Se afișează postările cu eticheta Linistea interioara. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Linistea interioara. Afișați toate postările

vineri, 12 iulie 2024

Dacă îmi spui că mă iubești, te cred?


Nu, dacă îmi spui că mă iubești am să cred că preferi să-mi alini rănile cu o simplă promisiune. Nu cred în te iubesc, nu cred în pentru totdeauna! Cred în diminețile în doi, cred într-o cafea băută împreună! Dragostea nu se închide într-o frază, dragoste înseamnă grijă unul pentru celălalt, înseamnă susținere și răbdare! Voi crede că mă iubești atunci când mă vei privi dormind, când singurul tău gând dimineața voi fi eu, când te vei preocupa pentru mine așa cum eu mă îngrijorez pentru tine! Voi înțelege că mă iubești atunci când privindu-te în ochi, mă voi simți cea mai frumoasă femeie și nu va trebui să mă preocup pentru celelalte din jurul meu! Voi înțelege că mă iubești atunci când voi realiza că tot ce este imperfect în mine pentru tine este suficient. Nu-mi spune că mă iubești, dovedește-mi că suntem doar noi și că povestea asta va rezista împotriva tuturor dar mai ales împotriva noastră; tu nu vei ceda, eu nu mă voi supăra și de o vom face, ne vom căuta de infinite ori, ne vom ierta, ne vom săruta și vom adormi împreună, orice s-ar întâmpla. Lasă-mă să fiu eu, doar așa voi afla dacă poți să mă iubești!

Cu iubire și lumină,
Daniela

vineri, 10 mai 2024

De data asta nu o să te mai pierd!


De data asta te voi ocroti
Te voi învăța tot ce cred
Că înseamnă "a iubi".
De data asta te voi avea
În fiecare zi, în fiecare moment
Vei fi mereu în viața mea
Nu va mai exista niciun impediment.
De data asta știu, că nu vreau altceva
Decât să văd în fiecare dimineață
Tot ce îmi spune privirea ta
Care îmi dă, etern, viață.
De data asta te voi accepta
Așa cum ești, fără condiționări
Din tot ce a durut, voi vindeca
Strigătul durerii din cele patru zări.
De data asta am să te compun
Din tot ce ai pierdut în alte părți
Am să îți fac un loc, un drum
Printre mii de destine și hărți.

de Ana-Maria Ducuță

marți, 16 aprilie 2024

Draga mea, așteaptă omul care îți va săruta mâinile și fruntea înaintea buzelor!


Nu te mulțumi cu mediocritatea. Nu te obliga să crezi că normalul este bun. Meriți ce-i mai bun. Așteaptă tot ce e mai bine. Așteaptă-l pe cel care este creat pentru tine și care îți va întoarce viața.

Așteaptă omul care te va iubi corect. Cel care va merge înainte, nu în față. Cel care te va lua de mână și o va ține astfel încât să te simți iubită și în siguranță. Cel care te va da deoparte și te va proteja de orice amenințare.

Așteaptă omul care îți va săruta mâinile și fruntea înaintea buzelor.

Așteaptă omul care te va privi doar pe tine. În ochii cărora vei vedea dragoste și pe a cărui buze nu va lipsi un zâmbet când va fi cu tine. Așteaptă acest aspect special. Merită. Așteaptă-l pe cel care vrea să te facă să râzi. Cel care este cel mai fericit când te vede fericită.

Așteaptă omul cu care ești confortabil în cele mai incomode situații. Cel care te înțelege și nu are nevoie să explice nimic, pentru că sufletele voastre sunt conectate și știi mereu ce crede și simte pentru tine.

Așteaptă omul cu care poți fi 100% tu însuți.

Așteaptă-l pe cel care apreciază fiecare moment alături de tine și îl face special. Cu cine chiar o călătorie în magazin este o aventură.

Cel care te înțelege cu adevărat. Cel care crede în tine. Cine te motivează să mergi mai departe. Cine știe cât de norocoși sunteți amândoi.

Așteaptă-l. El există și te caută la rândul lui!

Cu iubire și lumină,
Daniela


vineri, 5 aprilie 2024

Să fii iubită!


Nu pentru ochii tai. Pentru ca intr-o zi iti vor fi poate tristi si plansi, incercanati, ridati, acoperiti de ochelari...
Nu pentru frumusetea trupului tau...pentru ca in orice zi poate aparea o femeie mai frumoasa, iar tu vei fi aruncata la cosul cu obiecte uzate.
Nu pentru felul in care te ingrijesti, te imbraci si stii sa te pui in valoare, pentru ca intr-o zi te poti trezi pe un pat de spital, dupa o anestezie generala...si nu va fi nimeni sa te tina de mana...
Nu pentru frumusetea parului tau, pentru ca intr-o zi vei fi poate nevoita sa faci chimioterapie...
Nu pentru mainile tale care stiu sa mangaie, sa aline, sa curete, sa daruiasca ...caci poate ca intr-o zi nu vor mai putea...
Nu pentru statutul tau, nu pentru pozitia ta, pentru familia ta sau pentru cati bani ai... Pentru ca poti pierde totul peste noapte. Pentru ca intr-o clipa, poti sa nu mai fii nimeni. Si te vei trezi, dintr-o data, a nimanui.
Si nu, nici macar pentru mintea ta...caci intr-o zi vei suferi poate de Altzheimer.

O batrana de 90 de ani, internata intr-un spital de bolnavi de Altzheimer, era vizitata in fiecare zi de sotul sau. Acesta venea un fiecare dimineata la ora 9,00 sa ia micul dejun cu ea. Intrebat fiind:
-"De ce mai veniti? Daca oricum nu va cunoaste?"
- "Vin. Pentru ca eu o mai cunosc pe ea..."

