Se afișează postările cu eticheta Karma. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Karma. Afișați toate postările

joi, 6 aprilie 2023

Când ajungi să fii victima unui abuz... fizic, emoţional sau spiritual!


Imaginea despre sine a unei persoane care a fost abuzată mult timp este una foarte diferită de identitatea ei reală. La întrebarea:" dar tu nu ai văzut cum este persoana asta, de ce ai stat?" Răspunsul este:" Am văzut, doar că încrederea în mine şi identitatea mea au fost anulate şi rescrise de abuzator drept aparţinând lui. Eu depind de ce îmi spune omul ăsta despre mine, că sunt şi că pot face". Abuzatorul poate fi un părinte, un partener, un prieten sau o rudă: orice persoană care te umileşte, batjocoreşte, manipulează sau te loveşte (fizic, emoţional sau spiritual), în repetate rânduri, conştient că îţi face rău.

Dacă am fi o mică insectă ca să putem auzi cum li se vorbeşte victimelor, dacă am putea să ne teleportăm acolo, în momentul în care abuzul izbucneşte, poate am pricepe de ce victimelor le este atât de dificil, şi în unele cazuri chiar imposibil, să plece.

Pentru că uneori victima îl iubeşte pe agresor(iubire care s-a transformat deja în dependenţă emoţională) şi orice îi spune el, victima tot caută un motiv să rămână. Victima unui abuz nu mai judecă de pe o poziţie de obiectivitate, ca să poată sancţiona abuzul, ci îl vede drept parte din conexiunea ei cu abuzatorul. Când abuzatorul este şi o persoană manipulatoare şi extrem de toxică, dependența este mai mare, disperarea de a obţine aprobarea lui devine drogul tău preferat. Abuzatorul este din ce în ce mai rău, tu te străduieşti din ce în ce mai mult să obţii ceva bun de la el: un cuvânt, o mângâiere, iertarea lui.

Victima are nevoie de întreruperea legăturii cu abuzatorul măcar câteva zile, ca să poată să vadă exact unde se află şi foarte important, victima trebuie să primească susţinere de undeva. Fie că vorbim de un terapeut, un prieten, un membru din familie, victima trebuie să se poată baza pe cineva în procesul de reconstrucţie a identităţii sale.

Victima care pleacă din abuz o ia de la zero, are nevoie să renască din tot ce a fost distrus: abuzatorii te anulează ca emoție, te ameţesc ca gândire raţională cu jocurile lor, şi te fac dependent la nivel energetic de toxicitatea lor unică. Te mai abuzează cineva aşa cum o face abuzatorul tău preferat? Nuu...cum. Aşa că da, viața aceasta este un examen dur al propriei voinţe: dacă nu eşti bine centrat în sinele tău, mereu va veni altcineva să îţi spună cine eşti şi cum ar trebui să fii. Uneori, acest cineva este un om care suferă de o boală mintală, şi dacă te iei după el, ajungi în situația lui.

de Ana Maria Ducuță

vineri, 31 ianuarie 2014

REÎNCARNAREA, INCOMPATIBILĂ CU CREDINȚA ORTODOXĂ

Ce cred adepții karmei și ai reîncarnării?

Potrivit cu principiile religiilor orientale (mai ales hinduismul și budismul), ale ocultismului și, în general, ale «Noii Ere», după moartea trupească, sufletul intră în trupul altui om, animal și chiar plantă. Aceasta înseamnă cuvântul reîncarnare.

Noua viață va depinde, spun ei, de viețile anterioare pe care le-a trăit, care pot fi de ordinul miilor, potrivit celor spuse de adepții acestei teorii. Aceasta înseamnă cuvântul karma.

Această teorie presupune o revizuire a lui Dumnezeu, a omului și a lumii, teorie cu totul incompatibilă cu Creștinismul. Adică presupune că Dumnezeu nu este persoană, ci o „Supraconștiință impersonală”. Omul nu este nici persoană, nici creația lui Dumnezeu. Scopul omului este să se stingă ca o picătură în oceanul „supraconștiinței universale”. Lumea nu este creația lui Dumnezeu, ci se identifică cu Dumnezeu (un monism panteist extrem).

Acest punct de vedere despre reîncarnare nu este lege, așa cum vor să-l prezinte adepții lui, ci o convingere religioasă a lor nedovedită. Împreună cu răspândirea acestor teorii merge și mulțimea ofertelor corespunzătoare în spațiul parareligiei contemporane și al ereziilor. Este ascuns de către adepții acestei teorii faptul că este mult mai probabil (totdeauna potrivit cu convingerile lor) să se reîncarneze cineva în animal sau în existență demonică, decât în om.

Într-o carte hindusă de mare autoritate cum este „Legea lui Manu” se menționează o povestire alegorică: O broască țestoasă trăiește în adâncul mării și-și scoate capul la suprafață o dată la o sută de ani. În același timp un inel plutește la suprafața apei. „Pe cât este de nesigur să treacă capul broaștei prin inel, încă pe atâta de nesigur este să se reîncarneze o ființă după moartea ei într-un trup omenesc.”

De când?

Această înșelare este foarte veche. Ea a fost transmisă lumii antice prin oracolele vechi și prin „misterele” idolatre. Astăzi i se face propagandă prin mass media și este oferită mai ales prin guruism, adică prin toți acei dascăli, chipurile, iluminați, care vin din Orientul Îndepărtat. Potrivit cu credința religioasă a karmei și a reîncarnării, sufletul se supune unui nesfârșit ciclu de nașteri și morți care se repetă ca o continuă tortură (samsara). Din această tortură făgăduiește guru că-l va elibera pe om, dacă discipolul său se va preda în întregime. Singurul mod, spun ei, de a ieși cineva din această continuă tortură este „să acționeze fără atașament”. O aparentă faptă bună, atunci când se face cu o implicare emoțional-ființială, are drept consecință acumularea de karma, în timp ce, chiar și o crimă, atunci când se face fără acest atașament, cel care acționează nu acumulează karma.

Consecințe

Aceasta însă are drept consecință răsturnarea temeliilor pe care se bazează societatea noastră și toate celelalte societăți, care, chiar și într-o mai mică măsură, se raportează la modul de viață propus de Creștinism. Aceasta înseamnă că, dacă va primi cineva această lege pseudoștiințifică, nu va putea cere responsabilitate de la nimeni pentru nimic, nici nu are sens să se nevoiască pentru ceva mai bun, de vreme ce pentru toate este de vină karma. În felul acesta dispar persoana, libertatea, responsabilitatea, dragostea. Victima, nu numai că nu trebuie să-l tragă la răspundere pe chinuitor, ci, dimpotrivă, trebuie să simtă că fără el „nu ar fi putut să-și îndeplinească karma sa”.

