Se afișează postările cu eticheta Scrisori din Cer. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Scrisori din Cer. Afișați toate postările

sâmbătă, 2 aprilie 2016

Scrisoarea unui om imperfect…


Îți scriu ție, omule, tu, cel care faci parte din viața mea. Nu contează cum te numești. Nu mă adresez cuiva anume, ci fiecărui om pe care-l cunosc sau nu.

Îți scriu și-ți spun așa: eu nu sunt un om perfect, să știi. Am defecte cu grămada. Am temeri la care uneori mă gândesc nopți la rând. Am lacrimi pe care le plâng pe ascuns sau pe care nu le plâng deloc. Am visuri abandonate și visuri la care momentan nu îndrăznesc să visez. Am și visuri la care mă gândesc de mult timp și care nu s-au împlinit nici până în ziua de azi. Am regrete care uneori îmi țipă în urechi. Am amintiri despre care nu vreau să vorbesc. Pentru că-mi fac rău.

Să știi că nu am luat întotdeauna cele mai bune decizii. Din gura mea nu au ieșit întotdeauna cele mai frumoase cuvinte și nici cele mai potrivite sfaturi. Nu m-am purtat de fiecare dată impecabil și nu am fost mereu pe placul tuturor.

Uneori nu răspund la telefon, nu pentru că am ceva cu persoana care sună, ci pentru simplul motiv că în acele momente sufletul și vocea mea nu vor să se facă auzite. Dar asta se întâmplă foarte rar.

Sunt lucruri despre mine, cum ar fi faptul că scriu, pe care nu l-am spus celor mai apropiați oameni, dar pe care alții, pe care îi cunosc de mai puțin timp, le cunosc.

Nu mă consider nici un om foarte frumos, fizic vorbind. Da, știu că frumusețea e de fapt cea interioară, dar spune-mi tu mie, câți mai privesc în interior? Am o neîncredere în mine care uneori mă sperie… Am obiceiul de a crede în oameni și de a-i ierta destul de ușor.

Nu sunt un om perfect nici pe departe… și de multe ori nu înțeleg cum de mi se spune că sunt minunată și că am un suflet minunat. Nu mă consider atât de minunată precum mă văd alții. Mă văd normală, obișnuită. Și dacă mi s-a spus să nu mă compar cu alții, eu totuși, undeva în adânc, o fac… în unele privințe.

Am de muncit în ceea ce mă privește. Cred că mai e până la acel om minunat pe care îl văd unii în mine. De asta spun că oamenilor le trebuie răbdare cu mine. Răbdare și înțelegere. Multă.

Cei mai mulți mă privesc și mă descriu subiectiv, pentru că mă iubesc și nu mi-ar spune niciodată ceva care m-ar răni. Dar ei sunt subiectivi, repet. Ei știu doar ce le arăt eu, amănuntele nu le cunosc. Ei mă îndrăgesc datorită unor cuvinte pe care li le-am spus cândva și datorită faptului că nu am refuzat niciodată să-i ascult și să încerc ulterior să le spun că va fi bine…

Mă îndrăgesc pentru glumele pe care le fac și pentru momentele în care gândurile mele au coincis cu gândurile lor.

Sunt un om foarte sensibil, chiar dacă uneori par a fi cel mai puternic. Mă atașez de oameni și de locuri destul de repede și după ce le las în urmă, plec cu dorul alături de mine. Sensibilitatea asta poate fi o calitate, dar poate fi și un defect. Pentru că e de ajuns să-mi arunci un cuvânt și să mă prăbușești, la fel cum poți să-mi spui ceva și să-mi înseninezi ziua. Puțini știu asta și poate că mulți vor spune că nu e bine… Da, nu e bine, dar ce pot face?

Ultimul lucru pe care îl vreau e să dezamăgesc. Și totuși am făcut-o. Și crede-mă că înainte să doară pe cel pe care l-am dezamăgit, mă doare pe mine. Cu toate astea, mi-e frică de ziua în care nu îmi va mai păsa, asta dacă va exista vreodată o astfel de zi. Mi-e frică de ziua în care voi lăsa pe fiecare să spună ce vrea, iar eu îmi voi continua drumul ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Nu sunt perfectă, omule drag, sunt un om ca și tine. Un om care greșește, care plânge, care uneori se ascunde în propria carapace, un om care are nevoie de oameni la rândul său, dar care de prea puține ori le cere ajutorul, un om care duce doruri, care e dependent de iubire și lucruri frumoase.

Un om care atunci când primește câteva cuvinte calde, spuse din suflet, se transformă într-un copil mic care absoarbe fiecare silabă ca pe o gură de aer proaspăt.

Un om căruia i se umezesc ochii când e nedreptățit și rănit, un om care iubește să-și pună sufletul mai mult pe hârtie, deși de multe ori și-l pune și-n palmele blânde sau nu ale oamenilor…

Un om care uneori vorbește prea mult, iar alteori tace mâlc.

Un om. Atât.

Cu drag, Un om imperfect.

de GEORGIANA R.

luni, 4 februarie 2013

Ce-ar fi dacă n-aș avea frică și nici îndoială?


Atât de frecvent va întrebaţi: ce-aţi face dacă aţi avea mai mulţi bani, dacă aţi avea mai mult timp, dacă slujba voastră ar fi mai bună, dacă aţi avea mai multă instruire sau educaţie, dacă aţi avea un partener de viaţă iubitor, dacă aţi avea mai mulţi prieteni? Voi vă luptaţi din răsputeri după toate acestea şi gândiţi că totul ar fi pus la punct, în mod magic, dacă doar aţi avea aceste ingrediente lipsă din viaţa voastră.

În schimb, ceea ce ar trebui să vă întrebaţi ar fi: Ce aş face dacă nu aş avea teamă/frică şi nu aş avea îndoieli? La ce înălţimi aş aspira, dacă aş manifesta pasiunea mea şi aş face ceea ce am dorit, cu adevărat să fac, în pofida obstacolelor, în pofida barierelor şi a provocărilor, în pofida piedicilor? Dacă aş crede cu adevărat în ambele, în mine şi în ajutorul care se află aici pentru mine, ce aş putea să accept? Dacă aş crede, cu adevărat, că aş avea succes, cu ce aş începe?

Dacă veţi dori ca doar să vă aprindeţi focul interior şi să vă permiteţi să începeţi, ca apoi să continuaţi, nu are importanţă ce se va întâmpla, nu veţi putea decât avea succes. La final, rezultatul va fi aşa cum l-aţi vizualizat? Nu, desigur că nu! Viaţa este o aventură a creşterii şi a schimbării şi dacă doar veţi începe, veţi învăţa multe despre a vă bucura făcând şi despre cine sunteţi, cu adevărat! În definitiv, nu există un rezultat final; există doar viaţa care se dezvăluie, pas cu pas!

Şi, nu există nici cădere, exceptând renunţarea şi nici sfârşit în ceea ce puteţi face, cu excepţia abandonului în faţa fricii şi a îndoielii. Umpleţi-vă de curaj şi încredere şi veţi fi găsit tot ce aveţi nevoie, pentru a merge înainte!

Iată o mică rugăciune pentru astăzi:
Astăzi, îmi aprind focul interior, chemandu-mi pasiunea şi conectarea vitală la această viaţă! Invit intenţia şi scopul meu superior să rămână în mine şi să se combine cu iubirea profundă de viaţă! Sunt plin de însufleţire şi energie şi sunt total angajat în viaţă, chiar acum, chiar aici!

Cred în abilitatea mea de a realiza orice aş dori să realizez! Am încredere totală că sunt iubit şi susţinut, în toate locurile! Ştiu că sunt capabil de a face faţă oricărei provocări cu curaj, stăpânire de sine şi răbdare, continuând în felul meu, plin de încredere! Sunt plin de curaj şi doresc să preiau responsabilitatea totală pentru viaţa mea, pentru fiecare acţiune, fiecare gând, fiecare moment şi fiecare pas de pe cale! Îmbrăţişez această responsabilitate total şi îmi place sentimentul de a fi adult, de a fi angajat, de a fi implicat în întreg procesul dezvăluirii mele totale!

Spun bun venit vieţii mele! Spun bun venit sinelui meu divin, din interior! Sunt puternic şi capabil! Sunt curajos şi plin de încredere!

Mesaje de la Quado - Editura foryou

duminică, 3 februarie 2013

Gând, Sentimente, Experienţă

M-am hotarât să-I scriu o scrisoare Lui Dumnezeu.