Ti s-a spus ca nu se poate. Ca o astfel de iubire nu exista. Asa ca alegi Acum-ul....Ba exista. Dar daca vrei sa fii iubita asa e posibil ca acum sa te doara, sa urli, sa suferi, sa mori de dor, sa te chinui si sa plangi, sa mai astepti, pentru ca nu accepti sa fii iubita pentru nimic altceva decat pentru ...Sufletul tau.
Caci doar el este nepretuit, de neinlocuit, imposibil de imitat si de "operat" estetic. Doar el este cu adevarat unic si da forma, viata si farmecul de neinlocuit buzelor tale, ochilor tai, fiintei tale. Cuvintelor, gesturilor, felului tau de a fi. Si doar pentru el va veni sa ia micul dejun cu tine si la 90 de ani, cand nu ti-a mai ramas nimic din tot ce ai avut...
Vei fi laudata pentru felul in care arati, pentru felul in care te imbraci, pentru frumusetea buzelor tale, pentru scanteile din ochii tai, pentru picioarele tale lungi, pentru mierea cuvintelor tale, pentru zambetul tau cald, pentru gropitele din obraji si pentru toate nimicurile. Bucura-te, dar lasa-le sa treaca fara sa iti lipesti inima de ele. Zambeste cu tristetea ca toate trec si asculta-l cu adevarat doar pe cel care iti va spune ca s-a indragostit de sufletul tau.
Si sa iubesti si tu, la randul tau, doar ceea ce nu moare.
Caci in rest... Toate trec...

Cu Iubire și Lumină,
Daniela



marți, 5 martie 2024

Bărbatul tău e ideal pentru că ți-a venit în întâmpinare cu tot ce a cerut sufletul tău.


Bărbatul tău ți-a ieșit în cale cu pâinea și cu sarea vieții, îmbrățișarea lui are exact forma zâmbetului tău, iar în ochii lui se vede norocul de a te fi întâlnit.
Lui nu trebuie să-i ceri nimic pentru că îți dă totul.
Pe el nu trebuie să-l minți cu nimic, pentru că înțelege orice.
Lângă el nu ți-e frică de nimeni, pentru că ești cel mai de preț bun al lui și nu va risca nimic ca să te piardă.
Acolo unde începe slăbiciunea lui, apare subtil forța ta, iar situația inversă e motorul fericirii tale.
Bărbatul ideal e liber pentru că te-ai îndrăgostit și de aripile lui, iar umărul lui e locul tău de spovedanie, de răsfăț sau de alint. Lângă el, lumea e un spațiu mult mai prietenos, iar e ploaia e mereu caldă.
Fiecare mișcare a lui e spectacolul tău preferat, iar grija pentru el e cea mai dragă îndeletnicire a existenței tale.
Bărbatului tău ideal îi zâmbești și în somn, pentru că iubirea ta nu adoarme nicicând, iar respirația lui te sincronizează cu universul în care ți-a fost dat să trăiești.
Bărbatul ideal, după care ești nebună, te învață să fii femeie, să-ți arăți interiorul cu aceeași grație cu care mâinile tale îi cuceresc obrajii și ochii, buzele și gâtul…
Pe buzele tale ai mereu un sărut de rezervă, astfel încât să nu sufere nici una din părțile implicate în îmbrățișarea vieții în doi…
Bărbatul tău e ideal pentru că l-ai întâlnit exact în momentul în care nu mai visai la el și va rămâne ideal câtă vreme îți va ține sufletul în palme.
Dacă sufletul tău nu e negru, ci atât de luminos încât să înțeleagă că iubirea înseamnă TOTUL, bărbatul ideal va fi mereu cel de lângă tine, și nu cel de pe trotuarul de vizavi, de la brațul altei femei, de pe ecran sau din cărți…
Bărbatul ideal nu se caută după o schemă anume, nu trăiește într-o climă aparte și nu răspunde doar la semnale specifice.
Poate că trece în momentul asta pe sub fereastra ta sau prin biroul tău, poate mâine va traversa strada odată cu tine…
Ridică ochii și vei ști… nu mă întreba cum…
Poate că nu are ochii albaștri, 1,90 m și mușchi de oțel, dar poate că are exact ce-ți lipsește ție.
Dacă răzbim și-l găsim [ bărbatul ideal] , propun să-l iubim și gata.
Restul ar fi pierdere de timp.
Și de șansă…
Și de tinerețe….
Și de idealuri…

Cu iubire și lumină,
Daniela 

luni, 19 februarie 2024

Fericirea in iubire... Cel mai mare risc, iubind...

RISCUL IUBIRII - FERICIREA


Când iubim, riscăm. Riscăm să fim dezamagiti, riscăm să suferim. Riscăm să fim singuri în iubire.

Însă, cel mai mult riscăm să fim fericiți. Ce dulce risc, nu ? Da, dar si atât de periculos!

Fericirea în iubire este diferită de toate celelalte fericiri. Este altfel! Este...

Așa, ca o durere surdă, ca o teamă și-o povară care-ți apasă sufletul. Ciudat, nu? Pentru că tot fericirea te face să te înalți. Să ieși din tine. Pentru că nu mai ai loc în tine. Nu te mai poți regăsi înăuntrul tău. Și te cauți. Te cauți peste tot, te cauți în ceruri, te cauți pe pământ, în gânduri - oriunde Și nu te regăsești decât în el. Doar în el. Atât...

Fericirea în iubire este o lacrimă nenăscută care pârjolește privirea când te uiți la el. Ai impresia că nu îți ajung ochii să îl vezi, să îl vezi, să îl vezi! Ai impresia că mereu, mereu rămâne ceva nevăzut și te simți ca o oarbă, începi să îl pipăi cu gândurile, să îl atingi tremurând cu degetele, pe obraz, îl cercetezi bucățică cu bucățică, contopindu-te cu el.