Așa cum s-a spus, nu există o teorie mai convenabilă decât aceasta pentru orice elită socială a oricărei epoci.

Prin această prismă, lupta pentru libertate, dreptate socială, asistență socială, pentru orice îmbunătățire a condițiilor de viață nu are absolut nici un sens. Și nu numai aceasta, ci chiar este condamnată, deoarece îi împiedică pe oameni „să-și îndeplinească karma lor”.

Este foarte important să spunem că învățătura despre karma constituie acea bază teoretică pe care, sprijinindu-se guru, își ridică pretențiile pentru supunerea totală a discipolilor lui. Și aceasta pentru că omul, spun ei, nu poate singur să se elibereze, ci are nevoie de ajutor. Iar acest ajutor i-l poate da numai „omul-dumnezeu” guru.

Concepția că viața de acum este determinată de karma vieților anterioare, îl aruncă pe adeptul acestei teorii într-o disperată căutare prin „retrospectiva în viețile anterioare”, care se face de obicei prin hipnoză. Dar prin hipnoză, așa cum se practică în spațiul ocultist extins, omul își deschide în chip primejdios ușa sufletului său pentru lucrările demonice. În afară de aceasta, îi prezintă, de obicei, idei care au drept consecință completa subminare și răsturnare a relațiilor sale familiale și sociale. De pildă, că aceea care acum este femeia sau fiica sa, în viața anterioară a fost mama sau sora sa etc. Este limpede că aceste concepții pot distruge familii sau pot crea relații afară de fire.

Doctrina karmei și a reîncarnării face imposibilă crearea relațiilor interpersonale, care se sprijină pe unicitatea persoanei, de pildă în cadrul căsătoriei sau a vieții familiale.

Puncte slabe

Unul din punctele slabe a acestei doctrine este faptul că adepții ei sunt în imposibilitate de a justifica lipsa amintirilor din viețile anterioare. Dacă însă, așa cum spun ei, în această viață ne aflăm „ca să ne primim lecția și să evoluăm”, atunci cum se face că nu ne aducem aminte de faptele pentru care plătim? Cum vom fi învățați de ele de vreme ce nu ni le amintim?

Adepții teoriei reîncarnării care în același timp – ca cei ce aparțin spațiului ocultist extins - sunt și discipolii spiritismului, adică ai credinței în comunicarea cu „lumea spiritelor”, cad într-o vădită contradicție. Și iată de ce:

Dacă este adevărat, așa cum cred ei, că în timp de 49 de zile sufletul mortului se reîncarnează, atunci cu care suflete ale celor morți comunică medium-urile (spiritiștii)?

Dacă este adevărată teoria reîncarnării, atunci teoria spiritismului este o minciună. Și invers. Desigur, noi știm că amândouă sunt minciuni.

Un alt argument din istorie și matematică. Faptul că populația pământului s-a înmulțit în ultimele două secole de la unul la șase miliarde de oameni, arată cât de mincinoasă este teoria despre karma și reîncarnare. Ce s-a întâmplat oare de s-a petrecut o astfel creștere explozivă? Unde au fost aceste suflete? Și de ce până atunci nu au luat trup omenesc?

Incompatibilă cu Credința Ortodoxă

Fără îndoială învățătura despre karma și reîncarnare este anticreștină. Sfântul Apostol Pavel o spune foarte clar: „Este rânduit oamenilor odată să moară, iar după aceea judecata.” (Evrei 9, 27).

Este cu totul fals ceea ce învață discipolii înșelării reîncarnării, adică faptul că, chipurile, reîncarnarea a constituit o învățătură și a Bisericii până în secolul al VI-lea. Însă Istoria Bisericească și scrierile patristice dezmint aceasta.

Argumentul ocultiștilor care susțin că, chipurile, Sfânta Scriptură învață despre reîncarnare, spunând că Sfântul Ioan Botezătorul este reîncarnarea lui Ilie, potrivit textului: „Ilie a și venit… Atunci au înțeles ucenicii că despre Ioan Botezătorul le-au zis lor.” (Matei 17, 12, 13), este naiv. Ei uită că, potrivit teoriei lor, pentru a se putea înfăptui reîncarnarea trebuie să premeargă moartea. Dar Proorocul Ilie nu a murit.

Erminia textului evanghelic de mai sus este simplă: Arhanghelul Gavriil îi spune tatălui Cinstitului Înaintemergător: Ioan va veni „cu duhul și puterea lui Ilie”, adică va avea harisma profetică și îndrăznirea Proorocului Ilie.

Pe de altă parte, dacă Hristos ar fi primit reîncarnarea, nu ar fi înviat morți, ci s-ar fi limitat numai la a le mângâia rudele.

Dar ceea ce este mai semnificativ pentru noi creștinii este faptul că această rătăcire a reîncarnării amenință să anuleze întreaga Evanghelie a mântuirii în Hristos, adoptând mincinoasa (luciferica) „evanghelie a șarpelui”, adică învățătura auto-evoluției, auto-realizării și auto-mântuirii. Pentru adepții Noii Ere nu Dumnezeu este Cel care coboară la neputința omului, ci omul, prin reîncarnări, urcă și se face dumnezeu, numai cu propriile sale puteri. El care acceptă această teorie antihristică a reîncarnării, se scoate pe sine din cadrul Bisericii lui Hristos, deoarece:

Nu acceptă Simbolul Credinței în care mărturisim că Hristos a înviat din morți și-L așteptăm să vină la a Doua Sa Venire. În Simbolul Credinței mărturisim două Veniri ale lui Hristos și nu o mulțime de reîncarnări ale Sale, așa cum cred ocultiștii, care încearcă să distrugă unicitatea Persoanei lui Hristos și venirea Lui în lume ca Dumnezeu și Mântuitor. În Simbolul Credinței mai mărturisim că așteptăm și învierea noastră și învierea tuturor morților și nu nesfârșit ciclu de reîncarnări.

Neagă distincția dintre Creator și creatură.

Neagă Judecata viitoare.

Neagă unicitatea, libertatea și responsabilitatea persoanei umane, de vreme ce acolo toate funcționează în cadrul unei necesități oarbe.

