Fericirea in iubire... Cel mai mare risc, iubind...

RISCUL IUBIRII - FERICIREA

Când iubim, riscăm. Riscăm să fim dezamagiti, riscăm să suferim. Riscăm să fim singuri în iubire.

Însă, cel mai mult riscăm să fim fericiți. Ce dulce risc, nu ? Da, dar si atât de periculos!

Fericirea în iubire este diferită de toate celelalte fericiri. Este altfel! Este...

Așa, ca o durere surdă, ca o teamă și-o povară care-ți apasă sufletul. Ciudat, nu? Pentru că tot fericirea te face să te înalți. Să ieși din tine. Pentru că nu mai ai loc în tine. Nu te mai poți regăsi înăuntrul tău. Și te cauți. Te cauți peste tot, te cauți în ceruri, te cauți pe pământ, în gânduri - oriunde Și nu te regăsești decât în el. Doar în el. Atât...

Fericirea în iubire este o lacrimă nenăscută care pârjolește privirea când te uiți la el. Ai impresia că nu îți ajung ochii să îl vezi, să îl vezi, să îl vezi! Ai impresia că mereu, mereu rămâne ceva nevăzut și te simți ca o oarbă, începi să îl pipăi cu gândurile, să îl atingi tremurând cu degetele, pe obraz, îl cercetezi bucățică cu bucățică, contopindu-te cu el.

Fericirea în iubire este un strigăt fără sunet. Pentru că nu există sunete care să o definească. Și sufletul tău strigă a fericire, inima ta strigă a fericire, mintea ta strigă a fericire fără nici cel mai mic sunet! Cel mai puternic, cel mai sfâșietor, cel mai profund, este strigătul care nu se aude - ci iese din toți porii tăi ca transpirația, iar si iar, valuri de fierbințeală și frig deopotrivă - și te lipești de el lăsându-ți fericirea să-i mângâie trupul. Și fericirea ta îl strânge în brațe puternic, zdrobindu-și palmele de carnea lui - și doare, doare neputința ta de a-l strânge mai tare. Și îți dai seama cât de neînsemnată ești în fața fericirii pe care nu o poți exprima atât cât ea are nevoie...

Fericirea în iubire te îngenunchează. Îți fură somnul, îți fură orele, îti fură propriul timp mototolindu-l ca pe o hârtie, făcându-l dintr-o dată mic, atât de mic încat încape în pumnul tău. Și te doare că nu ai timp, că nu te poți bucura de timp să îl iubești pe-ndelete, te doare că timpul dispare dintr-o dată când ești lângă el. Se evaporă, pur și simplu... Te doare că timpul vostru are limite - se deschide și se închide infernal de repede, apoi se redeschide înnebunitor de încet într-un ciclu nesfârșit.

Fericirea timpului vostru doare. Atât de stranie și unica durere din care te adapi ca un însetat ce umblă prin deșert și cu ultimele sale puteri înghite lacom fiecare picătură de apă pe care o întâlnește în cale.

Riscul fericirii - această fericire - nebunie, permanenta teamă ca într-o zi se va epuiza, se va sfârși... deși ar putea dura o viață!

Fericirea care te sleiește de puteri și tot ea te întremează ca a doua zi să te epuizeze din nou.

Fericirea în iubire... Cel mai mare risc, iubind...

Iubiți-vă mult!

Cu iubire și lumină,

Daniela

Ultima dragoste!

Prima iubire te învață să știi ce este iubirea, iluzia, castelele în aer și să crezi că basmele sunt posibile: 

...și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți!

De asemenea, te învață să mori din dragoste, dezamăgire și să crezi că totul este posibil.

Ahh, dar ultima iubire... asta e altceva! Asta e la un alt nivel. Ultima iubire este cea care ajunge să stea până la capătul drumului.

Cel care te ajută să mergi înainte, cel care te învață să reclădești piesele din care ești făcut și pe care le-ai sfărâmat irosindu-te în iubiri efemere, cel care te face să uiți trecutul dureros, cel care te învață să te predai reală, te învață toleranța, răbdarea, sprijinul necondiționat, așteptarea și încrederea că mai există oameni asemenea ție!

Ultima iubire îți este partenerul în râs și lacrimi, în bucurii și tristeți, îți este complicele, confidentul, prietenul, iubitul. Cu el îți permiți orice fără să îți fie rușine, doar iubești ceea ce el conține ca trup, dar mai ales ca suflet!

Ultima iubire este cea care nu se îndrăgostește de tinerețea ta, nici de frumusețea ta, vede trecerea timpului reflectată în chipul tău brăzdat de riduri, în trupul tău, în părul tău alb și încă te vede ca pe a opta minune a acestei lumi, pentru că iubește ființa ta interioară, râsul tău, vocea ta, pentru că îți iubește Sufletul pur ca al unui copil!

Dragostea supremă te învață că mai ai încă ce oferi și că iubirea nu se termină, ci pur și simplu se transformă, alături de sufletul tău pereche! 

O zi minunată cititorule!

Cu iubire și lumină, Daniela

O SCRISOARE DE DRAGOSTE CĂTRE PERSOANA PE CARE DUMNEZEU A ALES-O PENTRU MINE

Un mesaj dedicat sufletului mereu pereche, acelui om pe care Dumnezeu l-a ales să îmi fie partener de-a lungul vieții...

Vreau să știi că indiferent de circumstanțele cu care ne vom confrunta în viitor, vom fi puternici. Pentru că vom fi amândoi. Noi doi vom fi o echipă. Și vom fi alături unul de altul la greu și la bine. Ne vom sprijini și ne vom ajuta reciproc. Ne vom ridica de la pământ în momentele dificile și ne vom sărbători victoriile. Vom fi mândri de noi, de fericirea pe care o împărtășim și de dragostea care va crește zi de zi în sufletele noastre.

O să te rog să ai răbdare cu mine. Poate că am inima frântă, însă învăț să pun piesele la loc, să am din nou încredere în oameni, să îmi deschid sufletul și să iubesc astfel încât atunci când Dumnezeu își va dori să te scoată în calea mea să fiu bine și să nu mă mai intereseze ce s-a întâmplat. Să fiu complet vindecată și gata de un nou capitol al vieții mele. Vreau să te iubesc din toată inima... fără îndoieli, fără teamă, fără frică. Poate că sună cliseic, însă acesta este cel mai bun mod de a îmi exprima recunoștința că vei face parte din viața mea. Tu ești un dar trimis de la Univers. Sunt binecuvântată. Nu te cunosc încă, însă am încredere că Dumnezeu nu te-a scos în calea mea pentru că a așteptat ca amândoi să învățăm multe despre viață și despre iubire astfel încât atunci când ne vom vedea să știm ce înseamnă o dragoste adevărată.

