Nimeni nu a trăit o mare iubire întâmplător…

Nimeni nu a trăit o mare iubire întâmplător. Cei care au trăit-o au fost mai întâi capabili, au avut încăpățânarea, au avut începuturile. Dragostea nu este o loterie, așa cum cred majoritatea oamenilor, este un contract de onoare (dureros la început) cu noi înșine, apoi cu celălalt.

Nimeni nu a experimentat o mare dragoste, pentru că așa este firesc. Cei care au experimentat-o, au crezut mai întâi în semnificația cuvântului “împreună”.

Nimeni, vă spun, nu a trăit o mare dragoste doar pentru că viața îi datora asta.

Cei care au trăit-o, o datorau ei vieții. Și, din acest motiv, ei și-au închis urechile la sunetele lașilor, lăudăroșilor care spuneau că nu există iubire. Ei s-au încăpățânat să țină brațele larg deschise până când, în sfârșit, a venit.

Nimeni nu a trăit o mare dragoste pentru că împrejurările l-au favorizat pe el. Cei care au trăit-o, au blestemat toate împrejurările nefavorabile și, cu propriile mâini, cu mintea și cu valorile lor, au creat condiții noi.

Nimeni, dacă vrei să mă asculți, nu a trăit o mare dragoste dintr-un poziție confortabilă. Cei care au trăit-o, și-au luat inima în dinți și au luptat pentru ea, au dat bătălii, au oferit timp, au pus suflet. Vai de cei fără suflet…

Nimeni nu a trăit o mare dragoste pentru că, acolo, în timp ce stătea fără griji și fluiera indiferent, i-a căzut pe cap din cer. Cei care au trăit-o, au devenit ei înșiși cerul, au devenit păsări și au zburat până la capătul lumii, uneori chiar și dincolo, în lumea lor.

Vezi tu, nimeni nu a trăit o mare dragoste pentru că dragostea s-a dus pe canapeaua lui și l-a găsit pe el. Cei care au trăit-o, au ieșit din carapacea lor, din pereții lor, din confortul lor. Au avut încăpățânarea, au avut viziunea, nebunia și visul, au avut voință și s-au dus și au găsit-o. A prins-o de gulerul iubirii și i-a spus: „La naiba, sunt aici, nu mă ascund”.

N-a înflorit nici măcar o mare dragoste în grădini fertile și adăpostite. Mai întâi au devenit flori de stradă, au prins rădăcini, au încolțit și au înflorit singure. Au rezistat iernilor, vântului, grindinei, au fost tăiate de trecători și curioși, dar au avut puterea și au înflorit din nou.

Vă spun, la niciunul dintre toți cei care stau și plâng – pentru că prima dată nu au reușit, a doua oară nu s-a întâmplat, a treia oară nu le-a mers și au renunțat definitiv și irevocabil – dragostea nu a venit să-i întâmpine.

Dragostea nu merge la cei care plâng și la cei care nu pot.

Merge doar acolo unde le zâmbește, la cei care stau în fața ei fără teamă, chiar dacă mai întâi au fost răniți de multe ori. Merge la cei care cred în ea, nu în cuvinte, ci în fapte.

Așa că, nimeni nu a experimentat o mare dragoste din întâmplare. Mai întâi a crezut cu toată puterea și nu și-a pierdut niciodată această credință. Ca să spun puțin mai simplu, istoria este scrisă de nebuni, de cei în formă și de cei puternici, toți ceilalți, în retrospectivă, doar o citesc.

de https://www.chrisoliver.ro/

Fiecare are omul său. Nu fi trist și nu căuta intenționat, lasă viața să aranjeze totul!

În această lume imensă există cineva care este sortit să te întâlnească, de care ești legat prin firele vieții, iar acesta este un fapt! Nu te îndoi.

Viețile noastre sunt ca niște romane, în fiecare zi un nou capitol, dezvăluind povestea unică a fiecăruia dintre noi. Întâlnim oameni noi, ne confruntăm cu noi provocări și descoperim noi aspecte ale noastre. Dar undeva acolo există o persoană, unică, care este destinată să joace un rol semnificativ în această piesă.

Această persoană este sufletul tău pereche, care completează și dezvăluie cu adevărat povestea ta.

Oriunde te-ai afla, amintește-ți: Universul lucrează constant pentru a se asigura că cei dragi se întâlnesc. Nu contează dacă ai 25 sau 70 de ani, întâlnirea cu sufletul tău pereche este o călătorie pe care toată lumea o face. Este o călătorie minunată de auto-descoperire, creștere personală și înțelegere a psihicului uman.

Și dacă o persoană iubită a murit sau nu v-ați întâlnit încă, nu lăsa aceste împrejurări să-ți umbrească credința. Străinii pleacă, trimiși la o lecție sau pentru a-ți testa pregătirea pentru o întâlnire fatidică.

Universul are un mod deosebit de a comunica. Poate dura timp, dar amintește-ți, stelele se aliniază întotdeauna perfect când vine momentul. Ține-ți inima deschisă și mintea pregătită.

În concluzie, amintește-ți: undeva este o persoană care este destinată să te cunoască. Viața vă va aduce împreună chiar dacă trăiți în diferite capete ale planetei. Universul scrie o poveste de dragoste frumoasă pentru tine chiar acum, așa că continuă să întorci paginile cu credință și anticipare. Și când te vei întâlni în sfârșit, va merita.

Așa că continuă să crezi, explorează-ți drumul și lasă viața să te încânte!

estiminunata

Bărbatul tău e ideal pentru că ți-a venit în întâmpinare cu tot ce a cerut sufletul tău.

Bărbatul tău ți-a ieșit în cale cu pâinea și cu sarea vieții, îmbrățișarea lui are exact forma zâmbetului tău, iar în ochii lui se vede norocul de a te fi întâlnit.

Lui nu trebuie să-i ceri nimic pentru că îți dă totul.

Pe el nu trebuie să-l minți cu nimic, pentru că înțelege orice.

Lângă el nu ți-e frică de nimeni, pentru că ești cel mai de preț bun al lui și nu va risca nimic ca să te piardă.

Acolo unde începe slăbiciunea lui, apare subtil forța ta, iar situația inversă e motorul fericirii tale.

Bărbatul ideal e liber pentru că te-ai îndrăgostit și de aripile lui, iar umărul lui e locul tău de spovedanie, de răsfăț sau de alint. Lângă el, lumea e un spațiu mult mai prietenos, iar e ploaia e mereu caldă.

Fiecare mișcare a lui e spectacolul tău preferat, iar grija pentru el e cea mai dragă îndeletnicire a existenței tale.

Bărbatului tău ideal îi zâmbești și în somn, pentru că iubirea ta nu adoarme nicicând, iar respirația lui te sincronizează cu universul în care ți-a fost dat să trăiești.

Bărbatul ideal, după care ești nebună, te învață să fii femeie, să-ți arăți interiorul cu aceeași grație cu care mâinile tale îi cuceresc obrajii și ochii, buzele și gâtul…

Pe buzele tale ai mereu un sărut de rezervă, astfel încât să nu sufere nici una din părțile implicate în îmbrățișarea vieții în doi…

Bărbatul tău e ideal pentru că l-ai întâlnit exact în momentul în care nu mai visai la el și va rămâne ideal câtă vreme îți va ține sufletul în palme.

