Se afișează postările cu eticheta Sufletul. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Sufletul. Afișați toate postările

miercuri, 28 august 2024

Ar trebui să avem mai multă grijă cu sufletele oamenilor care ne iubesc, într-o zi i-am putea răni, iar ei s-ar putea schimba pentru totdeauna.


Atunci când iubeşti un om, ai grijă de sufletul său, nu îl răneşti, dar faci tot posibilul să fii alături de acel om, atât în clipele grele cât şi în cele mai frumoase, nu te laşi aşteptat… Şi iubeşti! Iubeşti cum ştii mai bine, cum poţi mai bine. Te străduieşti să demonstrezi prin fapte ceea ce mărturiseşti prin cuvinte. Ai încredere în acel om şi îi oferi pe cineva în care să aibă, la rândul său, încredere. Respecţi acel om şi îi dai motive să te respecte înapoi. Iubirea nu e chiar o joacă de copii pentru că, la final, ai putea strica ceva care să rămână defect pentru totdeauna. Cu sufletele celor dragi nu e de joacă.

Când iubeşti, nu cauţi scuze, nu spui că îţi pare rău dacă nu îţi pare rău, dacă ai fi putut să fii prezent atunci când trebuia şi totuşi ai preferat să stai departe şi să te laşi aşteptat. Atunci când iubeşti, iubeşti şi atât! Fără dar, fără poate, fără ocolişuri şi fără să aştepţi vreo răsplată înapoi. Oferi iubire cum poţi şi cum ştii mai bine pentru că, uneori, viaţa ne ia ceea ce nu putem aprecia şi nu ne mai dă înapoi acel ceva nici după ce am învăţat cât de important este.

Vezi tu… Cel mai urât lucru pe care i-l poţi face unui om este să îi răneşti sufletul. Pentru orice altceva te-ar putea ierta, dar nu şi pentru asta! Tu poate nu ştii, dar… Unii oameni rămân cu sufletul frânt şi inima distrusă toată viaţa. Unii oameni nu se pot vindeca după ce le-au fost rănite sufletele. Iar cel mai greu lucru, după ce ţi-a rănit cineva sufletul, este să mai poţi avea încredere din nou în alţi oameni. Şi ei te-ar putea răni. Şi ei te-ar putea minţi. Şi ei ţi-ar putea crea iluzii. Dar şi ei te-ar putea iubi.

Ar trebui să avem mai multă grijă cu sufletele oamenilor care ne iubesc, într-o zi i-am putea răni, iar ei s-ar putea schimba pentru totdeauna.

Cu iubire și lumină,
Daniela 

miercuri, 18 octombrie 2023

O SCRISOARE DE DRAGOSTE CĂTRE PERSOANA PE CARE DUMNEZEU A ALES-O PENTRU MINE

Un mesaj dedicat sufletului mereu pereche, acelui om pe care Dumnezeu l-a ales să îmi fie partener de-a lungul vieții...


Vreau să știi că indiferent de circumstanțele cu care ne vom confrunta în viitor, vom fi puternici. Pentru că vom fi amândoi. Noi doi vom fi o echipă. Și vom fi alături unul de altul la greu și la bine. Ne vom sprijini și ne vom ajuta reciproc. Ne vom ridica de la pământ în momentele dificile și ne vom sărbători victoriile. Vom fi mândri de noi, de fericirea pe care o împărtășim și de dragostea care va crește zi de zi în sufletele noastre.

O să te rog să ai răbdare cu mine. Poate că am inima frântă, însă învăț să pun piesele la loc, să am din nou încredere în oameni, să îmi deschid sufletul și să iubesc astfel încât atunci când Dumnezeu își va dori să te scoată în calea mea să fiu bine și să nu mă mai intereseze ce s-a întâmplat. Să fiu complet vindecată și gata de un nou capitol al vieții mele. Vreau să te iubesc din toată inima... fără îndoieli, fără teamă, fără frică. Poate că sună cliseic, însă acesta este cel mai bun mod de a îmi exprima recunoștința că vei face parte din viața mea. Tu ești un dar trimis de la Univers. Sunt binecuvântată. Nu te cunosc încă, însă am încredere că Dumnezeu nu te-a scos în calea mea pentru că a așteptat ca amândoi să învățăm multe despre viață și despre iubire astfel încât atunci când ne vom vedea să știm ce înseamnă o dragoste adevărată.

