DRAGĂ TRECUT, ÎȚI MULȚUMESC PENTRU TOATE LECȚIILE ÎNVĂȚATE. DRAGĂ VIITOR, SUNT PREGĂTITĂ!

Nu o să mint, este greu să părăsești locul în care te-ai simțit confortabil. Este greu să începi un alt drum. Este greu să pornești o călătorie nouă. Dar sunt mândră de mine. Sunt mândră de sufletul meu. Sunt mândră de curajul meu.

Sunt gata să merg mai departe. Sunt gata să îmi învăț lecțiile care au venit la pachet cu toate momentele dificile din ultima perioadă. Sunt gata să las în spate trecutul o dată pentru totdeauna, să încui acea ușă și să arunc cheia... pentru că mă așteaptă o altă viață. Una mult mai frumoasă și mai liniștită. O viață în care învăț că nu pot controla absolut toate lucrurile din viața mea și asta este în regulă - o viață care îmi permite să fac greșeli fără să mă mai învinovățesc pentru tot ce se întâmplă.

Sunt gata să merg mai departe. Sunt gata să preiau controlul asupra vieții mele, să deschid cartea la un nou capitol și să mă apuc de scris. Și știu că de data aceasta vor fi cele mai frumoase pagini de până acum - vor fi încărcate cu amintiri speciale, momente de neuitat, clipe care să îmi pună zâmbetul pe buze peste ani și ani. Învăț să trăiesc cu adevărat, să experimentez, să mă bucur de tot ce îmi poate oferi această viață. Ies din zona de confort și spun "Da" provocărilor.

Sunt gata să merg mai departe. Nu mă simt vinovată pentru persoanele pe care le las în urmă. Învăț să iau decizii bazate pe ceea ce este mai bun pentru viitorul meu și propria fericire.

Sunt gata să merg mai departe. Sunt gata să las deoparte toate îndoielile. Trebuie să cresc confortabil cu ideea de a păși în necunoscut. Trebuie să îmi reamintesc cât de periculos este să rămân în același loc prea mult timp.

Sunt gata să merg mai departe. Fără teama că ceva ar merge greșit. Mă pregătesc pentru tot ce urmează, însă nu îmi fac scenarii rele - pentru că știu că indiferent de ce se va întâmpla, mă voi descurca.

Sunt gata să merg mai departe. Învăț să mă concentrez asupra momentului prezent și să mă gândesc la viitor fără să îmi mai doresc să retrăiesc la nesfârșit trecutul. Ce s-a întâmplat rămâne acolo pentru totdeauna. Îmi bucur sufletul clipă de clipă cu lucruri mărunte și frumoase.

Sunt gata să merg mai departe. Nu mai pierd timpul întrebându-mă dacă mă mișc prea repede sau dacă o să fac vreo greșeală pe acest drum. Pur și simplu mă bucur de plimbare. Mă bucur de faptul că am ajuns într-un loc în care sunt pregătită să îmi iau rămas bun de la trecut și îmbrățișez un nou viitor.

Sunt gata să merg mai departe. Îmi acord permisiunea de a trăi așa cum îmi doresc. Fără reguli, fără impedimente, fără frici. Nu o să mint, este greu să părăsești locul în care te-ai simțit confortabil. Este greu să începi un alt drum. Este greu să pornești o călătorie nouă. Dar sunt mândră de mine. Sunt mândră de sufletul meu. Sunt mândră de curajul meu.

sursa: https://www.kudika.ro/

"Unii oameni apar în viața ta ca o binecuvântare; alții – ca o lecție" *Maica Tereza*

Și alții apar ca un blestem, aș completa eu, la cei 55 de ani ai mei, văduvă fiind!

Viața mi-a oferit multe, dar mi-a și luat în aceeași măsură. Am preferat, de fiecare dată să îmi afund nasul într-o lectură despre suflete pereche, gemene și alte proiecții de acest gen, niciodată verificate pe deplin. Am preferat să vărs o lacrimă, să mă bucur atunci când am avut ocazia... am preferat să trăiesc la maxim clipa care știam că nu se va mai întoarce! Nu mi-am afundat nasul într-un pahar de alcool... decât atunci când, după ore bune de muncă pentru al patriei beneficiu, am preferat compania unui cognac bun... musai franțuzesc!

Acum câteva zile, pe fruntea mea s-a impregnat cu majuscule:

47 de ani!

Acum... încă aflat în câmpul muncii mi-am luat inima în dinți și scriu din nou, după o pauză serioasă:

Am pierdut!

Din nou!

Ce?!

Ehe..

Societatea îndeamnă la cunoașterea de sine prin orice mijloace și dacă vom reuși să dăm un "search" pe Google vom afla că toți cei care s-au perindat prin lumea virtuală transpunându-se in mari cărturari și înțelepți în arta iubirii de sine (și nu numai ) au sfârșit nașpa! Îmi este permis acest termen..."nașpa"?!

Sper că da!

Eu... nu rezonez cu nimeni! Fiind mai rebel de felul meu mă dezic de tot ceea ce citesc în virtual, foarte puține fiind "zicerile" cu care rezonez! O fi vreo lipsă de ceva pe undeva...

Mi-am iubit aproapele mai mult decât pe mine. Și rezultatul..

Am pierdut!

Din nou și din nou...

Am încercat să construiesc o lume, un univers... în care toți ceilalți să se simtă apreciați și respectați. Rezultatul... am eșuat! Pierzându-mă pe mine pentru ceilalți...

La 47 de ani am realizat că viața este magie, după cum spunea Einstein! Și, ca oricare altcineva, am încercat sa prelungesc această magie, știind că nu mai întoarce! Este că... eșec! Hai sa recunoaștem, cu toții ne dorim eternitatea unei clipe mișto, a unui sărut, a unei priviri pline de iubire, ne dorim prelungirea la infinit, dacă se poate, a tuturor secundelor în care am fost fericiți!

Și eu, și voi, cei care citiți această pagină!

Căutarea Fericirii și a sensului acesteia a generat speculații de tot felul, inclusiv metafizice de-a lungul timpului. Orice religie sau cultură are o definiție proprie și nimeni nu poate contrazice nimic prin nici un argument, oricât de sustenabil ar fi acesta. Fericirea înseamnă "a trăi", "a simți", "a suferi"... indiferent ce fraze pompoase ne sunt livrate sub nas de către "cărturari!"

Pentru mine fericirea este acel suflet alături de care să merg să îmi ridic cuponul de pensie, așa cum îi scriam recent unei prietene..

Orice altceva devine oarecum desuet! 

47 de ani cu multe încercări, de orice fel, în care am murit dar am și renăscut!

Viața îți poate fi dată peste cap în orice clipă tocmai de către cel/cea care ar trebui să fie acolo... pentru noi!

47 de ani...

Iubiți-l pe cel ce este lângă voi, un El sau o Ea! Pentru că, într-o lume viitoare, acolo la Poarta Raiului nu vom fi întrebați ce am realizat ci cât de multă iubire am purtat în inimă!

Eu..mi-am pus inima pe tavă!

Și am pierdut!

Din nou!

sursa: Drumul către noi

Ai fost doar o greșeală, nimic mai mult, nimic mai puțin!

Abuzului narcisic

Am găsit răspunsurile. Ai fost doar o greșeală, nimic mai mult, nimic mai puțin. Nu cred că meriți lacrimile mele. Lacrimile sunt perle prețioase. Ar trebui vărsate pentru oamenii care merită cele mai profunde emoții ale tale. Deci asta am pentru tine, nimic, absolut nimic! Știi, uneori, Dumnezeu ne trimite oameni doar pentru a verifica cât de sănătoși suntem. Și, uneori, eșuăm. Nu reușim să vedem o persoană dincolo de această mască. Mergem după cuvinte. Și apoi Dumnezeu râde de noi. "Oh nu, uită-te la idioata asta. ” Și accept că am fost o idioată să te plac odată.