Momentul potrivit va veni. Până atunci mai avem amândoi de lucrat la noi înșine. Iar când ne vom întâlni nu vom mai avea nevoie să suferim din iubire pentru că ne vom găsi și vom fi împreună pentru totdeauna. Oriunde te-ai afla, știu că și tu ești într-o călătorie de regăsire și cunoaștere personală. Încerci să devii cea mai bună versiune a ta. O să te rog să nu te grăbești. Să nu fii nerăbdător. Să îi permiți destinului să își joace cartea și să ne arate care este drumul pe care trebuie să mergem. Suntem pe cale să ne întâlnim. Încă puțin și vom fi împreună. Pentru totdeauna.

Vreau să mai știi că indiferent de circumstanțele cu care ne vom confrunta în viitor, vom fi puternici. Pentru că vom fi amândoi. Noi doi vom fi o echipă. Și vom fi alături unul de altul la greu și la bine. Ne vom sprijini și ne vom ajuta reciproc. Ne vom ridica de la pământ în momentele dificile și ne vom sărbători victoriile. Vom fi mândri de noi, de fericirea pe care o împărtășim și de dragostea care va crește zi de zi în sufletele noastre.

Cel mai bun lucru pe care îl putem face în acest moment este să avem încredere în Dumnezeu. Să avem încredere în planurile lui. Să avem răbdare pentru va veni și momentul nostru să iubim. Acum nu este timpul potrivit... și amândoi știm că dragostea vine doar atunci când este momentul potrivit, nu când vrem noi să vină.

Ne vom vedea în scurt timp și aștept cu nerăbdare să îmi petrec toată viața alături de tine. Voi prețui fiecare moment pe care îl am cu tine. Te voi respecta. Te voi iubi necondiționat. Te voi prețui pentru că tu vei fi prezentul meu dat de la Dumnezeu.

sursa: https://www.kudika.ro/

Universul îți trimite persoana potrivită atunci când te aștepți cel mai puțin

Nimic în viață nu se întâmplă pur și simplu. Nu există accidente, ci doar o serie de evenimente planificate cu mare acuratețe.

Când persoana potrivită apare în viața ta, acest lucru se datorează faptului că Universul a decis pentru tine, că acum cel mai bun moment pentru a fi cu cineva.

Iată câteva semne că ești gata să întâlnești persoana potrivită sau sufletul tău pereche:

Nu ai nevoie de cineva să te„salveze”

Te descurci grozav de una singură. Nu ai nevoie de o persoană care să completeze sau să te salveze de singurătate. Ești o persoană completă și autosuficientă.

Universul trimite oamenii potriviți atunci când ne așteptăm cel mai puțin.

Trebuie să înveți o anumită lecție

Poate că duci o viață prea confortabilă, ești blocată într-un anumit stadiu al vieții sau îți lipsește ceva important. Persoana potrivită, care a apărut la momentul potrivit, te va putea ajuta să-ți folosești abilitățile și să schimbi ceva în relația cu viața.

Ea te va învăța o lecție importantă sau îți va permite pur și simplu să obții o conștientizare și o înțelegere mai profundă a ta însuți. Și atunci vei simți ca un văl ți-a căzut de pe ochi.

Tu ești adevăratul tău sine

Ai muncit din greu pentru a realiza cine ești cu adevărat și porți măști care nu-ți aparțin. Vii în contact cu adevărata ta personalitate și scapi de identități false create pentru a te încadra în societatea din jur și pentru a obține aprobarea altor oameni.

Dacă mintea ta, deciziile, acțiunile și relațiile tale sunt în armonie cu adevăratul tău sine, atunci este probabil să apară persoana potrivită. Va fi o confirmare că ai o legătură autentică cu tine însuți.

Eforturile tale de a te vindeca nu au fost în zadar

Acum ești persoana care se iubește, are compasiune și se îngrijește de sine. Ești cel mai apropiat prieten al tău. Comportamentul autodistructiv nu se mai acceptă.

Nu mai permiți altor persoane să te supere sau să-ți supere liniștea sufletească. Te-ai împăcat cu tine însuți, te-ai iertat pentru greșeli. Și acum știi exact unde sunt granițele tale și ce vrei de la viață în general. Tot ceea ce nu corespunde cu acest lucru este deja inacceptabil pentru tine.

Ai stăpânit arta răbdării

Ai învățat să lași totul așa cum este. Nu mai forțezi evenimentele. Nu te forțezi pe tine sau alte persoane. Nu trebuie să încerci să controlezi totul în jurul tău, permiți ca evenimentele să se dezvolte în mod natural, în ritmul propriu.

Universul îți va trimite persoana potrivită atunci când poți avea încredere în ritmul său. Vei simți un echilibru calm și interior, ai crescut ca persoană și nu mai simți nici disperare, nici nevoie.

Universul are propria lui magie și tot ce este mai bun în viața noastră se întâmplă atunci când avem încredere în el. Cu siguranță are ceva frumos pentru tine!

sursa: https://estiminunata.ro/

NU-ȚI PIERDE SUFLETUL LUPTÂND PENTRU CEI CARE NU TE MERITĂ. AI RĂBDARE, AȘTEAPTĂ BĂRBATUL CARE ÎȚI ESTE SORTIT

Nu mai suferi după iubiri trecătoare. Cunoaște-ți valoarea. Nu te mulțumi cu puțin. Dumnezeu a pus deoparte pe cineva cu adevărat special pentru tine și îți cere doar să ai răbdare și să crezi în el.

Una dintre mantrele mele preferate care mă ajută să rămân optimistă este "Orice este menit să se întâmple se va întâmpla... iar dacă nu se întâmplă înseamnă că nu îmi este destinat mie." Cred în aceste cuvinte cu tot sufletul meu pentru că Universul mi-a demonstrat de multe ori că sunt adevărate.

Nu mai încerca să forțezi să se întâmple ceva. Nu mai aștepta să fii iubită de oamenii care nu au ce să caute în viața ta. Nu îți mai pierde sufletul luptând pentru cei care nu te merită. Începe să îți spui că cel care îți este destinat va veni la tine și nu va trebuie să forțezi nimic... pentru că totul va fi natural. Nu va avea timp de jocuri dureroase pentru tine. El va veni pentru a rămâne o veșnicie. Pentru a crede în tine cu tot sufletul lui și a te ajuta să devii cea mai bună versiune a ta. Pentru a te ridica de la pământ în momentele dificile. Pentru a îți fi cel mai mare susținător și a te determina să lupți pentru visurile tale și să nu renunți până când nu le vei vedea împlinite. Pentru a te ține de mână la bine și la rău. Pentru a construi o viață alături de tine.