Dacă sufletul tău nu e negru, ci atât de luminos încât să înțeleagă că iubirea înseamnă TOTUL, bărbatul ideal va fi mereu cel de lângă tine, și nu cel de pe trotuarul de vizavi, de la brațul altei femei, de pe ecran sau din cărți…

Bărbatul ideal nu se caută după o schemă anume, nu trăiește într-o climă aparte și nu răspunde doar la semnale specifice.

Poate că trece în momentul asta pe sub fereastra ta sau prin biroul tău, poate mâine va traversa strada odată cu tine…

Ridică ochii și vei ști… nu mă întreba cum…

Poate că nu are ochii albaștri, 1,90 m și mușchi de oțel, dar poate că are exact ce-ți lipsește ție.

Dacă răzbim și-l găsim [ bărbatul ideal] , propun să-l iubim și gata.

Restul ar fi pierdere de timp.

Și de șansă…

Și de tinerețe….

Și de idealuri…

Cu iubire și lumină,

Daniela 

Iubirea vieții tale nu poate fi iubirea vieții tuturor!

Adică, ori e a ta, ori a altcuiva. Nu e niciodată altfel. Da, că e cineva atras de tine sau tu de el, că îți place de el, OK. Dar nu e iubire dacă omul acela este la fel de disponibil pentru toată lumea precum era înainte să fie cu tine. De fapt, nici nu e nevoie să existe din partea ta o cerere formală în acest sens: din clipa în care cineva s-a decis cu privire la relația cu tine, alte posibilități amoroase sunt excluse. Este ceva firesc, și neimpus de nimeni: omul în cauză vrea, simte și poate să fie din punct de vedere amoros doar cu tine. Dacă ce aveți voi doi de fapt are sau poate avea cu oricine mai este disponibil, conexiunea voastră nu există e doar în capul tău. Nici nu mai ai timp, chef sau nevoie să îți iei validare din altă parte pentru că preocuparea ta este omul iubit. Și de la începutul relației vezi dacă celălalt te vrea pentru că te iubește, sau pentru orice altceva. Să ne înțelegem, iubirea e ceva rar, profund și foarte consistent. Da, nu toți oamenii sunt în relații de iubire, ci mulți stau în relații de conveniență, schimb, obligație. E ok, pe pământ este loc pentru tot tacâmul relațional. Dar, ideea că el/ea te iubește, dar mai vorbește/se vede/ este disponibil/ă și pentru alte persoane este falsă. Când iubești ești atât de ocupat cu omul tău că simți că nu îți ajunge timpul rămas din viața ta să fiți împreună, nici prin cap nu îți trece să mai deschizi alte relații sau dacă ai relații deschise, le închizi. Dar, mai ales, ți se pare o nebunie ideea că ai putea să pierzi încrederea celuilalt și implicit relația: alegerea ta de a prioritiza persoana iubită este singura alegere pe care o faci când iubești. Când nu iubești ești cu ochii în toate părțile, parcă ai vrea și altceva. În schimb, dacă iubești, ești acolo, în treaba ta și a celuilalt, și dacă intervine ceva între voi, repari, comunici, lupți. Nu prea poți să iubești și în același timp să te plictisești...pentru că a fi lângă omul iubit este cea mai interesantă și revelatoare experiență a vieții tale, nu știi cum să faci să fii mai mult cu celălalt, să îi dai din ce ești și să primești din ceea ce el este pentru că împreună sunteți ceea ce separat nu ați putea fi...

de Ana Maria Ducuță

Te-am cerut Universului ❤️ Leul meu iubit!

"Nu încerca să arăți lumii ceea ce lumea nu vrea să vadă!"

Ai văzut și vezi în mine ceea ce alții nu au reușit, sau nu au vrut să vadă! 

Ai văzut în mine:

Sufletul... Emoția...

Am iubit ieri...

Am iubit azi...

Voi iubi și mâine...

Nu am știut niciodată care este momentul perfect pentru un nou capitol în viața mea. În viață mereu voi întâlni oameni care mă vor dezamăgi și vor săpa adânc în sufletul meu. Nimeni n-o să mă învețe cum să merg pe drumul potrivit... am riscat, dar nu am câștigat mereu!

Nu îmi permit să urăsc, nu pot! Pot doar să iert... sau măcar să incerc să iert, să iubesc oamenii și să fiu eu... mult mai maleabilă, care pune fericirea altora mai presus de fericirea mea.

Atunci când tu ești trist, eu sunt abătută!

Atunci când tu radiezi, eu mă simt stăpâna lumii!

Și nu!! Nu fac parte din categoria celor care se culcă pe o ureche! Toți suntem nebuni în felul nostru.... dar dragostea înseamnă să găsești pe cineva a cărui nebunie o completează pe a ta.... tu ești clipa pe care sufletul meu a căutat-o, a visat-o, a cerut-o Universului și-a primit-o!

Acum... astăzi, înspre apusul existenței!

Te văd...

Te simt...

Ești aievea!

 

Sunt femeia care înțelege subtilitatea oricărui subterfugiu de-al tău.

Focul iubirii răsare din nou după luni întregi, după ani in care a fost stins!

Hai... pur și simplu să Fim!

Să ne trezim dimineața în aceeași aromă de cafea!

Să ne simțim împliniți de același sărut!

Să ne ținem de mână într-o lume plină de oameni reci și egoiști și să ne fie cald!

Hai să ne simțim... vorbind!

Hai să nu așteptăm imposibilul!

Dragostea perfectă există!

Pentru fiecare zi trăită îmi voi dărui o mie de zâmbete și voi încerca să îți aduc zâmbete pe chip.

Zile senine și fără nori in suflet!

O merităm! Eu și Tu!

Cu iubire și lumină, Daniela.

Fericirea in iubire... Cel mai mare risc, iubind...

RISCUL IUBIRII - FERICIREA

Când iubim, riscăm. Riscăm să fim dezamagiti, riscăm să suferim. Riscăm să fim singuri în iubire.

Însă, cel mai mult riscăm să fim fericiți. Ce dulce risc, nu ? Da, dar si atât de periculos!

Fericirea în iubire este diferită de toate celelalte fericiri. Este altfel! Este...

Așa, ca o durere surdă, ca o teamă și-o povară care-ți apasă sufletul. Ciudat, nu? Pentru că tot fericirea te face să te înalți. Să ieși din tine. Pentru că nu mai ai loc în tine. Nu te mai poți regăsi înăuntrul tău. Și te cauți. Te cauți peste tot, te cauți în ceruri, te cauți pe pământ, în gânduri - oriunde Și nu te regăsești decât în el. Doar în el. Atât...

Fericirea în iubire este o lacrimă nenăscută care pârjolește privirea când te uiți la el. Ai impresia că nu îți ajung ochii să îl vezi, să îl vezi, să îl vezi! Ai impresia că mereu, mereu rămâne ceva nevăzut și te simți ca o oarbă, începi să îl pipăi cu gândurile, să îl atingi tremurând cu degetele, pe obraz, îl cercetezi bucățică cu bucățică, contopindu-te cu el.