Fericirea în iubire este un strigăt fără sunet. Pentru că nu există sunete care să o definească. Și sufletul tău strigă a fericire, inima ta strigă a fericire, mintea ta strigă a fericire fără nici cel mai mic sunet! Cel mai puternic, cel mai sfâșietor, cel mai profund, este strigătul care nu se aude - ci iese din toți porii tăi ca transpirația, iar si iar, valuri de fierbințeală și frig deopotrivă - și te lipești de el lăsându-ți fericirea să-i mângâie trupul. Și fericirea ta îl strânge în brațe puternic, zdrobindu-și palmele de carnea lui - și doare, doare neputința ta de a-l strânge mai tare. Și îți dai seama cât de neînsemnată ești în fața fericirii pe care nu o poți exprima atât cât ea are nevoie...

Fericirea în iubire te îngenunchează. Îți fură somnul, îți fură orele, îti fură propriul timp mototolindu-l ca pe o hârtie, făcându-l dintr-o dată mic, atât de mic încat încape în pumnul tău. Și te doare că nu ai timp, că nu te poți bucura de timp să îl iubești pe-ndelete, te doare că timpul dispare dintr-o dată când ești lângă el. Se evaporă, pur și simplu... Te doare că timpul vostru are limite - se deschide și se închide infernal de repede, apoi se redeschide înnebunitor de încet într-un ciclu nesfârșit.

Fericirea timpului vostru doare. Atât de stranie și unica durere din care te adapi ca un însetat ce umblă prin deșert și cu ultimele sale puteri înghite lacom fiecare picătură de apă pe care o întâlnește în cale.

Riscul fericirii - această fericire - nebunie, permanenta teamă ca într-o zi se va epuiza, se va sfârși... deși ar putea dura o viață!

Fericirea care te sleiește de puteri și tot ea te întremează ca a doua zi să te epuizeze din nou.

Fericirea în iubire... Cel mai mare risc, iubind...

Iubiți-vă mult!

Cu iubire și lumină,
Daniela


joi, 1 februarie 2024

Ultima dragoste!


Prima iubire te învață să știi ce este iubirea, iluzia, castelele în aer și să crezi că basmele sunt posibile: 
...și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți!

De asemenea, te învață să mori din dragoste, dezamăgire și să crezi că totul este posibil.

Ahh, dar ultima iubire... asta e altceva! Asta e la un alt nivel. Ultima iubire este cea care ajunge să stea până la capătul drumului.

Cel care te ajută să mergi înainte, cel care te învață să reclădești piesele din care ești făcut și pe care le-ai sfărâmat irosindu-te în iubiri efemere, cel care te face să uiți trecutul dureros, cel care te învață să te predai reală, te învață toleranța, răbdarea, sprijinul necondiționat, așteptarea și încrederea că mai există oameni asemenea ție!

Ultima iubire îți este partenerul în râs și lacrimi, în bucurii și tristeți, îți este complicele, confidentul, prietenul, iubitul. Cu el îți permiți orice fără să îți fie rușine, doar iubești ceea ce el conține ca trup, dar mai ales ca suflet!

Ultima iubire este cea care nu se îndrăgostește de tinerețea ta, nici de frumusețea ta, vede trecerea timpului reflectată în chipul tău brăzdat de riduri, în trupul tău, în părul tău alb și încă te vede ca pe a opta minune a acestei lumi, pentru că iubește ființa ta interioară, râsul tău, vocea ta, pentru că îți iubește Sufletul pur ca al unui copil!

Dragostea supremă te învață că mai ai încă ce oferi și că iubirea nu se termină, ci pur și simplu se transformă, alături de sufletul tău pereche! 

O zi minunată cititorule!
Cu iubire și lumină, Daniela

marți, 23 ianuarie 2024

Să nu îndepărtezi bărbatul care îți demonstrează grija și iubirea lui în aceste moduri...


El nu a venit în viața ta să te cucerească în mod superficial, să-ți impună comportamente străine, să se prefacă doar pentru a-și crea anumite avantaje. Sentimentele lui sunt sincere și puternice, intențiile sale sunt bune și corecte.

Dincolo de promisiuni și cuvinte frumoase, dincolo de gesturi care vor să apropie există un fel de a fi demn și asumat, există un suflet bun care empatizează cu lumea și emoțiile tale, există o conexiune emoțională care nu poate fi înlocuită cu nimic.

El nu vrea să trăiască doar o aventură, vrea să construiască alături de tine. Maturitatea sa emoțională, atitudinea demnă din fiecare zi, răspunsurile înțelepte la întrebări complicate, reacțiile în fața provocărilor de conving de acest lucru.

Nu există un scenariu bine construit, un plan pe care să-l urmeze, pentru a te cuceri. Tot ceea ce face vine din inimă, tot ceea ce îți spune este sincer și asumat. El vrea să aibă grijă, el te consideră o prioritate, lui îi pasă cu adevărat de tine.

Descoperi adevăratele sale intenții în momente importante, atunci când îi vorbești și el te ascultă, când vrea să te descopere și să te înțeleagă, când renunță la egoism de dragul vostru, când acceptă schimbarea și vine cu soluții potrivite.

Nu fuge pe ușa din spate, când se complică lucrurile. Nu vine cu scuze ieftine, când îl provoci să fie aproape. Nu dă vina pe tine, când apar situații dificile. Prin felul său de a fi aduce siguranță și încredere în sufletul tău.
Aduce liniște și acea stare de bine

Înțelegi că este mai mult decât un moft de moment, mai mult decât o întâmplare. El refuză să poarte măști, să ascundă de tine ceva, să se prefacă sau să manipuleze prin cuvinte. Nu are motive să te mintă, nu vrea să aducă emoții negative între voi.

Stai de vorbă cu el și ești sigură că aceste discuții sincere aduc doar lumină și recunoștință în viața ta. El se asigură că ești bine, vine alături atunci când te simți prost, face tot posibilul să îndepărteze gândurile urâte din mintea ta.

Pentru acest bărbat ești o prioritate, ești motivul pentru care vrea să fie mai bun, mai asumat, mai iubitor. Tu îl provoci să îmbrățișeze încrederea, să vrea mai mult decât o aventură, să se regăsească în lumea ta și să te vrea aproape mereu.

