.

Și începi să te gândești la incompetență, slăbiciune, lipsă de valoare. Te învinuiești că nu ai depus mai mult efort, de ce nu ai făcut mai bine. Însă, te întreb: care este scopul de a-ți umple capul cu astfel de gânduri?

Nu poți lăsa suferința și eșecul mintal să te aducă în genunchi. Nu este atât de ușor să scapi de tot ceea ce nu-ți place. Există o altă opțiune: să te ridici ca un phoenix din cenușă, să-ți amintești cine ești.

Amintește-ți puterea, rezistența și valoarea. Amintește-ți de oamenii care te-au iubit și continuă să te iubească, indiferent ce ar fi. Știu că vei alege acest lucru, pentru că ai făcut-o mereu.

Amintește-ți, ai trecut deja printr-o situație similară? Ți s-a părut că nu-ți mai controlezi viața și că se destramă totul în jurul tău? Tot ce părea adevărat pentru tine s-a dovedit a fi o minciună în cele din urmă.

Trebuie să înțelegi că totul se schimbă, în mod constant.

Uneori, viața este grea, nedreaptă și nemiloasă. Dar toate acestea sunt temporare. Trăim într-o lume aflată în schimbare rapidă și chiar și noi ne schimbăm. Ne schimbăm aspectul, vârsta, gândurile, sentimentele, opiniile și comportamentul.

Știi ce nu se schimbă niciodată? Lumea noastră interioară!

Esența noastră rămâne neschimbată, încercăm doar să depășim dificultățile care apar înaintea noastră.

Aceasta este dovada că vei deveni din nou tu însuți iar vechile sentimente se vor întoarce la tine.

Îți amintești cum erai în copilărie? De atunci ai crescut și acum privești lumea prin ochii unui adult. În fiecare dintre noi există un entuziasm tânăr. Cu toate acestea, îl suprimăm în noi înșine.

Uită-te în sufletul tău și găsește copilăria ta acolo. Atunci vei înțelege că nu te-ai pierdut. Da, este dificil, însă nu uita că „dificil” este doar un cuvânt. Toate acestea sunt doar un singur capitol, nu o poveste completă.

Cu stimă și mult respect!

de Tony Poptamas