A fost o scrisoare plină de pasiune, ciudă, confuzii, răstălmăciri şi condamnări. O grămadă de întrebări furibunde.De ce nu îmi mergea bine în viaţă? Ce trebuia să fac pentru asta? De ce nu puteam fi fericit în relaţiile pe care le aveam? Oare banii or să mă ocolească întotdeauna? în cele din urmă – şi cea mai puternică întrebare – ce am făcut ca să merit o viaţă de luptă continuă?
Spre surpriza mea, pe când mâzgăleam ultima întrebare amară şi fără de răspuns şi mă pregăteam să arunc stiloul, mâna mi-a rămas poziţionată pe hârtie, ţinută parcă de o forţă invizibilă. Brusc, stiloul a început să se mişte singur. Nu aveam habar despre ce urma să scriu, dar se forma o idee şi m-am decis să o urmez. 

A apărut :

- Chiar vrei să primeşti răspuns la toate aceste întrebări, sau doar ai scris ce ai pe suflet?
- Şi una şi alta. Sigur că scriu ce am pe suflet dar, dacă aceste întrebări au un răspuns, să fiu al naibii dacă nu vreau să-l aud!
- Eşti al ,,naibii” în multe privinţe. N-ar fi mai bine să fii ,,al Lui Dumnezeu”?
Şi am scris: Adică ce vrei să spui? 
Fără să-mi dau seama, începusem o conversaţie . . . şi ideea nu este că scriam, ci că mi se dicta …… Aceste conversaţii continuă încă. Şi multe din ele se află pe paginile care urmează … pagini care conţin un dialog uluitor în care nu am crezut la început, pe care apoi l-am considerat a avea valoare personală, dar care înţeleg acum că este mesaj pentru mulţi şi nu numai pentru mine. Este pentru tine şi pentru toţi ceilalţi cărora le-a parvenit acest material.Şi asta pentru că întrebările mele sunt şi întrebările tale.Vreau ca tu să intri în acest dialog cât de repede poţi, deoarece ceea ce contează aici nu este povestea mea, ci a ta. Povestea vieţii tale te-a adus aici. Acest material este relevant pentru experienţa ta personală.

Cum vorbeşte Dumnezeu şi cui?

Când am pus această întrebare, uite ce răspuns am primit:

Eu vorbesc cu toată lumea. Tot timpul. Întrebarea nu este, cu cine vorbesc;întrebarea este, cine Mă ascultă.

Intrigat, I-am cerut Lui Dumnezeu să-mi dea mai multe detalii. Iată ce a spus Dumnezeu:

În primul rând, să schimbăm cuvântul a vorbi cu a comunica . Este un cuvânt mai bun, mai plin, mai potrivit. Când încercăm să vorbim unul cu celălalt – Eu cu tine, tu cu Mine – suntem imediat constrânsi de incredibila limitare a cuvintelor. Din acest motiv,

Eu nu comunic numai prin cuvinte. De fapt, o fac rareori. Cea mai obişnuită formă prin care Eu comunic o reprezintă sentimentele. Sentimentul este limbajul sufletului .

Dacă vrei să ştii ce adevăr găseşti tu într-o anumită situaţie, gândeste-te ce simţi faţă de ea .

Sentimentele sunt uneori greu de descoperit – şi adesea chiar şi mai greu de recunoscut. Cu toate acestea, cele mai ascunse şi mai profunde sentimente reprezintă cel mai mare adevăr.

Secretul este să ajungi la aceste sentimente.Am să-ţi arăt cum. Iarăşi. Dacă vrei.

I-am spus Lui Dumnezeu că vroiam cu adevărat, dar că, în acest moment,dorinţa mea cea mai mare era să primesc un răspuns complet şi detaliat la prima mea întrebare.

lată ce mi-a spus Dumnezeu:Eu comunic şi prin gând.

Gândul şi sentimentele nu sunt acelaşi lucru, deşi ele pot apărea în acelaşi timp. Când comunic prin gând, folosesc adesea imagini vizuale. Din acest motiv, gândurile sunt mai eficiente ca unelte de comunicare decât cuvintele simple.

Pe lânga sentimente şi gânduri, folosesc ca un important mijloc de comunicare vehiculul experienţei.

Şi în cele din urmă,când nu reuşesc prin sentimente,gânduri şi experienţă,folosesc cuvinte.

Cuvintele sunt cu adevărat mijlocul de comunicare cel mai puţin eficient. Ele sunt cele mai expuse la interpretări greşite şi cel mai adesea prost înţelese.De ce? Deoarece cuvintele sunt, pur şi simplu,sunete rostite care înlocuiesc sentimentele, gândurile şi experienţa. Ele sunt simboluri, semne, embleme. Ele nu sunt Adevăr. Ele nu sunt realitatea.Cuvintele pot să te ajute să întelegi ceva. Experienţa îţi permite să ştii. Şi totuşi,există anumite lucruri pe care nu le poţi trăi ca experienţa. Aşa că v-am dat celelalte unelte de cunoaştere. Acestea se numesc sentimente. Şi, de asemenea, gânduri.

Suprema ironie este că voi aţi dat atât de mare importanţă Cuvântului Lui Dumnezeu şi atât de puţin experienţei.

De fapt, aţi minimalizat atât de tare valoarea experienţei incât, atunci când trăiţi o experienţă legată de Dumnezeu şi care diferă de ceea ce aţi auzit despre Dumnezeu,în mod automat abandonaţi experienţa şi luaţi de bune cuvintele, când ar trebui să fie exact invers.Experienţa şi sentimentele voastre reprezintă ceea ce voi ştiţi faptic şi intuitiv despre acel lucru. Cuvintele încearcă doar să simbolizeze ceea ce ştiţi şi adesea pot să producă confuzie.

Acestea sunt deci uneltele cu care Eu comunic; totuşi, ele nu sunt metode, pentru că nu toate sentimentele, nu toate gândurile, nu toată experienţa şi nu toate cuvintele sunt de la Mine.Multe cuvinte au fost rostite în numele Meu.

Multe gânduri şi multe sentimente au fost sponsorizate de cauze
care nu erau creaţia Mea directă. Multe experienţe rezultă din toate acestea.Problema este una de discernamânt. Dificultatea constă în a face diferenţa între mesajele de la Dumnezeu şi datele venite din alte surse.

Diferenţierea se face simplu,aplicând o regulă de bază: Mie Îmi aparţin Gândul vostru cel mai Înalt, Cuvântul vostru cel mai Clar,Sentimentul vostru cel mai Măreţ.

Orice altceva de mai mică valoare provine din altă sursă.
Acum, sarcina de diferenţiere devine uşoară şi ar trebui să nu fie greu nici măcar pentru un începător să-şi dea seama ce înseamnă cel mai Înalt, cel mai Clar şi cel mai Măreţ.

Îţi voi da totuşi aceste îndrumări:
Cel mai Înalt Gând este întotdeauna acel gând care conţine bucurie. Cele mai Clare Cuvinte sunt acele cuvinte care conţin adevărul. Cel mai Măreţ sentiment este acel sentiment pe care-l numiţi dragoste.Bucurie, adevăr, dragoste.Acestea trei sunt surori şi una te duce întotdeauna la cealaltă. Nu contează ordinea în care sunt aşezate.Acum, după ce am stabilit care mesaje sunt ale Mele şi care vin din altă sursă,singura problemă care ramâne este dacă mesajele Mele vor fi luate în seamă.Majoritatea mesajelor Mele nu sunt luate în seamă. Unele, pentru că par prea bune ca să fie adevărate. Altele, pentru că par prea grele pentru că să fie urmate. Multe,pentru că sunt, pur şi simplu, înţelese greşit. Majoritatea, pentru că nu sunt primite.Cel mai puternic mesager al Meu este experienţa, dar pâna şi pe acesta îI ignoraţi.Îl ignoraţi în special pe acesta.Lumea voastră n-ar arăta aşa cum arată acum dacă aţi fi dat, pur şi simplu,ascultare propriei voastre experienţe. Rezultatul faptului că nu aţi dat ascultare experienţei este că o retrăiţi iarăşi şi iarăşi.

Asta, pentru ca planul Meu să nu fie contrariat şi voinţa Mea să nu fie ignorată.
Veţi primi mesajul. Mai devreme sau mai târziu.Nu va voi forţa totuşi. Nu vă voi sili niciodată. V-am dat liber arbitru – puterea de a face ce consideraţi voi că e mai bine şi nu o să vi-l iau niciodată înapoi.Aşa că voi continua să vă trimit, iarăşi şi iarăşi, aceleaşi mesaje în decursul mileniilor şi către oricare colţ pe care-l veţi ocupa în univers. Vă voi trimite mesajele Mele la nesfârsit, pâna când le veţi primi şi le veţi asimila, considerându-le ale voastre înşivă.Mesajele Mele vor veni în sute de forme, în mii de momente, pe parcursul a milioane de ani. Nu puteţi să nu le primiti, dacă ascultaţi cu adevărat. Nu le puteţi ignora dacă le-aţi auzit cu adevărat. Astfel, comunicarea noastră va începe cu seriozitate. Asta, deoarece în trecut doar v-aţi adresat Mie, v-aţi rugat Mie, aţi intervenit la Mine în favoarea cuiva, M-aţi implorat şi uite că, acum, Eu pot să vă răspund, aşa cum o fac aici. 
 