Știi, regretul nu este că ne-am despărțit. Serios, nu am simțit niciodată nevoia să mă întorc la tine. Singurul regret pe care îl am este că nu ai meritat atât de mult de la mine. Mi-am deschis inima pentru tine. Ți-am spus secretele mele, cele mai dulci dorințe care sunt prea aproape de inima mea. Am ajuns să-ți spun prea multe lucruri despre adevăratul eu, cel vulnerabil. Vorbesc cu un milion de oameni dar nu le spun asa ceva. Dar cu tine, am simțit că pot. Ştii de ce? Pentru că am avut încredere în tine. M-am simțit în siguranță cu tine. Și acum, când mă uit în urmă, mă simt înșelată. Mă simt ca și cum cineva m-a drogat și mi-a scos acele emoții. Doar asta vreau înapoi de la tine, lucrurile pe care le-am împărtășit.

Și nu există nici o mânie. Mă simt calmă. Mă simt fericită. Mă simt ușurată că ți-ai dezvăluit adevăratul sine. Nu am nici un gol, ca la despărțirile obișnuite. Nici măcar amărăciune nu am.

Mi-e milă de tine! Nu ai suflet! Nu ai inimă! Tot ce ai sunt vorbe goale pe care le folosești pentru a păcăli oamenii. Dar pentru cât timp poți? Într-o zi, totul se va întoarce la tine, karma, minciunile, păcatele. Și îmi pare rău pentru tine!

Uite, am fost multe lucruri în viața mea: rea, nepoliticoasă, greșită. Dar nu am păcălit pe nimeni intenționat. Și am acea mândrie despre mine. Nu am fost niciodată falsă. Nu am fost niciodată un om mincinos și manipulator. Întotdeauna m-aș putea uita în oglindă și să mă simt mândră de sufletul pe care l-am avut. Dar tu poți? Poți vreodată să înfrunți oglinda și să zâmbești cu mândrie? Întreabă-te. Tu poţi? 

Nu m-ai meritat niciodată, nici măcar o parte din mine, nici măcar un salut. Meriți pe cineva exact ca tine! Și cât de tragic va fi asta?

Adio!

5 lucruri pe care nu trebuie să le faci vreodată pentru a păstra un bărbat în viața ta

Îl vrei alături, vrei să construiești cu acest bărbat o lume a voastră, ești gata să renunți la anumite lucruri de dragul lui. Nu îți pasă ce spun cei din jur sau care este trecutul său, simți că alături de el te regăsești, te simți împlinită.

Uneori, fără să îți dai seama, transformi afecțiunea sinceră în atașament bolnăvicios. Ești pregătită să faci orice de dragul lui, fără să înțelegi că sentimentul nu este reciproc. Dar nu trebuie să renunți la propria demnitate, nu trebuie să accepți aceste lucruri.

1. Să uiți de tine. Nu poți să renunți la tot ce este mai frumos și mai drag, doar pentru a convinge pe cineva să rămână aproape. Mulți oameni toxici îți pot cere să te schimbi, să devii persoana pe care și-o doresc, să lași în urmă emoții care te reprezintă.

Este inutil să încerci să păstrezi sacrificând o parte din sufletul tău, devenind o umbră a femeii fericite de cândva, urmând cu exactitate solicitările unui om egoist, care pur și simplu vrea să profite de sensibilitatea ta.

2. Să te umilești pentru el. Poți să ajungi într-un moment umilitor, când din disperare alegi să cerșești atenție și iubire, cuvinte și gesturi, să fugi din urma lui fără să primești un răspuns. Nu meriți așa ceva, nu este demn să fii o rezervă.

Umilința nu are nimic în comun cu afecțiunea și empatia, cu gesturile sincere și asumate pe care le poți face. Nu accepta să fii folosită de un bărbat indiferent care abia așteaptă să descopere slăbiciunile tale, să controleze lumea ta.

3. Să trăiești iluzia Poți să speri mult timp că lucrurile vor sta diferit, el se va schimba, el va înțelege ce poate pierde, el își va asuma pe deplin această relație. Dar atunci când îți confirmi că nu are rost și că acest om va rămâne indiferent pentru totdeauna, nu cerși emoții.

Să trăiești iluzia înseamnă să înlocuiești realitatea cu visul, să crezi din nou și din nou că iubirea ta va fi îmbrățișată, dorințele tale vor fi ascultate. Dar în tot acest moment viața ta nu mai contează, totul se transformă într-o mocirlă a speranțelor false.

4. Să renunți la limite. Există acele limite sănătoase, care te ajută să oprești orice tentativă de manipulare, orice comportament toxic. Iubind din toată inima, dorind acest om alături, cauți să faci și imposibilul, inclusiv să nu îți pese de limite.

Ajungi atunci să accepți minciuna, suferința și jignirile, ajungi să crezi că reproșurile sunt o normalitate. Trebuie să demonstrezi și mai mult, trebuie să renunți la și mai multe lucruri, doar că în acele momente nu va mai fi vorba despre iubire.

5. Să accepți trădarea. El te amenință că pleacă și atunci ești gata să accepți orice sacrificiu, orice realitate, chiar dacă realitatea este dură: te-a trădat de nenumărate ori, s-a folosit de tine, s-a jucat cu emoțiile tale.

Încrederea și conexiunea emoțională contează mai mult decât orice încercare disperată de a păstra alături. Dacă ajungi să implori atenție, să uiți de tine, să trăiești iluzia, să te umilești pentru acest om, nu mai există iubire între voi.

sursa: © De Vorbă cu Tine

8 MOTIVE PENTRU CARE MAJORITATEA BĂRBAȚILOR NU POT FACE FAȚĂ UNEI FEMEI PUTERNICE

Femeia puternică nu are timp de jocuri. Așadar, dacă îți dorești să ai parte de cea mai frumoasă iubire din viața ta, îndrăznește să te îndrăgostești de o femeie puternică.

O femeie puternică a trecut prin multe. Luptele și durerea ei au transformat-o într-o persoană incredibilă, de fier. A depășit orice obstacol cu încredere și a învățat arta iertării. A devenit cea mai bună versiune a ei și este mai puternică ca niciodată.

Iată de ce bărbaților le este dificil să fie în preajma unei femei puternice:

1. O femeie puternică nu are nevoie ca un bărbat să o cucerească

În cazul în care întâlnește un bărbat și îi place de el, ea nu va avea nicio problema în a face primul pas pentru că are suficiență încredere în ea. Nu va aștepta ca bărbatul să fie cel care va încerca să o cucerească.

2. O femeie puternică știe ce își dorește

Are nevoie de un bărbat la fel de puternic, un bărbat cu visuri, cu un plan bine pus la punct cu privire la viitorul lui. O femeie puternică independentă caută integritate, onestitate, inteligență și independență într-o relație. Și nu se va mulțumi niciodată cu mai puțin.

3. Pentru ea independența este importantă

Nu are nevoie de un bărbat care să o verifice la orice pas. Își dorește să fie în continuare independentă, să poată să facă ce își dorește cu viața ei. Deciziile comune vor fi întotdeauna luate în doi, însă asta nu înseamnă că ea nu mai are viața privată. Ci din contră, are nevoie de spațiul propriu mai mult ca oricând.

4. O femeie puternică are nevoie ca un bărbat să fie suficient de bărbat pentru a își arăta vulnerabilitatea

Vulnerabilitatea este o calitate pe care puțini bărbați o afișează și asta deoarece cred că atunci când ești vulnerabil, ești slab. Însă nu este vorba despre așa ceva. O femeie puternică își dorește ca bărbatul de lângă ea să lase din când în când toate măștile jos și să fie vulnerabil, emotiv, să spună ce are pe suflet.