Imediat ce îl vei vedea vei putea simți în adâncul sufletului tău că ceva se leagă... și totul va avea sens fix în acel moment. Vei înțelege de ce ai trecut prin toate momentele dificile, de ce ai fost nevoită să aștepți atât de mult.

Viața ta va fi diferită. Totul va fi ușor, simplu, natural. Dragostea va fi sinceră, matură, pură, cu adevărat specială. Vei fi tratată așa cum nu ai mai fost până acum. Te vei simți, în sfârșit, înțeleasă... și vei putea să renunți la toate măștile pe care le-ai purtat în această viață. DEFINITIV. Pentru că nu vei mai avea niciodată nevoie de ele. Pentru că tu singură îți vei dori să fii așa cum ești cu adevărat și să le arăți tuturor celor din jurul tău ce se ascunde în inima și în sufletul tău.

Nu-ți pierde sufletul luptând pentru cei care nu te merită. Nu mai suferi după iubiri trecătoare. Cunoaște-ți valoarea. Nu te mulțumi cu puțin. Dumnezeu a pus deoparte pe cineva cu adevărat special pentru tine și îți cere doar să ai răbdare și să crezi în el. Nu va trebui să încerci atât de mult să impresionezi și nici să cerșești atenție și iubire. Nu vei fi nevoită să fugi după el. Nu vei sta să te întrebi dacă îi pasă sau nu de tine. Nu vei avea nicio urmă de îndoială în sufletul tău... pentru că el va face tot posibilul să îți arate că ești cea mai importantă persoană din viața lui.

Sufletul tău pereche va veni la tine. Va face tot ce îi stă în putere pentru a te recuceri zi de zi, clipă de clipă. Va fi cel mai fericit când tu vei fi fericită. Va fi mândru când te va vedea cu zâmbetul pe buze. Bărbatul trimis de Dumnezeu merită întotdeauna așteptarea.

Și, cât îți aștepți sufletul pereche, învață să te iubești singură. Momentul de acum este chiar viața ta. Este povestea ta. Scrie cu liniște și iubire în suflet paginile acestor capitol. Cultivă în inima ta dragostea pentru tine însăți. Fii fericită cu ce ai.

sursa: https://www.kudika.ro/

Pentru el, al meu.

Nu-mi mai amintesc de momentele în care m-ai dezamăgit, dar nu voi putea uita niciodată momentele în care mi-ai umplut inima de fericire, până la refuz.

Nu-mi mai amintesc de câte ori nu mi-ai făcut pe plac, dar nu voi putea uita niciodată de câte ori mi-ai făcut bucurii şi mi-ai respectat dorinţele.

Nu-mi mai amintesc de lacrimile pe care mi le-ai provocat, dar nu voi uita niciodată de câte ori m-ai făcut să zâmbesc şi să râd cu toată fiinţa mea.

Nu-mi mai amintesc răceala şi indiferenţa privirilor tale, dar nu voi uita niciodată privirile cu care m-ai făcut să mă simt cea mai frumoasă, cea mai dorită şi cea mai iubită femeie din lume.

Nu-mi mai amintesc de câte ori mi-ai lipsit, dar nu voi uita niciodată de câte ori mi-am găsit pacea şi alinarea în braţele tale protectoare.

Nu-mi mai amintesc nimic din imperfecţiunile tale, dar nu voi uita niciodată că tu ai fost perfect pentru mine.

Nu-mi mai amintesc de câte ori nu mi-ai spus ceea ce mi-aș fi dorit să aud, dar nu voi uita niciodată că mi-ai spus mereu adevărul și că, de foarte multe ori, vorbele tale au fost mângâieri pentru mine.

Nu-mi mai amintesc de câte ori m-am îndoit de tine, dar nu voi putea uita niciodată că tu ai fost demn de toată încrederea mea și că m-am simțit în siguranță în sufletul tău și alături de tine.

Nu-mi mai amintesc lucrurile pe care nu le-ai făcut, dar nu voi uita niciodată toate lucrurile frumoase și sacrificiile pe care le-ai făcut pentru mine.

Nu-mi mai amintesc de câte ori m-am simit neglijată, dar nu voi uita niciodată de câte ori mi-ai șters lacrimile, m-ai încurajat, m-ai copleșit cu dragoste, m-ai protejat și m-ai făcut să mă simt universul tău.

Nu-mi mai amintesc de câte ori ai plecat, dar nu voi uita niciodată că mereu te-ai întors la mine.

Te iubesc!

de Irina Binder

sursa: facebook

Când iubirea se întâmplă!