Neagă dragostea. Cuvintele „a se bucura cu cei ce se bucură și a plânge cu cei ce plâng” (Romani 12, 15) sunt considerate de către adepții karmei și ai reîncarnării nu o virtute, ci o slăbiciune și alipire care te împiedică să auto-evoluezi. De asemenea, pentru noi trupul omenesc nu este închisoarea sufletului, ci biserică a Sfântului Duh, Care se află în noi. Viața nu este pedeapsă și osândă pentru faptele săvârșite, chipurile, în viețile anterioare, ci dar al lui Dumnezeu. Moartea nu este o eliberare, ci este „roada păcatului” și este îngăduită de Dumnezeu „pentru ca păcatul să nu devină fără de moarte”. (În timp ce pentru dascălii reîncarnării pedeapsă este viața, iar nu moartea).

În sfârșit, această înșelare, adică faptul că nu există nimeni care să ne ceară socoteală pentru faptele noastre, se dovedește a fi o minunată măiestrie a diavoului celui ucigaș de oameni pentru vânarea de adepți-victime.

Parareligia îi adoarme pe oameni, făgăduindu-le o mulțime infinită de posibilități, satisfacerea patimilor și nici o responsabilitate. Dar după moarte sufletul nu se poate pocăi. Evanghelia propovăduiește: „Acum este vreme bine-primită; acum este ziua mântuirii”. Acum, în această viață, se judecă viitorul nostru veșnic.

Sursa: PARAKATATHIKI 
Traducere: Ierom. Ștefan N.
Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos

luni, 11 noiembrie 2013

File de roman care mi-au marcat existența hotărâtor, învățând să iubesc dăruind, renunțând, plecând.


Când l-am întâlnit, nu mă mai înțelegeam cu viața. Ori ea, cu mine - cine știe? Ea dorea să trăiesc, eu doream să mă odihnesc. Obosită după ani de mers numai prin mărăcini, nu aveam nevoie decât de un petec de singurătate. În mine. În viață.
Când l-am întâlnit, ochii mei nu mai știau să râdă. Numai buzele mai păstrau o umbră din zâmbete cârpite de optimismul care mă caracteriza. Crâmpeie zdrențuite dintr-un suflet care, odată, visase ca orice suflet aflat la început.

În acea seară nu doream decât să mă bucur de mine, de genunchii care mi se vindecau după săptămâni de sângerare, după ce reușisem cu eforturi aproape supraomenești să rămân fermă în hotărârea de a-mi schimba calea.
În acea seară nu aveam nevoie decât de o vorbă ușoară, în fața unui pahar cu orice fel de licoare care mi-ar fi răcorit buzele. Atât.

Ca o cascadă asurzitoare a pătruns în viața mea. Hohote albastre de râs, priviri directe și curate ca de copil, atingeri care mi-au cutremurat sufletul până în cel mai ascuns colțișor.
Ca o furtună de bucurie mi-a pătruns în sânge. În carne. În plămâni. Cu fiecare gură de aer pe care mai reușeam să o înghit, năucită de ceea ce se deschidea în mine - Doamne, de unde atâtea flori, pe un tărâm atât de arid?
Ca o minune.
Ca o poveste coborâtă din copilărie.
Ca o poartă către adevăr. Adevărul meu.

M-a întors cu fața către mine. Menirea sa, în viața mea? Nu știu dacă a început, nu știu când s-a sfârșit. Grăbită, am tras ușile după mine, am închis cu lacăte mii, în urma mea, imensitatea. Am fugit. Și am declarat că nici măcar nu contează. Dar a contat. Amprenta. Eu. Rugul. Cenușa.
Ah! Cenușa! Cenușa care mi s-a lipit de palme, de suflet.
Lumina! Lumina de peste tot, sorbită de nicăieri, scursă în crăpăturile unei ființe uscată de lacrimi...

Am regăsit joaca. Am redescoperit de ce știu să râd. Am înțeles de ce fusesem obosită- nu mai fusesem eu de prea mult timp. Am trăit.
Apoi am murit. Brusc. Respiram în moarte. Din ziua în care m-a iubit. Din ziua în care am iubit. Am trăit murind în fiecare secundă.
Și am tăcut. Vorbind orice menit să ascundă adevărata tăcere.

Apoi iubirea s-a transformat în neiubire. Pe partea în care arsese odată o iluzie, a rămas o rană adâncă precum o întrebare fără răspuns. Priveam nuferii pierduți între imagini risipite neglijent, prin mine. Nu simțeam nimic. Aerul amorțise. Cerul amorțise. Soarele amorțise. Noaptea curgea lin, încontinuu ...

Durere. Acel gust sărat de sânge cald îl simțeam străin de mine, eu eram străină de mine. Sângele nu era al meu, eu nu eram a mea. Nimic nu mai era.

Zile. Săptămâni. Cât timp? Mă pregătisem temeinic, cu răbdare, de plecare, către o destinație precisă. Ajunsesem, acum trebuia doar să nu îmi întorc pașii. Înapoi nu era nimic, ochii mei nu voiau să vadă.

Lăsasem în urmă neliniștea, cruzimea unei iubiri: http://www.iubiresilumina.com/2013/08/iubiri-interzise.html, dincolo de înțelegere. Lăsasem în urmă o poveste, o minune. Lăsasem în urmă tot ceea ce nu trebuia să am, tot ce în genunchi, în lacrimi aș fi primit, dacă ar fi fost permis...

Ca file de roman mi se par toate acestea azi. File de roman care mi-au marcat existența hotărâtor, învățând să iubesc dăruind, renunțând, plecând. File de roman care m-au adus încet, către azi. Poate că asta a fost menirea sa. Fără aceste file de roman săpate în carne dureros, o viață nu ar fi știut să reînceapă ...

de Herescu Elena Laura

marți, 26 iunie 2012

KARMA IN IUBIRE


Nu poti sa arunci o piatra intr-o apa fara sa creezi valuri. In functie de viteza cu care ai aruncat piatra, in functie de dimensiunea pietrei, in functie de punctul pe care ai vrut sa-l lovesti, valurile se propaga. Chiar daca ti-ai dori, nu poti sa mai intervii cu nimic in procesul de propagare al valurilor. Nu poti sa faci rau unei alte fiinte umane fara sa inveti sa faci si bine. Nu poti sa treci prin foc si sabie sentimentele unei persoane fara ca sentimentele tale sa nu treaca prin purgatoriu la un moment dat. Nu poti sa distrugi un suflet fara sa inveti ca trebuie sa-l ocrotesti si sa-l faci sa se nasca din nou. Nu poti sa produci suferinta fara sa nu intelegi ce inseamna experimentand-o la randul tau. In legea universala a karmei totul este atat de simplu pe cat pare. Iar daca nu se intampla in aceasta viata, atunci in cealalta…

Daca anumite tipare de comportament se intampla in viata ta cu o recurenta constanta, daca te simti prinsa in niste tipare comportamental- relationale din care nu poti sa scapi, daca esti atrasa doar de acele experiente sentimentele negative, daca ai sentimentul ca atragi in viata ta doar parteneri “nepotriviti’ care te fac sa suferi, daca relatiile tale de iubire sunt supuse esecului si nefericirii… nu inseamna ca este ceva in neregula cu tine. Inseamna ca in prezent experimentezi o karma negativa. Pe care trebuie sa o “arzi” si sa o dizolvi, transformand-o intr-una pozitiva. Ca sa iti poti gasi linistea si fericirea. Si iubirea.