5. O femeie puternică trăiește intens viața

Ea își dorește un bărbat care are încredere deplină în el și să fie dispus să trăiască intens alături de ea. Fiecare zi este o nouă provocare, o nouă surpriză oferită de la viață și trebuie să profite de ea așa cum știe cel mai bine: să o trăiască cu adevărat.

6. O femeie puternică are nevoie de un bărbat sincer

Pentru ea sinceritatea este extrem de importantă. Nu accepta minciunile deoarece o relație adevărată nu se construiește în minciună.

7. O femeie puternică iubește necondiționat

În momentul în care inima ei simte că merită să investească în această relație, va face tot ce îi stă în putință pentru a demonstra iubire. Unii bărbați nu pot face față unor sentimente atât de profunde pentru că nu cred că merită atât de multă dragoste.

8. O femeie puternică îți va arăta cine ești cu adevărat

Ea îți va arăta defectele și te va convinge să le accepți. Unii bărbați preferă să păstreze aceste "probleme" în interior și să nu vorbească niciodată despre ele (mai ales să le afișeze).

Femeia puternică nu are timp de jocuri. Așadar, dacă îți dorești să ai parte de cea mai frumoasă iubire din viața ta, îndrăznește să te îndrăgostești de o femeie puternică.

sursa: https://www.kudika.ro/

Bărbatul care cu adevărat vrea să fie cu tine, te sună, îți scrie, îi pasă, este prezent

Este toxic să tot găsești argumente pentru absența unei persoane, mai ales atunci când știi că, de fapt, această persoană are tot timpul din lume să fie alături de tine. Este toxic să te prefaci că totul este bine, atunci când lucrurile stau diferit.

Este nesănătos să cedezi de fiecare dată, doar pentru a păstra un om alături. „Așa este el” îți spui. „Așa a fost educat, așa este felul său de a fi, așa își manifestă el sentimentele”. Firește, nu are cum să fie adevărat.

Lucrurile stau mult mai simplu: omul care vrea să fie alături de tine, va găsi o modalitate să te vadă aproape. Omul pentru care contează această relație, va găsi resurse să mențină relația și să construiască.

Omul care te place sincer, va avea toate motivele să lupte pentru tine și pentru povestea voastră. Restul este doar iluzia unei iubiri, iluzia unei vieți în doi, iluzia unor așteptări și a unor dorințe care nu se mai realizează.

Vei înțelege că un bărbat vrea cu adevărat să fie cu tine prin felul său de a fi. Prin atitudinea sa. Prin manifestările sale zilnice. Prin efortul constant de a îmbunătăți relația voastră. Prin comportament.

Vei înțelege că un bărbat are sentimente sincere prin gesturile sale. Prin felul în care lasă totul și vine alături de tine, pentru că te simți rău. Când se deconectează de la alte activități și te ascultă sincer, pentru că îi pasă. 

Atitudinea face diferența

El te sună, îți scrie, îți aduce desertul care îți place, îți oferă florile preferate, Îți răspunde sincer la întrebări, este conectat emoțional, este atașat de lumea ta, se interesează de tine și de trecutul tău.

El face tot posibilul să se aproprie emoțional de tine. Nu pentru a obține anumite avantaje, nu pentru că are un interes ascuns, dar pentru că așa simte el, aceasta este felul în care îți poate transmite o mică parte din emoția lui.

Bărbatul care vrea să fie cu tine, este cu tine. Argumente precum că nu are timp, că este presat de serviciu, că tot intervine ceva sunt doar pretexte copilărești, care demonstrează atitudinea lui neserioasă.

Bărbatul care vrea să fie cu tine, îți demonstrează sincerele lui intenții. Nu ocazional și nu după cum are chef, dar în mod constant. Pentru că a fi într-o relație serioasă nu este un moft, o plăcere de moment.

E vorba despre atitudinea sinceră și corectă venită din partea lui. E vorba despre maturitatea sau emoțională, conectată cu lumea și cu așteptările tale. E vorba despre felul în care a fost educat.

Bărbatul care cu adevărat vrea să fie cu tine te sună, îți scrie, îi pasă, este prezent. Ai înțeles bine: te sună, îți scrie, îi pasă, este prezent. Și lista poate continua. Apropro, atitudinea indiferentă, egoismele și pretextele nu fac parte din această listă.

© De Vorbă cu Tine

Sunt zile...

Uneori avem zile ca și ale lui Pavel; în care simțim să scriem scrisori și să încurajăm pe alții.

Alte zile le avem ca și ale lui Petru; în care simțim că vrem să ne îndepărtăm de toți și de toate.

Avem zile când ne simțim ca și Iov; vrem să murim, doar ca să sfârșim durerea și suferința.

În unele zile ne simțim ca și Solomon; când căutăm sfaturi ca să luăm decizii.

Apoi sunt zile în care suntem ca și Iona; când vrem să fugim de responsabilități.

Avem și zile asemănătoare lui Moise; în care nu ne putem controla temperamentul din cauza durerilor și presiunilor venite din partea celor de care ne pasă.

Sunt zile când suntem ca și Sarah; triști din cauză că nu am văzut promisiuni încă împlinite, și am râs crezând că sunt imposibile.

Sunt zile când suntem ca și Bunul Samaritean; vrem să facem bine necondiționat.

Sunt zile când ne simțim puternici precum Iosua și Caleb; pregătiți de război.

Sunt zile când ne simțim precum Ieremia; când inima ne plânge, plină de durere.

Sunt zile când ne simțim asemenea lui Daniel; ne găsim tăria în rugăciune și nimeni nu poate să ne oprească.

Avem zile când ne simțim ca și Ilie; preferăm să ne ascundem în peșteră.

Avem zile când precum David; simțim să săltăm de bucurie.

Avem zile când ne simțim ca și Ana; nici nu vrem să mâncăm, ci doar să ne plângem amarul.

Avem zile când precum Avraam; ne simțim biruitori și de neînvins.

Sunt zile când ne uităm sus și zicem: De unde vine ajutorul nostru?

Nu înseamnă că suntem puternici sau suntem slabi; ci înseamnă că suntem umani și avem limite.

Nu știu cum ne va fi ziua, dar să ne amintim că oricum ar fi ea, Atotputernicul Dumnezeu este cu noi, ASTĂZI, MÂINE și pentru TOTDEAUNA!

sursa: ganduriortodoxe

“Boala oamenilor moderni: Trăim pe fugă, iubim pe fugă, zâmbim pe fugă. Nu mai avem timp să privim, să ascultăm, să admirăm…”

„N-am timp!” este, de departe, sloganul vremurilor noastre. Si boala oamenilor moderni care suntem.

 

https://www.youtube.com/watch?v=m8efGNd3eig

 

 
N-avem timp de zâmbit sau de sperat, n-avem timp de cladit caractere sau definitivat personalitati, n-avem timp sa fim curajosi, n-avem timp sa ne stapanim propria viata. Avem timp doar cat sa ne plangem ca n-avem timp.

 
Traim pe fuga, iubim pe fuga, nu ajungem bine intr-un loc si deja ne gandim la cum arata urmatorul. Fast food, shortcut, coffee to go, totul e viteza, toate se fac pe repede-inainte. Unde e rabdarea de a contempla? Unde e nevoia de a reflecta? Unde e delectarea?

Avem electrocasnice pentru toate nevoile, care sa faca ele treaba in locul nostru. Avem lifturi care ne urca mai repede etajele. Avem becuri care se aprind la o simpla bataie din palme. Toate, menite sa ne usureze viata, sa ne ofere secunde pretioase. Si, cu toate astea, avem tot mai putin timp. Ce paradox fenomenal, nu credeti?