Fericirea în iubire este un strigăt fără sunet. Pentru că nu există sunete care să o definească. Și sufletul tău strigă a fericire, inima ta strigă a fericire, mintea ta strigă a fericire fără nici cel mai mic sunet! Cel mai puternic, cel mai sfâșietor, cel mai profund, este strigătul care nu se aude - ci iese din toți porii tăi ca transpirația, iar si iar, valuri de fierbințeală și frig deopotrivă - și te lipești de el lăsându-ți fericirea să-i mângâie trupul. Și fericirea ta îl strânge în brațe puternic, zdrobindu-și palmele de carnea lui - și doare, doare neputința ta de a-l strânge mai tare. Și îți dai seama cât de neînsemnată ești în fața fericirii pe care nu o poți exprima atât cât ea are nevoie...

Fericirea în iubire te îngenunchează. Îți fură somnul, îți fură orele, îti fură propriul timp mototolindu-l ca pe o hârtie, făcându-l dintr-o dată mic, atât de mic încat încape în pumnul tău. Și te doare că nu ai timp, că nu te poți bucura de timp să îl iubești pe-ndelete, te doare că timpul dispare dintr-o dată când ești lângă el. Se evaporă, pur și simplu... Te doare că timpul vostru are limite - se deschide și se închide infernal de repede, apoi se redeschide înnebunitor de încet într-un ciclu nesfârșit.

Fericirea timpului vostru doare. Atât de stranie și unica durere din care te adapi ca un însetat ce umblă prin deșert și cu ultimele sale puteri înghite lacom fiecare picătură de apă pe care o întâlnește în cale.

Riscul fericirii - această fericire - nebunie, permanenta teamă ca într-o zi se va epuiza, se va sfârși... deși ar putea dura o viață!

Fericirea care te sleiește de puteri și tot ea te întremează ca a doua zi să te epuizeze din nou.

Fericirea în iubire... Cel mai mare risc, iubind...

Iubiți-vă mult!

Cu iubire și lumină,

Daniela

Când dorul unui bărbat față de tine înseamnă dragoste

Sunt bărbați pentru care distanța este un motiv să trăiască aventura, să se detașeze emoțional, să oprească o poveste de care s-au plictisit sau în care nu se mai regăsesc. Ei aleg propria libertate, aleg să descopere altă lume.

Sunt și bărbați pentru care distanța nu este un obstacol în calea emoțiilor sincere. Ei vor continua să demonstreze, să fie asumați și corecți, să rămână devotați, să investească timp de dragul femeii iubite. Atunci când nu vor fi aproape, le va fi dor.

Chiar și dacă nu este alături, el refuză să uite de tine, să o facă pe indiferentul, să aibă o atitudine egoistă. Caută modalități să revină cât mai repede în viața și în lumea ta, se interesează de tot ceea ce faci, îi pasă de stările tale.

Dorul lui nu este doar o întâmplare, un fel de a ignora realitatea. El nu își permite să lase în urmă totul, doar pentru că nu sunteți câteva zile împreună. El rămâne conectat emoțional, te sună și îți scrie cât mai des.

Aproape de tine fiind, va face tot posibilul să construiască, să aducă siguranța și sinceritatea în relație, să reacționeze în mod înțelept la provocări. Departe de tine fiind, va avea grijă să păstreze acest echilibru, armonia dintre voi.

El nu suportă să te știe mult timp departe, se gândește la tine cu drag, încearcă prin cuvinte să îți vorbească despre emoțiile lui, să te asigure că nimic nu este întâmplător, nu are interese ascunse și este același bărbat fidel.

Te iubește cu adevărat, nu te îndoiești de acest lucru

La rândul tău, rămâi sinceră și iubitoare, vii cu bunătate în suflet și emoții sincere. Îl vrei alături de tine la fel de mult, îți este dor de momentele voastre, de experiențele trăite în doi, de prezența lui. În acest fel îl provoci să răspundă cu încredere.

Va avea suficiente resurse să își demonstreze afecțiunea, grija. Va sta de vorbă cu tine de fiecare dată când vei avea nevoie de susținerea lui, va empatiza cu stările tale, promisiunile sale nu vor fi goale, alegerile făcute nu vor fi egoiste.

Își amintește de zâmbetul tău și de cuvintele tale și îi este dor. Se gândește la tot ce ați planificat să faceți împreună și îi este dor. Trăiește un moment de recunoștință pentru simplul fapt că ești în viața lui și îi este dor.

El nu își ascunde emoțiile, nu îi este frică să recunoască adevărul, să-ți vorbească despre atașamentul său, despre intențiile sale. Îți simte prezența, chiar și la sute de kilometri distanță. Îți simte iubirea, chiar și atunci când nu ești aproape.

Rămâne prezent în viața ta, distanța îl face să înțeleagă cât de curate sunt sentimentele tale, cât de profundă este iubirea dintre voi, cât de puternică este relația pe care ați construit-o. Distanța îl motivează să fie și mai conectat, și mai asumat.

Tu ești motivul pentru care vrea să revină acasă, tu ești motivul tuturor schimbărilor pozitive din viața lui, tu îl provoci să ia decizii în favoarea voastră. Îi este dor de tine fără a trăi dependențe, fără a se umili în fața ta. Pur și simplu te iubește din toată inima și te vrea aproape.

© De Vorbă cu Tine

Dragostea vieții tale vine adesea după greșeala vieții tale!

Poate că trebuie să fim distruși mai întâi înainte de a putea deveni în sfârșit întregi.

Dragostea dureroasă este cel mai rău tip de durere. Este cel pentru care aveam speranțe atât de mari, cel pentru care am jucat totul - doar ca să aflăm că a fost un pariu care nu va fi câștigat niciodată. Așa că ne rupem într-un milion de bucățele mici și ne întrebăm cum am putut să greșim atât de mult. 

Facem greșeli în dragoste.

Alegem oamenii în funcție de lecțiile pe care sufletul nostru trebuie să le învețe fără să ne dăm seama că de obicei sunt acele lecții dificile pe care trebuie să le trăim cel mai mult.

Nu putem fi schimbați cu ușurință și nu putem avea mințile frânte de lumesc — în schimb se poate întâmpla doar atunci când rămânem doar cu noi și regretele noastre.

Poate că nu există greșeală dacă într-adevăr aveam nevoie de ea pentru a învăța mai multe despre cine suntem și cum iubim, dar totuși există acele iubiri pe care am fi vrut la timpul respectiv să le derulăm și să le luăm înapoi. Cele ale căror finaluri au fost prea dureroase pentru noi ca să vrem să le revendicăm permanent ca parte a istoriei noastre.

Dar oricât de mult ne-am dorit ca această iubire să fie altceva decât ceea ce a fost, nu va schimba niciodată realitatea că singurul motiv pentru care aveam nevoie de această iubire în viața noastră a fost să ne frângă inimile.

Chestia e că aveam nevoie de acea mare greșeală care să ne ajute să ne propulsăm spre iubirea vieții noastre. Trebuie să fim rupți în două pentru a afla cum vrem să ne punem din nou toate părțile împreună.