Sursa :Conversaţii cu Dumnezeu I – Volum I , Prima parte – Neale Donald Walsch




miercuri, 3 octombrie 2012

“Tu Esti Aceea/Acela”

 
Te temi, si îndoiala ta crede ca ei stiu ce se va întâmpla mâine. Ei îti vor spune ca daca te exprimi pe tine însati/însuti în loc sa faci ceea ce toti ceilalti îti spun sa faci, te paste vreun dezastru. Dar nu este asa.

Te temi, si îndoiala vrea ca mâine sa fie ca ieri, chiar daca ieri s-a uzat si este jerpelit si si-a pierdut toata energia si capacitatea de a crea. Acea putere, acea putere pentru creatie si schimbare, este toata înauntrul tau. Dar te temi, iar îndoiala nu stie asta.

Ei sunt precum canapeaua veche care a stat prea mult în camera, transformându-se într-un mic cocon în care sa te ascunzi. Da, esti în siguranta acolo, lumea nu te poate atinge. Poti sta acolo si plânge când lucrurile merg prost, când sentimentele îti sunt ranite, când esti dezamagit(a). Si te temi, iar îndoiala va fi mereu acolo sa te consoleze când cazi, când esti ranit(a), când redevii acel copilas care are nevoie de astfel de mângâiere.

Dar daca vei ramâne pe pozitie si vei iesi din îmbratisarea acelei canapele jerpelite, cu petele sale antice si arcuri rupte, daca nu vei face altceva decât sa înaintezi si sa iesi afara în lume, gol si deschis, aratând cine esti si lasând lucrurile sa se întâmple, creând o lume din dogoarea de dinlauntru, învaluita de nimic altceva decât caldura si iubirea care se revarsa din sufletul tau neîncatusat, daca vei face asta, teama si îndoiala vor fugi si se vor ascunde, mânate de lumina stralucitoare care esti tu, iar lumea ti se va deschide pe masura ce înaintezi.

Tu esti lumina ce straluceste. Tu esti aceea/acela. Tu esti sursa luminii si iubirii si esti tot ceea ce ai nevoie sa fii. Vezi lumina care straluceste incandescent în centrul tau. Hraneste-o, canalizeaza flacara sa prin expresie-de-sine deplina si deschisa. Gaseste locuri în viata ta unde poti face asta, timpul si spatiul în care esti departe de oameni care vor sa te controleze, unde te poti deschide si spune si sa fii cine esti. Cauta acest lucru în mod activ si hraneste-te din el.

Tu esti aleasa/alesul. Tu esti dragoste si întelepciune. Tu îti esti suficient(a). Esti tot ceea ce ai nevoie sa fii. Totul este în tine, tot talentul, toata îndemânarea; tot ce ai nevoie, ai deja. Ridica-te de pe acea canapea, lasa teama si îndoiala în urma, si mergi goala/gol în soare. Da, lumea te asteapta.

Iata o mica rugaciune pentru astazi
Sunt plin(a) de putere. Am puterea sa stralucesc asa cum sunt. Stralucesc cu siguranta. Emit lumina cu o încredere adânca în mine însami/însumi.

Sunt puternic(a) si capabil(a) si am înlauntrul meu tot ce am nevoie pentru a merge cu bucurie înainte în viata. Sunt curat(a) si pur(a), plin(a) de energia înalta a iubirii, plin(a) de minunatia sinelui meu.

Sunt iubire. Sunt conexiune. Sunt putere. Eu Sunt.

editura foryou
(traducere de George Acu)
 

marți, 24 iulie 2012

ABUNDENTA

Mesaje de la Quado

Mesajul de astazi raspunde la o întrebare a unui cititor. Întrebarea este:

“Se pare ca un fel de dificultate financiara s-a abatut asupra vietii mele timp de 20 de ani. Nu am fost în stare sa-mi achit facturile la zi. Am încercat de nenumãrate ori sa ies din acest cerc vicios, dar întotdeauna am ajuns de unde am plecat. Ce lectie nu reusesc sa învat, încât continui sã repet aceleasi greseli financiare, mereu si mereu? Cum pot sã ma împac cu Universul? Se pare cã niciodata nu am destui bani ca sa o scot la capat.”


Quado, ai un rãspuns la aceasta întrebare?

Da, desigur, desigur.

În aceasta situatie sunt mai multe lucruri de luat în considerare, câteva cauze diferite, si va trebui sa te întrebi care dintre ele pare sa fie implicata în cazul tau sau, asa cum se pare ca este – daca nu cumva toate sunt implicate, într-o anumitã masura.

Cu siguranta, o cauza a repetarii tiparelor de dificultati financiare este aceeasi cauza care sta si la baza repetarii tiparelor de luare si pierdere în greutate. Si aceasta este înclinatia oamenilor, de a alege placerea momentului, în locul situatiei pe termen lung. Este atât de simplu! Poti alege sa te scufunzi în placerea distractiei pe termen scurt, si chiar sa-ti creezi datorii prostesti ca sa obtii lucruri pe care apoi sa le achiti într-un an sau doi, în loc sa te disciplinezi ca mai întâi sa strângi bani, si abia apoi sa-ti îngadui acele placeri pe termen scurt, doar din ceea ce a ramas dupã ce ai facut ce a fost nevoie. Asta este o cauza destul de evidenta, dar si periculoasa.

Trebuie sa scapi de acele datorii. Trebuie sa iesi din datorii si sa ramâi în acest stadiu. Aceste datorii facute pentru lucruri triviale si placeri de scurta durata reprezinta o povara pe care o duci de colo pâna colo în spate. Nu merita, si-ti poti elimina aceasta problema prin disciplina, prin decizie, prin întelegerea faptului ca tu însuti trebuie sa beneficiezi de pe urma actiunilor tale.

Si de ce faci asta? Mare parte reprezinta o lipsa de iubire si de respect fata de tine însuti. Crezi ca nu esti valoros si astfel încerci sa te consolezi prin posesiunea unor lucruri; te simti deprimat datoritã acestei lipse de auto-pretuire si încerci sa aduci putina placere în viata ta cheltuind bani. Pentru ca da, la fel ca servirea unui desert, pentru care sunt atât de atrasi, cheltuirea banilor poate fi o placere minunatã. La urma urmei, oamenii te trateaza foarte bine când le dai bani. Iar atunci ai si placerea momentana a acelei posesiuni, de a o arata prietenilor care spun o! si ah!, de a te simti doar un pic mai bine în ceea ce te priveste, pentru ca esti proprietarul acestui frumos lucru stralucitor.

Dar apoi vin facturile. Apoi se întâmpla un mic accident si contul tau este gol. Apoi toate se aduna, si de acum obiectul cel stralucitor si lucios este tocit si lovit, iar tot ce ai este datoria.

Iesi din acest cerc vicios prin iubire-de-sine, prin umplerea ta cu iubire de tine însuti, dându-ti seama ca demonstrarea iubirii de sine prin disciplina este un lucru minunat. Da, disciplina nu este ceva prin care te pedepsesti. Este un cadou pe care ti-l faci tie însuti, un dar pretios care te întoarce din drum si te conduce la împlinirea unor vise mai mari. Deci, atunci când observi ca îti încalci hotãrârea, du-te într-un loc linistit, adu-te în prezent si deschide-te la fluxul iubirii si al prezentei, care exista pentru tine, deschide-te catre fluxul iubirii si pacii, care coboara la tine de la propriul tau suflet, în trupul tau fizic. Simte cât esti de minunat. Simte cum esti înconjurat de ajutor. Simte cum esti plin de propria ta prezenta si fiinta si sa stii, chiar atunci si acolo, ca aceasta exista pentru tine mereu si întotdeauna, ca aceasta încredere si credinta exista întotdeauna acolo pentru tine, sa le atragi, si ca este mult mai pretioasa decât orice ai putea sa posezi vreodata.

Acesta este fluxul etern al luminii si al iubirii, al pacii si al bucuriei, iar daca-ti vei petrece numai câteva minute sã te conectezi la el, retragându-te în liniste, în fiecare dimineata, te va ajuta în timpul zilei sa te mentii disciplinat fata de înclinatiile copilaresti spre placere.

Da, copilul este cel care tânjeste dupã placere imediatã în detrimentul lucrurilor importante. Copilul care înca nu s-a maturizat spune: “Nu sunt responsabil. Ceva este gresit aici. Lucrurile nu merg pentru mine. Încerc si încerc, dar nimic nu pare sa mearga.” Acesta, care vorbeste, este copilul. Si este momentul ca acest copil sa se maturizeze. Este timpul ca adultul sa preia raspunderea, sã explice copilului ca viata exista aici pentru a fi creata si însusita – DA, însusita pe deplin în acest moment prezent. Adultul îsi asuma responsabilitatea. Adultul vede cum stau lucrurile chiar acum, le întelege pe deplin, renunta sa reproseze altora si sinelui propriu din trecut, si-si asuma responsabilitatea acestor schimbari, infiltrând disciplina, facând ceea ce trebuie facut pentru a aranja lucrurile, chiar daca se pare ca va dura ani si ani.