 
Mai trist este, insa, ca nu traim, iar ce n-am trait la timp, spunea Octavian Paler, nu mai traim niciodata. Asadar, timpul trece si noi ne trecem odata cu el… daca nu facem o schimbare. In viata noastra, in programul nostru, in lista de prioritati. Nu exista solutii corecte sau universale. Exista doar oameni si alegerile lor.

 
Prin urmare, esti ceea ce esti datorita alegerilor pe care le faci si fiecare alegere iti poate schimba viata in bine sau rau. Chiar si atunci cand nu alegi, de fapt ai ales sa nu alegi. Fiecare alegere iti influenteaza prezentul si viitorul, al tau si al celorlalti.

 
Si trebuie sa alegem acel ceva care ne implineste, care face sa simtim timpul ca trecut cu folos. Cand va dati seama cum se face asta, sa ma invatati si pe mine.

Asadar…

 
Va doresc timp. Timp petrecut langa cei dragi, timp sa va zambeasca sufletul, timp sa munciti cu drag. Daca nu gasiti timp pentru toate astea, mai taiati din timpul acela pe care-l petreceti incruntati sau judecandu-i pe altii. Sau tinand suparari cu zilele. Sau incercand sa-i schimbati pe ceilalti, in loc sa-i acceptati asa cum sunt!

 
Dar, mai ales, va doresc timp sa (re)descoperiti ce e cu adevarat important pentru voi. Cu cat mai repede, cu atat mai bine, caci, nu degeaba scria Marin Sorescu, „vine o vreme cand trebuie sa tragem sub noi o linie neagra si sa facem socoteala.” Si cine poate sti cat de devreme sau de tarziu vine vremea noastra? 

 

Sursa: https://randuripentrutine.eu/

Singuratatea, cel mai trist act, pe scena vietii…

“Voi cei care va întoarceti acasa si dupa ce-ati închis usa spuneti “buna seara”, voi nu stiti ce-nseamna sa intri pe usa tacînd!” Octavian Paler

-Maria, ce crezi ca doare cel mai mult in viata?

-Singuratatea, Alexandra….Singuratatea….Cred ca nimic pe lumea asta nu doare mai mult decat singuratatea. Nici un alt sentiment nu ni se cuibareste mai dureros in suflet, asa cum o face singuratatea. Iti trebuie mult curaj ca sa recunosti, nu in fata oamenilor, ci, in fata ta, ca esti singur.

Sunt fericita cand incepe saptamana, deoarece sunt intr-o permanenta agitatie si nu am timp sa ma gandesc la singuratate. Urasc week-end-urile, pentru ca, atunci, imi aduc dureros de des aminte de ea. Imi aduc aminte ca sunt la mii de kilometri de parintii mei, de locurile dragi, de oamenii dragi, atat de departe si, totusi, atat de aproape… Am obosit sa imi beau singura cafeaua duminica dimineata. Am obosit sa ma asez singura la masa. Am obosit sa-mi petrec timpul cu tot felul de nimicuri, doar pentru ca el sa treaca mai repede si sa inceapa o noua saptamana. In singuratate, timpul se transforma dintr-un prieten drag intr-un dusman de moarte… Cand stau si astept, am senzatia ca ceva se macina in mine, ca ceva moare in mine! Astepti un semn, un telefon, un gand, o minune, sau, poate… nimic!

Ca sa fiu sincera cu mine, cel mai mult ma doare singuratatea de sarbatori. De Paste, ma dor clopotele care bat si bucuria pe care fiecare o traieste in familie, alaturi de cei dragi. De Craciun, ma doare dansul fulgilor de nea, ma doare orasul impodobit, goana oamenilor dupa cadouri. Ma dor colindele de acasa si bradul impodobit. Ma doare noaptea de Anul Nou, cand toata lumea isi face urari,se ia in brate si se saruta sub vasc. Da! Singuratea doare cel mai mult de sarbatori! Cred ca,fiecare anotimp are singuratatea lui.Nu as putea spune, cu mana pe inima, care anotimp doare mai mult, care singuratate ne intristeaza mai mult. Sa fie oara primavara, atunci cand, totul renaste intr-o explozie de bucurie? Sa fie vara, atunci cand asculti cantecul pescarusilor si iti vine sa plangi, cu marea in brate, pentru ca iti simti fiinta sparta in mii de cioburi? Sa fie toamna, atunci cand iti simti sufletul asemenea unei frunze in bataia vantului? Sau…sa fie oare iarna, cand stai la gura sobei, iti faci bilantul vietii la sfarsit de an si vezi ca totul da cu minus?

Nicio singuratate nu seamana cu alta. Unii, o traiesc resemnati, fara nicio soapta. Altii o traiesc cu suspine si plans zgomotos. Am trait-o in ambele moduri. Acum, o traiesc amintindu-mi… Imi traiesc singuratatea printre amintiri, fotografii si regrete.

Exista doua tipuri de singuratate. Cea pe care o traiesti de unul singur si cea pe care o traiesti in doi. De multe ori m-am intrebat care dintre cele doua doare mai rau? Si mi-am dat singura raspunsul. Fiecare doare la fel de mult, in felul ei. Si totusi, singuratatea in doi doare mai mult. Cand doi oameni care, la inceput, s-au iubit, au impartit si bune si rele, si care ajung, la un moment dat sa stea in aceeasi casa, dar ca doi straini, lasa in suflet urme greu de sters. Cine sufera mai mult? Cel/cea care traiesti singuratatea la singular, sau cel/cea care traieste singuratatea la plural? Intrebare fara raspuns… Suferinta nu se poate masura cu un cantar. O simti si atat!

Nu este deloc usor, atunci cand singuratea se instaleaza in casa si in sufletul meu. Cand ea devine prietena mea, confidenta mea, cand ii pun intrebari si nu primesc niciun raspuns, cand imi spune buna dimineata, sau cand imi vegheaza somnul. In singuratate, ma simt ca un bunic cu povesti inutile. Nu imi sunt suficienta mie insumi. În singuratate, cateodata, pentru ca imi place sa stau de vorba cu mine, sa imi dau niste raspunsuri, sa ma regasesc, sau sa meditez asupra vietii si a oamenilor, imi este greu sa o accept, cu impacare, ca facand parte din destinul meu.

Cel mai mult ma doare singuratatea atunci cand mi se intampla ceva bun, ceva frumos si nu am cui sa impartasesc. Dar, undeva, cumva, ceva lipseste si doare… Da, domnule Paler, aveati mare dreptate atunci cand spuneati ca: ”singuratatea nu este o victorie inaintea celorlalti, ci e de fapt un naufragiu personal”.

Singuratatea, arma letala de distrugere in masa, o sinucidere lenta, dar sigura…Singuratatea, cel mai trist act, pe scena vietii…. Singuratate infinita… cand batranul lui Hemingway se ridica si pleaca… 

de Alexandra Mihai

Oamenii nepotriviți te vor învăța mereu lecțiile potrivite

Tot ce se întâmplă în viața noastră nu este un accident. Schimbările ajută la realizarea faptului că nu suntem putem să controlăm absolut totul. Tot ceea ce ni se întâmplă face parte dintr-un lung lanț de evenimente numite viață.

Oamenii vin în viața noastră la fel, nu întâmplător. Ei ne ajută să învățăm cele mai importante lecții.

Regreți că ți-ai petrecut cei mai buni ani în relații care nu au dus la nimic bun? Trebuie să recunoști că această experiență dureroasă, negativă, a fost necesară pentru tine. Anume ea te-a schimbat.

Acea experiență te-a ajutat să devii ceea ce ești astăzi. Și astăzi ești cea mai bună versiune a ta. Ai devenit mai înțelept și mai puternic.

Fiecare persoană pe care o întâlnim este destinată să lase o amprentă în viața noastră. Prieteni, colegi și parteneri – toți contribuie la creșterea și dezvoltarea noastră personală. Chiar dacă nu ați fost apropiați, acea persoană oricum a jucat un rol în viața ta.