Adesea, cea mai mare greșeală a vieții noastre este o relație la care ar fi trebuit să renunțăm din momentul în care a început - sau cel puțin ar fi trebuit să renunțăm cu mult înainte de a o face de fapt, și cu mult înainte ca totul să se ducă la vale. Dar nu am făcut-o și nu pentru că acea iubire a fost menită să fie, ci pentru că fără ea nu am fi realizat niciodată ce este iubirea cu adevărat. Întotdeauna avem de ales să rămânem într-o relație care este o luptă constantă de voințe și idealuri. Totuși, indiferent de câte ori sperăm că se va termina diferit, sau poate că va funcționa de data asta - nu se întâmplă niciodată. Asta pentru că nu este menit să se întâmple. Greșeala noastră este menită să se termine de obicei cu amărăciune și adesea catastrofal. Scopul său este să ne zguduie până în măduva oaselor noastre și să ne provoace însăși convingerile despre iubire. Suntem făcuți să ne întrebăm ce a mers rău și să ne întrebăm ce înseamnă iubirea cu adevărat pentru noi. Acesta nu este un proces peste noapte, ci unul în care trebuie să ne facem timp să ne scufundăm până când nu ne mai ascundem de adevărul pe care inimile noastre îl șoptesc. Este o stare de vindecare care ne dă de știre că putem trimite cuiva dragostea noastră, dar putem pleca și cu capul sus și credința puternică știind că nu am dat peste cap cel mai bun lucru pe care l-am avut vreodată.

Pentru că dragostea vieții noastre este acolo și ne așteaptă și când ne vom întâlni nu va exista nicio îndoială de ce a trebuit să avem inimile frânte în felul în care am făcut-o!

Nu vor fi bătălii de cucerit sau calități de schimbat. Nu vor fi nevoi neîmplinite sau drame la fiecare colț. În realitate, această iubire ne va arăta de ce niciuna dintre relațiile noastre anterioare nu a mers. Pentru că tot timpul ele doar ne-au condus la asta - persoana care a fost creată doar pentru noi, și cumva prin cărările meandrate pe care viața le ia, a ajuns să nu fie perfectă, ci totuși să fie perfectă pentru noi. 

Cea mai gravă greșeală a noastră și cea mai profundă inimă frântă sunt menite doar să ne ajute să ne conducă la iubirea vieții noastre - pentru că fără ea, s-ar putea să nu știm niciodată cum arată asta.

Dragostea vieții noastre vine doar atunci când suntem pregătiți pentru ea. Când ne-am despărțit de cine am crezut că ar trebui să fim și în schimb ne-am îmbrățișat ceea ce suntem. Această iubire apare doar atunci când am câștigat capacitatea de a crede că merităm ceea ce ne dorim.

Dragostea vieții noastre nu va arăta și nu va simți nimic din ce am trăit vreodată. Ar putea veni încet, sau ar putea intra chiar ca o demolare din temelii. Poate veni îmbrăcată ca o prietenie, sau poate fi ceva atât de fierbinte încât am crede sigur că ne vom arde. Dar, din cauza acelei mari greșeli nu mai suntem aceiași oameni care am fost odată, așa că vom aborda și iubirea diferit.

Vom căuta liniștea în locul intensității furtunii.

Ne vom permite să privim dincolo de superficialitate și în schimb vom aprecia energia pe care această persoană o aduce în viața noastră, savurând profunzimile noi descoperite ale conexiunii pe care le experimentăm.

Încet încet ne vom da seama că nu neapărat este acel cineva, ci mai degrabă ce tip de persoană scoate din noi și care determină dacă este vorba de o iubire unică în viață.

Cu timpul, se dezvoltă o înțelegere că iubirea nu trebuie doar să simtă că aduce valoare vieții noastre, dar ar trebui să ne ajute să devenim cea mai bună versiune posibilă a noastră.

Doar o mare iubire ne poate ridica la măreție. Și asta e chestia cu iubirea vieții noastre - s-ar putea să nu ajungă să fie ceea ce credeam noi că este, și încă poate să nu vină fără provocări, dar există doar ceva în ea care ne face să vrem să fim mai buni. Este o iubire care ne inspiră, și care ne arată că poate nu suntem speriați deloc, și că poate nu am dat-o în bară atât de rău pe cât credeam. Pentru că, în sfârșit, realizăm că „marea noastră greșeală” a fost de fapt o stea a nordului tot timpul, conducându-ne spre iubirea vieții noastre.

"Uneori lucrurile rele care se întâmplă în viața noastră ne pun direct pe calea celor mai bune lucruri care ni se vor întâmpla vreodată. ”

Fiți încrezători în destin, el poate lucra în favoarea voastră!

Cu iubire și lumină,

Daniela

Ultima dragoste!

Prima iubire te învață să știi ce este iubirea, iluzia, castelele în aer și să crezi că basmele sunt posibile: 

...și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți!

De asemenea, te învață să mori din dragoste, dezamăgire și să crezi că totul este posibil.

Ahh, dar ultima iubire... asta e altceva! Asta e la un alt nivel. Ultima iubire este cea care ajunge să stea până la capătul drumului.

Cel care te ajută să mergi înainte, cel care te învață să reclădești piesele din care ești făcut și pe care le-ai sfărâmat irosindu-te în iubiri efemere, cel care te face să uiți trecutul dureros, cel care te învață să te predai reală, te învață toleranța, răbdarea, sprijinul necondiționat, așteptarea și încrederea că mai există oameni asemenea ție!

Ultima iubire îți este partenerul în râs și lacrimi, în bucurii și tristeți, îți este complicele, confidentul, prietenul, iubitul. Cu el îți permiți orice fără să îți fie rușine, doar iubești ceea ce el conține ca trup, dar mai ales ca suflet!

Ultima iubire este cea care nu se îndrăgostește de tinerețea ta, nici de frumusețea ta, vede trecerea timpului reflectată în chipul tău brăzdat de riduri, în trupul tău, în părul tău alb și încă te vede ca pe a opta minune a acestei lumi, pentru că iubește ființa ta interioară, râsul tău, vocea ta, pentru că îți iubește Sufletul pur ca al unui copil!

Dragostea supremă te învață că mai ai încă ce oferi și că iubirea nu se termină, ci pur și simplu se transformă, alături de sufletul tău pereche! 

O zi minunată cititorule!

Cu iubire și lumină, Daniela

Iubirea se simte, nu se demonstrează, iubirea e modalitatea Universului de a demonstra… absolutul.

Iubire… ce cuvânt! Cuvânt care nu înseamnă nimic dacă nu e însoţit de acţiuni!

Nu cred că se poate iubi şi atât! Nu cred că există iubire acolo unde nu există înţelegere, empatie. Iubirea este un sentiment complex şi complet care ne înalţă… nu mai putem fi “oameni de rând” atunci când iubim… nu mai putem avea acelaşi comportament, pentru că gândim în DOI ca într-o singură persoană! Nu mai putem avea impulsuri şi imbolduri de natură a ne aduce plăcere decât dacă această plăcere e trăită între noi… NOI DOI! Nu poate exista altceva decât ceea ce poate fi cu noi, între noi, pentru noi, despre noi…

Iubirea e un act “egoist” menit să fericească două persoane. Ceea ce aduce fericire unui singur om nu se poate numi decât iubire de sine, fără a se numi că iubeşti persoana lângă care îţi petreci existenţa. Iubirea de sine şi iubirea pentru o persoană pot face o realitate veşnic îndrăgostită dacă se menţine în timp. Ca să se menţină, trebuie să existe în mod real de la început. Cum îţi dai seama dacă e de la început acea iubire adevărată? Simplu! Te verifici cu timpul. Timpul nu minte niciodată. În timp, aduni acţiuni menite să-ţi demonstreze realitatea iubirii.