Momentul potrivit va veni. Până atunci mai avem amândoi de lucrat la noi înșine. Iar când ne vom întâlni nu vom mai avea nevoie să suferim din iubire pentru că ne vom găsi și vom fi împreună pentru totdeauna. Oriunde te-ai afla, știu că și tu ești într-o călătorie de regăsire și cunoaștere personală. Încerci să devii cea mai bună versiune a ta. O să te rog să nu te grăbești. Să nu fii nerăbdător. Să îi permiți destinului să își joace cartea și să ne arate care este drumul pe care trebuie să mergem. Suntem pe cale să ne întâlnim. Încă puțin și vom fi împreună. Pentru totdeauna.

Vreau să mai știi că indiferent de circumstanțele cu care ne vom confrunta în viitor, vom fi puternici. Pentru că vom fi amândoi. Noi doi vom fi o echipă. Și vom fi alături unul de altul la greu și la bine. Ne vom sprijini și ne vom ajuta reciproc. Ne vom ridica de la pământ în momentele dificile și ne vom sărbători victoriile. Vom fi mândri de noi, de fericirea pe care o împărtășim și de dragostea care va crește zi de zi în sufletele noastre.

Cel mai bun lucru pe care îl putem face în acest moment este să avem încredere în Dumnezeu. Să avem încredere în planurile lui. Să avem răbdare pentru va veni și momentul nostru să iubim. Acum nu este timpul potrivit... și amândoi știm că dragostea vine doar atunci când este momentul potrivit, nu când vrem noi să vină.

Ne vom vedea în scurt timp și aștept cu nerăbdare să îmi petrec toată viața alături de tine. Voi prețui fiecare moment pe care îl am cu tine. Te voi respecta. Te voi iubi necondiționat. Te voi prețui pentru că tu vei fi prezentul meu dat de la Dumnezeu.


joi, 5 octombrie 2023

„Când Dumnezeu îţi trimite dragostea, nu înseamnă că-ţi dă de-a gata şi o mare iubire…”


– Nu toată lumea are parte în viață această de iubiri extraordinare. E vină noastră? Ține de noi să trăim o mare iubire sau ea e un dar de la Dumnezeu?

– Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu există coincidențe. Faptul de a întâlni o anumită persoană ține de voia Domnului. Dar felul în care reacționăm noi la întâlnirea respectivă ține de noi. Fiecare persoană care ne iese în cale e un dar de la Dumnezeu și noi trebuie să ne întrebăm, de fiecare dată, de ce a randuit Dumnezeu să întâlnesc omul ăla. Ce pot eu să fac din relația asta? Ce trebuie eu să înțeleg? Ce folos pot să trag? Apoi, să nu confundăm îndrăgostirea cu iubirea. Dacă Dumnezeu îți trimite dragostea, nu înseamnă că-ți da de-a gata și o mare iubire. Dragostea e doar o arvună de la Dumnezeu. Dacă o cheltui fără știință, nu mai ajungi niciodată la iubirea adevărată. Poate la început nu pare mare, dar iubirea, dacă se lucrează, crește tot mai mult. Iubirea nu e emoție, e o putere. Dumnezeu nu e trup și totuși se definește pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup! Sigur, și componenta asta trupească întră în iubire, dar nu se reduce totul la ea. Iubirea e o mare putere a omului, primită de sus, o putere care trebuie eliberată și lucrată de fiecare în parte. Spun eliberată, pentru că cel mai adesea ne iubim pe noi înșine, și atunci iubirea este închisă în noi, se învârte în cerc. Este o iubire egoistă, întoarsă către sine, în loc să fie liberă și să nu ceară nimic în schimb.

– Iubirea adevărată e întotdeauna liberă?