Nu mai vorbim de acele persoane care ți-au provocat suferință și ți-au ruinat visele. Ele vin în viața noastră dintr-un motiv. Nu poți nega acest fapt. S-ar putea să regreți că ai întâlnit odată o relație cu o persoană. Dar trebuie să recunoști, ei au fost cei care te-au făcut ceea ce ești. Felul în care ai vrut să fii.

Cu fiecare cunoștință nouă, viața noastră se schimbă într-un fel sau altul.

Cuiva îi este destinat să intre în viața noastră pentru a ne inspira spre realizări mari, pentru a ne ajuta să devenim mai puternici și să ne pregătim pentru încercările dificile care urmează.

Unii vor rămâne în viața noastră pentru totdeauna, iar ații nu vor rămâne în ea mult timp. Unii din ei pot fi doar niște mesageri.

Cineva este destinat să intre în viața noastră pentru a distruge tot ceea ce avem și tot ceea ce am creat. Aceste persoane provoacă suferință și răni care nu se vindecă complet. Dar, datorită acestor oameni, învățăm să ne ridicăm din cenușă. Durerea și suferința pe care o experimentăm aduce schimbări în viața noastră.

Nu poți doar să negi prezența lor și impactul pe care l-au adus vieții tale. Au contribuit la creșterea și dezvoltarea noastră.

Există oameni care intră în viața noastră atunci când ne așteptăm cel puțin. Acești oameni ajută la redobândirea speranței pierdute. Ele ne dau credință în iubirea adevărată. Sunt lumina care luminează drumul chiar și în cele mai întunecate vremuri.

Data viitoare, când vei începe din nou să regreți ceea ce s-a întâmplat în trecut, nu uita: nimic din viața noastră nu se întâmplă fără un motiv.

Decizia pe care ai luat-o odată a fost corectă. La vremea aceea era corect. Omul care a intrat în viața ta în acea perioadă nu a venit la întâmplare. Aceasta este experiența ta. Cineva ne învață și cineva ajută și susține.

 

sursa: https://psihologiadeazi.ro/

Ironia vietii este ca aproape nici o lectie nu o inveti razand, ci plangand…

 Tablou din trecut…

Inevitabil, privim mereu in urma. Pentru ca viitorul e necunoscut si uneori ne sperie, iar prezentul poate nu ne place. Si privim in urma, agatandu-ne de amintiri in care eram fericiti.
E gresit sa ramai ancorat in trecut, sa traiesti gandindu-te doar la ce a fost, insa e foarte bine daca agatandu-te de ceva din trecut, care te-a facut puternic si te-a impins in fata intr-un anumit moment, poti trece cu succes peste o noua perioada proasta din viata ta.

E adevarat ca nu poti schimba ce a fost facut sau spus si nu poti vindeca sentimente pe care le-ai ranit. Tot ce poti sa faci e sa inveti, sa tragi concluzii.
De cele mai multe ori lectia nu o inveti pe moment, de multe ori iti dai seama ca ai invatat-o in timp, amintindu-ti mereu de unde ai plecat si unde ai ajuns.
Fiecare zi traita devine trecut. Un trecut in care mereu vom privi. Uneori cu nostalgie, alteori cu regret. Uneori cu bucurie, alteori cu tristete.

Eu ma simt bine privind din cand in cand inapoi. Sunt amintiri pe care le privesc cu drag si dor, altele care desi ma dureau, imi aduc bucuria ca m-au transformat in omul care sunt.
Cu totii am gresit si nu o data. Nu trebuie sa te rusinezi de un trecut plin de greseli. Trebuie sa te rusinezi doar daca continui si in prezent cu aceleasi greseli.
Cu bune, cu rele imi place prezentul meu, fiecare zi e speciala; insa nu mi-e teama si imi face bine sa privesc din cand in cand inapoi si sa trec in revista ce am invatat CU TIMPUL…

Ironia vietii este ca aproape nici o lectie nu o inveti razand, ci plangand…  

de Iustina T/Momente in viata

Adevărata fericire nu costă nimic; când costă ceva nu e adevărată!

De când ne naştem, plecăm în căutarea Iubirii

Uneori o gustăm bine, alteori ne fac alţii pofta de ea. Înţelepţi sau nu încă, dorim prin tot ce ne stă în putinţă să nu mai provocăm durere. Multe din mâhnirile noastre esenţiale vin din imposibilitatea sau neştiinţa de a închide uşi; uşi ale trecutului. Înăuntrul nostru e mereu curent. Ba uşa, ba geamul au rămas deschise. Zeci de uşi, sute de geamuri, în funcţie de cât a visat, sperat, dorit sau construit fiecare. Uşile marilor noastre iubiri, uşile marilor dezamăgiri, uşile rănilor, uşile răutăţilor, uşile mândriei, ușile…uşile… Ferestrele curiozităţii, ferestrele pasiunilor trecătoare, ferestrele profesionale, ferestrele credinţei, ferestrele…

Nu închidem uşile, nu închidem ferestrele, decât din când în când, brusc sau duios, câte una, vlăguiţi sau cu lecţia de viaţă învăţată. Uneori cu gust amar, alteori cu poze de dezamăgiri sau cu false trăiri. Adeseori ne domină ceea ce simţim, nu ceea ce gândim. Ne întoarcem în trecut pentru a-l înţelege, pentru a-l bandaja cu iertare, binecuvântare şi iubire şi pentru a-l tămădui cu Hristos Euharistic. Dacă nu învăţăm să închidem uşile trecutului, nu vom vedea cealaltă uşă ce ni se deschide îmbietor în faţă şi ne tot uităm în urmă la cea deschisă cu speranţa că poate, poate cineva sau ceva intră pe ea…

Dacă n-aş fi fost acolo, dacă n-aş fi spus asta, dacă n-aş fi dorit, dacă n-aş fi fost orbit, dacă aş fi înţeles de ce, dacă aş fi avut răbdare, dacă… şi tot aşa. Gândurile, vorbele, atitudinile, dacă nu le ordonăm, nu le spălăm, ne vor acri, oţeti, ofili. Ţinem uşile şi ferestrele deschise din orgoliu, din nevoia bolnavă de a ne victimiza sau de a da vina pe ceva sau cineva pentru că lucrurile s-au întâmplat altfel decât ne propusesem noi să se întâmple şi ne vine greu să credem că timpul nu se opreşte în loc.

Evoluăm. Creștem. Învățăm din greșeli

Chiar dacă au fost momente în care am cugetat, fără a acţiona evident, nădejdea şi rugăciunea sunt telefonul cu care îl ţinem pe Doamne atent. Ieri eram inteligent aşa că am vrut să schimb lumea. Astăzi sunt înţelept aşa că mă schimb pe mine !

În viaţă, dacă îţi arăţi durerile, poţi fi considerat slab. Dacă le ascunzi, poţi fi considerat insensibil… Aşa că cel mai bine este să trăieşti suferinţele cu şi în Hristos, iubind pe ceilalţi mai mult decât te iubeşti pe tine. Iubirea este cheia cu care întoarcem ceasornicul vieţii. Orice nu este iubire este putere a întunericului. Suntem pe pământ ca să învăţăm să iubim. Odată ce învăţăm să iubim, murim. Dumnezeu ne ia la El ca să-L iubim de Dânsul în chip desăvârşit. Dumirit sau nu, sufletul va face lumină în minte mai devreme sau mai târziu. Altruismul, aerul fiinţei ontologice ne subliniază în cursul de la şcoala vieţii că esenţa rămâne aceeaşi; dragostea care niciodată nu cade !