În orice impresie “falsă” există un adevăr. Adevărul poate fi neadevărat doar dacă îţi face plăcere să te minţi. Te rog să nu te minţi niciodată, oricât de mult ţi se pare că iubeşti: ai dreptate, doar ţi se pare! Nu pot exista păreri atunci când eşti iubit, pentru că pur și simplu simţi! Simţi şi atât. Simţi că eşti iubit şi dorit în mod absolut. Nu există o modalitate de a arăta această iubire, există doar ceea ce simte persoana iubită. Simte, se vede şi atât!

Cu iubire și lumină,

Daniela

Așa vei înțelege că ai întâlnit bărbatul trimis de soartă

Alături de omul potrivit, cel care îți citește sufletul și te vrea aproape din toată inima, lucrurile nu se întâmplă în mod dramatic, spectaculos, negativist. Înțelegi la un moment dat că întâlnirea voastră are un sens mult mai profund.

Îți dai seama că această conexiune este mai mult decât o poveste de iubire trecătoare, mai mult decât o potrivire de caractere. Îl iei de mână și simți că toată lumea este a ta, întreg Universul îți aparține, ești fericită și recunoscătoare.

Lângă el totul se întâmplă ușor, atât de simplu și atât de important pentru destinul tău. Trăiești omul, trăiești povestea lui, trăiești fiecare clipă cu încredere, știind că sentimentul este reciproc. Pentru prima dată în viață nu trebuie să porți măști.

El te acceptă exact așa cum ești, tu îl accepți exact așa cum este. Te-ai îndrăgostit de acele mici detalii care îl reprezintă, ai simțit de la început o energie specială din partea lui, ți-a transmis un mesaj simplu: sunt alături și nu voi pleca niciodată.

Nu mai ai dubii, rețineri, îndoieli, frici. Pur și simplu sufletul tău a eliminat orice urmă de îndoială, demonstrându-ți că mai există iubire adevărată, curată și puternică, mai există acel om pe care îl poți accepta în inima ta.

Lângă el trăiești o stare de bine, pe care nu o poți confunda cu altă emoție și nu o poți înlocui cu nimic. Este acel moment de regăsire, de liniște și împlinire. Acum ai curajul să răstorni și munții, accepți provocarea.

Nu mai vrei să minți, să te prefaci.

Pur și simplu vrei să fii sinceră cu acest bărbat, să-i vorbești deschis despre toate experiențele din trecut, despre traume și complexe, despre lecții de viață și suferințe. Știi că el te va înțelege, te va asculta cu adevărat.

La rândul tău refuzi să intrepretezi comportamentul său, să cauți motive și argumente în plus. Îi asculți povestea și simți că deja este parte din povestea ta, îmbrățișezi omul și simți că este parte din tine.

Când îți este cel mai greu, vii alături de el. Când trăiești un moment fericit, vii alături de el. Când ai nevoie de susținere, vii alături de el. Este bărbatul în care ai atât de multă încredere, pe care îl cunoști atât de bine.

Cu el vrei să împarți bucuriile și tristețile, lângă el vrei să întâlnești bătrânețea, alături de el vrei să trăiești cele mai frumoase experiențe. Trăiești un moment de revelație, știi că mai departe nimic nu va mai fi la fel.

Îți asculți intuiția și ești convinsă că aici este casa ta, în brațele lui. Îți asculți inima și simți că aici este marea ta iubire, lângă inima lui. Îți asculți gândurile și nu te îndoiești că aici este povestea vieții tale, parte din povestea lui.

El te susține, te înțelege, te ajută, te vrea aproape. Tu îl iubești, îl încurajezi, ai încredere în el, îți pasă atât de mult. Totul este altfel, ai cea mai mare motivație să faci ca lucrurile să fie altfel. Iubești și ești iubită, pentru totdeauna.

© De Vorbă cu Tine

SUFLETUL TĂU VA ȘTI CÂND VA FI FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU IUBIREA ADEVĂRATĂ

Va fi mândru de tot ce ai realizat și de toate lucrurile pe care reușești să le faci în această viață. Își va dori să te aibă alături pentru totdeauna și nu se va sfii să viseze la un viitor alături de tine și să îți povestească planurile lui.

Oamenii spun că atunci când găsești dragostea vieții tale te simți diferit... însă majoritatea oamenilor nu înțeleg cât de diferit te poți simți. Găsirea persoanei cu care ești menit să îți petreci restul vieții vine cu un sentiment pe care nu l-ai mai avut niciodată până acum și este ceva ce simți o singură dată.

Sufletul tău pereche va veni în viața ta atunci când te aștepți cel mai puțin. El se va furișa pe la spatele tău, te va surprinde, îți va da peste cap toate planurile de viață. Te va învăța ce înseamnă să fii liber, să iubești cu adevărat. Îți va aduce provocări pe care până acum nu le-ai făcut niciodată. În momentul în care a intrat în viața ta... nimic nu mai este la fel.

Dacă la început vei fi încă setată pe planurile tale și nu îți vei dori să dărâmi toate zidurile, în scurt timp îți va demonstra cât este de special. Nu poți nega acest sentiment din sufletul tău. Nu te vei mai concentra asupra trecutului pentru că nimic din ce s-a întâmplat nu va mai conta pentru tine. În sfârșit, inima ta va putea fi vindecată.

Această persoană îți va oferi tot ce ai nevoie și îți va fi alături necondiționat, la bine și la rău. Te va face să zâmbești, să râzi, să alegi de fiecare dată fericirea. Când îți va fi greu, va fi alături de tine, te va susține și te va ajuta să găsești puterea de a merge mai departe. Nimic nu va fi greu pentru el.

Va fi mândru de tot ce ai realizat și de toate lucrurile pe care reușești să le faci în această viață. Își va dori să te aibă alături pentru totdeauna și nu se va sfii să viseze la un viitor alături de tine și să îți povestească planurile lui.

Când vine vorba despre iubirea adevărată, nu trebuie niciodată să te mulțumești cu mai puțin... pentru că aceasta nu este iubire adevărată. Renunță la relațiile toxice pentru că dacă nu o faci, dragostea adevărată nu te va putea găsi.

Nu îți închide inima. Ai grijă de sufletul tău și crede în poveștile frumoase. Crede că meriți mai mult. Nu trebuie să permiți fricii să îți dicteze cum să îți trăiești viața.

Dacă vrei ca iubirea adevărată să te găsească, trebuie să o ajuți. Trebuie să îți deschizi sufletul, să îmbrățișezi necunoscutul.

În mâna ta este stiloul pentru a scrie un nou capitol minunat la vieții tale. Este timpul să întorci pagina.

Pot să te păstrez?

“Pot să te păstrez?”