– Da, iubirea adevărată afirmă libertatea celuilalt. Nu încearcă să-l stăpânească. Aici se greșește cel mai mult în relații, când unul încearcă să-l transforme pe celălalt, să-l ajusteze după gustul propriu. Când iubeșți, trebuie să ieși din ține în sensul de a încerca să-l trăieșți pe celălalt, să-l înțelegi pe celălalt, să vezi lumea prin ochii lui. Dacă ii calci libertatea, apare instinctul de apărare. Și se va închide în el. Se va feri de ține, se va simți agresat. Într-o relație trebuie să existe un balans între apropiere și distanță. Trebuie să-i păstrezi celuilalt taina, să n-o spulberi. Să nu încerci să cotrobăi în toate cotloanele sufletului lui, să nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, îndrăzneala distrug misterul celuilalt. Exercițiul acesta al ieșirii din noi înșine uneori e dureros, înseamnă să părăseșți o poziție sigură, să ieși din confortul felului tău de a fi, adoptând felul celuilalt de a fi. Dar numai așa te poți largi, te poți îmbogăți și poți transformă iubirea în cale de cunoaștere. Dacă rămâi în ține însuți, eșți foarte sărac. Ba, mai mult, te trezești că toți îți întorc spatele. Te trezești singur.

– Ar trebui atunci să cultivăm toleranță în dragoste?

– Ar trebui să facem exercițiul alterității, nu al toleranței. Toleranța e un fel de îngăduință față de ceva ce ție nu-ți convine, presupui că celălalt are niște defecte pe care tu, din mărinimie, le treci cu vederea. Adică toleranța presupune mândria. Or, într-o relație de iubire tu nu ai dreptul să consideri felul tău de a fi mai bun ca al celuilalt, n-ai voie să ceri celuilalt să se schimbe, trebuie să-ți ceri ție să-l suporți pe celălalt. În iubire, nu trebuie să te preocupe binele tău, ci trebuie să te pui pe ține în slujba celuilalt, preocuparea ta să fie devenirea lui. Scopul lui nu e să te înfrumusețeze pe ține, să te facă să te simți mai frumos și mai bun. Iubirea trăită drept schimbă oricum lucrurile în bine. Faptul că mă dăruiesc total, că mă arăt jertfitor îl face și pe celălalt să se corecteze, să se simtă, îl schimbă în bine. Părintele Teofil Părăian spunea că dragostea niciodată nu calculează și dragostea totdeauna calculează. Cum vine asta? Păi, niciodată nu calculează ce dăruiește, că să-i atragă atenția celuilalt uite, câte am făcut pentru ține, acum da-mi și tu la fel. Și în același timp calculează mereu cât primește, că să poată da mai mult. Asta e iubirea adevărată.

– Câteodată, oricâte ai face pentru celălalt, el rămâne indiferent și nu-ți întoarce nici o fărâmă de dragoste. Cum știi care e omul pentru care merită să dai tot?

– În ordinea firească, important e să nu te implici într-o relație până nu eșți sigur de ea. Potențialul de afecțiune, de iubire, trebuie păstrat până găseșți o persoană cu care te potrivești cu adevărat, cu care să ai în primul rând o potrivire sufletească, nu trupească. Apoi, un om de calitate, dacă a întâlnit un alt om de calitate și se jertfește până la capăt, reușește să-l învingă pe celălalt prin iubire, chiar dacă celălalt iubește mai puțin. Iubirea unuia, cu statornicie, poate să salveze iubirea celuilalt. Am cunoscut multe recuperări miraculoase de relații care erau în pragul eșecului și au ajuns chiar mai puternice și mai profunde ca înainte. Oamenii trebuie să învețe să aprecieze crizele. Întrebarea mai are însă și o capcană. Dacă te oprești la om, riști să pierzi tot. Dacă îl ai în minte mereu și pe Dumnezeu, găsești în jur suficiente persoane care să merite să dai tot, fără să-ți mai fie teamă că ai putea pierde. Nici un om nu merită în sine să-i dai tot. Pentru că omul ăla nu e ultima realitate, dar Dumnezeul din el, da. În definitiv, prin om ne dăruim, de fapt, lui Dumnezeu.

Extras din interviu cu Pr. Pantelimon de la Oașa, Formulă AȘ, nr. 973

miercuri, 12 aprilie 2023

Jocurile minții: cum se joacă o persoană cu mintea mea?

Dragii mei, din păcate am experimentat pe propria piele o astfel de relație cu un astfel de om, în care am crezut, în fața căruia mi-am deschis sufletul într-un moment vulnerabil al vieții mele de după decesul soțului meu. Am iubit un astfel de om, incredibil! Am reușit cu ajutorul Bunului Dumnezeu să mă salvez! Gata, STOP JOC!