Nu sta deprimat, datorita deciziilor proaste pe care le-ai facut în trecut si datorita faptului ca esti disperat în privinta banilor. Într-adevar, poti sa nu fii dotat foarte bine, si sa nu fii un geniu financiar, asa cum putini sunt. Majoritatea oamenilor nu sunt. Majoritatea oamenilor folosesc numai un pic de disciplina si iau câteva decizii sanatoase – o decizie de a pune deoparte un anumit procent din tot venitul, de exemplu, si apoi de a-l pastra, astfel încât, dupa douazeci de ani, ramâi si cu altceva în afara de regret.

Dar tu esti acolo unde esti acum, asa ca începe de aici, asa cum esti. Fa o apreciere calmã si la rece a lucrurilor, asa cum sunt ele, respira adânc si umple-te de spiritul momentului de acum si al propriului suflet din acest acum, si fa ceea este nevoie sa faci. Asuma-ti raspunderea pentru crearea propriei vieti, asa cum ai vrea sã fie.

Priveste-o stralucind în fata ta. Respira adânc si priveste-o. Umple-te de putere si responsabilitate. Umple-te de stralucirea calda a iubirii-de-sine. Iar apoi creeaza-ti propria viata. Da, poti sa faci asta. Creeaza-ti propria viata si îngerii se vor ridica, vor baga de seama si vor începe sa lucreze alaturi de tine. Asa se face. Viziunea ta, combinata cu actiunea si responsabilitatea, actiunea corecta în directia a ceea ce doresti – este o combinatie imbatabila.

Acum, mai trebuie luat în considerare un lucru aici, si acesta este rolul fricii din viata ta – frica si îndoiala. Daca privesti înapoi, vei descoperi ca cele mai rele decizii pe care le-ai facut din punct de vedere financiar si al afacerilor, sau cele din cariera ta, au fost fie conduse de o dorinta prosteasca pentru placeri de scurta durata, fie de frica – ocolind sã faci ceea ce stiai în adâncul tau ca trebuie sa faci –, sau de îndoiala, subevaluându-te în negocieri sau tragându-te înapoi în ultimul minut, pentru ca te îndoiai de tine de ajutorul pe care Universul ti-l asigura.

Trebuie sa îndepartezi frica si îndoiala din viata ta si astfel, când îti faci respiratia de dimineata, asigura-te, de asemenea, ca ai izgonit frica si îndoiala. Spune-le sa-ti paraseasca trupul, sa plece din picioare si din stomac, din inima si din minte. Spune-le sa te paraseasca, si fii foarte constient de momentul când vor încerca sa îsi faca din nou aparitia mai târziu, în timpul zilei. Când simti ca ti-e frica, trebuie sa te opresti, sa inspiri adânc si sa nu iei nici o decizie importanta din acea stare.

Nu lasa frica si îndoiala sa-ti dicteze viata. Daca un lucru te înspaimânta, nu este un motiv suficient de bun ca sa-l ocolesti. S-ar putea sa fie chiar opusul. S-ar putea sa fii provocat sa iesi si sa îndraznesti sa faci ceva care te va duce exact acolo unde doresti sa mergi. Dar nu poti sti asta daca esti chinuit de frica sau de îndoiala.

Trebuie sa înveti sa cobori, în cel mai adânc miez al adevarului; trebuie sa înveti sa accesezi pacea care sta în mijlocul momentului de acum, în mijlocul plexului tãu solar, în binele care se revarsã din propriul tãu suflet. Iar calea de a accesa aceasta este prin meditatie linistitã si prin contemplare, respirând si relaxându-te, gasindu-ti propria metoda care functioneaza pentru tine, de a ajunge în acest centru. Pentru ca acolo se afla adevaratele raspunsuri.

Astfel, începe pe doua cai: mai întâi, practica dimineata, în liniste, cu credinta, în fiecare zi, astfel încât sa înceapa sa acumuleze putere. Experimenteaza si gaseste caile care functioneaza cel mai bine pentru tine.

Apoi, învata sa recunosti frica, iar când ti-e fricã – amâna decizia. Spune oamenilor ca vei reveni la ei. Cele mai bune decizii nu trebuie luate în momente de nervozitate, care sunt conduse de ego sau de fricã. Cele mai bune decizii sunt luate dintr-un centru al linistii si al calmului, care sunt deasupra fluxului universal.

Da, fluxul. Aici ai nevoie sa fii si tu. Acesta este locul în care este nevoie sa ajungi. Astfel încât actiunile tale sa nu exprime numai propriul adevar si dreptatea pe care o doresti pentru tine, ci sa faca parte si din fluxul mai larg si grandios al universului, observând energiile si curentii care sunt în miscare în lume în acest moment, si stapânindu-le, profitând de ele, plutind si miscându-te la unison cu fluxul universal "at the time".

Acesta este telul fundamental. Dar poate fi atins numai în pace si într-o concentrare profunda în ceea ce exista. Nu în reverii. Nu în teama. Nu în regret. Nu în stãri emotionale de frustrare, mânie, vina, depresie, nervozitate. Fluxul este un sentiment profund de pace, un sentiment obiectiv, nesentimental, un sentiment centrat de cunoastere.

Iar în aceasta stare, când poti sa-ti cobori propriul suflet pentru liniste centrata si doar sã te lasi în voia curentului, sa navighezi în fluxul universului – apar miracolele; coincidentele se ivesc dintr-o data peste tot în jur, îngerii lucreaza fara încetare în numele tau, iar Universul îsi deschide larg portile în fata ta.

Înlocuieste întunecimea fricii si a îndoielii cu stralucirea si caldura iubirii si a credintei. Stai jos în liniste. Concentreaza-te acolo, iar aceste probleme vor disparea din fata ta.

traducere editura foryou

duminică, 22 iulie 2012

“Exista o stea care straluceste pentru tine”


Exista o stea pe cerul noptii si aceasta straluceste numai pentru tine. Ea straluceste deasupra acelui varf de munte de dincolo de pajiste. Straluceste si iti arata calea.

Dar de ce nu o vedem noi oare mereu? Pentru ca nu poate fi vazuta decat intr-o anumita lumina si in anumite momente. Iar in restul timpului, asa cum se intampla cu orice stea, ea este acolo dar nu poate fi vazuta. Este acolo, stralucind si aratandu-va calea, dar voi trebuie pur si simplu sa-i simtiti prezenta. Si din cand in cand, conditiile sunt foarte bune si drumul se intinde in fata voastra, stralucind in lumina argintie a stelei voastre calauzitoare si puteti merge cu usurinta si cu bucurie.

Dar chiar daca nu este asa, chiar daca mergeti pe un drum lung si prafuit, un drum aglomerat, chiar daca sunteti pierduti intr-o padure deasa, chiar daca bajbaiti orbi in ceata, chiar si atunci, steaua este acolo, in interiorul vostru, o parte a corpului vostru, dandu-va directia si aratandu-va drumul.

Ghidarea este in interiorul vostru ca un diapazon. Cea mai buna cale ca sa iesiti din ceata este stiuta in corpul vostru. Voi trebuie sa coborati sub frica si indoiala si sa ajungeti la centrul vostru. Nu trebuie decat sa invatati sa va respirati in centrul vostru, jos, in marea de pace si sa simtiti adevarul de acolo.

Si ghidarea pe care o veti primi nu este o descriere detaliata a caii din fata voastra. Nu, este urmatorul pas si numai urmatorul pas, pasul pe care voi il faceti acum. Si trebuie sa invatati sa va incredeti in acel centru si sa faceti acel pas atunci cand simtiti ca este bine pentru ca este adevarul vostru personal sa faceti asa.

In fond, credinta intotdeauna va cere sa actionati fara sa intelegeti de ce. Nu va uitati dupa de ce-uri. Nu va uitati nici macar dupa perspectiva larga. Doar intrebati, ce ar trebui sa fac acum, ce pas sa fac chiar acum, mergeti in centrul vostru si aflati raspunsul.

Iata o mica rugaciune pentru azi
Astazi sunt in tacere profunda, centrat in mine insumi, plin de iubire si pace. Astazi, eu pot accesa marea adanca de pace din centrul meu si pot primi ghidarea clara care sa-mi spuna care este cel mai bun lucru de facut acum, in acest moment.

Eu sunt plin de adevar, sunt conectat cu steaua mea calauzitoare, conectat la intentiile sinelui meu superior, contectat profound la tot ceea ce este.

Eu sunt iubire si lumina. Eu sunt adevar. Eu sunt.