Îmi amintesc că am auzit asta într-un film când eram tânără. Nu cred că acel sentiment mi-a părăsit vreodată trupul sau sufletul. M-am străduit să găsesc o iubire atotputernică și fără sfârșit; fără abandon, fără moarte.

 

- Vreau să te țin pentru totdeauna și să te am doar pentru mine. 

- Vreau să mă trezesc dimineața cu fața ta la câțiva centimetri de a mea și, noaptea, să adorm în brațele tale. 

- Vreau ca povestea noastră de dragoste să pună capăt tuturor poveștilor de dragoste trecute. 

- Vreau o obsesie sănătoasă. 

- Vreau nopți obraznice. 

- Vreau un prieten bun cu care să râd. 

- Vreau să nu te saturi niciodată să-mi săruți buzele și să-mi atingi pielea. 

- Vreau să spăl vasele cu tine și poate, să am plăcerea păcătoasă pe tejgheaua din bucătărie după.

- Vreau să te simt în mine când lumina sau când stelele strălucesc.

Te vreau pe tine! Ne vreau pe noi! Vreau binele, răul și urâtul. Vreau basmul complet, cu sclipiri, unicorni, legat la ochi și aventuri pasionale. Am nevoie și te doresc în atât de multe feluri, probabil moduri pe care nici nu le-am înțeles pe deplin încă. Nu vreau să fiu niciodată fără tine. M-ai completat în moduri pe care nimeni altcineva nu a reușit să le facă.

Data viitoare când vom dansa împreună, te rog să-mi șoptești încet la ureche, oferindu-mi o reasigurare necesară că ești aici pentru a rămâne mereu, iar eu, de fapt, te pot păstra pentru totdeauna.

sursa: “Pot să te păstrez? ” Replică din filmul Casper 🤍

O SCRISOARE DE DRAGOSTE CĂTRE PERSOANA PE CARE DUMNEZEU A ALES-O PENTRU MINE

Un mesaj dedicat sufletului mereu pereche, acelui om pe care Dumnezeu l-a ales să îmi fie partener de-a lungul vieții...

Vreau să știi că indiferent de circumstanțele cu care ne vom confrunta în viitor, vom fi puternici. Pentru că vom fi amândoi. Noi doi vom fi o echipă. Și vom fi alături unul de altul la greu și la bine. Ne vom sprijini și ne vom ajuta reciproc. Ne vom ridica de la pământ în momentele dificile și ne vom sărbători victoriile. Vom fi mândri de noi, de fericirea pe care o împărtășim și de dragostea care va crește zi de zi în sufletele noastre.

O să te rog să ai răbdare cu mine. Poate că am inima frântă, însă învăț să pun piesele la loc, să am din nou încredere în oameni, să îmi deschid sufletul și să iubesc astfel încât atunci când Dumnezeu își va dori să te scoată în calea mea să fiu bine și să nu mă mai intereseze ce s-a întâmplat. Să fiu complet vindecată și gata de un nou capitol al vieții mele. Vreau să te iubesc din toată inima... fără îndoieli, fără teamă, fără frică. Poate că sună cliseic, însă acesta este cel mai bun mod de a îmi exprima recunoștința că vei face parte din viața mea. Tu ești un dar trimis de la Univers. Sunt binecuvântată. Nu te cunosc încă, însă am încredere că Dumnezeu nu te-a scos în calea mea pentru că a așteptat ca amândoi să învățăm multe despre viață și despre iubire astfel încât atunci când ne vom vedea să știm ce înseamnă o dragoste adevărată.

Momentul potrivit va veni. Până atunci mai avem amândoi de lucrat la noi înșine. Iar când ne vom întâlni nu vom mai avea nevoie să suferim din iubire pentru că ne vom găsi și vom fi împreună pentru totdeauna. Oriunde te-ai afla, știu că și tu ești într-o călătorie de regăsire și cunoaștere personală. Încerci să devii cea mai bună versiune a ta. O să te rog să nu te grăbești. Să nu fii nerăbdător. Să îi permiți destinului să își joace cartea și să ne arate care este drumul pe care trebuie să mergem. Suntem pe cale să ne întâlnim. Încă puțin și vom fi împreună. Pentru totdeauna.

Vreau să mai știi că indiferent de circumstanțele cu care ne vom confrunta în viitor, vom fi puternici. Pentru că vom fi amândoi. Noi doi vom fi o echipă. Și vom fi alături unul de altul la greu și la bine. Ne vom sprijini și ne vom ajuta reciproc. Ne vom ridica de la pământ în momentele dificile și ne vom sărbători victoriile. Vom fi mândri de noi, de fericirea pe care o împărtășim și de dragostea care va crește zi de zi în sufletele noastre.

Cel mai bun lucru pe care îl putem face în acest moment este să avem încredere în Dumnezeu. Să avem încredere în planurile lui. Să avem răbdare pentru va veni și momentul nostru să iubim. Acum nu este timpul potrivit... și amândoi știm că dragostea vine doar atunci când este momentul potrivit, nu când vrem noi să vină.

Ne vom vedea în scurt timp și aștept cu nerăbdare să îmi petrec toată viața alături de tine. Voi prețui fiecare moment pe care îl am cu tine. Te voi respecta. Te voi iubi necondiționat. Te voi prețui pentru că tu vei fi prezentul meu dat de la Dumnezeu.

sursa: https://www.kudika.ro/

„Când Dumnezeu îţi trimite dragostea, nu înseamnă că-ţi dă de-a gata şi o mare iubire…”

– Nu toată lumea are parte în viață această de iubiri extraordinare. E vină noastră? Ține de noi să trăim o mare iubire sau ea e un dar de la Dumnezeu?

– Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu există coincidențe. Faptul de a întâlni o anumită persoană ține de voia Domnului. Dar felul în care reacționăm noi la întâlnirea respectivă ține de noi. Fiecare persoană care ne iese în cale e un dar de la Dumnezeu și noi trebuie să ne întrebăm, de fiecare dată, de ce a randuit Dumnezeu să întâlnesc omul ăla. Ce pot eu să fac din relația asta? Ce trebuie eu să înțeleg? Ce folos pot să trag? Apoi, să nu confundăm îndrăgostirea cu iubirea. Dacă Dumnezeu îți trimite dragostea, nu înseamnă că-ți da de-a gata și o mare iubire. Dragostea e doar o arvună de la Dumnezeu. Dacă o cheltui fără știință, nu mai ajungi niciodată la iubirea adevărată. Poate la început nu pare mare, dar iubirea, dacă se lucrează, crește tot mai mult. Iubirea nu e emoție, e o putere. Dumnezeu nu e trup și totuși se definește pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup! Sigur, și componenta asta trupească întră în iubire, dar nu se reduce totul la ea. Iubirea e o mare putere a omului, primită de sus, o putere care trebuie eliberată și lucrată de fiecare în parte. Spun eliberată, pentru că cel mai adesea ne iubim pe noi înșine, și atunci iubirea este închisă în noi, se învârte în cerc. Este o iubire egoistă, întoarsă către sine, în loc să fie liberă și să nu ceară nimic în schimb.

– Iubirea adevărată e întotdeauna liberă?