Urmăriți cu atenție acest videoclip și aveți grijă cui dați voie în viața voastră! 

Cu iubire și lumină, 
Daniela.

luni, 5 decembrie 2022

Uneori, în spatele celor mai înalte ziduri, se ascund cele mai rare suflete…


Există cetăți ridicate în jurul sufletelor.

Sunt oameni care ridică în jurul lor ziduri înalte, impenetrabile. Oameni înfășurați în sârmă ghimpată și linii electrice. Oameni care păstrează o distanță de siguranță față de toată lumea.

Poate că ți se par duri, inabordabili, poate că ți se par reci, rigizi. Poate că așa sunt, dar nu au fost întotdeauna așa.

Uneori, viața joacă jocuri ciudate.

Uneori, viața, te face să devii ceva ce nu ți-ai imaginat niciodată că vei deveni. Te face altceva, complet diferit față de ceea ce ți-ai putea imagina.

Uneori, inimile zdrobite trebuie să se îmbrace pentru a se proteja. Cei care au fost foarte răniți, se îmbracă invulnerabil pentru a-i putea ține departe pe cei care i-ar putea răni din nou.

Uneori, cele mai sensibile inimi, cele mai pure suflete, sunt nevoite să se îmbrace în haine care nu le convin, doar pentru a induce în eroare “dușmanul”.

Poate că nu este ușor de înțeles sau de simțit, pentru că sunt atât de îndepărtați. Poate că, într-o lectură grăbită, vei găsi aceste suflete ca fiind grele și neclintite. Dar dacă te uiți adânc în ochii lor, dacă te lasă să faci asta, s-ar putea să vezi toată durerea, frica și disperarea lor.

Poți vedea nevoia lor de a fi înțeleși, îmbrățișați și iubiți. Să fie iubiți profund, cu adevărat, puternic. Să fie iubiți fără rețineri, sincer, în esență.
Poate că nu sunt pregătiți să se angajeze într-o relație.

Poate că nu sunt gata să ofere. Poate că nici tu nu ești dispus să aștepți, să insiști și să înduri. Poate că îți va fi foarte greu să îi înțelegi și să îi poți simți.

Dar poate că merită, pentru că dacă acești oameni simt că sunt iubiți, dacă simt că nu sunt amenințați, dacă simt că simți pentru ei, te vor lăsa să vezi comorile pe care le ascund înăuntrul lor.

Aceste comori pe care le ascund adânc în suflet, aceste comori pe care cineva, cândva, a încercat să le fure, frângându-le inimile.
Poate, cu adevărul tău, vei reuși să le dărâmi zidurile.

Poate, căldura zâmbetului tău, va reuși să le topească apărările și, atunci, vei înțelege de ce și-au acoperit lumina sufletelor cu atâta furie. Atunci vei înțelege cât de rare și unice sunt aceste suflete. Vei înțelege, atunci când îți vor oferi iubirea lor cu generozitate.

marți, 29 noiembrie 2022

OARE CERI PREA MULT... SAU DOAR CERI PERSOANEI NEPOTRIVITE PENTRU TINE?


Nimic nu este mai rău decât să trăiești în minciună. Nimic nu este mai rău decât să încerci să găsești dragoste și fericire într-un loc în care există doar durere și haos.

Dacă dragostea doare... atunci nu este dragoste.

"Toată lumea spune că dragostea doare, dar acest lucru nu este adevărat. Singurătatea doare... Respingerea doare... Să pierzi pe cineva drag doare... Invidia doare... Toată lumea confundă aceste lucruri cu dragostea, însă în realitate dragostea este singurul lucru care acoperă toată durerea și poate face pe cineva să se simtă bine din nou. Dragostea este singurul lucru din această lume care nu doare." - Liam Neeson.

Există o diferență între un bărbat care te place și un bărbat care te apreciază.

Există o diferență între un bărbat care crede că poate găsi oricând o femeie la fel ca tine și un bărbat care crede că ești de neînlocuit.

Există o diferență între un bărbat care crede că ești sexy și un bărbat care crede că ești frumoasă.