Quado -editura foryou

miercuri, 9 mai 2012

Tu Esti Important !


Tu esti important in mod profund! Nu are importanta daca nu vezi lucrurile asa, in rolul tau zilnic, din aceasta viata scurta. Esti important intr-un sens mai larg. Esti important in mod profund, asa cum esti, facand exact ceea ce faci. Chiar daca ziua ta se desfasoara asa cum se desfasoara, chiar daca ai pierdut scopurile pe care le-ai ales sau daca traiesti o viata care pare comuna, tu umbli pe o cale de o mare importanta, in schema cea mai larga a lucrurilor!

Fiecare provocare careia ii faci fata, sporeste nu doar puterea si curajul tau, ci pe cele ale intregii lumi. Deoarece tu esti unul dintre norocosi si astfel, de fiecare data cand inlaturi intunericul, prin a straluci mai mult, tu luminezi lumea!

De fiecare data cand te vindeci, tu vindeci lumea! De fiecare data cand zambesti, stralucesti de bucurie, eliberezi frica veche, de fiecare data cand faci unele dintre acestea, povara lumii este usurata! De fiecare data cand alegi pacea in locul maniei, lumea se poate relaxa putin mai mult.

Tu ai o cale individuala de urmat si proprii tai munti de urcat, insa atunci cand faci asta, fiecare pas este o parte din ceva mai mare si ceea ce faci, modul in care gandesti, cum te exprimi, reprezinta o parte din Tot Ce Este! Tu esti conectat total, inseparabil de Tot Ce Este si orice faci, tot ceea ce esti, are un impact!

Toate acestea nu au de-a face cu statutul tau, cu banii tai, cu succesul sau aparenta ta! Toate acestea au de-a face cu pacea ta interioara, cu compasiunea si blandetea ta, atunci cand mergi mereu inainte, in locul din care stralucesti, doar in acest moment acum, vazand totul in intreaga sa glorie dezvaluita si nelimitata!

Iata o mica rugaciune pentru astazi:
Astazi, pasesc cu bucurie, stiind ca bucuria mea lumineaza lumea! Astazi respir cu pace, stiind ca pacea mea creaza pace, pentru toti oamenii!

Astazi, simt conectarea mea cu Tot Ce Este si stiu ca sunt o parte importanta din tot, ca pot face o diferenta, ca sunt important in mod profound!

Eu sunt lumina, pacea si bucuria! Eu sunt iubirea! Eu simt acestea profund in interior si le impartasesc, stralucesc in exterior cu ele, ca toti sa le simta si sa le impartaseasca! Iubirea mea este nemarginita, pacea mea este imensa! Eu cunosc puterea iubirii si pacii si le simt in mine!

Eu sunt puternic! Eu sunt iubire! Eu sunt una cu totul! Eu sunt!


Mesaje de la Quado -
Editura foryou

sâmbătă, 28 aprilie 2012

Facand placere altora




Intrebare:

Sunt interesata sa stiu care este scopul vietii mele. Ma straduiesc sa fac pe plac tuturor si sa fiu o persoana buna si simt cateodata ca sunt un nimeni. Vreau sa fiu la inaltimea fiintei mele pentru binele copiilor mei si pentru mine si pentru toti cei din jurul nostru, dar simt ca viata este cateodata rautacioasa. Am trecut prin momente grele si vreau numai sa stiu daca exista vreun scop sa fiu aici pe pamant si ce pot face eu ca sa fiu o persoana mai buna, sa-i ajut pe ceilalti si sa fie mandrii de mine in aceasta lume.”

Raspuns :
(de la Quado)

Eu sunt mandru ca esti pe acest pamant. Ingerii care te inconjoara sunt mandri de fiecare actiune a ta, de fiecare data cand respiri si mai faci cate un pas nesigur pe drumul vietii tale. Esti inconjurata de spirite si ajutoare. Esti inconjurata de ghizi care-ti doresc binele. Esti inconjurata si complet imbratisata de dragoste, de dragostea nesfarsita a universului.

Si poti simti aceasta dragoste atunci cand te scufunzi in interiorul acestui moment, chiar acum. Cand stai singura in natura si-ti ingadui un moment sa apreciezi cerul, sa studiezi detaliile unei frunze. Pentru ca in acest moment, tu esti, si esti aceasta fiinta, iti vei descoperi propria perfectiune, vei simti dragostea care este acolo pentru tine si dragostea profunda si caldura cu care te invaluie viata.



Astfel, ceea ce trebuie sa faci este sa vii mai des aici. Trebuie sa-ti pui asta ca prioritate in viata, inainte de a le face placere altora, inainte de a face orice altceva special, petrecand numai putin timp in fiecare zi, respirand, relaxandu-te si simtindu-ti propria unime cu lumea, simtind cine esti tu si cum te potrivesti in schema lucrurilor. Numai cateva minute in fiecare dimineata sa-ti linistesti mintea ocupata, sa te bucuri de frumusete si sa gasesti putina liniste. Iar apoi, in timpul zilei, iti poti reaminti de ea, te poti inapoia printr-o inspiratie adanca si sa revii la momentul scurt de liniste si bucurie pe care l-ai gasit dimineata.

Pe masura ce viata merge inainte si tu vei continua sa faci asta timp de cateva luni, cativa ani, vei putea sa incepi sa te extinzi, sa permiti tot mai mult calm sa intre in viata ta, acest loc linistit al fiintei tale care este la dispozitia ta. mereu. Si intr-o zi, treptat si gradat, vei descoperi ca ai obtinut un fel de calm in inima existentei tale.

Scopul tau este sa fii tu insuti. Scopul tau nu este acela de a face placere altora. Este acela de a gasi cea mai buna si deplina si mai larga expresie a lui cine esti tu. Si pentru a face asta, vei avea nevoie sa te eliberezi de tirania faptului de a-i multumi pe ceilalti. Desigur, sunt multi aceia care sunt incantati de faptul ca ti-ai dedicat viata lor si cu copiii exista desigur un moment in viata lor in care asa este, desigur, necesar. Dar pe masura ce ei cersc, poti sa te eliberezi putin si sa incepi sa explorezi cine esti tu. 

Nu vei putea niciodata sa faci destula placere celorlalti, pentru ca nu le poti implini nevoile. Asa cum nici ceilalti nu-ti pot implini tie pe deplin nevoile. Trebuie sa-ti aduci tie insuti placere. Trebuie sa-ti construiesti in interiorul tau un interior al fiintei tale de adevar si bucurie si pace, un interior al dragostei de sine si de adanc respect si onoare pentru persoana pe care o reprezinti. Scopul tau este acela de a fi. De aceea esti aici. Numai ca sa fii. Si in aceasta fiinta, sa deschizi toate calitatile si minunile pe care le reprezinti.

Nu este posibil sa traiesti pentru ceilalti, sperand sa obtii de la ei recunoasterea, lauda si aprecierea care crezi ca te vor face fericita. Cand faci asta, s-ar parea ca oferi, dar de fapt ai nevoie de ceva si incerci sa-l obtii. Dar nu va merge. Nu vei putea obtine de la ceilalti ceea ce ai nevoie ca sa te completezi tu si nici nu poti lua de la ei. Trebuie sa fii tu insuti, centrata si intreaga. Si trebuie sa le ceri si celorlalti sa faca asta, sa invete sa se completeze si ei si sa-si ofere ceea ce au nevoie.

Incepe prin a te iubi si a te respecta pe tine insuti, ducandu-te intr-un loc linistit dimineata in momentele cand esti singura. Apoi, in afara acestei iubiri si a respectului pentru tine insuti vei gasi taria de a cere si celorlalti sa-ti dea respectul pe care-l meriti, sa se poarte bine cu tine, sa te onoreze pentru cine esti tu. Aceasta nu este acelasi lucru cu incercarea de a le face placere, cu incercarea de a le castiga adoratia si recunoasterea. Tot ce ceri este sa-ti ingaduie sa fii cine esti tu. Sa-ti ingaduie sa te exprimi cu sinceritate si sa traiesti integru.

O viata integra s-ar putea sa nu faca placere oricui. Dar iti va face tie placere. O viata integra este una in care iti asumi riscul de a-i nemultumi pe ceilalti vorbindu-ti propriul adevar, facand ceea ce consideri ca este bine, traindu-ti viata ca marturie a simtamintelor pe care le ai in interiorul tau, acel sentiment care te calmeaza si te centreaza si te implineste. Acest interior linistit iti cunoaste adevarul.



Si daca nu ai ajuns la asta, daca nu-ti cunosti propriul interior, daca nu ti-ai gasit propriul adevar, atunci ar trebui sa te concentrezi, mai mult timp zilnic pentru a ajunge macar un pic la asta, destul ca sa inveti sa recunosti cand ai ajuns in interiorul adevarului din tine, locul unde simti ca esti intr-adevar.