Karma nu inseamna insa razbunare sau pedeapsa, ci implinirea scopului, invatarea lectiilor, desavarsirea spiritului, compensarea raului prin bine. Karma negativa poate insemna nefinalizarea anumitor actiuni trecute sau finalizarea lor negativa. Bunul si raul din relatiile tale anterioare de iubire au repercusiuni in prezent. Karma negativa nu inseamna neaparat blestem. Uneori suferintele cauzate de iubire sunt menite sa ajute la evolutia spirituala si la progresul persoanei care sufera, chiar daca aceasta nu o constientizeaza.

Purtam in prezent karma ca parte a circumstantelor vietilor anterioare, purtam in prezent anumite reziduri ale trecutului, insa putem contribui la crearea karmei viitoare prin fiecare gand si actiune savarsita in prezent. Nu este chiar totul permis in iubire si in razboi, conform principiului universal karmic. Nu poti sa uratesti, sa mutilezi sau sa provoci suferinta in alte suflete fara sa inveti lectia suferintei la randul tau. Nimeni nu poate scapa de legile karmice si sa faca rau fara ca acest lucru sa aiba repercusiuni negative asupra sa chiar in acea viata sau in vietile care vor urma. Iubirea nu este o zona lipsita de karma, ci este cel mai important canal karmic al umanitatii.

Cum sa scapi de karma negativa in iubire

De multe ori, dificultatile si problemele par a aparea de nicaieri, fara niciun motiv sau cauza anume, chiar si atunci cand in mod firesc lucrurile ar trebui sa aiba o turnura frumoasa. Avem tendinta de a raspunde unei karme de esenta negativa intr-un mod firesc si natural. Tot negativ insa. Ne plangem, invinuim, acuzam, facem reprosuri. Ceea ce, in loc sa diminueze karma negativa, o accentueaza.

Constientizarea karmei inseamna acceptarea faptului ca actiunile din trecut sunt cele care ne creeaza dificultati in prezent. Nu inseamna insa in niciun caz orientarea gandurilor negative sau a vinovatiei inspre noi insine sau inspre ceilalti. Poti crea karma pozitiva atunci cand reactionezi pozitiv fata de negativ. Universul fizic permite anularea unei karme prin cealalta. Legea karmica porneste de la premisa ca toate fiintele trebuie eliberate de suferinta. Fiecarei persoane ii este data sansa, la fiecare reincarnare, de a se desprinde de ego si de propria identitate.

In unele cazuri, din cauza unor actiuni gresite savarsite in vietile anterioare, sufletul ramane ancorat in trecut. Uneori, sufletul nu este pregatit sa se desprinda de trecut. Repeta aceleasi greseli. Blocajele emotionale pot fi insa identificate si inlaturate. Ca sa aduci la un echilibru karma, trebuie sa te impaci in primul rand cu tine insati. Sa te ierti pentru ceea ce ai facut rau. Sa ii poti ierta si pe cei care ti-au facut rau. Sa ii ierti ca sa te poti ierta. Uneori, o viata este suficienta pentru a contrabalansa karma negativa. Alteori, karma negativa poate fi eliberata pe parcursul a mai multor vieti.

Sentimentele de invinovatire sau autoinvinovatire, resentimentele si emotiile negative, constientizate sau nu, pot submina fericirea si linistea vietii prezente. Karma cea mai urata poate fi inlaturata prin cel mai mic si infim gand pozitiv. Poti “arde” karma negativa constientizand-o, purificandu-te spiritual, emitand ganduri pozitive, actionand astfel incat sa atragi binele, eliberandu-te de sentimentele negative, ajungand la o deplina impacare si armonie cu tine insati, dar si cu ceilalti. Clarviziunea, regresia hipnotica, astrologia, meditatia, indiferent de forma ei, “citirea aurei” pot conduce la schimbarea unei karme negative intr-una pozitiva. Indiferent de originea ei, indiferent de perioada de timp in care a fost generata (acum 10 ani sau in urma cu 400 de ani), karma negativa poate fi inlaturata prin inlaturarea cauzei care o genereaza. Constientizarea ei poate fi un prim pas spre eliberarea spirituala.

Karma nu inseamna numai asumarea ca atare a responsabilitatii pentru lucrurile pe care le faci in viata. Nu este slabiciune, lasitate sau vulnerabilitate daca ii ierti pe cei care te-au ranit, daca te ierti si daca iti permiti sa te vindeci. Crearea karmei are de-a face cu alegerea si liberul arbitru. Cand intervii in propriile alegeri negative ale altora, creezi automat karma negativa. Karma nu este niciodata de fapt pozitiva sau negativa. Judecata si ratiunea noastra sunt cele care le percep astfel.

Deseori ni se intampla sa spunem ca suntem atrasi numai de parteneri “nepotriviti”. Se poate intampla ca toate experientele noastre emotionale de pana acum sa fie supuse esecului si dezastrului. Uneori, ne lasam atrasi fara voia noastra in relatii dramatice, violente, in relatii care consuma si chinuie. Se poate intampla o data, de doua ori sau chiar de mai multe ori in viata.
Cei care au karma negativa, desi poate ca in viata actuala nu au gresit cu nimic, au datorii karmice de platit. Poate ca in trecut s-au purtat egoist, au dat dovada de gelozie si violenta, au parasit, au gresit persoanei iubite, i-au facut mult rau… In prezent, li se ofera insa sansa de a se vindeca si de a-si spala vina. Trebuie sa lucreze mult cu sufletul pentru a se elibera de consecintele faptelor trecute si a avea o karma pozitiva in prezent.