Cel mai mare şi mai frumos cadou pe care ni-l dăruieşte viaţa nu-i făcut din ceva material, nu-i o limuzină, nu-i un cont ameţitor în bancă, nu-i nimic ce poate fi pipăit, mirosit sau gustat cu simţurile fizice. Cadoul fascinant al vieţii e însăşi starea de ...a iubi. A iubi tu, a simţi tu acel tumult, acea forţă misterioasă care-ţi acaparează gandurile, te înalţă, te face să simţi că zbori, te face să vezi lumea scăldată în frumuseţe, să ierţi, să canţi, să te joci şi să vezi jocul vieţii de la un alt nivel al conştiinţei; acesta-i cadoul extraordinar al existenţei, e cadoul pe care ar trebui să-l îngrijim ca pe-o floare rară. Să iubeşti tu, asta-i substanţa, savoarea şi fantasticul vieţii. E starea sublimă, pe care ar trebui s-o preţuim mai mult, s-o protejăm, s-o alintăm în clipa în care se întamplă, căci asta-i esenţa iubirii; se întamplă, apare, se iveşte...În acea clipă a apariţiei ar trebui să ştim că-i în noi, chiar atunci, acel cadou ce nu ne e dat pentru totdeauna şi ceea ce nu-i pentru totdeauna, ceea ce vine de la sine şi pleacă de la sine într-o zi, fără să ştim cum şi de ce vine, cum şi de ce pleacă, are nevoie să fie îngrijit cum se cuvine. Iubirea pe care o simţim trebuie tratată cu gingăşie, cu rugăciune de mulţumire şi cu înţelepciunea celui care înţelege natura ei trecătoare şi vrea s-o trăiască în mod conştient, gustându-i frumuseţea ameţitoare. Nu iubirea altora ne alină, chiar dacă noi ne autohipnotizăm, crezând în această himeră. Dragostea altora contează, bunăvoinţa şi răspunsul tandru al celuilalt e un ingredient al bucuriei existenţei, dar nimic, absolut nimic nu poate fi la fel de frumos precum este să simţi tu însuţi iubirea. Să simţi că iubeşti e un fel în care pare că eşti aruncat dintr-o dată în sus, la înălţimile ameţitoare ale trăirii umane, într-o stare de conştiinţă atât de înaltă, într-o stare de transcendenţă, în care toţi oamenii pot fi iubiţi şi toate lucrurile par mai frumoase tocmai pentru că tu vezi toate acestea cu ochelarii iubirii din tine. Măcar o dată în viaţă toate fiinţele transcend omenescul, obişnuitul şi iluziile minţii negative; cu toţii suntem atraşi să trăim într-o tainică şi fascinantă conexiune cu Sinele, cu divinul din noi, graţie întalnirii cu un altul. În acel moment, în acel ceas al iubirii am putea înţelege că tocmai primim darul vieţii noastre și, pentru că el este prezent, să-l desfacem cu grijă şi să-l hrănim cu înţelepciune. Noi trăim iubirea din noi mai mult inconştient, nu o cunoaştem ca pe-o floare rară şi de aceea, când ea vine, noi o tulburăm cu aşteptări exacerbate, cu frustrare, cu tensiune şi cu proiecţia părţilor întunecate din noi asupra celuilalt. Ne îngustăm singuri trăirea şi ne-o poluăm, o intoxicăm cu pretenţii, cu neînţelegere şi cu mânie, fără să ne dăm seama că aceea e floarea noastră, în noi, atunci, în acea clipă şi pentru că-i în noi nu depinde de altcineva. Celălalt poate să ne iubească sau nu, chiar nu are nici o importanţă, căci dacă noi iubim, şi un zâmbet sfârşeşte prin a se transforma într-un gest fascinant, într-un semn de iubire. Cel iubit poate fi bun sau rău, frumos sau urat, nu contează asta; contează doar trăirea din tine, care-ţi arată faţa frumoasă a acestei vieţi şi faptul că-n tine sunt ascunşi ochi de lumină, ochi care pot vedea aceeaşi lume de la înălţimea unei stări de conştiinţă extinsă. Această trăire trebuie conştientizată ca un dar excepţional în experienţa umană şi îngrijită ca atare, căci într-o zi este, pur şi simplu, în altă zi ne trezim că nu mai este. Când apare, iubirea aceasta e o trăire în tine şi în tine are nevoie să fie udată, întreţinută, îmbrăţişată şi alintată. Bucuria de a iubi e mai presus de toate câştigurile omeneşti; prin oricine ar veni, oricine ar fi stimulul, omul din afară care-o trezeşte în noi, important este s-o păstrăm ca pe jucăria cea mai frumoasă pe care viaţa ne-o dăruieşte uneori. Niciodată nu ştim când vine şi, mai ales, nu ştim dacă mai vine şi de aceea, dacă vine, să avem grijă de ea în mod conştient, căci conştienţa este, poate, ceea ce nu avem pentru a învăţa să trăim mereu ca şi cum am iubi mereu.

de Maria Timuc

Omul intelept isi ajusteaza panzele in timpul calatoriei sale.

Nimeni nu se poate intoarce in trecut ca sa o ia de la inceput, insa poti in fiecare zi sa pornesti intr-o noua viata. Nu-ti pierde vremea traind in trecut sau regretandu-l. A fost cum a fost atunci, ai facut alegerile si ai luat deciziile pe care le-ai considerat bune in acel moment, insa daca astazi nu-ti mai place calea pe care esti, spune "stop" si ia-o pe un alt drum. Nu te invinovati ca nu ai stiut mai bine. Poate ca nici nu aveai cum sa stii ce intorsatura vor lua lucrurile. Poate ca te-ai iluzionat si ai sperat ca daca depui suficient efort, iluziile vor deveni realitate. Poate atunci aveai alte nevoi, dorinte sau visuri, iar astazi ele nu mai sunt prioritatea ta. E normal sa ne schimbam. E normal sa ne dorim alte lucruri pe masura ce calatorim in viata. E normal ca tu cel de azi sa fii altfel decat ai fost in trecut - singura constanta in Univers este schimbarea. Omul intelept isi ajusteaza panzele in timpul calatoriei sale. El este flexibil si se adapteaza din mers. Invata din lectiile trecutului si le foloseste pentru a-si crea un viitor pe masura visurilor sale. Tot ce ai trait te-a adus in punctul in care esti astazi. Fii mandru de ce ai invatat din toate experientele tale de viata pentru ca ele te-au transformat in omul care esti acum. Da, ai voie sa schimbi cursul vietii tale de cate ori simti ca iti doresti sa faci asta. Orice ai face in viata ta, adu-ti aminte ca cel mai important lucru este sa iti ramai loial tie insuti si visurilor tale.

de Ursula Sandner

P.S. O primavara frumoasa iti doresc

La mulți și binecuvântați ani!

Dragii mei,

În apropierea Noului An vă transmit cele mai frumoase gânduri, însoțite de urări de bine, sănătate, prosperitate, împlinire, iubire şi mai ales desăvârşire...

A te desăvârşi, din punctul meu de vedere, înseamnă a deveni, a creşte şi începe cu lucruri mărunte: să râzi, să te bucuri, să încerci, să speri, să cânţi... Să iubeşti necondiţionat, fără răspuns, să iradiezi lumina spiritului tău peste marginile lumii, să hrăneşti cu pâinea bunătăţii, să creşti şi să ajuţi în tot felul, fără să ai teama insuccesului sau a loviturii pe la spate. Să înalţi cântece de laudă vieţii, să vindeci rănile fraţilor tăi de suferinţă chiar şi atunci când te hulesc, să-i urci pe creste până la locul unde privirea lor ameţeste. Să creşti florile de foc ale dragostei, să umbli drumul greu sfârşit de osteneală pentru a purta lumina altora, a tuturor, a celor buni şi a celor răi, să suferi pentru ei în candoare şi măreţie.

Vă doresc tuturor ca în această perioadă să vă luați un răgaz și să vă reamintiți de lucrurile care contează cu adevărat pentru voi, de faptul că meritați tot ce este mai bun și mai frumos și că nu trebuie să vă mulțumiți cu jumătăți de măsură, sa vă bucurați de clipa prezentă, să aveți grijă de voi, pentru că numai în acest fel puteți să-i ajutați pe alții, să vă amintiți că, indiferent cât de greu vi s-ar părea uneori, în interiorul vostru aveți toate resursele necesare pentru a face față provocărilor vieții.