El te respectă și iubește felul tău de a fi. Nu caută să te schimbe sau să pună presiune inutilă, nu vrea să-ți controleze viața, nu încearcă să anuleze visurile tale. Dimpotrivă, te susține de fiecare dată, te încurajează să nu cedezi atât de ușor.

Știi că alături de el totul va fi bine, ești sigură că orice provocare poate fi depășită și orice stare proastă va fi anulată cu afecțiunea și grija lui. Găsești în fiecare zi dovezi de atașament sincer, gesturi de recunoștință, momente de sinceritate.

Refuză să joace roluri, să trădeze, să fie egoist. Îți vorbește frumos și asumat, te admiră atât de mult și vrea să fii bine. Înțelegi că alături de el poți trăi liniștea și nebunia, poți să-ți deschizi sufletul, poți să iubești atât de mult.

© De Vorbă cu Tine

miercuri, 10 ianuarie 2024

Fericirea...


Unii cred că fericirea înseamnă, bani, alții, poziție socială. Unii cred că fericirea este echivalentă cu faima, alții, cu țoale de firmă. Unii cred că fericirea înseamnă sănătate, alții cred că, o carieră.

Fericirea reprezintă altceva pentru fiecare om în parte. Este o stare de spirit provocată de diverși factori. 

Personal, cred că fericirea înseamnă să fii în armonie cu tine, fizic, moral, spiritual. Să fii apreciat și iubit pentru ceea ce ești, nu pentru bunurile materiale. Să ai un om alături de care să fii tu, fără măști sau alte artificii. Să-ți permiți să râzi alături de el în hohote, dar și să plângi, dacă așa simți. Să taci, fără să te simți stânjenit, o persoană care să te înțeleagă, să te asculte în momentele dificile, fără să te acuze, judece, condamne.

Fericirea înseamnă recunoștință pentru fiecare zi trăită, capacitatea de a te bucura de chestiile mărunte (care la sfârșit se dovedesc a fi cele mai importante), iubirea pe care o simți pentru tine, dar și pentru cel de lângă tine, conștientizarea faptului că trecutul nu poate fi schimbat, în schimb, ai un cuvânt de spus în privința viitorului. 

Fericirea înseamnă să fii așteptat cu iubire acolo unde îți dorești din tot sufletul să ajungi!

Și pot spune cu mâna pe inimă, acum sunt fericită!

Cu iubire și lumină,
Daniela.

joi, 4 ianuarie 2024

Vreau lângă tine să văd dimineața


Uneori mă simt singură.

Singură în suflet. Alteori în interiorul meu este viscol, ninge, plouă și tună. Știi, sufletul meu a fost într-o zi vandalizat. A fost distrus și lăsat. Iar eu l-am renovat, de la temelie ca o casă. L-am împodobit cu flori. Cu mușcate.

Apoi, i-am promis că nu voi primi pe oricine în el, că nu oricine se va așeza la masa mea, că de azi și în anii următori voi cere respect, responsabilitate și cel care va veni în casa mea va avea niște obligațiuni. Voi cere ca înainte să pășească în al meu suflet, să se descalțe, pentru că de azi sufletul meu va fi ca un Templu.

Tu, vino, dar, te rog, nu-mi promite nimic.

Nu-mi oferi flori, ciocolate, vin și cașcaval, doar ca să mă cucerești, deoarece nu sunt cetate. Sunt om, un om care vrea să fie iubit azi și întotdeauna. Un om care să știe că are pe cineva alături care va fi alături indiferent de circumstanțe.

Tu, vino, pășește în al meu suflet cu iubire, cu omenie, cu sinceritate și fii dintre cei cu care să văd diminețile răsăritului și cele ale apusului.

Vino, vreau lângă tine să văd dimineața.

https://destainuirilemariei.com

marți, 28 noiembrie 2023

Hai, să fim dintre cei care vin și rămân. Unul pentru altul


Eu, îți ofer inima mea. Tu, ai grijă de ea.

Ah, da, știu că oamenii vin și pleacă. M-am călit și îmi asum faptul că fiecare persoană din viața mea are dreptul să plece și eu nu am nici un drept să o rog să mai stea, să mă agăț de ea, să o implor și să pierd timp pentru lacrimi și regrete.

Știu că nimeni nu depinde de nimeni, că nimeni nu-i aparține nimănui.

La fel cum nici tu nu-mi aparții mie. Despărțirile dor până la sânge. Oamenii nu se uită ușor – trăiesc în amintiri.

Dor mâinile cu care l-ai îmbrățișat pe cel drag. Dor ochii cu care l-ai privit pe cel pe care l-ai iubit. Dor buzele cu care l-ai sărutat pe cel pe care l-ai crezut. Doare sufletul, fiindcă EL a fost o parte din tine. Doare, dar taci, zâmbești și mergi mai departe.

Te iubesc simplu și asumat.

Îți ofer mintea, sufletul și inima, doar că tu nu fi ca ceilalți. Tu nu fi dintre cei care vin și pleacă. Tu nu-mi promite că mă vei face fericită, ci fă-mă. Tu nu-mi spune „Ai grijă de tine”, dar ai grijă tu de mine.

Ține-mă de mână când zâmbesc, dar și când sunt descurajată. Ia-mă în brațele tale și lasă-mă să fiu slabă și mică. Nu-mi critica trecutul și alegerile. Descoperă copila din mine și ascultă-mă atunci când am o mulțime de dileme. Nu vreau cuvinte goale, doresc să-mi spui ceea ce simți acum.

Hai, să fim dintre cei care vin și rămân. Unul pentru altul.

Cu drag, Mary!

joi, 23 noiembrie 2023

Vine o zi în care nu-ți mai pui întrebări, nu ai dileme și ești sigură că te vrei alături de omul care-ți spune „Bună dimineața” și „Noapte bună”


Știți, vine o zi în care o singură privire îți poate da viața peste cap.