Experientele negative din prezent au loc cu scopul de a le afla cauza declansatoare din trecut si de a o inlatura. Karma retributiva este un tip de karma care se stabileste in relatiile de iubire, un fel de compensatie morala pentru acele persoane care au fost ranite, respinse, tradate, inselate, etc intr-o viata anterioara. Partenerul care a facut acest lucru in trecut se poate afla in viata prezenta in aceeasi situatie. Poate fi la randul sau ranit, tradat, inselat, respins de o alta persoana. Chiar daca va suferi la randul sau, persoana in cauza va invata lectia universala a fidelitatii si a iubirii. Va invata sa iubeasca.

cu multumiri autorului necunoscut 

marți, 19 iunie 2012

Iubire si cunoastere sau Cand paharul este pe jumatate... gol


Care e diferenta între omul "bun" si omul "rau", mai bine spus între omul care are iubire suficienta în suflet si cel al carui suflet e preponderent lipsit de aceasta energie sublima?
Nu e doar diferenta între cel ce vede partea plina a paharului si cel ce vede paharul ca fiind pe jumatate gol. Marea diferenta tocmai aici începe. Cand paharul este pe jumatate… gol. Aici cele doua tipuri de oameni vor reactiona diferit.

1. Omul ce are iubire în suflet se va gandi cum sa faca pentru a umple paharul. Va cauta solutii, alternative si mai ales va fi convins ca daca va cauta va gasi si îsi va imagina bucuria pe care o va simti cand paharul lui va redeveni plin. Se va gandi ca poate a baut el paharul si nu-si mai aduce aminte, sau daca a facut-o altul... slava Domnului, probabil Dumnezeu l-a trimis spre paharul lui plin pentru ca acela era prea însetat, îi va dori sa-i fie de folos, si va fi sigur ca paharul lui se va umple. Pentru ca nu va considera ca e un efort prea mare pentru el sa ajunga la Izvor.

2. Celalalt tip de om va reactiona altfel. Se va întreba cine a îndraznit sa-i goleasca paharul, va cauta modalitati de a-l pedepsi pe “agresor”, se va gandi la bucuria din momentul razbunarii. Va spune ca e exclus ca apa sa fi disparut din pahar datorita propriei sale persoane. În nici un caz nu va fi el “cel vinovat”, nici macar pentru simplul fapt ca a lasat paharul pe masa, ci întotdeauna exista un alt vinovat. De ce? Pentru ca lumea e plina de agresori, care vor sa fure de la el, si vor fura în continuare de la el.In psihologie acest fenomen este numit "proiectie" si intotdeauna este insotit de "negare", adica o perceptie eronata a propriei realitati spirituale. Deci trebuie sa se protejeze, sa-si tina foarte strans paharul, pentru ca apa care i-a mai ramas s-ar putea sa-i mai trebuiasca, iar... daca îi va fi furata si asta, va sfarsi deshidratat (si cu sufletul gol). Problema lui e ca uita ca exista un Izvor.

Cunoasterea si iubirea la un anumit nivel plasat dincolo de spatiu-timp, sunt tot unul si acelasi lucru. Însa prin ceea ce religiile numesc “cadere” ne-a fost dat sa uitam o multitudine de informatii si sa pierdem considerabil de multa energie. De ce ? Pentru a putea exista în aceasta dimensiune, pentru a experimenta prin trairea pe aceasta frecventa energetica, singura forma de cunoastere nestiuta de sufletele noastre este: cum sa te reîntorci la iubire, dupa ce ai pierdut-o. Cam asta este esenta... povestilor noastre de viata.

CE ÎNSEAMNA CUNOASTEREA?

Înseamna sa stii mecanismele din spatele legii iubirii. Sa cunosti multitudinea de legi cosmice, legi divine, legi absolute si perfecte ce guverneaza întreg Universul. Ele sunt revelate omului de catre Creator.

CE ÎNSEAMNA IUBIREA?

Energia necesara ce face sa functioneze Programul. Însa privit la nivel de individ, este energia necesara si suficienta, pentru a te folosi în interes propriu si benefic, de Program. Este abilitatea de a folosi aceste legi cosmice cu scopul de a te apropia de Creator.Pe Pamant, omul creaza aceasta energie prin emotii. Un anumit tip de emotii. Uneori extrem de subtile si chiar neconstientizate mental, dar intotdeauna simtite ca si stari, de bine, de rau...

Scopul final al Jocului: reîntoarcerea la Creator.

Cum se pastreaza iubirea?

Renuntind la pierderile energetice cauzate de suparare, revolta, razbunare, nemultumire, neacceptare a lucrurilor întâmplate ce nu le mai putem schimba. Pentru ca fara iubire... „nimic nu-mi foloseste”, spune apostolul Pavel în scrisoare sa catre Corinteni, cap XIII, intitulat "Dragostea si bunurile ei".

POTI AVEA CUNOASTERE FARA IUBIRE?

Da. Si o poti si folosi, numai ca paharul tau (energetic) se va goli foarte repede. Poti învata legile, poti încerca sa le aplici, poti chiar avea succes cu asta. În sensul de a obtine rezultatul dorit. Dar energia nealimentata de la Sursa-Izvor, se termina. Problema deci, este tot Izvorul. De la el te alimentezi ulterior. Stii sa faci asta? Vrei s-o faci, cum? Si mai ales... în ce scop. Pentru a folosi informatii, deci cunoasterea, este nevoie de energie, deci de iubire.Cu cat ai mai multa energie, cu atat poti jongla mai usor cu informatiile, cu o cantitate mai mare de informatii, accesand planurile superioare, calatorind în spatiu-timp si dirijandu-ti soarta, adica viitorul de acolo. Daca iubirea din suflet este putina se va consuma repede. Si va începe consumul energiei proprii, respectiv energiei sufletului. Pana cand? Pana cand se va epuiza. La un anumit nivel apare “beculetul rosu de avertizare”, alerta, cum ca energia iubirii are probleme. Omul va intra în belele. Bolile, diversele probleme de destin, de bani, ale copiilor sunt un mod de avertizare ca... nu mai avem energia iubirii, ca trebuie sa ne alimentam de la Izvor. Prin alegere proprie.

Prin IZVOR nu întelegeti a fi însusi Creatorul, ci un element derivat din Creator. Imaginati-va un fel de flux ce anima creatia. O sursa de energie inepuizabila, aflata în strîns contact cu Creatorul. Unii o numesc Duhul sfant, altii Ki, altii Prana... Fluxul de energie care face legatura între elemente facandu-le sa se miste în directia care trebuie.