Important nu este ce ai făcut, simţit sau gândit în viaţă, ci ceea ce vrei să faci de acum înainte, după ce ai învăţat să fii mai bun, mai plin, mai duios, mai delicat, mai luminos, mai împăcat, mai mulţumit de tine şi de cei din jur. Nu ziua de ieri ne face să fim cine suntem, deşi ar părea, ci în pofida tuturor evidenţelor, ce ne defineşte este astăzi şi mâine, starea de prezenţă continuă.

Suflet drag care citeşti aceste rânduri, oricare ai fi şi de oriunde ai fi, nu ştiu uşile sau ferestrele tale ce cântec cântă. Cunosc doar cântecul frunzelor aşezate în simfonie pe pământ după ce le-am sărutat cu chitara obrajilor mei… Să nu-ţi pese niciodată de ce cred alţii ! Gura lumii o închide doar buza mormântului. Viaţa este ca o carte închisă din care ei văd doar titlul… Adevărul îl cunoşti doar tu. Împacă-te cu Dumnezeu, cu tine însuţi şi cu cei din jur !

Fă-ţi timp să te rogi, să iubeşti, să râzi, să crezi, să vezi lumina din viaţa oamenilor !

Adevărata fericire nu costă nimic; când costă ceva nu e adevărată ! Astăzi zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.

Bucura-te de minunea de a fi şi caută Bucuria în Potir ! 

de Ieromonah Hrisostom Filipescu

Cum este omul care în realitate nu te iubește

 

Te doare să știi că omul pe care îl credeai cel mai aproape de sufletul tău este atât de distant. Te doare atunci când înțelegi că nu e de vină soarta, nici anii ce au trecut, nici unele cuvinte rostite aiurea. Există o banală absență a celei mai importante emoții. Există un fel de a fi care construiește un zid de nepătruns între voi.
Există ziua când, anulând și ultima picătură de speranță, ajungi la o singură concluzie: omul de alături nu te iubește și poate că nu te-a iubit vreodată.

Omul care nu te iubește nu se ascunde sub măști de neînțeles. Sau, chiar de ar încerca acest lucru, nu va reuși să ascundă și emoția primară, acea descoperire de sine, acel autentic exprimat în gesturi și dovezi de atașament.

Vei ști după felul în care refuză să te privească în ochi, atunci când îl provoci să fie sincer. Vei ști asta încercând să-l întrebi despre propria sa lume, despre prieteni și visuri, despre dorințe și trecut, fără a-l simți acolo, gata să-ți spună despre toate. Veți trece unul pe lângă celălalt și de fiecare dată schimbul de emoție va fi o povară, o suferință, un fel de a îndepărta.

Lipsa de iubire îl transformă pe om. Îl face mic sau indiferent în fața realității. Îl supune unui test al timpului pe care sigur nu-l va trece cu brio. Va merge pe un drum periculos, la finalul căruia, resemnat, va recunoaște ceea ce ascundea de mult timp.

Să nu echivalezi acel om cu întreaga lume, refuzând orice schimb de emoție și de energie. Retrage-te din povestea care nu ți-a îmbrățișat iubirea, adună-ți visele toate și păstrează-le în inima ta. Într-o zi, inima ta va bate din nou pentru un om drag și atunci povestea va fi mai frumoasă ca oricând.

Nu regreta un moment consumat, chiar dacă îl vei mai păstra în suflet. Unii oameni nu-și potrivesc dorințele, așteptările, liniștea sau nebunia și este firesc asta. Nu este firesc să porți cu tine o emoție, știind că în timp s-a transformat în lanțuri care te țin pe loc. Ai curajul să te iubești mai mult, să te accepți mai mult, să-ți oferi mai multă libertate.

Timpul îți va oferi răspunsuri. Până atunci, fii sinceră cu tine, crede în tine, investește în tine. Ești cel mai bun prieten al tău, ești firul de lumină al vieții tale. Fii sigură că într-o zi, astăzi sau peste câțiva ani, cineva își va purta pașii pe drumul tău. Va găsi atât de apropiate poveștile voastre, va dori să te asculte și să-ți spună despre orice. Alături de el vei fi liberă și fericită, veți trăi iubirea firesc și cu seninătate. Te va privi în ochi și vei găsi acolo dragoste, multă dragoste.

© Sufletisme.ro

IA, SĂ VEZI CUM E LA SFÂRȘIT!

Trăim în secolul vitezei!

Timpul e tot mai scurt,

și tot mai strâmt.

Nu avem timp!

Nu avem timp!

Cândva oamenii

lucrau pământul cu brațele.

Mereu.

Mult.

Mulți.

Greu.

Făceau pâinea în casă,

spălau rufele manual.

Iar timpul era îndestulător.

Acum pâinea se cumpără,

hainele se spală singure,

pământul nu se mai lucră,

pentru că “nu merită”,

și totuși

“Nu avem! Nu avem timp!”

Dar ce se aude?

Uuups!

“S’a oprit Planeta!”

S’a oprit?!?

Dintr’o dată s’a făcut

LI’NI’ȘTE!

Liniște?

Dintr’o dată avem timp.

Timp?

Atâta timp fără timp,

și de’odată atâta timp!

Nici nu prea mai știi

ce să faci cu el.

Breaking News:

“Ceva invizibil a oprit planeta!

CORONAVIRUS?!?”

Nu v’ați putut imagina

cum s’ar putea opri totul.

Nu’i așa?

Așa!

De’odată!

Cum ar putea să ajungă

săracul egal cu bogatul?

Cum să călătorească amândoi

în aceiași barcă?

Așa!

De’odată!

“Hei, încotro?”

Dintre vălătucii de pâclă

cineva, tușind, răspunde:

“Nu cunoaștem destinația!”

“Nu știm nici măcar dacă mergem...”

“Nu știm unde,

nici dacă,

nici cine va ajunge...

Săracul sau bogatul?”

Importantul serviciu,

indispensabilii bani,

nu mai sunt, iată, priorități.

Păreți legați de mâini și de picioare.

Chiar sunteți!

Nu puteți face nimic!

NIMIC!

Călătoriile, vacanțele?

“Nu, nu ne mai interesează!

Tot ce’am vrea, ar fi să fim sănătoși, să avem ce mânca,

să putem umbla liberi...

Descoperim încet, încet,

dincolo de aparențe,

cât de nesiguri

și de singuri suntem.

Nesiguri și singuri!

Acum avem toți aceiași vacanță!

De 5 stele!

Cum altfel?

ACASĂ!

Unde în altă parte?

Unde sunt mai multe stelele

ca acasă?

CASA pe care mulți,

vai, mult timp,

au folosit’o drept simplu dormitor.

Există o scenă terifiantă în cartea

“Se Întorc Morții Acasă”,

chiar despre aceste lucruri.

Acum există timp.

Atâta timp liber!

Liber?

Plictisitor de mult timp.

Timp, da,

dar nu liber.

"Unde faci Paștile?"

Acasă!

În casă!

“Aștepți musafiri?”

Nu!

Nu e cazul!

O,

nu mai trebuie să ostenim?

Nu mai trebuie să fim fițoși?

Nu ne mai cumpărăm

haine tari și musai noi?

Iepurași? Cadouri? Surprize?

“...Nu, mulțumim!

Nu e nevoie.”

Ce’ar fi ca, anul acesta,

să te pregătești, totuși,

pentru un musafir?

Unul singur.

Sin’gu’rul!

Cel mai mare

și mai important Musafir!

Cel Care ar fi dat sens

oricărei întâmplări.

...Dacă L’am fi primit.

Acum avem timp,

și am avea și toate motivele

să’L asteptăm și să’’L primim...

Cum pe cine?

Pe HRISTOS!

Cel mai potrivit oaspete

într’un așa timp.

Nu?

Plin de modestie,

încărcat, însă,

de tot felul de daruri și surprize,

ar merita un loc

la masa voastră.

Credeți’mă!

Hai, primiți’L anul acesta

cum se cuvine,

fie și experimental.