Vine o zi în care înțelegi că în viața ta nu mai este loc de singurătate, de „eu”, ci a venit timpul de „noi”. Diminețile sunt parfumate cu miros de ceai, de prăjituri. Printre cuvinte și zâmbete se strecoară săruturi dulci și câte un „te iubesc”.

Vine o zi în care te simți iubită, alintată și importantă.

Acea zi în care lași trecutul, frustrările, temerile și gândurile profunde. Trăiești cu prezentul și nu regreți că l-ai așteptat pe omul tău în nopțile reci de iarnă, în tăcere la masa de citit sau pe malul unui lac. Te lași alintată, sărutată și iubită. Iubești așa cum nu ai mai iubit niciodată și trăiești sentimente pe care nu le-ai mai simțit.

Vine o zi în care nu-ți mai pui întrebări, nu ai dileme și ești sigură că te vrei alături de omul care-ți spune „Bună dimineața” și „Noapte bună”.

Ziua în care te îndrăgostești și nu-ți mai este frică să iubești. Trăiești fiecare minut și moment. Nu este loc de clișee, cuvinte de prisos și mimări, deoarece între voi vibrează sentimente sincere.

Poate că acum citind cele de sus îți pare imposibil.

Poate ești dezamăgită în dragoste și nu mai crezi în oameni.

Crede-mă, nimic nu este întâmplător, toate au un rost. Omul tău e pe drum, fii răbdătoare, așteaptă-l. Crede-mă, ceilalți au fost doar niște lecții.

marți, 31 octombrie 2023

Am făcut o pauză


Salut,

Ce mai faci? Să știi că eu am făcut o pauză căci mi-am spălat sufletul. Cum cu ce? Cu lacrimi. Nu știai că lacrimile șterg până și cele mai profunde mizerii?

Cum l-am murdărit? Am alergat prea mult și prea tare, iar ștergătoarele nu au mai făcut față. Ca atunci când plouă torențial și nu mai vezi nimic. Ești nevoit să tragi pe dreapta și să pui pe avarii. Așa am făcut eu. Am tras pe dreapta și am pus pe avarii. Mai bine așa decât să merg în neștiință. Dar știi… nu mă așteptam să arunce alții cu noroi cât timp stau pe loc. Și nici nu am crezut că alții vor goni în viteză pe lângă mine, mult prea aproape, împroșcându-mă și cu mai mult noroi.

Unde goniți, suflete vitezomane, pe lângă sufletele care sunt la reanimare?

Mi-am curățit sufletul și cu rugăciuni. Dacă ai ști ce bine dai cu cârpa stând în genunchi! Vezi fiecare pată, orice murdărie care trebuie frecată. Unele rugăciuni le-am strigat, altele le-am șoptit, iar pe unele pur și simplu le-am plâns. Dar știu că pe toate le-a auzit Dumnezeu. Chiar și pe cele nerostite. Mai ales pe cele nerostite.

”Ăsta-i drumul tău” am auzit șoptit. ”Cum Doamne, să trebuiască să pășesc printre atâția mărăcini?” m-am plâns eu. ”Prin rănile tale sângerânde, mai apoi pansate, alții vor vedea Slava Mea. Tu vezi mărăcinii, Eu văd rodul pământului…”.

Așa că iată-mă, stau pe loc, șlefuindu-se în mine. Cum să nu mă doară? Doare. Dar și când vezi că te ține de mână Dumnezeu… zâmbești. Zâmbești și uiți și de durere, și de avarii, și de noroi, și de mărăcini.

Dar destul despre mine. Spune-mi despre tine. Tu ce faci?

joi, 6 iulie 2023

M-am întors la mine și magia s-a întâmplat...


Am încetat să mai insist unde nu căutam.
Am încetat să mai întreb cu mâinile închise.
Am încetat să mai aștept în scaunele ocupate.
Nu-mi mai pune așteptările pe oamenii ocupați.
Am încetat să mă prefac că celălalt ar înțelege.
Am încetat să-mi mai pun ochii și speranța în inimi care nu voiau să bată lângă mine
Și apoi... magie...
Magie...
M-am întors la mine însumi... ca singura destinație posibilă.
M-am întors la mine însumi... ca singura cale disponibilă.
M-am întors la mine însumi... ca singura reuniune în așteptare.
M-am întors la mine și mi-am putut vedea coastele.. durerile si sufletul meu deshidratat.. cer niște apă
Și m-am primit pe mine. M-am îmbrățișat singur. M-am iertat. Întins pe umărul meu. M-am numit singur cu propria mea voce. Și m-am regăsit. Diferit, dar intact. M-am avut din nou. M-am întors din nou.
Şi apoi... Magie...
Am cheile de la ușile pe care vreau să le descui
Aici... Înăuntru.
Afară sunt doar încuietorile.
Dar eu decid unde și depinde de mine cum;
Eu decid unde...
Aleg cum...
Aleg cu cine...
Eu decid ce vreau...
Eu decid ce merit...
Și magia s-a întors la mine... Pentru că nu a dispărut niciodată... pentru că ea a trăit mereu în mine, dar nu mă lăsa să o văd... pentru că m-ai respins și așa m-am coborât la umbrele mele și m-am ridicat din nou... M-am îmbrățișat, m-am acceptat și încă am trăit...... "

* Andrea A Somera *

joi, 29 iunie 2023

EXISTĂ UN MOTIV PENTRU CARE UNIVERSUL ADUCE ÎN VIAȚA TA ANUMITE PERSOANE ȘI APOI LE PERMITE SĂ PLECE


Ține minte că Universul îți trimite oamenii de care ai nevoie exact la momentul potrivit. Nici mai devreme și nici mai târziu. El îți oferă răspunsurile pe care le cauți prin acești oameni.

Oamenii spun întotdeauna că nu poți explica de ce ai anumite sentimente pentru cei din jurul tău. De ce ajungi să te simți atașată de o persoană care tocmai a intrat în viața ta și despre care nu știi nimic.