Numai ca, de la aceasta Sursa, te poti alimenta numai daca esti intr-o anumita stare emotionala.

Daca stii sa accesezi Sursa, bingo! Ai energie pentru a face orice. Sunt multe moduri de a face asta, omul a inventat exercitii energetice. Unele au menirea de a crea anumite stari!

Însa... secretul este ca nu trebuie sa uiti niciodata, sa-l iei în calcul pe Creator. Mai bine spus legile sale.

Iar una din ele este cea a ECHILIBRULUI UNIVERSAL, numita din vremuri stravechi KARMA. Mai pe întelesul tuturor nici o plata fara rasplata. Chiar daca totul a început cu multe secole în urma, omul care a declasat lantul karmic, trebuie sa închida cercul, sa traiasca el însusi ceea ce a oferit spre experimentare... celorlalti. Deci... lectie, întelegere, examen.

Cealalta lege aplicabila aici cu prioritate va fi A LIBERULUI ARBITRU. Prima lege universal cosmica. NIMENI NU O POATE INCALCA. Întotdeauna exista o posibilitate de a alege. Desigur veti spune, dintre variantele prezente. Da, variantele nu sunt infinite, alegerea este limitata de anumiti factori prezenti în viata omului, iar acesti factori sunt determinati de karma.

CUM NE ELIBERAM? Adica cum închidem cercul karmic?

Aici intervin alte legi cosmice: IERTAREA SI IUBIREA

1. Prin TRAIRE, aceasta implicand neaparat întelegerea sensului respectivei întamplari-lectii-examen. Atlfel trairea e zadarnica, naste doar suferinta neînteleasa, deci problema se va repeta. Pentru ca esentiala este întelegerea. Reversul ei e revolta. Iar unicul scop al lectiei a fost doar... iubirea.

2. Prin ÎNTELEGERE, fara traire. Atunci problema-lectie nu-si mai are rostul, pentru ca examenul este astfel luat. Acest fapt e echivalent cu învatarea lectiilor, a propriilor lectii create constient sau inconstient. E suficient uneori numai sa le întelegem foarte bine, sa întelegem scopul lor vizavi de scopul divinitatii, adica propria greseala, propria lectie si astfel sa ne schimbam. Esentiala este schimbarea interioara, schimbarea propriului suflet pentru a se putea reîntoarce la Lumina, deci la Creator. Se poate realiza doar prin IERTARE.

Repet, pentru ca este important, intelegerea si schimbarea pot surveni doar prin trairea interioara, intelegerea interioara, acceptare, adica doar prin constientizarea propriilor probleme sufletesti neconstientizate. Aceasta este eliberatoare. Atunci vom primi o portie mai mare de energie. Capacitatile de a a folosi cunoasterea vor fi amplificate. Blocajul datorat unei lectii neînvatate va disparea, asemenea unui baraj distrus de ape, iar izvorul energiei cosmice, va curge liber si lin prin suflet, campuri energetice, trup.

Aceasta este LEGEA IUBIRII, propovaduita de Iisus. Este legea care include legea iertarii, cea care ne-a fost data tocmai din IUBIRE. Asta a adus nou în lume Iisus. Aceasta lege a non-judecarii de sine si de altii, a iertarii, a fost explicata din iubire oamenilor de catre Hristos, schimband astfel LEGEA KARMEI, valabila pana la venirea sa.

Pentru cine alege iertarea si iubirea, desigur. Restul traiesc tot in legea karmei.

De ce Dumnezeu nu rezolva El problemele noastre scutindu-ne de efort?

Trebuie sa nu uitam ca tot ce exista în prezent pe Pamant, sunt lucruri permise de Inteligenta universala, pentru ca fara CONFLICT nu exista crestere. La acest nivel de dezvoltare al omenirii, conflictul, (întelegeti prin asta problemele noastre cotidiene) e necesar, deoarece indiferent de natura lui, implica dorinta de a fi depasit.

Fara dorinta nu exista evolutie, pentru ca fara dorinta dispare scopul vietii materiale, iar pentru majoritatea dintre noi asta ar însemna oprirea evolutiei spirituale.

LUPTA SAU FUGI!

ori mai bine... IA-L ALIAT PE DUMNEZEU!

Diferenta dintre oameni o face modul de a folosi dorintele nascute în suflet, nu întamplator.

1. Unii aleg sa-si împlineasca dorinta cu ajutorul lui Dumnezeu. Sa caute, sa creada, sa aiba rabdare, sa învete, uneori sa accepte voia Acestuia oricare ar fi ea, si astfel sa creasca ajungand la iubire si bucurie.

2. Ceilalti aleg sa-si împlineasca dorinta prin orice mijloc, excluzandu-l pe Creator. Sau mai rau, confundand voia proprie, cu voia Creatorului. Ele nu întotdeauna se suprapun!

Daca dorinta nu se împlineste, agresivitatea din suflet creste. Este sesizat conflictul, dar e tratat cu agresivitate. Datorita opozitiei mediului (adica al lumii materiale), organismul se pregateste de lupta. Creierul a fost conceput sa dea comanda “lupta sau fugi”. Aceasta comanda necesara ca instict de autoconservare a trupului, nu este utila pe taramul exclusiv al sufletului. Nu în acest sens. În acest caz omul fie devine agresiv sufleteste cu semenii, deci lupta si astfel el nu-si întareste iubirea, ci agresivitatea, intelegeti prin asta supararea, acuzatiile, regretele, neacceptarile. Toate acestea îndepartandu-l de iubire (prin pierderi energetice si blocaje). Fie fuge de probleme ascunzandu-se în depresie, nebunie si moarte, sinucidere. Adica agresivitate îndreptata împotriva propriului sine.

Uneori pentru merite mai vechi (Karmice), mai avem în suflet o rezerva de iubire. Si prin intermediul acesteia, Dumnezeu ne protejeaza si nu ne da acces la cunoasterea ce o detinem, atragandu-ne în mod insistent atentia ca gresim cu ceva. Suntem directionati de ghizi astrali, de îngeri pazitori, de sfinti, de rugaciunile preotilor sau ale persoanelor dragi. Ascultam vocea lor, bine. Nu, vom fi atentionti prin pierderi, boli, probleme de viata.

Sub impulsul si presiunea ghizilor sau a problemelor, unii vor avea dorinta sa caute, sa se apropie de cunoastere, sa înteleaga legile cosmice pentru a trai fericiti.