Există o diferență între un bărbat care te place pentru corpul tău și un bărbat care te place pentru sufletul tău.

Există o diferență între un bărbat care vrea doar să se distreze și un bărbat care își dorește să petreacă timp de calitate alături de tine.

Există o diferență între un bărbat care vrea să fie cu tine doar pentru o perioadă de timp și un bărbat care dorește să te păstreze în viața lui pentru totdeauna.

Există o diferență între un bărbat care iubește ideea de a fi iubitul tău și un bărbat care este îndrăgostit de tine.

Există o diferență între un bărbat care îți arată că ține la tine doar atunci când îi ceri și un bărbat care îți arată clipă de clipă cât de mult însemni fără el (și fără că tu să îi ceri ceva).

Există o diferență între un bărbat care găsește scuze pentru a nu fi alături de tine și un bărbat pe care te poți baza în fiecare moment al vieții tale.

Ambii bărbați există. Ambii bărbați îndeplinesc o anumită nevoie, însă trebuie să te întrebi mai întâi ce cauți cu adevărat la o relație de iubire și, cel mai important, unde să găsești ceea ce cauți.

Trebuie să te întrebi dacă ceri prea mult sau doar ceri bărbatului greșit.

Învață să fii sinceră cu tine însăți dacă deja ești într-o relație și simți că nu ești pe aceeași lungime de undă cu partenerul de cuplu. Dacă ești cu cineva care nu te iubește așa cum vrei să fii iubită, de ce mai stai? Și dacă știi răspunsul și îți este frică să iei o decizie, trebuie doar să înveți să îți iei inima în dinți și să faci acea schimbare pentru că nimic nu este mai rău decât să trăiești în minciună. Nimic nu este mai rău decât să încerci să găsești dragoste și fericire într-un loc în care există doar durere și haos.

marți, 8 martie 2022

Sărbătoarea de astăzi este un moment minunat pentru mine ca să-ți adresez câteva gânduri, draga mea Femeie!


Dacă ar sta în puterea mea, te-aș face să vezi cât de puternică ești și cât de multe lucruri extraordinare faci: ești fiică, ești mamă, ești soție sau iubită, lucrezi, ai grijă de casa și de cei dragi și nu de puține ori alegi să îi pui pe alții mai presus de tine.
 
Dacă ar sta în puterea mea, te-aș face să vezi că nu trăiești "într-o lume a bărbaților" la care te străduiești să te adaptezi, uneori prin supunere... Te aud atât de des spunând ca "am nevoie de el pentru că nu mă descurc sau mi-e frică să fiu singură" și de fiecare dată vreau să-ți spun că nu este adevărat: tu ești cea care alege să-și predea puterea si să o pună în mâinile unui alt om, care dispune de ea după bunul său plac, de multe ori neținând cont de tine și de dorințele tale. Ține minte mereu că tu îți creezi realitatea și viața prin alegerile și deciziile tale.
 
Dacă ai vrea, tu ai putea sa "muți munții" si să realizezi tot ceea ce vezi în visurile tale cele mai frumoase și nu ai mai aștepta de la nimeni să te facă fericită sau să îți dea (material, emoțional, profesional, social etc.) ceea ce și tu ai putea să obții, fără să fii nevoită să renunți la personalitatea ta.
 
Daca ai ști cat de puternică ești, chiar și atunci când iubești și ești sensibilă și tandră, nu ai mai accepta compromisuri și sacrificii doar pentru ca sa hrănești ego-ul altcuiva sau pentru că îți este frică că nu poți să te descurci în viață singură.
 
Da, este minunat să fii diplomată, caldă și calmă, însă conștientizează te rog că în mănușa de catifea se află o mână de fier. Nu mai permite nimănui niciodată să te facă să te îndoiești de tine, ci fii mereu demnă și încrezătoare în tine și în puterea ta interioară.
 
Evoluția ta si chiar a omenirii depinde de cât de mult îți valorifici tu însușirile naturale: inteligența, iubirea, acceptarea, frumusețea, comunicarea, grija pentru alții, empatia.
 
Îți doresc din suflet "La mulți ani" și te rog, fă-ți astăzi un cadou: privește-ti chipul în oglindă, zâmbește și spune-ți cât de mult te iubești! Ești minunată!
 