Fie ca Noul An să ne aducă din ce în ce mai aproape de viața visurilor noastre, de armonie și echilibru pe toate planurile! Să fie un an în care să iubim fără compromisuri, să devenim din ce în ce mai puternici și mai încrezători, să trăim în acord cu sufletul nostru, autentici!

La mulți și binecuvântați ani! 

Cu iubire și lumină, Daniela.

Astăzi vreau să-I mulțumesc lui Dumnezeu

 

“Pentru că El m-a ridicat de fiecare dată când am căzut.

 
Pentru că El mi-a redat bucuria de a trăi când viața părea sumbră și neguroasă.

 
Pentru că El aranjează de fiecare dată lucrurile mai bine decât mă aștept.

 
Pentru că El mi-a dat tăria atunci când credeam că nu mai pot.

 
Pentru că El este axa și vectorul meu statornic ce mă ajută să nu mă abat.

 
Pentru că El îmi aduce oameni buni în cale, dar și întâlniri necesare.

 
Pentru că El își revarsă infinita Lui bunătate atunci când am cea mai mare nevoie de ea.

 
Pentru că El e alinarea și pacea mea.

 
Pentru că El îmi este alături când toți ceilalți dispar.

 
Pentru că atunci când fac un pas spre El, El vine și îi face pe restul pentru mine.

 
Pentru că tot ce fac eu iese obișnuit, iar tot ce fac prin El iese inspirat.

 
Pentru că viața mea capătă sens doar prin El și n-aș fi nimic fără El.”

 

sursa: http://randuripentrutine.eu/

 

 

Suntem generația care nu știe să prețuiască ceea ce are: de la omul de alături până la apa caldă din baie.

 

Cine suntem noi? Suntem oameni dăguți, frumoși, stilați și zâmbitori. Avem posibilitatea să ne răsfățăm, să obţinem tot ce dorim, nu ducem lipsă de nimic spre deosebire de celelalte generații din trecut. Dar, pe lângă toate acestea nu vedem esențialul, nu știm să ne bucurăm, să fim fericiți.

Noi suntem generația care mereu e pe fugă. Ne grăbim mereu, fugim undeva nici nu știm unde. Dorim multe, dar nu ne forţăm să obţinem nimic.

Credem că merităm totul și nu e obligatoriu să oferim. Ne plac aventurile și nebuniile, dar nu știm limitele, exagerăm și devenim niște suflete goale. Suntem convinși că avem tot dreptul să ne folosim de oameni și să nu le mulțumim pentru zilele în care au fost alături.

Aruncăm mâncarea, dar nu ne gândim la cei care ar da orice pentru o bucată de pâine. Chiulim de la ore, pentru că nu dorim să ne forțăm creierul, dar sunt o mulțime de copii care vor să învețe.

Irosim apa în zadar, dar în timpul ăsta sunt o mulțime de oameni care mor de sete. Nu ne vizităm mama, îi răspundem urât și nu realizăm faptul că este cineva care ar face orice ca să aibă o mamă.

Ne certăm, jignim și nici nu regretăm, nu ne cerem iertare pentru comportamentul nostru.

Cine suntem noi? Suntem generația care nu știe să prețuiască ceea ce are: de la omul de alături până la apa caldă din baie.

Avem oameni care ne iubesc, dar suntem atât de naivi și creduli încât ne lăsăm seduși de niște cuvinte spuse într-un club sau scrise pe o rețea de socializare. Nu știm să prețuim frumosul și grija celor care ne iubesc.

Credem că avem tot timpul din lume, dar nu știm ce va fi mâine cu noi, cu cei care au nevoie de atenția noastră. Privim intimitatea ca o plăcere carnală și tratăm pe unii doar ca niște corpuri vii, nimic mai mult.

Aceștia suntem noi. Noi, generația care a devenit oarbă la extraordinarul din jur și surdă la gândurile sincere. Noi, cei egoiști și orgolioși. Ce-ar fi dacă ne-am schimba spre bine începând de acum?

sursa: https://psihologiadeazi.ro/

„Degeaba oamenii îți vor răul, dacă Dumnezeu îți vrea binele”

Atunci când ești un om corect și-ți trăiești viața frumos și demn, se vor găsi oameni care vor dori cu orice preț să-ți strice reputația, născocind cele mai urâte bârfe și idioțenii. Vor ține morțiș ca ceilalți să-și schimbe părerea despre tine, te vor răni și te vor jigni.

Din acel moment, când vei fi mai bun decât unii, se vor găsi din ăștia care te vor invidia și-ți vor dori nefericirea. Îți vor zâmbi în față, iar pe la spate te vor înjunghia.

Vor face tot posibilul să te vadă la pământ. Se vor bucura atunci când vei fi nefericit și vor fi triști când îți va reuși.
Fiind un om împlinit, unii nu vor suporta să te vadă zâmbind și vor ține morțiș să-ți strice pacea sufletească. Mereu vor spune că ei pot face unele lucruri mai bine, te vor învinui pe nedrept, vor arunca în tine cu cele mai urâte cuvinte.

Așa sunt oamenii, nu suportă ca alții să fie fericiți atunci când ei suferă în tăcere, mereu au senzația că ceilalți au o viață mai ușoară decât ei, chiar dacă nu e așa. Oamenii sunt egoiști, niciodată nu vor lua exemplu de la cel care a ajuns la un nivel mai înalt.

Orice s-ar întâmpla, nu ceda. Trăiește cum dorești tu și iubește pe cine vrei. Nu asculta de cei străini, deoarece nu toți îți vor binele. Un zâmbet poate ascunde atâtea gânduri urâte. O îmbrățișare poate fi falsă, iar un sfat mediocru îți poate distruge visurile.

Crede în tine și nu uita: degeaba oamenii îți vor răul, dacă Dumnezeu îți vrea binele. Atât timp cât EL vrea ca tu să fii fericit mereu vei găsi puteri să te ridici din genunchi, te vei corecta și de fiecare dată te vei strădui să fii cea mai bună versiune a ta.

Atunci când ești iubit de EL nimeni nu te poate distruge în mii de bucăți, nimeni nu-ți poate lua ce ai tu mai scump.

Degeaba oamenii îți vor răul, dacă Dumnezeu îți vrea binele. 

– citat cu autor anonim -

Împăcare, Binecuvântare și Lumină să vă fie Paștile, dragii mei!