Dar oare vor avea întelepciunea sa stie ce trebuie sa caute de fapt? Sa caute unde trebuie si sa înteleaga ce trebuie?

Cand vor CONSTIENTIZA ca totul trebuie facut spre binele sufletului, vor cunoaste ca ceea ce TREBUIE SA CAUTE este de fapt DOBANDIREA IUBIRII, ÎN SCOPUL APROPIERII de CREATOR. Atunci vor avea si o viata fericita, aici pe Pamant.

EXITA IUBIRE FARA CUNOASTERE?

NU. Pe masura cunoasterii noastre urcam trepte spre Dumnezeu. Ne eliberam de frustrari si regrete, traim la un alt nivel energetic. Vedem totul altfel. E un proces de durata, iubirea nu se dobandeste usor. Adevarata iubire!

Simt ca este absolut necesar sa adaug aici însa un lucru. Poti dobandi iubirea, poti fi foarte aproape de tel, dar... din o multitudine de motive, poti alege sa o folosesti prost. Poti decade, poti sa nu rezisti anumitor ispite, poti fi pentru un moment vulnerabil, si toate astea le poti face atata timp cat esti om.

Însa poate exista IUBIRE FARA CUNOASTERE CONSTIENTIZATA. Întelegerea legilor vietii nu are neaparat de-a face cu cultura, cu aptitudinile, cu inteligenta. Uneori acestea sunt zadarnice si inutile, asa ca pot spune ca are de-a face foarte mult cu ÎNTELEPCIUNEA.

ÎNTELEPCIUNEA este CUNOASTERE NECONSTINETIZATA. Faci ceva si faci bine, fara sa ai explicatii, fara sa stii de ce si ce lege ai aplicat. Stii doar ca totul e guvernat de legea iubirii, careia i se subsumeaza o multitudine de legi si principii. Si e vorba aici de acea întelepciune divina. Nu de abilitatea de a cîstiga bani sau renume, aceea e o întelepciune umana. E altceva si nu e nimic rau în asta, doar scopul conteaza. Dar nu despre asta e vorba acum.

Exista sfinti simpli, unii inculti si analfabeti, exista oameni precum Petrache Lupu, Edgar Cayce (informati-va daca nu stiti deja, cine au fost), care au avut o relatie extraordinara cu Creatorul. Si stiu un om cu o extraordinara inteligenta si cultura, care a murit de cancer la creier. Era ateu.

Exista calugari cu un deosebit har, preoti adevarati, maestri buni, clarvazatori pentru care spatiul si timpul nu mai sunt un obstacol. Toti au întelepciunea divina de a vedea partea goala a paharului. Nu. Ei nu se vor minti ca e plina. Dar... prin iubire vor avea oricand acces la secretul, ce-i va duce pe calea cea mai scurta, catre inepuizabilul Izvor.

de Carla von Vlad
Sursa:www.lumeaspirituala.ro

marți, 10 ianuarie 2012

Crede in visul tau !


TU eşti uimitor! Tu eşti creaţia ta proprie. Tu eşti ceea ce Creează. Tu eşti alegerea de a experimenta existenţa- fiinţa. Singura limită la ceea ce poţi fi, este credinţa în tine şi imaginaţia ta. A te naşte în această realitate, reprezintă intrarea într-o iluzie minunată, împărtăşită, ce îţi oferă liber arbitru complet în crearea propriei tale realităţi; aceasta este starea şi condiţia ta de Creator. În cadrul iluziei, credem că ne uităm la o lume obiectivă separată în care experimentăm si unele şi altele; sub aceasta aparentă separare suntem unificaţi; suntem una.

Realitatea este oglinda ființei tale. Tu eşti creaţia ce se explorează pe sine într-o oglindă spaţio-temporală. Prin ceea ce tu alegi să crezi, îţi vei crea realitatea. Tu îţi schimbi realitatea, prin schimbarea credinţelor despre ea şi despre tine. Ochii prin care priveşti, chiar dau forma la ceea ce vezi (acest lucru este arătat acum de fizica cuantică). Percepţia nu este ceva pasiv. Este un act de creaţie. Alegerea ta asupra percepţiei, formează nu numai cum te experimentezi pe tine însuţi, ci întreaga ta realitate. Trezirea la starea ta creaţională, îţi conduce experienţa realităţii tale, în a deveni mai fluidă şi mai directă. Asta este intrarea în co-creaţia conştientă. În care ceea ce îţi doreşti este rapid manifestat.

Cheia co-creației conştiente, este permiterea schimbării ; naşterea necunoscutului în cunoscut. Baza permiterii este acceptarea. Pentru a-ţi schimba realitatea, mai întâi trebuie să o accepţi. Atâta timp cât respingi ceea ce nu îţi place la realitatea ta, eşti în negarea stării tale de creaţie, făcându-te să te simţi blocat. Pentru a accepta că îţi alegi realitatea, eliberează ataşamentele, faţă de orice preconcepţie despre cum ar trebui să fie viaţa şi în schimb iubeşte ceea ce este. Asta apare prin asumarea întregii responsabilităţi a fiecărui element al realităţii tale.
Asta este iubirea alegerii tale. Este iubirea de sine. Tu reprezinţi alegerea sinelui tău.

Eliberează-ți frica. Frica reprezintă frica de necunoscut. Frica de a fi fără limite. Frica creează limitări. Există o desfăşurare naturală minunată a vieţii, ce apare doar atunci când renunţi la controlul ce se naşte prin frică. Pentru a-ţi înfrunta frica, trebuie să îţi permiţi să fi vulnerabil şi să laşi jos scutul ce l-ai folosit pentru a te apăra. Toate scuturile sunt reprezentări ale unei credinţe într-un pericol şi de aceea te vor conduce chiar la pericolul de care vrei să te protejeze. Atâta timp cât eşti baricadat în spatele scuturilor (fricii), nu te vei simţi niciodată în siguranţă. Tot ceea ce te blochează în viaţă, este manifestarea fricii tale. Descoperirea libertăţii, este realizarea că singura forţă împotrivită ţie, eşti tu. Tu deţii cheia oricărei cuşti în care te-ai afla. A înceta judecarea şi controlul propriei tale fiinţe este să eliberezi zbuciumul şi să întri în creaţia fără efort şi plină de bucurie.