– Da, iubirea adevărată afirmă libertatea celuilalt. Nu încearcă să-l stăpânească. Aici se greșește cel mai mult în relații, când unul încearcă să-l transforme pe celălalt, să-l ajusteze după gustul propriu. Când iubeșți, trebuie să ieși din ține în sensul de a încerca să-l trăieșți pe celălalt, să-l înțelegi pe celălalt, să vezi lumea prin ochii lui. Dacă ii calci libertatea, apare instinctul de apărare. Și se va închide în el. Se va feri de ține, se va simți agresat. Într-o relație trebuie să existe un balans între apropiere și distanță. Trebuie să-i păstrezi celuilalt taina, să n-o spulberi. Să nu încerci să cotrobăi în toate cotloanele sufletului lui, să nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, îndrăzneala distrug misterul celuilalt. Exercițiul acesta al ieșirii din noi înșine uneori e dureros, înseamnă să părăseșți o poziție sigură, să ieși din confortul felului tău de a fi, adoptând felul celuilalt de a fi. Dar numai așa te poți largi, te poți îmbogăți și poți transformă iubirea în cale de cunoaștere. Dacă rămâi în ține însuți, eșți foarte sărac. Ba, mai mult, te trezești că toți îți întorc spatele. Te trezești singur.

– Ar trebui atunci să cultivăm toleranță în dragoste?

– Ar trebui să facem exercițiul alterității, nu al toleranței. Toleranța e un fel de îngăduință față de ceva ce ție nu-ți convine, presupui că celălalt are niște defecte pe care tu, din mărinimie, le treci cu vederea. Adică toleranța presupune mândria. Or, într-o relație de iubire tu nu ai dreptul să consideri felul tău de a fi mai bun ca al celuilalt, n-ai voie să ceri celuilalt să se schimbe, trebuie să-ți ceri ție să-l suporți pe celălalt. În iubire, nu trebuie să te preocupe binele tău, ci trebuie să te pui pe ține în slujba celuilalt, preocuparea ta să fie devenirea lui. Scopul lui nu e să te înfrumusețeze pe ține, să te facă să te simți mai frumos și mai bun. Iubirea trăită drept schimbă oricum lucrurile în bine. Faptul că mă dăruiesc total, că mă arăt jertfitor îl face și pe celălalt să se corecteze, să se simtă, îl schimbă în bine. Părintele Teofil Părăian spunea că dragostea niciodată nu calculează și dragostea totdeauna calculează. Cum vine asta? Păi, niciodată nu calculează ce dăruiește, că să-i atragă atenția celuilalt uite, câte am făcut pentru ține, acum da-mi și tu la fel. Și în același timp calculează mereu cât primește, că să poată da mai mult. Asta e iubirea adevărată.

– Câteodată, oricâte ai face pentru celălalt, el rămâne indiferent și nu-ți întoarce nici o fărâmă de dragoste. Cum știi care e omul pentru care merită să dai tot?

– În ordinea firească, important e să nu te implici într-o relație până nu eșți sigur de ea. Potențialul de afecțiune, de iubire, trebuie păstrat până găseșți o persoană cu care te potrivești cu adevărat, cu care să ai în primul rând o potrivire sufletească, nu trupească. Apoi, un om de calitate, dacă a întâlnit un alt om de calitate și se jertfește până la capăt, reușește să-l învingă pe celălalt prin iubire, chiar dacă celălalt iubește mai puțin. Iubirea unuia, cu statornicie, poate să salveze iubirea celuilalt. Am cunoscut multe recuperări miraculoase de relații care erau în pragul eșecului și au ajuns chiar mai puternice și mai profunde ca înainte. Oamenii trebuie să învețe să aprecieze crizele. Întrebarea mai are însă și o capcană. Dacă te oprești la om, riști să pierzi tot. Dacă îl ai în minte mereu și pe Dumnezeu, găsești în jur suficiente persoane care să merite să dai tot, fără să-ți mai fie teamă că ai putea pierde. Nici un om nu merită în sine să-i dai tot. Pentru că omul ăla nu e ultima realitate, dar Dumnezeul din el, da. În definitiv, prin om ne dăruim, de fapt, lui Dumnezeu.

Extras din interviu cu Pr. Pantelimon de la Oașa, Formulă AȘ, nr. 973

sursa: https://www.librariaortodoxia.ro/

Cel mai frumos și mai tare bărbat este acela care te ține în brațe

Acela care este prezent și atent, care îți este prieten și cu care poți discuta orice, fără teamă că te-ar putea considera ridicolă. Acela lângă care te simți în siguranță, căruia nu trebuie să i te justifici mereu, pe care nu trebuie să faci eforturi să-l impresionezi și să-l convingi că meriți să te iubească. Acela care te iubește pentru cine ești, nu pentru ce ai sau doar pentru felul în care arăți, care nu te consideră un trofeu, un necesar, o dependență, o posesie. Acela care te susține să evoluezi și care te oprește să greșești. Acela care te respectă atât de mult încât să nu permită nimănui să te insulte în vreun fel sau să-ți facă vreo nedreptate. Acela care îți înțelege nevoile banale și care nu ți le ia în derâdere. Și acel bărbat nu are nicio legătură cu "înalt, brunet, cu mușchi, mașină mișto"... Poate fi scund, chel, cu burtă... fiindcă toată frumusețea de care ai nevoie se află în inima lui, toată puterea lumii se află în brațele lui protectoare care îți oferă adăpost atunci când ai nevoie de el. Împarte cu tine bucurii și dureri, te iubește atunci când toată lumea îți este împotrivă, te vede frumoasă chiar și atunci când tu nu te mai placi și te iubește simplu, frumos și onest. Și este lângă tine mereu. Dispus să își împartă viața cu tine, să-ți ofere mângâiere, sprijin, siguranță, încredere. E omul fără de care, chiar și cu toată lumea alături, te simți singură.

de Irina Binder

Pentru el, al meu.

Nu-mi mai amintesc de momentele în care m-ai dezamăgit, dar nu voi putea uita niciodată momentele în care mi-ai umplut inima de fericire, până la refuz.

Nu-mi mai amintesc de câte ori nu mi-ai făcut pe plac, dar nu voi putea uita niciodată de câte ori mi-ai făcut bucurii şi mi-ai respectat dorinţele.

Nu-mi mai amintesc de lacrimile pe care mi le-ai provocat, dar nu voi uita niciodată de câte ori m-ai făcut să zâmbesc şi să râd cu toată fiinţa mea.

Nu-mi mai amintesc răceala şi indiferenţa privirilor tale, dar nu voi uita niciodată privirile cu care m-ai făcut să mă simt cea mai frumoasă, cea mai dorită şi cea mai iubită femeie din lume.

Nu-mi mai amintesc de câte ori mi-ai lipsit, dar nu voi uita niciodată de câte ori mi-am găsit pacea şi alinarea în braţele tale protectoare.

Nu-mi mai amintesc nimic din imperfecţiunile tale, dar nu voi uita niciodată că tu ai fost perfect pentru mine.

Nu-mi mai amintesc de câte ori nu mi-ai spus ceea ce mi-aș fi dorit să aud, dar nu voi uita niciodată că mi-ai spus mereu adevărul și că, de foarte multe ori, vorbele tale au fost mângâieri pentru mine.