S’ar putea să vă aducă

tocmai ceea ce așteptați.

Câteva paradoxuri:

combustibilul s’a ieftinit,

dar cui îi pasă?

Nu se circulă, deci, unde să’l pui?

Cu proviziile?

Oricum nici cu ele nu e ușor.

În fața blocului SUV’ul

de 100.000 de € stă parcat

lângă o berlină de 5000 de € .

Cum stau ele, egal parcate,

sub același praf și sub aceeași ploaie.

Vezi tu, prietene,

frate dragă, vezi?

Nu Coronavirus ucide.

Fără cruțare omoară

răutatea, invidia, ura...

Ți’ai închipuit vreodată

că “Universul”, “Natura”,

sau indiferent

cum vrei să’i zici lui Dumnezeu,

va crea așa o egalitate între oameni?

Vedem noi oare?

Vai,

Groapa are aceleași dimensiuni!

Și nimic din cele cu care te’ai fălit

nu vei putea lua cu tine acolo.

Știi asta!

Și tu, și tu, și tu...

Doar păcatele!

Dacă accepți că există,

și dacă știi ce sunt acelea.

Grea palmă am primit.

Toți!

Firesc ar fi să ne fie o mare

și importantă lecție.

Dar ne va fi oare?

Ne vom trezi mâine,

înțelegând că suntem

OAMENI?

Vom deveni mai buni,

mai îngăduitori,

mai generoși,

mai credincioși?

Sau ne vom întoarce

la vechile mărșăluieli,

așteptând poate

un alt virus,

ca un prilej “fastuos”,

în care să ni se argumenteze,

mult mai bine,

că OAMENI fiind,

s’ar cuveni să facem

această dovadă mereu,

neuitând niciodată

acest uriaș “amănunt”!

P.S.

În fine, dacă am înțeles ceva

din povestea asta amară,

hai, să dovedim!

Haideți, ca în noaptea de Înviere,

să ieșim cu toții în balcoane

și/sau la ferestre,

tineri și bătrâni,

laolaltă toți,

oriunde ați fi,

cu lumânările aprinse în mâini,

și să cântăm,

de să răsune cerul și pământul:

HRISTOS A ÎNVIAT!

Ar fi un eveniment,

Ar fi un REVIRIMENT!

Dacă ești “pentru”, trimite’i celui care ți’a trimis mesajul un “da”,

și trimite mesajul mai departe!

Să ne auzim

SĂNĂTOȘI,

cântând o țară întreagă,

arătând că viața

NE ESTE GROZAV

DE DRAGĂ!

Să fiți SĂNĂTOȘI

și la inimă FRUMOȘI!

de Anatolii Basarab

Oricâte sacrificii ai face pentru o relație, oricât te-ai zbate, de oricâte ori ai închide ochii sau ai trece cu vederea sau oricâte cărămizi ai pune tu la temelia unei relații, adevărul e că nu va rezista dacă celălalt nu se străduiește la fel de mult. O relație construită pe umerii unui singur om nu rezistă.

Uneori, oamenii potriviți se întâlnesc în momentele nepotrivite. Și se iubesc. Dar nu destul. Sau nu sunt suficient de maturi pentru a-și asuma iubirea și toate responsabilitățile pe care le impune. Uneori oamenii potriviți fac lucruri nepotrivite și greșesc, se rănesc sau nu depun destule eforturi pentru a se opune tuturor lucrurilor care vor să îi despartă.

Uneori oamenii potriviți nu privesc în aceeași direcție și astfel devin nepotriviți. Trist e când totul se întâmplă din cauza unuia singur în timp ce celălalt se zbate pentru a face lucrurile să meargă. Trist e când iubirea se termină de-o singură parte, nu de ambele, și rămâne un om în spate care să se chinuie să-și scoată din suflet acele sentimente care nu îi mai sunt de folos.

Oricâte sacrificii ai face pentru o relație, oricât te-ai zbate, de oricâte ori ai închide ochii sau ai trece cu vederea sau oricâte cărămizi ai pune tu la temelia unei relații, adevărul e că nu va rezista dacă celălalt nu se străduiește la fel de mult. O relație construită pe umerii unui singur om nu rezistă.

O relație pe care ajungi să o simți ca pe o povară, e una care deja s-a terminat, doar că nu vrei încă să recunoști asta.

Caută acel om alături de care să poți construi cu drag o relație, nu unul care să vrea să primească totul de-a gata pentru că nu așa funcționează sentimentele. Trebuie să le crești, dar nu singură, nu singur. Iubirea e o călătorie de doi, nu te încăpățâna să demonstrezi că ai puterea să reușești să faci totul pe cont propriu. Nu are rost, vei vedea.

Rămâi alături de acel om care poate înțelege că ai nevoie de el și că are nevoie de tine și că amândoi aveți nevoie să faceți împreună lucrurile să meargă bine. 

sursa: http://damadetrefla.com/

Încep să învăț că nu trebuie să reacționez la tot ceea ce mă deranjează

 

În tradiția Zen există o adevărată artă, aceea de „a nu da importanță” lucrurilor menite să te rănească, vorbelor jignitoare, persoanelor care vor să-ți facă rău. Nu este ușor de practicat, dar efectele ei asupra vieții noastre sunt cu adevărat vindecătoare.

A înceta să reacționezi impulsiv și conflictual la tot ceea ce te deranjează este o practică de lungă durată, care se deprinde pas cu pas. Înseamnă să-ți trasezi ție însăți lecții pentru viitorul apropiat, pe care să le urmezi cu perseverență, până când viața ta se va transforma complet. Iată ce trebuie să începi să înveți, chiar de astăzi!

Încep să învăț să nu-i mai rănesc pe cei care m-au rănit!

Nu este un lucru ușor să treci peste răul făcut de o persoană, fără a vrea să o rănești la rândul tău, să ripostezi sau să te răzbuni. Dar trebuie să îți repeți, iar și iar, că adevăratul semn al maturității este puterea de a te îndepărta de sursa răului, fără să lovești, la rândul tău.

Vei începe astfel să înveți că energia pe care o investești pentru a răspunde cu violență celor care te rănesc poate fi reorientată spre țeluri mult mai importante. Atunci când te concentrezi doar pe ceea ce se întâmplă rău în viața ta, ești secătuit de lucrurile bune pe care ți le-ar putea dărui fiecare clipă ce vine.

Trebuie să accepți că nu toți oamenii te plac, că unii dintre ei s-ar putea să nu te trateze în felul în care tu îi tratezi pe ceilalți, dar acest lucru nu trebuie să te afecteze. Scopul tău în viață nu este de a-i „câștiga” pe toți de partea ta, ar fi doar o risipă de energie și de timp, care te lasă doar cu o senzație de vid.
Încep să învăț să mă ridic deasupra lucrurilor care îmi fac rău

Atunci când nu reacționezi la lucrurile care te rănesc, nu înseamnă că te simți bine, dar alegi să depășești momentul și să consideri ceea ce ți se întâmplă ca pe o lecție de viață. În felul acesta, te ridici deasupra persoanelor care te lovesc și înveți să accepți întâmplările vieții așa cum vin către tine, cu bune și cu rele deopotrivă. Este calea prin care îți împlinești potențialul tău maxim și devii o persoană mai bună.

Alegi să-ți păstrezi pacea minții, pentru că nu ai nevoie de drame și de tulburare în viața ta, ci de seninătate. Renunță la falsele legături, la oamenii care îți subliniază că nu ești o persoană suficient de bună, la certuri și la lupte de putere. Uneori, a nu spune nimic înseamnă, de fapt, a spune totul.
Încep să învăț să nu las altora puterea asupra emoțiilor mele

Atunci când reacționezi la cuvintele sau faptele unei persoane care intenționează să te rănească, îi dai cale liberă să-ți manipuleze sentimentele, o lași să-ți domine viața interioară. Nu poți controla ce fac cei din jurul tău, dar ai deplina libertate de a-ți stăpâni propriile răspunsuri. Tu decizi cum să percepi replicile și acțiunile celorlalți, cum să le faci față și cum să te detașezi de ele.