Eu cred că aici intervine puterea Universului.

Universul ne apropie de anumite persoane pentru că știu că acestea sunt persoanele potrivite de care avem nevoie în viața noastră chiar în acest moment. Ele sunt cele care ne vor învăța cele mai importante lecții despre viață sau despre noi înșine. Ele ne vor deschide ochii și ne vor face să vedem adevărul suprem. Ele ne vor lua de mână în întuneric și ne vor îndruma pe drumul către lumină.

Există un motiv pentru care Universul îți scoate în cale o anumită persoană. Și să îți mai spun ceva... dacă privești în trecut, îți vei da seama că nu există o singură persoană, ci mai multe. Persoane străine care au intrat imediat în sufletul tău. Te-ai atașat de ele. Ai avut sentimente pentru ele. Iar ironia este că majoritatea acestor persoane sunt temporare în viața ta deoarece datoria lor este să îți arate o cale diferită și să te ajute să te eliberezi de poveri, de durere, de tristețe, de amărăciune.

Ține minte că Universul îți trimite oamenii de care ai nevoie exact la momentul potrivit. Nici mai devreme și nici mai târziu. El îți oferă răspunsurile pe care le cauți prin acești oameni. El îți luminează drumul apropiindu-te de acești oameni, care au rolul de a aduce scoate la iveală ce este mai bun în tine. El te ajută să îți găsești puterea de a merge mai departe.

Problema este că de cele mai multe ori tu încerci să te legi de acești oameni pentru a îi ține definitiv în viața ta. Însă acesta nu este rolul lor. Nu sunt meniți să rămână în viața ta pentru totdeauna. Universul i-a trimis doar pentru o perioadă scurtă de timp. Universul i-a adus în viața ta pentru ca ei să îți fie ghizi într-un anumit moment.

Și nu trebuie să suferi, să fii tristă, să te simți rănită sau chiar dezamăgită în momentul în care acești oameni pleacă. Pentru că rolul lor a fost împlinit. Te-au ajutat mai mult decât crezi tu.

Nu înțelegi de ce Universul distruge o relație atât de frumoasă, însă dacă privești cu mare atenție lucrurile, îți vei da seama că timpul acestor oameni a trecut, că frumusețea relației voastre va dispărea, că iubirea dintre voi va muri, că povestea lor nu te va putea inspira și mai mult și legătura dintre voi se poate transforma într-o povară pe care nu ești menită să o porți. Și totul va începe să aibă sens.

Esența eliberării este credința. Credința că această poveste trebuie lăsată așa cum este. Universul a scris-o pentru tine. Nu încerca să o rescrii pentru că vei preface în ruină toată frumusețea ei. Poate că schimbarea nu va aduce un final fericit. Poate că acești oameni sunt chiar îngeri care vin pentru a te învăța să o lecție sau pentru a te vindeca sau pentru a te ajuta să fii o persoană mai bună. Iar după ce și-au împlinit scopul, vor pleca pentru a intra în viața unei alte persoane care are nevoie de ajutor.

Acum învață să dai drumul la mâna acestor oameni, să îi lași să își întindă aripile și să zboare către noi orizonturi.

Pentru că în ziua în care vei întâlni persoana care va rămâne în viața ta o veșnicie, sufletul tău o va recunoaște imediat. Și în sfârșit vei înțelege diferența dintre cineva care îți atinge mâna și cineva care îți atinge sufletul.

vineri, 23 iunie 2023

Încă îmi amintesc vremea când cerșeam iubire/Can still remember the time when I begged for love.


Mi-am pierdut culorile M-am mulțumit cu "poate", cu "să văd dacă pot" și cu "sunt obosit". Am îndurat durerea fiecărui nu, și cu timpul am început să cred că poate, doar poate, asta merit! Că ar trebui să fiu recunoscător pentru rarul "da" și să stau într-un colț așteptând.

A durat ceva timp, dar când în sfârșit mi-am dat seama că mă transform încet în acest suflet rănit de care m-am temut mereu, am încercat tot posibilul să mă ridic și să plec. Pas cu pas, mi-am târât picioarele, și atunci am învățat că unul dintre cele mai dificile lucruri de făcut în viață este să te îndepărtezi de lucrurile pe care ți le-ai dorit mereu. Dar am făcut-o.
Am făcut-o pentru că în fiecare zi părea că plouă și voiam să văd din nou soarele. Am făcut-o pentru zilele în care râdeam atât de tare încât mă durea stomacul. Am făcut-o pentru că am vrut să cred că în ciuda persoanei răvășite care sunt, în ciuda tuturor cicatricilor și găurilor din piept, merit încă o șansă la fericire.
Știu că a durat ceva, dar sunt foarte mândru.
Eu am făcut-o!

—Jun Mark Patilan
Opera de artă: Naya Ismael

I lost my colors. I settled for the "maybe", the "I'll see if I can" and the "I'm tired". I endured the pain of every no, and over time I started to believe that maybe, just maybe, that's what I deserve. That I should just be grateful for the rare "yes" and just sit in the corner waiting.

It took some time, but when I finally realized that I'm slowly turning into this broken soul I always feared to be, I tried my best to get up and walk away. Step by step, I dragged my feet, and that's when I learned that one of the most difficult things to do in life is to walk away from things that you've always wanted. But I did it.
I did it because every day seemed like it's raining and I wanted to see the sun again. I did it for the days when I would laugh so hard my stomach would hurt. I did it because I wanted to believe that despite the messed up person that I am, despite all the scars and the holes in my chest, I deserve another shot at happiness.
I know it took a while, but I couldn't be prouder.
I did it.

—Jun Mark Patilan
Artwork: Naya Ismael

miercuri, 21 iunie 2023

CE ESTE SORTIT SĂ FIE AL TĂU, VA FI ORICUM, ORICÂND!