Te pup și te îmbrățișez cu drag!"
 
de dr. Ursula Sandner

vineri, 19 martie 2021

Te voi iubi mereu


Mi-e cald, mi-e frig,
 
Mi-e dor,
 
Mănunchi de fior...
 
Revărsat
 
Ascuns
 
Apăsat 
 
Imposibil de Uitat...
 
Mi-e sufletul pătat...
 
Fragmentat...
 
Uneori sfărâmat. 
 
Nu! Tu n-ai plecat...
 
Nu vei putea...
 
Părăsi inima mea.
 
Si nu aș vrea!
 
Că-mi va fi dor...
 
Chinuitor,
 
De noi, de acel fior...
 
Mi-e prea bine..
 
Cu tine... în mine...
 
Suflet în suflet
 
Pe Pământ 
 
Două vieți clandestine.

de Smaranda Voiculescu

vineri, 11 decembrie 2020

Învață-mă, te rog!


Invata-ma, te rog, cum sa ma vindec de dor, de departare si de neputinta! Invata-ma, te rog, cum sa nu mai plang si cum sa merg prin desertul fiintei mele acum cand ai plecat! Invata-ma, te rog, cum sa dorm linistita, cand tu esti esti sus la cer! Invata-ma, te rog, cum sa scap de teama ca, intr-o zi ma pot trezi din visul nostru si pot da de realitatea mea, fara tine in ea! Invata-ma, te rog, cum sa respir fara tine! Invata-ma, te rog, cum sa suport mai usor asteptarea reintoarcerii tale acasa! Invata-ma, te rog, cum sa fac sa treaca mai repede timpul in week-end, cand tu nu mai esti acasa! Invata-ma, te rog, cum sa traiesc cu jumatate de suflet acum cand nu te vad si nu te aud!


Invata-ma, te rog, cum sa ascult un cantec, fara sa ma doara versurile! Invata-ma, te rog, cum sa ma uit la un film frumos fara sa suspin de dor! Invata-ma, te rog, ce sa fac atunci cand citesc ceva frumos, si, instinctiv, incep sa iti spun ce am citit, te intreb ce crezi si tu imi raspunzi doar in ecoul gandurilor! Invata-ma, te rog, ce sa fac atunci cand vad un peisaj frumos si nu ma pot bucura de el, alaturi de tine! Invata-ma, te rog, cum sa ma bucur de tot ce ma inconjoara fara tine!

Invata-ma, te rog, cum pot sa te iubesc mai mult, sa te iubesc pentru viata si impotriva mortii! Invata-ma, te rog, cum pot sa fiu mai mult langa tine! Invata-ma, te rog, cum sa fac sa pot fi mai aproape de tine! Invata-ma, te rog, cum pot sa construiesc mai multe poduri intre noi! Invata-ma, te rog, cum pot sa transform din dusman in prieten moartea care Nu, nu ne va desparti! Invata-ma, te rog, cum pot sa iti mai transform visele in realitate! Invata-ma, te rog, cum pot sa iti mai dau curaj! Invata-ma, te rog, cum pot sa mai aduc zambete pe fata ta! Invata-ma, te rog, cum pot sa mai aduc lumina in sufletul tau! Invata-ma, te rog, cum pot sa mai aduc liniste in gandurile tale! Invata-ma, te rog, cum pot sa te fac mai fericit! Invata-ma, te rog, cum pot sa fac, iar, un intreg, din cioburile tale de suflet si de viata! Invata-ma, te rog, cum pot sa iti mai inteleg trairile si gandurile! Invata-ma, te rog, cum sa nu mai fiu geloasa pe vantul si pe briza marii care te saruta mai mult decat te sarut eu! Invata-ma, te rog, cum sa nu fiu geloasa pe pamantul pe care iti porti pasii, sufletul si gandurile! Invata-ma, te rog, cum sa ma bucur de cantecul pescarusilor, fara sa ma simt cioburi de valuri!