Nu-mi mai amintesc de câte ori m-am îndoit de tine, dar nu voi putea uita niciodată că tu ai fost demn de toată încrederea mea și că m-am simțit în siguranță în sufletul tău și alături de tine.

Nu-mi mai amintesc lucrurile pe care nu le-ai făcut, dar nu voi uita niciodată toate lucrurile frumoase și sacrificiile pe care le-ai făcut pentru mine.

Nu-mi mai amintesc de câte ori m-am simit neglijată, dar nu voi uita niciodată de câte ori mi-ai șters lacrimile, m-ai încurajat, m-ai copleșit cu dragoste, m-ai protejat și m-ai făcut să mă simt universul tău.

Nu-mi mai amintesc de câte ori ai plecat, dar nu voi uita niciodată că mereu te-ai întors la mine.

Te iubesc!

de Irina Binder

sursa: facebook

Oamenii adevărați sunt trimiși de Dumnezeu. Oamenii adevărați sunt soartă…

Poate că, Dumnezeu, te iubește foarte mult și va trimite în viața ta o persoană care să-ți ridice inima de jos, să o ia în mâini, să o încălzească și să ți-o dea înapoi întreagă.

Când vei întâlni această persoană rară, nu-ți va mai fi frică așa cum ți-a fost de toți ceilalți.

Lasă-ți sufletul liber, să zboare, ca un porumbel alb pe cerul pe care visai să trăiești.

Întinde mâna și îmbrățișează-l pe cel care îți va oferi cel mai frumos zâmbet al lui, cel mai sincer “Te iubesc” și cel mai cald „Ai grijă”.

El nu va veni la tine pentru a lua, ci pentru a da. Nu va sta în fața ta sau în spatele tău, ci lângă tine.

El nu va fi cu tine pentru că are nevoie de tine, ci pentru că vrea să-ți ofere toată dragostea necondiționată pe care o ascunde înăuntru. Nu îți va fi frică să visezi în jurul lui.

Cu el, îndoiala, nu îți va mai străpunge sufletul precum un ac. Va fi “aici”, va fi acolo, va fi peste tot, nu pentru că i te vei plânge lui, ci doar așa, pentru că așa va simți.

Pentru că sunt unii oameni care se autodepășesc, care își zdrobesc ego-ul și care sunt ca fundațiile, care sunt precum copacii, care sunt ca primăvara răcoroasă.

Poate că Dumnezeu te iubește foarte mult și îți trimite o astfel de persoană.

Dar trebuie ca și credința ta să fie înaltă, nu doar dorința. Așteaptă-te să-l întâlnești într-o zi. Nu totul intră în viața noastră în momentul în care ne dorim noi, ci atunci când trebuie.

Nu te apleca de singurătate, nu te împrăștia în îmbrățișări stupide și nu te oferi iubirilor ieftine. Fii transparentă, clară și sinceră. Și atunci va veni.

El te va deosebi și va veni la tine pentru totdeauna, pentru că vei fi ca nimeni alta.

Pentru că bărbații adevărați, nu stau cu cele care arată a femei frumoase, ci cu acele femei care devin frumoase atunci când iubesc cu adevărat.

sursa: https://www.chrisoliver.ro/

Uneori, în spatele celor mai înalte ziduri, se ascund cele mai rare suflete…

Există cetăți ridicate în jurul sufletelor.

Sunt oameni care ridică în jurul lor ziduri înalte, impenetrabile. Oameni înfășurați în sârmă ghimpată și linii electrice. Oameni care păstrează o distanță de siguranță față de toată lumea.

Poate că ți se par duri, inabordabili, poate că ți se par reci, rigizi. Poate că așa sunt, dar nu au fost întotdeauna așa.

Uneori, viața joacă jocuri ciudate.

Uneori, viața, te face să devii ceva ce nu ți-ai imaginat niciodată că vei deveni. Te face altceva, complet diferit față de ceea ce ți-ai putea imagina.

Uneori, inimile zdrobite trebuie să se îmbrace pentru a se proteja. Cei care au fost foarte răniți, se îmbracă invulnerabil pentru a-i putea ține departe pe cei care i-ar putea răni din nou.

Uneori, cele mai sensibile inimi, cele mai pure suflete, sunt nevoite să se îmbrace în haine care nu le convin, doar pentru a induce în eroare “dușmanul”.

Poate că nu este ușor de înțeles sau de simțit, pentru că sunt atât de îndepărtați. Poate că, într-o lectură grăbită, vei găsi aceste suflete ca fiind grele și neclintite. Dar dacă te uiți adânc în ochii lor, dacă te lasă să faci asta, s-ar putea să vezi toată durerea, frica și disperarea lor.

Poți vedea nevoia lor de a fi înțeleși, îmbrățișați și iubiți. Să fie iubiți profund, cu adevărat, puternic. Să fie iubiți fără rețineri, sincer, în esență.

Poate că nu sunt pregătiți să se angajeze într-o relație.

Poate că nu sunt gata să ofere. Poate că nici tu nu ești dispus să aștepți, să insiști și să înduri. Poate că îți va fi foarte greu să îi înțelegi și să îi poți simți.

Dar poate că merită, pentru că dacă acești oameni simt că sunt iubiți, dacă simt că nu sunt amenințați, dacă simt că simți pentru ei, te vor lăsa să vezi comorile pe care le ascund înăuntrul lor.

Aceste comori pe care le ascund adânc în suflet, aceste comori pe care cineva, cândva, a încercat să le fure, frângându-le inimile.

Poate, cu adevărul tău, vei reuși să le dărâmi zidurile.

Poate, căldura zâmbetului tău, va reuși să le topească apărările și, atunci, vei înțelege de ce și-au acoperit lumina sufletelor cu atâta furie. Atunci vei înțelege cât de rare și unice sunt aceste suflete. Vei înțelege, atunci când îți vor oferi iubirea lor cu generozitate.

sursa: https://www.chrisoliver.ro/

Nimic în lumea asta nu înlocuiește iubirea și îmbrățișările calde, pline de dragoste!

Poți avea o lume întreagă la picioare, dar acasă să nu te aștepte nimeni.

Poți fi cel mai frumos bărbat și cea mai dorită femeie, dar să nu ai lângă tine omul tău, potrivit pentru tine, pentru lumea și inima ta.

Poți avea bani, case, mașini, dar mereu vei căuta o îmbrățișare, un „Te iubesc” și un „Noapte bună!„.

Poți fi materialist, dar mai devreme sau mai târziu vei căuta iubirea. Vei dori să ai măcar o palmă care să-ți țină obrazul atunci când se face greu din cauza lacrimilor, a încercărilor, a suferinței.

Te poți crede cel mai puternic om, dar va veni ziua în care vei dori o simplă îmbrățișare.

E frumos să bei singur cafeaua. Dar e al naibii de plăcut să ți-o pregătească omul pe care îl iubești. Și, da, viața e dură, iubirea se consumă, toți am fost ca niște piese dintr-un puzzle pe care le-am adunat bucată cu bucată.

Toți am blestemat dragostea și ne-am promis că niciodată nu vom mai iubi. Însă, ne-am îndrăgostit din nou, pentru că nimic în lumea asta nu înlocuiește iubirea și îmbrățișările calde, pline de dragoste.

sursa: https://destainuirilemariei.com/