Aceasta samanta din tine, acest sentiment de pace din plexul solar, acest loc in care ajungi atunci cand iti inchizi ochii pentru un moment, inspiri adanc si asculti ciripitul unei pasari, acest loc este un fundament pentru orice bine care va veni in viata ta. Este locul in care inveti sa te cunosti pe tine insuti. Este locul in care incepi sa-ti oferi dragostea si aprecierea pe care ai incercat sa le obtii de la altii. Este raspunsul la orice iti creaza probleme.



Dar tu ai dreptul sa ceri asta celor din viata ta, sa ceri cateva minute de pace si liniste in fiecare zi, in care sa fii singur in spatiul tau propriu, respirand adanc, simtind cine esti tu, fiind chiar persoana minunata care esti intr-adevar in adancul tau.

Gaseste-te pe tine insuti. Fii tu insuti. Exprima-te pe tine insuti. Gaseste-ti curajul sa sapi adanc si apoi sa aduci minunea, glumele, lucrurile diferite si ciudate care te alcatuiesc. Straluceste imprejur prin cine esti tu, indiferent de ceea ce gandesc ceilalti. Straluceste in minunatia ta. Intra adanc in tine si gaseste acea stralucire, acel foc, acea uimire care esti tu. 

Apoi viata ta va incepe sa fie un adevarat dar pentru ceilalti, pentru ca tu luminezi lumea cu stralucirea ta. Nu incerci sa o iei de la altii, deoarece tu ai totul. Nu incerci sa te completezi deoarece iti recunosti propria implinire. Nu trebuie sa faci pe plac nimanui, deoarece nu exista nimic sa ai nevoie in schimb de la ei. Tu esti. Si aceasta trebuia sa fii.

Mesaje de la Quado - Editura foryou

miercuri, 11 ianuarie 2012

Nasterea TA !

Dumnezeu a spus:
Bucurie in lume. Regele a sosit !




Stiti de acum ca voi – fiecare dintre voi – sunteti regii vietii si ca ati fost trimisi pe Pamant, pentru a face ca Planeta Pamant sa fie sfanta? Ati venit sa contribuiti cu binecuvantari si sa mai eliminati din suferinta. Asa arata cartea voastra de instructiuni. 
Si daca nu faceti decat sa binecuvantati, veti elimina din suferinta.

Nu e nevoie sa retezati suferinta printr-o lovitura de arma. Binecuvantati lumea cu tot ce puteti si nu va mai exista suferinta. Atunci cand spun „binecuvantati cu tot ce puteti”, nu vreau sa indic o anumita cantitate. Atat cat puteti da reprezinta mult. Cantitatea pe care o puteti da este infinita – la fel de infinita ca si voi.
Eu binecuvantez lumea care va gazduieste. Va binecuvantez pe toti cei care o locuiti. Prima binecuvantare a fost cea de a va naste. Se poate sa nu va fi vazut propria nastere in aceasta lumina – inteleg asta – dar v-ati inselat, iar acum va puteti privi nasterea cu o mai buna intelegere. In clipa in care v-ati nascut, in Cer a fost o mare bucurie. Mereu este asa. Simtiti acum o reflectare a acelei energii din Cer, in inima voastra. Cum se poate ca orice dar primit de la Mine sa nu fie considerat a fi o binecuvantare? Daca faptul de a va privi nasterea ca pe o binecuvantare este un gand nou pentru voi, atunci incepeti cu un nou gand. Astfel, veti inlatura toata povara pe care se poate sa o fi purtat cu voi odata cu convingerile voastre false. Simtiti cum aceasta povara vi se ridica acum de pe umeri. Voi sunteti o binecuvantare pe Pamant si, acum, veti face ceea ce fac binecuvantarile.
Este foarte bine sa incepeti prin a va binecuvanta pe voi insiva. Botezati-va in lumina iubirii Mele, pe care o revars asupra voastra. Ganditi-va cum razele iubirii Mele sunt bine imprimate in ADN-ul vostru. Priviti-Mi lumina in timp ce cade din cer si creeaza cel mai frumos rasarit de soare pe care l-ati vazut vreodata. Este rasaritul nasterii voastre. Ati fost trimisi in tot universul. Este mare lucru ca va aflati aici, pe Pamant, pentru binele tuturor cei de pe Pamant si din univers. 
Va rog sa intelegeti ca Eu v-am creat si ce inseamna asta. Nu este un lucru neinsemnat. Nasterea nu este ceva rar si, totusi, reprezinta ceva extraordinar. Fiecare nastere este o binecuvantare – pentru cel nascut si pentru Pamant. Doar nu mai credeti altceva, nu-i asa? Este ceva extraordinar ca v-ati nascut pe Pamant. Voi nu sunteti o pacoste. Nu sunteti un intrus. Voi sunteti o comoara pretuita. Sunteti darul Meu. Imi ofer comoara pentru a fi tinuta in lumina, precum un diamant. 
Incepeti sa va vedeti pe voi insiva asa cum va vad Eu. Bineinteles ca acceptati faptul ca perspectiva pe care o aveti asupra lumii se va schimba. Atunci cand perspectiva fiecaruia asupra sa insusi este in acord cu Adevarul, ei bine, atunci cum poate lumea sa ramana aceeasi? 
Cel mai important lucru pe care il puteti face acum este sa aveti o viziune noua si imbunatatita a cine sunteti. Va cer atat de putin – si anume, sa va reamintiti voua insiva Cine v-a creat si v-a dat lumii ca semn al binelui ce va veni. 
La fel cum rasaritul de soare anunta o noua zi, si voi sunteti un rasarit ce prezice inceputul lumii la care visati. Lasati ca aceasta idee sa rasara in voi.



sursa : editura foryou 

marți, 27 septembrie 2011

Vara vietii voastre

                                                                     
Daca va doare inima, n-ar trebui sa fie asa. Inimile indurerate sunt inimi tulburate. Nu este ceva maret sa ai o inima indurerata. Nu este un tratament preventiv, si nici nu e un leac. Orice durere ar purta inima, este revarsata asupra lumii. Durerea voastra de inima este ca o ploaie ce cade din cer si ii atinge pe multi altii.Inima voastra nu trebuie sa sufere. Nu este o conditie obligatorie a vietii ca inima voastra sa sufere, dupa care sa fie alinata. Inima voastra nu trebuie sa fie atat de afectata de catre orice patrunde sau exista in lumea voastra. Durerea nu trebuie sa va domine inima. Nu este nevoie sa gazduiti durerea in inima voastra. Ea nu este menita sa sufere. Inima voastra este creata pentru lucruri mai marete decat durerea obisnuita.
Nu v-a durut inima? Inima este usor de ranit. Daca a fost ranita, nu e nevoie sa va tot uitati la rana, si nici sa o tot atingeti. Aceasta delicatete a inimii exista tocmai pentru a o face sa fie rezistenta. Lasati ca frumoasa voastra inima sa se elibereze de durere. Nu fiti indurerati. Ingaduiti-i inimii sa fie delicata si sa nu fie ranita de catre orice vant ce sufla. Iubitilor, nu produceti durere de inima! Nu fiti receptivi la ea. Nu o incurajati. Sa nu credeti ca trebuie sa o aveti.
Inima indurerata nu trebuie sa fie un erou sau o eroina. Atunci cand motorul masinii voastre se strica, nu credeti ca este un scenariu minunat. Masina, pur si simplu, nu mai merge. O duceti la reparat cat se poate de repede.
Considerati ca durerea de inima este rugina si inlaturati-o cat se poate de repede. Nu e nimic maret in a fi ruginit.
O inima franta? Spuneti ca inima va este franta? Ei bine atunci, iubitilor, nu mai stati pe ganduri si lipiti-o la loc.
Se poate ca inima voastra sa fie delicata, insa este si puternica. Lasati ca inima sa fie moale, lasati-o sa fie flexibila si sa nu se raneasca. Ingaduiti-i sa se scalde in bucurie, nu in durere.
Sa nu fiti o inima insangerata ce ia asupra sa toate grijile lumii. Asta nu e o virtute. Inimile nu sunt facute sa se smiorcaie. Ele nu sunt menite sa fie slabe. Ele sunt facute sa fie curajoase. Inima voastra nu trebuie tarata in auto-compatimire. Atunci cand va este mila de voi sau de altcineva, nu sunteti drepti fata de inima voastra. Viata nu este creata pentru suferinta – si nici inima voastra, sau a altcuiva. Fie ca toate inimile sa se ridice de pe canapeaua auto-compatimirii si sa inceapa sa mearga peste campuri inverzite.
Inima voastra este menita sa fie un incarcator ce sare peste obstacole. Este menita sa fie vioara intai. Este menita sa fie un purtator de stindard. Este menita sa fie prova unei mari corabii. Ea nu a fost niciodata menita sa fie slaba. Se poate ca voi sa fi tras pe dreapta ca sa va alimentati inima cu tristete. Iubitilor, alimentati-va inima si umpleti-o din plin cu bucurie.
Inima este legatura voastra cu Dumnezeu. Atunci, legati-va inima de a Mea si nu mai suferiti.
Voi sunteti sortiti sa va ridicati la inaltimea vietii. Sa duceti o viata sincera, nu o tragedie, si nici o melodrama. La fel cum cainele se scutura de apa, scuturati-va inima de orice tristete.
Intrati intr-un taram superior acum – deci intrati! Lasati durerea de inima in urma. Nu va foloseste la nimic. "A venit vara vietii voastre" Lasati totul in urma. Nu luati cu voi nimic in afara de BUCURIE. Ce aveti altceva de facut?
sursa: editura foryou

sâmbătă, 24 septembrie 2011

Iubirea noastra nemuritoare

Dumnezeu a spus :


Voi rataciti in viata. E ca si cum ati apasa pe telecomanda. Va uitati la una, apoi la alta. La un moment dat, faceti o alegere – cel putin pentru o scurta perioada de timp.