Relațiile se vor schimba pentru a face loc oamenilor potriviți în viața noastră. Dragostea va dispărea pentru că acea persoană nu era menită să fie cu noi pentru totdeauna. Locurile de muncă se vor modifica pentru a crea noi oportunități. Planurile se vor schimba pentru a nu rămâne blocați într-un singur loc.

Sunt o luptătoare. Mă lupt cu timpul. Mă lupt cu planurile Universului pentru mine. Mă lupt cu obstacole. Mă lupt cu lucruri care parcă nu se mișcă așa cum mi-aș dori eu. Mă lupt cu tot ce nu este bine. Pentru că mă sperie când totul nu este perfect. Îmi este teamă când nu dețin frâiele vieții mele.

Dar cât de des luptăm împotriva unei bătălii pierdute? Cât de des luptam să ținem de o relație care nu mai funcționează? De câte ori încercam să ne grăbim, să tragem de timp și să lipim bucățile inimilor noastre frânte din nou și din nou?

Însă în toate aceste lupte ale mele, am învăț ceva și vreau să împărtășesc cu voi: ce este sortit să fie al tău va fi oricum. Cine îți este menit, va găsi calea către inima ta... fie că vrei, fie că nu.

Adevărul este că viața nu merge întotdeauna conform planului nostru. Vom avea momente în care totul este aparent perfect și apoi se va dezintegra complet. Vom fi cu o persoană cu care credem că vom fi pentru totdeauna și apoi ne vom uita neputincios cum relația se prăbușește. Vom continua pe drumul profesional pe care vrem să mergem și apoi vom descoperi că nu are sens. Vom urca și vom cădea. Și, în timp, ne vom ridica din nou.

Trebuie să știm că în toate acele momente nu putem avea răspunsurile la toate întrebările din capul nostru. Nu putem înțelege ce se întâmplă, unde ar trebui să mergem, ce ar trebui să facem. Nu putem cunoaște ce este bine și ce este rău sau ce este al nostru de păstrat.

Trebuie doar să avem încredere - în Univers, în Dumnezeu, în destin, în noi înșine. Trebuie să continuăm. Trebuie să știm că ceea ce este sortit să fie al nostru, va fi oricum... va găsi calea către noi. Chiar dacă acest lucru nu se întâmplă acum sau când ne dorim... nu trebuie să disperăm și nici să ne pierdem răbdarea.

Ceea ce trebuie să fie al nostru... va fi. Relațiile se vor schimba pentru a face loc oamenilor potriviți în viața noastră. Dragostea va dispărea pentru că acea persoană nu era menită să fie cu noi pentru totdeauna. Locurile de muncă se vor modifica pentru a crea noi oportunități. Planurile se vor schimba pentru a nu rămâne blocați într-un singur loc.

Când se întâmplă aceste lucruri este posibil să fim plini de teamă. Am putea simți că totul se destramă în jurul nostru. S-ar putea să plângem, să țipăm, să ridicăm mâinile către cer cu mânie, să ne îndoim de noi, să fim supărați pe ce se întâmplă în jurul nostru - dar adevărul este că uneori totul se prăbușește pentru că ceva mult mai bun să vină către noi. Uneori nu ni se răspunde la rugăciuni pentru că ceva mai frumos este pe drum către noi.

Nu trebuie să ne stresăm. Nu trebuie să ne speriem. Nu trebuie să ne petrecem zilele suferind.

Nu trebuie să pierdem timpul analizând de ce lucrurile și oamenii au plecat din viața noastră. În schimb trebuie să urmăm ceea ce este corect și să avem încredere că, dacă este corect, se va întâmpla. Trebuie să înțelegem că Universul are un plan minunat pentru noi și chiar dacă suntem de părere că nu ne ascultă, el este aici. Întotdeauna va fi.

Trebuie să știm că nu vom avea întotdeauna răspunsurile, dar asta nu înseamnă că suntem singuri. Trebuie să înțelegem că viața nu are sens sau nu merge după planurile noastre pentru că nu suntem pe drumul pe care trebuie.

Ce ne este menit, va fi în viața noastră - oamenii, oportunitățile, slujbele, pasiunile, speranța - totul ne va găsi la momentul potrivit, când trebuie să vină, când Universul știe că suntem pregătiți să acceptăm ce urmează să ni se întâmple.

Nu trebuie să luptăm. Nu trebuie să ne grăbim. Nu trebuie să trăim într-o continuă anxietate. Pur și simplu trebuie să mergem mai departe, să renunțăm la ce nu ne mai face fericiți și să avem încredere. Și să permitem acestor lucruri și oameni să ne găsească

miercuri, 12 aprilie 2023

Jocurile minții: cum se joacă o persoană cu mintea mea?

Dragii mei, din păcate am experimentat pe propria piele o astfel de relație cu un astfel de om, în care am crezut, în fața căruia mi-am deschis sufletul într-un moment vulnerabil al vieții mele de după decesul soțului meu. Am iubit un astfel de om, incredibil! Am reușit cu ajutorul Bunului Dumnezeu să mă salvez! Gata, STOP JOC!

Urmăriți cu atenție acest videoclip și aveți grijă cui dați voie în viața voastră! 

Cu iubire și lumină, 
Daniela.

luni, 27 martie 2023

Cum să nu mai iubești omul căruia nu-i pasă și nu va fi vreodată al tău!


Refuzi să crezi că este adevărat, respingi gândul că sentimentele acestui om nu au fost niciodată sincere, iar intențiile lui nu au fost niciodată serioase. Refuzi să te detașezi de iluzie, preferi să uiți de tine, doar să păstrezi vie povestea voastră.

Vrei din tot sufletul să-l convingi că are rost, dar nu înțelegi că el pur și simplu te folosește. Știe cât de puternică este iubirea ta, știe că ai sacrifica tot ce ai mai scump de dragul lui, știe că se poate juca cu emoțiile tale fără consecințe.