Te trezeşti la starea ta creațională şi la natura iluziei. Este un proces natural şi nu este nevoie mai mult decât a fi fără frică tu însuţi. Asta înseamnă să îţi deschizi şi să îţi urmezi inima. Aceasta este libertatea ta: crede în tot ceea ce inima ta simte să creadă. Asta înseamnă a trăi în prezent. Este a te trezi la egalitatea tuturor fiinţelor .Şi să eliberezi prejudecăţile atât despre tine cât şi despre lume. Adevărul veşnic schimbător, este reflecţia desfăşurării eterne a naşterii existenţei ce reprezintă viaţa. În această stare, nu există aşa numitul 'adevăr'. Nu este nevoie de nici un răspuns pentru că nu există nici o problemă. Doar a fi. Nu există limite la ceea ce poţi fi; eşti infinit ! Bucuria acestei vieţi reiese din completa permitere a propriei tale fiinţe.

În interiorul inimii tale, există un vis. Sensul vieţii este trăirea acelui vis. Poţi trăi acel vis, doar dacă crezi că este posibil .Crede în visul tău. Eşti liber să fii orice ai dori să fii. Eşti o încorporare a întregii creaţii. Răspunsul la orice întrebare ce o poţi concepe, se află în interiorul tău. Pentru că tu eşti atât creatorul cât şi observatorul a tot ceea ce experimentezi. Permite fiinţei tale să înflorească fără limitări sau control şi vei trăi iubirea şi libertatea fără limite ce te definesc.

de Story Waters

joi, 3 noiembrie 2011

Sufletele-gemene, o relatie dincolo de karma, timp si spatiu

"Intalnirea cu un suflet-pereche geaman este ca atunci cand intalnesti un vechi prieten pe care nu l-ai vazut de mult. Te simti bine cu acea persoana si reiei legatura exact de unde ai lasat-o in viata trecuta, ca si cum nu s-ar fi scurs timp deloc de la ultima voastra intalnire" - Gloria Chadwick 

Poate ca ai simtit vreodata o legatura spirituala puternica cu un prieten drag, o ruda apropiata, un membru al familiei. Poate ca ai simtit un soi de intimitate afectiva fata de un bunic, un vecin sau o persoana care ti-a intersectat drumul la un moment dat in viata ta oferindu-ti sprijin si intelegere afectiva. Este foarte posibil ca aceasta persoana sa fie sufletul tau geaman, adica sufletul cu care ai legat o relatie stransa si puternica de prietenie si in alte vieti, persoana pe care ai cunoscut-o in ciclurile tale anterioare. De cele mai multe ori, sufletul geaman nu apare in viata ta sub forma iubirii ravasitoare sau a pasiunii, ci a unei relatii de prietenie adevarata, o legatura cu totul si cu totul speciala. Sufletul tau geaman te va ajuta sa experimentezi anumite schimbari in viata ta. Pentru ca rostul lui este sa te ajute, sa te invete, sa-ti inlesneasca intr-un fel drumul… Jumatatile plasmuite din aceleasi aluat se ajuta reciproc sa evolueze individual.

Sufletele gemene au luat nastere pe aceasta planeta in acelasi interval de timp, avand o incarcatura energetica similara, un sistem asemanator de gandire si o capacitate analoaga de a simti. Sufletele gemene sunt proiectii ale aceluiasi spirit. Ele apartin aceleiasi dimensiuni. Se intalnesc pentru a juca un rol important in dezvoltarea spirituala proprie, dar si a celuilalt, iar anumite experiente de viata ale sufletelor pereche au loc in paralel.

Sufletul tau geaman poate fi considerat o sosie spirituala a ta. Chiar daca individualitatile si trupurile sunt diferite, sentimentele voastre sunt asemanatoare. Interesele si atitudinile emotionale sunt si ele similare. Gusturile si inclinatiile sunt de multe ori comune. Cu toate acestea, de-a lungul ciclului existential, in cele noua vieti, experientele si lectiile invatate de sufletele gemene au fost experimentate individual, in mod diferit.

O unire a sufletelor pereche sub forma unui cuplu (barbat-femeie, varsta similara) nu este una tocmai inspirata. Este adevarat ca, impreuna, sufletele gemene ar trai in armonie deplina. Este adevarat ca la nivel emotional, sufletele gemene isi “intuiesc” unul altuia nevoile. Insa fiecare din cele doua suflete gemene are propriul drum karmic de strabatut. Fiecare din cele doua suflete gemene trebuie sa evolueze spiritual. Fiecare trebuie sa invete prin propriile experiente lectiile propriei vieti. Fiecare din cele doua suflete gemene trebuie sa “lucreze” individual la eliberarea karmei acumulate din vietile anterioare.

Daca ar fi impreuna sub forma unui cuplu, sufletele gemene s-ar complace si nu s-ar mai stradui sa-si indeplineasca menirea karmica. In cazul cel mai probabil, rolul sufletului geaman este acela de a-si ajuta si sprijini jumatatea infratita. Intre sufletele gemene exista de regula o legatura sufleteasca si afectiva puternica, senzatia profunda de apropiere si un sentiment special de afinitate. Sufletele gemene sunt legate prin intelegere, compasiune si apropierea morala. Fiecare suflet geaman isi sustine sufletul pereche la un moment dat in viata, iar gradul de cunoastere spirituala dintre cele doua persoana este unul inalt.

“Te simti total deschis si destins in prezenta lor. Intalnirea cu un suflet-pereche geaman este ca atunci cand intalnesti un vechi prieten pe care nu l-ai vazut de mult. Te simti bine cu acea persoana si reiei legatura exact de unde ai lasat-o in viata trecuta, ca si cum nu s-ar fi scurs timp deloc de la ultima voastra intalnire”, spune Gloria Chadwick referitor la intalnirea dintre sufletele gemene (in cartea Descoperirea vietilor trecute). De asemenea, intre sufletele gemene exista un grad inalt de intelegere si empatie. “Deseori nici nu este nevoie sa ii vorbesti, deoarece sufletele voastre sunt acordate intre ele la nivel telepatic. Ii cunosti gandurile si simtamintele in mod intuitiv”, adauga aceeasi autoare. Imaginati-va ca o jumatate a sufletului este suparata… Cealalta jumatate a sufletului simte ca jumatatea sa este suparata. Intelege de ce…

Relatia intre sufletele gemene este una profunda. Chiar daca circumstantele sunt de asa natura incat se intampla ca aceasta relatie sa existe doar pe parcursul a catorva ani, nici unul din cele doua suflete geamane nu-l va uita pe celalalt.

Ii va purta de-a lungul intregii sale vieti recunostinta, o afectiune adanca si amintiri profunde.
sursa : garbo lifestyle
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...