A rataci nu e chiar acelasi lucru cu a hoinari. Ratacind, se poate sa nu stiti unde veti ajunge si nici cand veti ajunge, si totusi, ratacirea are un scop. Cautati ceva. Hoinarind, sunteti lipsiti de tinta, nu aveti un scop, sunteti mai vagi, mai putin clari. Voi rataciti si hoinariti deopotriva, iubitilor. Este in regula. Va veti gasi calea, sau calea voastra va va gasi pe voi.
Totul este bine. In viata, nu trebuie sa fiti un expert. Este in regula sa nu stiti prea multe. Si bineinteles ca nu trebuie sa stiti totul. Sa fim sinceri – in ceea ce priveste suprafata vietii, voi stiti foarte putine lucruri. Intr-un fel, nu stiti nimic.

In viata, sunteti goi. Toate vesmintele sunt ca niste montaje pe scena. Arata bine, dar nu va sprijina cu adevarat. Puteti sa traiti intr-o vila superba, sau puteti trai intr-o coliba. Oricum ar fi, traiti intr-o lume alcatuita din mai mult decat decorul in care locuiti si mai mult decat toate acele lucruri exterioare care va cocolosesc si va fac sa credeti ca sunteti invulnerabili in viata. Oricata putere ati avea in ochii lumii, oricata bogatie, orice ati avea, sunteti vulnerabili in fata permutarilor vietii.
Daca trageti linie, ramaneti doar voi si viata – si Eu care sunt mereu prezent. Va puteti baza pe Mine.
Nu va puteti baza pe Mine pentru a va rezolva lucrurile asa cum vreti, dar va puteti baza pe Prezenta Mea si pe iubirea Mea ce straluceste intotdeauna. Si, intr-o zi, veti ajunge sa intelegeti ca sunteti invulnerabili, ca ati fost mereu asa, nu din cauza imprejurarilor, ci datorita parteneriatului Nostru. Alaturi de Mine sunteti puternici, iubitilor. Toate limitele exterioare vin si pleaca. Dar Noi doi vom trai vesnic. Extindeti-va gandirea. Bazati-va pe ceea ce se poate baza. Sa stiti de unde va vin fortele. Sa stiti ce este forta si actionati de pe pozitia ei.

Cufarul vostru cu comori nu se afla in afara voastra. Sa strangeti comori in interior. Sa strangeti constienta comorilor din interior. Mai devreme sau mai tarziu, veti afla ca nu pamantul de sub picioare este cel care va sustine, ci mai degraba Voia Mea nevazuta si iubirea Noastra. Iubirea noastra este mai puternica decat otelul. Nu exista metal pe Pamant care sa se apropie de forta acestei legaturi puternice dintre Noi. Ne leaga un fir de aur, care nu constrange sau restrictioneaza, ci ne leaga in iubirea ce depaseste totul, biruieste totul. Veti ajunge sa intelegeti ca nu este nimic de biruit, caci iubirea detine cupa de aur a vietii, iar iubirea isi tine premiul sus. Iubirea nu poate fi separata de Cer, si nici de voi, caci Eu nu pot fi separat de voi. Nimic nu ne desparte. Nimic. Nu! Toate absurditatile din lume ne schimba divinitatea. Nimic nu o atinge.

Vorbesc despre nemurire, iubitilor. Numai corpul vostru este muritor. Voi nu sunteti atasati de corpul vostru.

S-ar putea sa credeti ca iubirea Noastra este un joc de carti jucat intr-o camera dosnica si totusi, iubirea Noastra este cea care se afla in fata voastra. Este scutul vostru. Este sabia voastra. Iubirea Noastra penetreaza totul. Faca-se Voia Mea – iar Voia Mea este iubire si iubirea duce la bun sfarsit. Cea mai puternica armata nu face asta. Nimic nu bate iubirea.
Asadar iubiti, iubitilor, iubiti!

de Gloria Wendroff
editura ForYou

marți, 13 septembrie 2011

Starea de vis

Cat de frumoasa este viata cu voi in ea. Lumea este o perna pe care stati asezati. Se afla unde va aflati si voi. Fiecare loc este ocupat. Asa si trebuie sa fie. E perfect. Exista o formatie de dans, apoi o schimbare. Lumea face piruete. Merge treptat spre un mare crescendo al iubirii. Iar voi va aflati aici, stand pe o perna. Un artist ar putea picta aceasta scena in care va aflati. Fara voi, imaginea nu ar mai fi aceeasi. Voi creati o schimbare. Voi puneti in valoare culorile. Sunteti indispensabili. Totul este esential. Nu exista non-esential.Voi faceti parte din panorama. Faceti parte din fresca ce se deplaseaza cu viteza luminii. Voi sunteti cei care va miscati, sau tot ce se afla in jurul vostru? In orice caz, voi suierati in drumul vostru. Tot ce se afla in lumea relativa este trecator. Nimic nu este fix.Uneori, viata nu vi se pare reala. Realitatea e ca nu este reala. Aceasta este perceptia 3D. Voi purtati ochelari de soare. Ati luat un ser de non-adevar si, ca toti ceilalti care viseaza, voi visati ca visul in care va aflati este adevarat. Voi nu faceti diferenta intre somn si stare de veghe. Atunci cand va aflati intr-o stare de somn, va aflati intr-o stare de somn. Oriunde v-ati afla, vedeti de acolo de unde va aflati.
Si totusi, adevarul va ajunge din urma. Cu cat viata vi se pare mai putin reala, cu atat intelegeti mai bine realitatea. Poate ca atunci cand nu va agatati de nimic, incepeti sa vedeti ca nu exista nimic pe lume de care sa va agatati. Numai iubirea merita pastrata, si totusi, iubirea nu poate fi pastrata. Ea trebuie sa curga. Nimic pe lume nu trebuie sa stagneze. Viata este menita sa fie vie, iar asta presupune miscare.
Orice pozitie ati adoptat in viata, acum sa stiti ca va indreptati spre o alta. Nu puteti sta pe loc. Trebuie sa va ridicati si sa va miscati. Acum exista incaperi mai mari in care sa intrati. Daca ati poposit in anticamera, acum treceti in marele salon. Nu puteti sta nemiscati. Nu puteti sta pe laurii vostri. Viata reprezinta mai mult decat ce aveti voi, in prezent, in buzunare.
Nu puteti intelege viata inainte de vreme. Trebuie sa va ridicati si sa mergeti pe campul de lupta, ca sa spunem asa. Trebuie sa va ridicati si sa lasati in urma vechiul sine. Aceasta este o noua zi – iar si voi trebuie sa fiti noi. Vechiul v-a servit candva, iar acum noul va va servi si mai bine. Trecutul nu poate fi repetat – si de ce ati vrea sa o faca? Chiar si unei clipe placute din trecut ii lipseste viata stralucitoare a clipei placute din prezent.
E bine sa va ganditi sa faceti turul orasului, dar daca vreti sa traversati lumea, ar trebui sa o porniti la drum. Da, mintea voastra poate calatori departe, dar nu si atunci cand sta pe loc.
Daca vreti sa fiti tineri din nou, atunci ganditi ganduri noi. Indrazniti!
Sa nu credeti ca trebuie sa sariti peste prapastii. Nu sariti peste ele. Faceti un salt peste izvor. Iubitilor, pur si simplu nu puteti ramane asa cum ati crezut candva ca sunteti. Gandurile sunt lucruri minunate, dar gandurile nu sunt suficiente. Daca vreti sa urcati pe munte, incepeti sa urcati. Aventurati-va! Iesiti din casa gandirii voastre invechite. Se poate ca tinicheaua sa fi stralucit candva, dar acum se vede limpede ca este doar tinichea.
Ziarul de ieri nu este de actualitate. Iubitilor, sa nu fiti vesti invechite. Iesiti din limitele pe care le-ati creat in jurul vostru. Salutati noul pe care l-ati asteptat. Aduceti noul in fata.
sursa : editura foryou