Hristos a venit la poarta sufletelor noastre, ca să ne dăruiască Învierea. Să îi deschidem, şi să Îl lăsăm să facă lumină în noi - şi din noi! Căci trăim cu adevărat doar când ne călăuzim după Lumină. Îmbrăcați-vă inimile în straie curate și gândurile în țesături limpezi. Așezați-vă apoi sufletele în genunchi să-l cinstiți Învierea, să-I mulțumiți cu recunoștință și Iubire! În rest, iertați și iertați-vă, iubiți și iubiți-vă, bucurați și bucurați-vă! 

Și să rostim cu toții din inimă, într-un glas, Hristos a Înviat! 

Cu iubire și lumină,

Daniela

Cu bucurie în suflet!

Învățăm să trăim cum putem, și reușim să trăim în final cum ne dorim, prin forțe proprii, prin visele pe care le punem în practică atunci când toți din jur spun că trebuie să nu faci așa, prin tot ceea ce simțim că putem face noi pentru noi.

Experimentăm apoi diferite stări, ne întâlnim cu diferite persoane, și ajungem la un moment dat să credem că toată lumea din jur este bună, pentru că așa ne place să vedem lucrurile. Însă fiecare om are propriul său ochi prin care vede și simte lucrurile chiar dacă nu recunoaște, și cel mai simplu este când aruncăm în brațele celuilalt povara noastră, deoarece mintea noastră creează iluzia că noi nu avem nici o vină.

De fapt, mi-am dat seama că nu trebuie să conving pe nimeni de adevărul meu, care este văzut și simțit de mine așa cum îl percep eu. Cum am putea oare să fim toți la fel, să simțim toți la fel?

Și uite așa cred că odată ce am avut puterea să merg mai departe indiferent de consecințele pe care mi le-am asumat, pot spune că drumul meu pînă aici a fost greu, cu denivelări, cu încercări, cu suișuri și coboriri, cu zile și momente în care credeam că totul a ajuns la final, însă peste toate acestea speranța și credința au fost cele care au izbăvit făcând din drumul meu unul frumos.

Mă simt de parcă m-aș plimba în picioarele goale prin iarbă, pe cărarea ce duce către orice îți dorești să visezi, și uite așa simt că ce urmează a se întâmpla va fi ALTFEL, DIVIN îmi vine ca și cuvânt în minte, și mă gândesc ce simte sufletul meu să spună despre acest cuvânt. Cu siguranță simte liniște, armonie, iubire, relaxare, reorganizare, puterea de a spune NU atunci când simți că nu poți sau e prea mult, puterea de a face ceea ce vrea sufletul tău nu ceea ce vor alții.

Am început articolul acesta zilele trecute, lăsându-l aici să stea și să aștepte parcă un nume și o finalitate. Nu mai grăbesc lucrurile așa cum făceam mai de mult (mai puțîn la muncă unde e alt univers cu altă dimensiune :)) so..) și aștept să se așeze așa cum trebuie.

Dacă am știut despre 2018 că va fi un an al schimbărilor radicale, al modificărilor majore și a luării unor hotărâri, așa știu despre 2019 că este DIVIN, pentru mine deja este!

„Cum ai descrie anul 2019?” fiind întrebată, aș răspunde într-o clipită:

„Well, având o formă mică, ușoară, albă, pufoasă, ca un fulg, ce încape în palma mea, la care mă uit de câte ori simt nevoia să îl am mai aproape de mine, divin, înălțător, plin de iubire și satisfacție pe toate planurile! Este primul an din viața mea pe care îl simt așa, așadar 2019 va fi anul MEU !”

Cu mulțumire și recunoștință pentru 2018, cu iubire și satisfacție pentru 2019!

sursa: facebook

Monolog - Spre trecut

 

Cred cu tărie că nimic nu este întâmplător în viață. Nicio venire, nicio plecare, nicio întâlnire, nicio despărțire. Nicio apropiere și nicio depărtare ulterioară. Toate se întâmplă pentru că așa trebuie, chiar dacă nu vrem să credem și ne răzvrătim cu vehemență împotriva acestei idei. Și suferim. În cele din urmă înțelegem că așa este în viață: oamenii vin și pleacă. Mai cred însă, cu la fel de multă tărie și altceva: că trebuie să plecăm cu aceeași grijă cu care am venit. Fără să lăsăm îndoieli în sufletul pe care hotărâm să îl părăsim. Unii oameni vor căuta cu anii o explicație acestor îndoieli presărate în sufletul lor uneori cu voie, alteori din nepăsare, luând, între timp, toată vina trecutului asupra lor. Ceea ce nu-i deloc corect.
Cu la fel de multă convingere cred însă și că viața nu îți ia defapt nimic din ceea ce este al tău. Niciodată. Când un om decide să plece, înseamnă ca locul lui nu era lângă tine. Câți alții te cunosc cu bunele si relele tale toate și nu pleacă nicăieri? Sunt oameni care vin pentru a rămâne indiferent de situație si oameni care caută pretexte pentru a pleca de lângă tine cât mai repede. Când oare vom învăța să îi prețuim pe cei dintâi la justa valoare în loc să ne risipim sufletul ca să înțelegem de ce nu ne-au vrut ceilalți, de ce pentru ei nu am fost la fel de buni, mă tot întreb în ultima vreme?

Recunosc că sunt omul trecutului mai mult decât al momentului prezent și că mă risipesc de bunăvoie punându-mi trecutul pe repeat. Nu pot nega ca-mi place să o fac. Mult. Chiar dacă știu că n-am ce mai căuta acolo. Însă trebuie să recunosc și că pe zi ce trece învăț și să îl las în urmă. Nu în aceeași măsură în care îl retrăiesc, dar reușesc. Trăiesc tot mai des aici si acum, alături de tot și toți cei care îl alcătuiesc atât de frumos. Și e bine!

 

sursa: https://filedinjurnalulmarieleiblog.wordpress.com/

Vă doresc să reușiți să fiți voi înșivă în anul care vine! În fiecare zi!

Fericiți sau triști, îndrăgostiți sau indiferenți?

Când am trecut prin târg, am auzit că, la sfârșit de an, este vremea bilanțurilor și a planurilor de viitor. Se cântărește cu mare grijă tot ceea ce (ni) s-a întâmplat, bun și rău, se pun toate în balanță și se informează populația (sau doar rudele și prietenii, după caz) despre rezultatul obținut.