Trebuie să înțelegi că, de regulă, ceea ce îți spun alții sau modul în care se poartă cu tine nu spune nimic despre persoana ta, cât despre cel care încearcă să te rănească. Poate că toate dezamăgirile sunt de fapt menite să te învețe să te iubești pe tine însăți și să te protejezi de cei care nu-ți vor binele. În felul acesta, îți vei crea un adevărat scut pentru a-i înfrunta pe inamici, pe cei care vor să te doboare. Vei căpăta, totodată, puterea de a rezista atacurilor lor, de a-ți păstra încrederea în tine și în însușirile tale minunate.
Încep să învăț că atunci când reacționez, nu schimb, de fapt, nimic

O lecție importantă pe care trebuie s-o înțelegi este că reacțiile tale, oricât ar fi de năvalnice, nu schimbă adevărata natură a celor din jurul tău, nu-i fac să te respecte sau să te iubească subit, nu le transformă, în mod magic, mintea.

Uneori este mai bine să lași lucrurile să se întâmple și oamenii să fie așa cum vor să fie. Nu este nevoie întotdeauna să te lupți, să dai explicații, să cauți răspunsuri sau să vrei să-i faci pe ceilalți să te înțeleagă.

Viața este mai bună atunci când înveți să te concentrezi mai puțin pe ce se întâmplă în afara ta și mai mult pe ce se petrece în sufletul tău. Lucrează asupra ta, asupra păcii tale interioare și vei înțelege că a nu reacționa la orice mic lucru care te deranjează este cheia pentru o viață sănătoasă și fericită.

sursa: https://www.divahair.ro/

Salvează acest text și citește-l ori de câte ori te sufoci de gânduri negative

 

Lasă timpul să răspundă la toate întrebările. Când începi să faci asta în locul lui, devii și mai confuz și mai dezamăgit. 

 
1. Viața este destul de complicată absolut pentru toată lumea.

Chiar și oameni foarte de succes și faimoși au aceleași probleme ca fiecare dintre noi.

Amintiți-vă – toți suferim în egală măsură. Singura diferență este: cineva se plânge constant și suferă, în timp ce cineva își ascunde durerea.

Dar doar pentru că viața este durere nu înseamnă că nu poate fi frumoasă în același timp. Chiar și când problemele și necazurile îți cad ca zăpada pe cap, poți fi totuși … fericit. Pentru a face acest lucru, trebuie doar să schimbi perspectiva. Aruncă o privire diferită asupra a ceea ce ți s-a întâmplat.

Va fi mult mai ușor să trăiești dacă accepți adevărul comun, pe care, din anumite motive, toți îl uită: „În viață nu există succes și fericire fără căderi!” 

 

2. Toți ne dezamăgim în oameni

Când cel mai bun prieten trădează sau, fără explicații, iubitul și iubita te părăsește. În astfel de momente, inima se rupe de durere. Se pare că nu vei mai avea încredere în nimeni, , că nu vei avea nimic bun în viață.

Încearcă să vezi ce s-a întâmplat din cealaltă parte. Înțelege că oamenii care te dezamăgesc nu sunt decât lecții utile. Ei se întâlnesc pe calea vieții noastre cu scopul exclusiv de a ajuta să înțelegem ceva despre noi înșine și despre viață în general.

Cele mai dramatice schimbări din viața noastră apar după ce trăim dezamăgiri severe. Ele devin un impuls pentru creșterea noastră și ajută la luarea deciziilor corecte. 

 

3. Nu trebuie să îți schimbi trecutul

Adevărul dur al vieții: trecutul va rămâne pentru totdeauna așa cum a fost. Dar acest lucru nu înseamnă deloc că nu îți poți schimba viitorul! De ce trecutul ar trebui să ne predomine ani de zile, determinându-ne acțiunile de astăzi?

Faptul că te-ai prăbușit sau eșuat nu înseamnă că va fi întotdeauna așa și nici un alt mod. Noi înșine alegem scenariul nostru de viață. Prin urmare, îți poți schimba viața în orice moment – trebuie doar să existe o dorință.

Lasă trecutul în trecut și începe să lucrezi la viitorul tău, cu încrederea că totul va funcționa.
 

4. Cel mai rău lucru pe care îl putem face pentru noi înșine este să ne concentrăm pe presupuneri și speculații.

Acesta este un fel de „joc al minții” atunci când începem să ne gândim de ce cineva nu a spus salut sau nu a răspuns la mesaj sau nu ne-au promovat pentru un motiv.

În loc să efectuezi această activitate inutilă, învață să trăiești astăzi și să te bucuri de fiecare moment din ea. Nu analiza, ci doar trăiește.

Lasă timpul să răspundă la toate întrebările. Când începi să faci asta în locul lui, devii și mai confuz și mai dezamăgit.
 

5. Chiar și când îți pare că totul este atât de rău, fii recunoscător

Oricât de straniu sună. Începe ziua cu mulțumiri.

Pentru faptul că te-ai trezit, spre deosebire de mii de oameni de pe planetă pentru care soarele nu va mai răsări niciodată. Pentru că ești sănătos și poți merge cu propriile picioare. Pentru faptul că cei dragi și prietenii tăi sunt în viață și bine. Da, doar pentru viață! Până la urmă, este frumoasă!

Cel mai simplu și eficient mod de a scăpa de gândurile negative este de a mulțumi soarta pentru toate acele lucruri pe care le aveți. Și fă-o în fiecare zi!
 

6. „Toate odată” – se întâmplă doar în basme și telenovele ieftine. Unele lucruri necesită timp. Multe dintre ele luni lungi și chiar ani.

Faptul că nu ați reușit în aceeași secundă nu înseamnă că nu veți reuși niciodată. Răbdare și numai răbdare. Aceasta este formula fundamentală pentru succes și o abordare înțeleaptă a vieții.

Merită să înțelegeți că tot ceea ce aveți în minte, spre ce tinzi și visezi, se va realiza cu siguranță. Totul are timpul său.
 

7. Dacă nu ar fi noaptea, atunci nu am putea niciodată să admirăm stelele pe cer.

Zilele întunecate și înfricoșătoare se petrec în viața tuturor. Probleme la locul de muncă, despărțire de cei dragi, trădare … Poți enumera la nesfârșit.

Dar toate aceste teste ne fac doar mai puternici. Uneori trebuie să treci prin durere și disperare pentru a descoperi în tine ceea ce este ascuns adânc. Ceea ce ne va face o versiune mai bună a noastră.

Prin urmare, nu vă temeți de noapte. Până la urmă, după ea, trebuie să vină zorile. Și este frumos!
 

8. Oamenii cu care petrecem timpul ne influențează mult mai mult decât ne putem imagina.

Dacă te înconjoară oameni pozitivi, atunci ei te inspiră și pur și simplu nu mai este loc sau timp pentru gândurile negative. Dar oamenii negativi – sunt dăunători și distructivi. Criticile față de toată lumea și de toate – îți fură fericirea. Picătură cu picătură.

Prin urmare, există un singur sfat: fugiți de ei!
 

9. Ca să ai o viață fericită, o singură dorință nu este suficientă.

Schimbă-ți modul de a gândi și de a percepe lucrurile. Gândurile negative sunt ca buruienile. Vor crește la nesfârșit până când le „scoți” pe toate până la ultimul.
Prin urmare, gândește întotdeauna pozitiv. Alungă negativul și tot ceea ce te trage înapoi, te va împiedica să crești și să te dezvolți.

Gândește-te mereu la bine. Și va veni!

 

sursa: https://psihologiadeazi.ro/