vineri, 9 septembrie 2011

O cascada aurie

Sansa se afla in dreapta voastra; sansa se afla in stanga voastra. Sunteti inconjurati de sanse. S-ar putea sa trebuiasca sa vedeti sansa de mai multe ori, inainte sa intelegeti ce vedeti. Sansa este adesea doar un muguras, iar voi trebuie sa deschideti ochii larg pentru a-l vedea. Fiti atenti. Cautati sansa in fiecare ungher. Priviti dintr-o alta perspectiva, iar ochii vostri vor vedea ceea ce inainte au omis sa vada. S-a aflat dintotdeauna acolo, doar ca voi n-ati vazut-o. Se afla chiar in fata voastra, iar voi ati trecut exact pe langa ea.Nu este adevarat ca sansa bate la usa doar o singura data. Sansa bate la usa mereu. Doar ca trebuie sa va deplasati pana la usa. Trebuie sa o deschideti si sa spuneti: „Bine ai venit! Intra, te rog!”
Uneori, sansa este imbracata altfel decat ati crezut voi ca va fi imbracata. Nu s-a deghizat. Mai degraba, asteptarea voastra a fost prea limitata. Uneori, sansa vine la usa din spate, iar voi credeti ca e prea mare deranjul sa va ridicati de pe scaun. Nici nu o veti auzi batand, daca mintea va este inchisa, si nu deschisa. Poate credeti ca a fost curentul care a miscat usa, cand, de fapt, era sansa care incerca sa va atraga atentia.
Uneori, se intampla ceva pe care voi il priviti ca pe un esec. Se poate sa credeti ca ati pierdut ceva, cand, de fapt, vi s-a dat o mare sansa. Daca v-ati pierdut slujba, considerati ca ati primit o lovitura, cand este mai mult ca un plug care da la o parte zapada din calea voastra. Cand vedeti un plug de zapada, nu-l priviti ca pe o pierdere. Atunci de ce priviti ceea ce va curata calea ca pe o pierdere?
Fiti atenti la toate semnele care vi se arata. Iubitilor, orice vi se arata este o sansa. Vi se dau mereu sanse pentru a va dezvolta. Vi se arata mereu sansa de a vedea intr-o noua lumina. Vi se prezinta mereu sansa de a vedea dintr-o alta perspectiva. Mai intai, imbunatatiti-va vederea, iar viata voastra vi se va schimba intr-un mod spectaculos.
Nu cantariti fiecare decizie. Deciziile nu pot fi luate intotdeauna daca ne bazam pe logica. Logica nu stie destule. Sau poate ii puneti intrebarea gresita.
Va mai amintiti cand v-am spus ca trebuie sa fiti atenti la sansele pe care le aveti? Daca pe jos apare o foaie de hartie, este pentru voi sa o ridicati. Asa este sansa. Poate fi mica. Nu trebuie sa fie mare. Nu trebuie sa fie perfecta. Se afla chiar in fata ochilor vostri, numai ca trebuie sa o vedeti. Sansa se afla mereu acolo. Sansa vrea ca voi sa o vedeti. Se afla acolo pentru voi.
Iubitilor, ce sansa vreti sa vedeti?
Pe cat de mult le place sanselor sa va ia prin surprindere, pe atat de mult le place sa fie cautate. Sansele sunt de multe ori precum merele din pom. Trebuie sa intindeti mana si sa le culegeti.
Ori sansele sunt ca stelele de pe cer, iar voi trebuie sa va uitati in sus, la ele, si sa alegeti pe care vreti sa o asezati in palma voastra, ca pe un fluture. Sau alegeti mai multe! Lasati-le sa se roteasca in palma voastra, ca diamantele. O, asta e, iubitilor! Cautati diamante! Nu cautati descurajarea. Nu cautati pietris, sau nisip care va fi luat de vant. Diamantele contin lumina prin care puteti vedea. Sansa nu trebuie sa se prezinte sub forma de aur masiv.
Lasati ca sansele voastre sa fie ca aurul topit. Lasati-le sa curga ca o cascada aurie, pe care sa alunecati cu bucurie.
sursa : editura foryou

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Visuri si dorinte


Dumnezeu a spus :


Exista o diferenta intre a-ti dori ceva si a avea nevoie sa ai acel lucru. Este o diferenta uriasa. Este diferenta dintre undele de pe lac si valurile cu spume ale raului. Dorinta este insotita de catre pace. Nevoia indeplinirii dorintelor este insotita de nevoia de a cere. Din asta sunt alcatuite razboaiele. Cererea si dorinta nu sunt deloc unul si acelasi lucru. Poti avea dorinte intense si fara sa pretinzi ceva. Da, aici exista un echilibru. Sa doresti cu putere, iar apoi lasa-ti dorintele sa pluteasca pe oceanul vietii. Aceasta este lipsa de impotrivire. Lipsa de impotrivire denota suplete ca reactie la viata. Vrei masina rosie, dar te alegi cu cea albastra, caci, altfel, nu te alegeai cu niciuna. Atunci cand va impotriviti lucrurilor primite, ce altceva castigati in afara de frustrare? Invatati sa ridicati din umeri si sa mergeti mai departe. Puteti sa va pastrati dorinta si fara bagajul in plus pe care i-l atasati.
Da, iata din nou cuvantul atasament. Sa nu fiti atasati. Nu indiferenti, doar responsabili. A nu fi atasat inseamna sa lasi in urma trecutul. Sa doriti fara a va atasa. Sa vreti ceea ce vreti, dar sa nu fiti dependenti de dorinta de a primi. Sa nu fiti dependenti de indeplinirea dorintelor voastre. Sa va doriti cu tarie ce va doriti si tot cu tarie sa le ingaduiti rezultatelor sa fie asa cum sunt.
Sa fiti dezamagiti, daca trebuie, iar apoi descotorositi-va de dezamagire. Lasati ca dorintele sa poposeasca, dar nu si sentimentul de dezamagire. Pastrati-va dorintele, dar nu le judecati. Sunteti liberi mereu sa va doriti ceea ce va doriti. Si sunteti mereu liberi sa tratati viata ca si cum ati fi un oaspete binevenit, oricum vi se pare ca este viata. Puteti fi o doamna sau un gentleman, oricare ar fi imprejurarile. Fiti geniali in toate imprejurarile. De ce ati fi altfel? Fiti o persoana vesela, iubitilor. Sincer, ati vrea sa fiti tristi?
Dezamagirea va spune ca ati avut bucuria unui vis neindeplinit inca. Si totusi, actul de a dori in sine a fost insotit de bucurie. Dorinta in sine v-a oferit o oarecare implinire.
Cand mergeti sa va cumparati de la magazin o rochie pe care v-o doriti, sau o mobila, chiar si atunci cand descoperiti ca s-a vandut deja sau ca, dintr-un motiv oarecare, nu o puteti cumpara, tot reusiti sa va bucurati in urma acestei actiuni. Bucuria fara posesie tot bucurie este. Tot ce cumparati in viata este, de fapt, un vis – cumparati un vis. Iar visul il puteti avea mereu.
Stiti doar ca atunci cand chiar aveti acea rochie, sau acea mobila pe care v-o doriti, mai devreme sau mai tarziu, se transforma in ceea ce este cu adevarat – o simpla rochie sau o simpla mobila. Energia visului s-a spulberat. Pulberea a fost energia visului vostru, iubitilor. Deci, da, fiti fericiti chiar si atunci cand dorinta nu vi se indeplineste, deoarece atunci puteti avea inca energia dorintei. Sa va doriti, decat sa nu aveti planuri. Sa va doriti, decat sa fiti plictisiti. Doriti, doriti…  si sa nu fie nevoie sa posedati obiectul dorintelor voastre.
Cu sau fara imbracaminte, voi sunteti voi si sunteti Propriul Meu Copil Divin.
Chiar si fara ca dorintele voastre de a avea iubire in viata si pace in lume sa fie indeplinite, puteti avea parte de iubire si de pace. Oricare ar fi schimbarile produse la suprafata  lumii din jurul vostru, voi aveti o cunoastere profunda si o inima constienta. Bataia inimii voastre nu depinde de evenimentele temporare. Toate evenimentele sunt temporare. Crescendo-urile puternice se sting intr-un moment de inertie. Linistea dirijeaza cursul din spatele oricarei activitati.
Bucurati-va de dorintele voastre si bucurati-va de indeplinirea lor. Dar sa nu credeti ca o dorinta neimplinita reprezinta o dorinta negata. Sa nu va negati voua insiva bucuria in momentul pe care il aveti chiar acum. Nimic nu lipseste cu adevarat. Acest moment contine totul. 
Voi sunteti Plenitudine, iubitilor.  

de Gloria Wendroff  

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...