În sinea ta simți că nu este deloc normală această formulă a iubirii, nu este sănătos să trăiești o emoție neîmpărtășită, transformată ușor în obsesie. Lasă iubirea să revină în inima ta, oprește această suferință continuă.

Îți este greu să faci față realității, este insuportabil acest adevăr, dar conștientizează-l: el nu te iubește și nu te-a iubit vreodată, el nu poate fi omul tău drag, sufletul tău pereche, din moment ce a ales alt drum, a ales să fie indiferent.

Nu trăi iluzia, înțelege că trăiești o iluzie, faptul că relația este o imaginație personală, pentru el totul este doar o aventură temporară, una dintre istoriile care se sfârșesc rapid și fără complicații.

Nu renunța la tine, la acea femeie sinceră și optimistă, la sufletul tău bun. Nu renunța la bucuria de a iubi și a fi iubită. Nu a fost să fie cu acest om, dar viața nu se oprește aici. Viața îți va oferi atât de multe motive să fii recunoscătoare.
Recunoaște că nu îi pasă

Speranța te forțează să mai aștepți puțin, să-i mai lași timp, să faci mai multe lucruri care să-l convingă că are rost. Speranța te obligă să anulezi un deznodământ trist. Dar în acest fel nu lași loc pentru iubirea de sine, pentru demnitate și respect.

Nu lași loc sufletului tău să se curețe de tot ce este nepotrivit și toxic, de toate acele emoții care nu îți aparțin, de neputință și disperare. Ai nevoie de acest proces, trebuie să îți asumi detașarea, pentru a te întoarce cu fața spre inima ta.

Nu ești singură, niciodată nu vei fi singură. Descoperă în interiorul tău lumină, descoperă acele resurse care te provoacă să te cunoști cu adevărat, să știi cine ești și ce vrei de la viață, de la o relație, de la partener.

Vei ajunge să înțelegi în timp că nu vrei să fii folosită, nu vrei să se joace cu tine, nu vrei să fii părăsită în cele mai importante momente. Nu vrei să iubești și să primești în schimb numai indiferență și reproșuri.

Lasă sufletul să fie liber, rupe acele lanțuri emoționale, acele stări depresive care îți inundă mintea. Rupe orice conexiune cu trecutul, cu povestea lui, cu tot ce îți amintește de tine, dependentă și nefericită.

Da, nu se va întâmpla acest lucru peste noapte, poate nici nu va fi atât de ușor. Dar numai așa te poți elibera de durere, de omul care este pentru tine un străin. Numai așa poți renunța la suferință, la speranțe goale, la iluzie.

Iubirea este în inima ta. Vei găsi acel om care îți va îmbrățișa inima și va avea grijă de ea, cu încredere și recunoștință, pentru toată viața.

© De Vorbă cu Tine

miercuri, 22 martie 2023

Când până și cea mai iubitoare și empatică femeie obosește și pleacă din relație!


Există acel moment dureros în viața unei femei, când toată iubirea ei, toată căldura din suflet și dorința de a construi alături de cineva se risipește în vânt. Își dă seama că nu mai are rost, nu mai are motive să continue lângă acest om.

Poate că au existat planuri, visuri fericite, cuvinte care îmbrățișau o poveste, exista speranța că lucrurile se vor schimba într-o zi, el va înțelege cât de important este să fie implicat, el va reacționa și va fi recunoscător pentru sinceritate.

Dar, în loc să accepte iubirea, a respins-o cu egoismul său, cu gesturi care nu sunt potrivite pentru o relație sănătoasă, cu un comportament imatur, lipsit de atitudine, de asumare, de conștientizare. El doar se folosea de emoțiile ei.

Firește, ea nu a cedat atât de ușor. A ales să lupte pentru doi, să caute de una singură răspunsuri, să insiste și chiar să reproșeze. A încercat să aducă și mai multă iubire în relație, și mai multă empatie, a vrut să-l asculte și să-l înțeleagă.

Doar că nu a descoperit adevărul în sufletul său. A găsit însă multă ură, multă frustrare și multă indiferență. A găsit un om care refuza de fiecare dată să-i vorbească deschis, să-și deschidă inima, să stea de vorbă cu ea despre lucruri importante.

A căutat să-i explice cât de multă durere îi provoacă atitudinea lui indiferentă. Cât de mult o doare, știind că omului de alături nu-i pasă. Dar cuvintele ei erau mereu interpretate, subestimate, anulate, uitate.

El umilea, jignea, judeca

Și-a permis câteva cuvinte dure, apoi mai multe, apoi limitele au fost date la o parte. Ea era rezerva perfectă, ea venea cu energie și optimism în viața lui, ea îl idolatriza și îl considera Universul ei, doar că lucrurile nu au stat niciodată invers.

A obosit să mai demonstreze, să mai lupte, să mai caute răspunsuri, atunci când orice picătură de demnitate dispăruse. Îi găsise toate scuzele posibile, îi acceptase atât de multe comportamente dificile, îi îmbrățișase povestea și nu a fost suficient.

El a ales să vină și să plece când vrea, să manipuleze în cel mai urât mod, să mintă de fiecare dată, să ascundă atât de multe lucruri, să trădeze. Ea și-a dat seama că poveștile lor pur și simplu nu au nimic în comun, absolut nimic.

Ea voia să construiască, el distrugea totul. Ea voia să comunice cu acest om, el se folosea de tăcere și respingea orice discuție. Ea îl susținea de fiecare dată, el devenea tot mai egoist. Ea avea încredere în el, atât de multă încredere.

Plecarea ei nu a fost întâmplătoare, un moft personal sau o tentativă de a trezi o emoție în interiorul lui. A fost decizia care i-a readus libertatea și respectul de sine, a făcut-o să vadă lucrurile altfel, să înțeleagă cât de inutil era totul.

Sufletul ei obosise să mai lupte pentru doi, să mai caute lumină în alt suflet. Inima ei nu mai păstra iubirea, adunase prea multă dezamăgire și neputință.

© De Vorbă cu Tine
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...