După care, cu aceeași responsabilitate, se vor face anunțuri publice despre ce își propune fiecare pentru Noul An. Se știe deja – e anul în care vom fi cu toții mai buni, mai frumoși, mai deștepți, mai înalți. Și, eventual, mai bogați. Dacă avem norocul să ne prindă miezul nopții cu niște bani în buzunar.

Și toate acestea se-ntâmplă pe fondul unei agitații nebune pentru că, nu-i așa?, e „noaptea dintre ani”, trebuie să ne distrăm, să avem pe masă tot felul de „mâncărici”, să aflăm ce vor face Gigel și Maricica de Revelion sau dacă Mitică a plecat în „țări de soare pline” – nu de alta, dar, dacă e ceva de invidiat, s-o știm și noi.

Dincolo de ironii și glume, este o perioadă dificilă. Poate nu în sine, ci prin ceea ce proiectăm asupra ei, prin așteptările pe care le avem, mai mult decât în oricare zi din an.

Când eram tristă din diferite (sau aceleași) motive în perioada dintre Crăciun și Revelion, mama nu înceta să-mi spună „tu poți să ai Revelionul tău în oricare altă zi din an – de ce te cramponezi de ăsta, cel al altora?” Târziu am priceput că avea perfectă dreptate. Și câte „revelioane” frumoase aveam de-a lungul unui an… Când oamenii erau gri sau cuprinși de banalitate. Iar eu, într-o lume de poveste.

De ce trebuie să facem bilanțuri pe 31 decembrie? De ce trebuie exact atunci să ne propunem totul? De ce „tragem” de noi nejustificat, în momente stabilite de alții?

De cele mai multe ori, am impresia că ne dorim permanent într-o cursă de 100 m garduri. Iar la 31 decembrie e linia de finish. Și totuși…

Nu știu câți dintre cititorii mei au făcut sau vor face bilanțuri ale anului ce se termină. Nici câți își propun lucruri mai mult sau mai puțin posibile pentru anul care vine. În același timp, nu știu nici câți vor dansa alături de prieteni sau iubiți în noaptea de Revelion și câți vor suspina singuri, acasă; câți vor fi cu persoana potrivită (și dorită) și câți vor face frumos pentru ca imaginea să fie salvată; câți vor râde și câți vor plânge la miezul nopții.

Și, mai ales, nu vreau să știu cum a fost anul care se termină. Sau cum va fi cel care începe. Și nu-mi propun nimic. Cel puțin, nu acum. Ce rost ar avea?! Pot s-o fac altă dată, în fiecare zi sau niciodată.

Poate și aceasta e o definiție a libertății – să nu faci ceea ce trebuie, după regulile nescrise, dar dure, ale oamenilor din jur. Să nu te intereseze ce cred ceilalți despre tine. Să știi să fii cu tine, analizând când vrei tu ce îți face bine și ce nu, ce îți propui (sau nu) pentru viitor.

Să te gândești că legea (unică?) pe care trebuie s-o respecți este, nu degeaba, cea impusă medicilor: Primum non nocere… În primul rând, să nu faci rău. În rest – lumea e a ta. Și a gândurilor tale. A libertății pe care TU o alegi.

*

Zilele trecute am auzit o nouă formulă de a face urări – „Revelion fericit!”. Mi s-a părut hilară, falsă și fără nicio semnificație, de fapt. Pentru că multă lume așteaptă însă niște urări la început de an, o să mă străduiesc să fac și eu una. Poate nu cea sperată, dar, vă asigur, una sinceră.

Vă doresc să reușiți să fiți voi înșivă în anul care vine! În fiecare zi. Fericiți sau triști, bogați sau săraci, calzi sau rezervați, îndrăgostiți sau indiferenți.

La mulți ani!

de Odilia Rosianu

sursa: https://www.literaturadeazi.ro/

Bucurați-vă...

 

Bucurați-vă de viață!

Bucurați-vă de lucruri simple!

 

Bucurați-vă de tăceri!

 

Bucurați-vă de pace!

 

Bucurați-vă de frumos!

Bucurați-vă în Dumnezeu!

La mulți și binecuvântați ani tuturor celor care poartă numele sfânt!

Cu iubire și lumină,
Daniela.

Unei mame...

 

Textul Unei fiice, publicat în cartea Insomnii, în care multe mame s-au regăsit, a generat controverse și frustrări în rândul unor fiice adolescente care se simt neînțelese, controlate,

Am fost acuzată că nu mă pot pune în locul lor, că sunt părtinitoare. De aceea astăzi voi scrie...

Draga mea mamă,

știu, mi-ai dăruit viața și îți sunt recunoscătoare, însă viața fiind un dar, nu îl revendica, nu-mi tot reproșa că m-ai adus pe lume.

Dacă mi-ai dat viață, atunci aceasta îmi aparține. Ai tot dreptul să-mi dai sfaturi, desigur că tu ai experiența vieții, știu și că dorești tot ce este mai bine pentru mine, însă nu-mi impune alegerile.

Nu face din mine un trofeu, nu face din mine scopul ambițiilor tale. Nu încerca să realizezi prin mine ceea ce nu ai reușit tu.

Chiar dacă m-ai educat frumos, este posibil ca sistemul nostru de valori să fie diferit. Eu aș vrea să trăiesc după bunul meu plac, nu după așteptările lumii. Te rog arată-mi că îți pasă mai mult de mine decât de părerea lumii și ai încredere că voi avea eu grijă de integritatea mea morală.

Nu mă mai trata ca pe o deșucheată doar pentru că mă îmbrac altfel decât consideri tu potrivit, nu interpreta libertatea ca pe o depravare...

Nu-mi subestima inteligența și te rog să accepți că anumite etape sunt necesare în evoluția unui copil. Dă-mi voie să și greșesc fiindcă anumite greșeli sunt tot etape necesare evoluției mele.

Când mă vezi abătută încearcă să mă mângâi, când am un eșec asupra căruia m-ai prevenit, te rog nu-mi pune sare pe răni cu acel “ți-am spus eu!"

Vorbește-mi ca și celei mai bune prietene, nu răstit ca unui dușman. Și te rog ca pe lângă critici și observații să mă și lauzi când merit, să îmi adresezi și cuvinte duioase și de încurajare, am mare nevoie de ele în lumea asta care atât de mult dezaprobă...

Nu mă mai compara cu alți copii, fiindcă nici eu nu te compar cu alte mame. Nu-mi mai aminti că alți copii, deși au mai puțin decât mine, învață mai bine, fiindcă nici eu nu te compar cu alți părinți care le oferă copiilor mai mult.

Nu-mi reaminti mereu cât de mult ai muncit și ai sacrificat pentru mine și nu mă mai face să mă simt vinovată pentru orice primesc și pentru durerile tale. Știu că nu îți este ușor și cu siguranță va veni ziua când voi înțelege pe propria piele tot ce trăiești tu acum. Însă te rog, lasă-mă să mai fiu copil, să mai fiu naivă, să greșesc, să visez aiurea, să-mi fac prieteni (poate nepotriviți, dar de la care să învăț cum să nu fiu), lasă-mă să mă bucur de adolescență, să nu am încă griji de oameni mari, să mă simt protejată și în siguranță, să mă bucur de acest "acasă" de care îmi va fi atât de dor cândva...

Fii cea mai bună prietenă a mea. Iar dacă uneori nu-ți spun totul, nu este pentru că te subestimez sau pentru că nu am încredere în tine, ci pentru că vreau să te menajez, să nu te încarc și mai mult, conștientă că orice durere a mea pentru tine ar fi un supliciu.

Chiar dacă nu-ți spun mereu sunt conștientă de eforturile și renunțările tale.

Mi-aș dori mult să nu te mai neglijezi. Să nu uiți că ești și femeie, nu doar mamă, că ai și drepturi, nu doar îndatoriri... Mi-ar plăcea să văd că îți oferi momente de relaxare, că te bucuri și tu, că te răsfeți, că îți permiți din când în când câte o zi în care să faci doar ce vrei și ce-ți place fără să te simți
vinovată.

Te rog iartă-mă pentru toate grijile, pentru toate emoțiile, pentru tot stresul care vine la pachet cu un copil. Iartă-mă pentru toate mulțumescurile pe care nu ți le-am spus, pentru toate momentele în care fără să vreau te-am făcut să crezi că nu te respect, că nu te prețuiesc.

Nu-ți pot promite că voi fi un copil perfect, dar mi-aș dori să fiu, să nu te dezamăgesc, să fii mândră de mine.

Tu pentru mine ești perfectă și inima care-mi bate în piept, bucată din inima ta, te va iubi cu fiecare bătaie a ei până la sfârșit. ❤️
 

de Irina Binder

sursa: http://www.irinab.com/2016/07/unei-fiice.html

La mulți ani, dragi MAME!

Astăzi ar trebui să fie despre ele…despre MAMELE noastre. Despre ele, cele care ne-au dat viața noastră, dar și viața lor toată. Din prima clipă a noastră și  până în ultima clipă a lor. 

Ele ale căror singure bucurii sunt bucuriile noastre, ale căror singure visuri sunt visurile noastre. 

Ele care simt nefericirea noastră ca pe o moarte lentă.

Ele care așteaptă oricât, care înțeleg orice și care iartă totul.

Ele care uită că le-am dezamăgit de îndată ce le îmbrățișăm. 

Ele pentru care abia dacă găsim puțin timp... 

Ele cărora ne plângem ofurile, dar pe care nu avem timp să le ascultăm. 

Ele pe care le facem să se simtă ca niște tâlhari când vin să ne viziteze, acuzându-le că ne invadează casa și intimitatea. 

Ele la care ne răstim uneori și cu care nu avem răbdare, în timp ce cu străinii suntem foarte atenți și buni.

Ele cărora le ducem lucruri de care nu mai avem nevoie... „Îi duc asta lu’ mama, se va bucura”… în timp ce pentru străini cheltuim bani să le dăruim ce este mai bun.

Ele care ne servesc cu bomboanele păstrate pentru noi, pe care tot de la noi le-au primit cândva, dar de care nu s-au îndurat să se bucure.

Ele de la care plecăm cu sacoșe pline cu mâncare pentru care s-au istovit cu toată dragostea de care sunt capabile. 

Ele care n-au fost răsfățate de bărbații lor, care prea rar au primit flori și recunoștință și cărora unii le strică până și bucuria zilei de 8 martie luând-o în derâdere.

Ele celor cărora le cerem atât de mult și cărora le oferim atât de puțin.

Ele ale căror greșeli le ținem minte toată viața, dar ale căror mii de dovezi de iubire le uităm.

Ele pe care le muncim, cărora le dăm copiii să ni-i crească, fără să ne întrebăm de unde au încă atâta putere și răbdare când noi nu rezistăm nici măcar câteva ore…

Ele pe care le obligăm să ne iubească în tăcere și de la distanță, acuzându-le că sunt prea grijulii și posesive.

Ele care așteaptă înspăimântate vești de la noi, care nu dorm nopțile de grija noastră.

Ele care ne ascund durerile și fricile lor, care ne întâmpină mereu zâmbind și bucuroase, de parcă n-ar fi cunoscut vreodată durerea și spaima.

Ele pe care, inconștienți și egoiști le facem să simtă și să creadă că nu mai au nimic de oferit… iar sentimentul de inutilitate le distruge până și ultima fărâmă de dorință de viață.

Ele care nu-și doresc să ne deranjeze sau să ne fie poveri, care și-ar dori uneori să fie invizibile dacă s-ar putea.

Ele ale căror mâini au forma iubirii.

Ele... uitate, neglijate și de unii abandonate...

Ele pe care învățăm prea târziu să le prețuim și să le arătăm iubirea noastră.

Ele... pe care le căutăm cu flori pe sub iarbă și pe sub zăpezi…

La mulți ani, dragi MAME! 

de Irina Binder

sursa: http://www.irinab.com/

Vă mulțumesc și vă doresc un 2018 MAGIC!

Atențiune!

S-a anunțat  îmbarcarea pentru zborul ...

bagajul tău va trebui să conțină cele mai frumoase amintiri din ...Momentele triste vor fi depozitate în cel mai apropiat coș de gunoi...

Durata zborului va fi de luni. Vă puteți strânge acum centura de siguranță.

Următoarele escale vor fi:

Iubirea

Bucuria

Amabilitatea

Bunătatea

Modestia

Răbdarea

Împăcarea cu tine însuți

Armonia

Bunăstarea

Pacea

Pe timpul zborului Căpitanul vă oferă următorul meniu:

* Un Cocktail de Sănătate radiantă

* Un Smoothie de Prosperitate

* O Ceașcă plină de Vești Frumoase

* Salata Succesului

* Tortul Fericirii

Toate însoțite de o explozie de zâmbete.

Înainte ca să se termine, mulțumiti persoanelor care au făcut ca anul să fie mai frumos.

Vă doresc vouă și celor pe care îi iubiți să vă bucurați de o Călătorie Minunată la bordul avionului

Vă mulțumesc și vă doresc un MAGIC

❣ La Mulți Ani! ❣