Invata-ma, te rog, ce sa fac atunci cand vin acasa si intru pe usa tacand pentru ca nu te mai gasesc acolo! Invata-ma, te rog, ce sa fac atunci cand te caut prin casa si te gasesc doar in sufletul meu! Invata-ma, te rog, ce sa fac atunci cand imi doresc sa vii acasa, sa vin acasa, sa fim! Invata-ma, te rog, ce cuvinte sa folosesc si cum sa ma rog mai bine pentru ca Dumnezeu sa ma auda mai bine! Invata-ma, te rog, ce sa fac atunci cand imi intind bratele sa te imbratisez si te gasesc doar in inima mea! Invata-ma, te rog, ce sa fac atunci cand imi este dor sa iti iubesc trupul sfant si nu pot sa te iubesc decat in sufletul meu! Invata-ma, te rog, ce sa fac atunci cand imi doresc sa iti sarut ochii tai buni si calzi si nu o pot face decat privind pozele tale, icoane sfinte ale sufletului meu! Invata-ma, te rog, invata-ma!

de Alexandra Mihai

luni, 23 noiembrie 2020

Însingurare

Dragii mei, după cum ați observat, nu am mai avut nicio postare pe blog și chiar am fost pornită să îl șterg, de câteva luni am trecut printr-o dramă personală, moartea soțului meu cu care am împarțit 30 ani din viață, și care m-a destabilizat complet. A fost o moarte care se contura de o vreme relativ scurtă, fiind diagnosticat prea târziu cu o boală incurabilă și pentru care nu s-a mai putut face nimic, din păcate. 

Rămân în urmă amintirile, anii frumoși și mai ales o iubire peste fire cu care am fost binecuvântată 😇

Aveți grijă de voi!   


Cad ploi de dor cerşind o consolare
Şi-n ochii mării cerul a-ngheţat,
Acest blestem numit însingurare
E cel mai greu din câte-au existat.

Nici toamna nu mai ştie ce să facă,
Nicicând nu i-a mai fost atât de greu,
Dar când însingurarea ne provoacă
Să Îl chemăm în noi pe Dumnezeu.

Atâta timp cât cerul mai există
Şi vom privi spre el încrezători,
Putem simţi lumina cum rezistă
În trupuri, inimi, lacrimi şi fiori.

Credinţa e puterea care-nvinge,
Să ne rugăm cu dragoste mereu,
Iar când însingurarea ne împinge
Să Îl chemăm în noi pe Dumnezeu.

Atâta timp cât cerul ne priveşte
În ochii noştri se mai face zi
Şi vom simţi speranţa cum trăieşte
Şi însăşi toamna ne va ocroti.

Sunt vremuri grele care ne subjugă
Şi vor să ne răpească propriul eu,
Însingurarea poate să distrugă,
Dar noi L-avem oricând pe Dumnezeu.

Cad ploi de dor cerşind o consolare
Şi-n ochii mării cerul a-ngheţat,
Acest blestem numit însingurare
Cu gând ceresc va fi exterminat.

sursa: https://alexandram.ro/




luni, 16 decembrie 2019

Fă o femeie fericită și o să vezi o femeie extrem de frumoasă!


Pentru că îi râde sufletul, iar inima îi arde ca soarele. 

Pentru că ochii îi devin stele, iar brațele ei devin cel mai frumos loc din lume.

Pentru că vorbele îi sunt miere, iar aerul din jurul ei are un miros deosebit.

Din aceste motive femeile fericite sunt cele mai frumoase.

Așadar, tu, cel căruia ea i-a încredințat inima riscând să și-o piardă, fă-o fericită. Nu fii una dintre lacrimile ei de tristețe, ci fii una de bucurie. Nu o compara niciodată cu o altă femeie; amintește-ți ce te-a făcut să o iubești așa cum este ea. Lasă-i demnitatea intactă și nu o jigni. Niciodată nu o jigni. Respect-o, căci respectul tău va fi liantul care vă va ține împreună mult timp. Nu încerca să-i controlezi viața și nici să-i îngrădești spiritul. Oferă-i libertatea de a fi ea însăși în preajma ta, nu o determina să devină o marionetă isterică străduindu-se să fie pe placul tău și la dispoziția ta oricând. Nu o face să se simtă folosită sau inutilă. Nu te va ierta niciodată pentru asta. Nu o lovi. Ea nu are forța ta și oricum nu te-ar lovi. Dar tu îi vei mutila sufletul, nu doar trupul.

Iubește-o, iar dacă nu o poți iubi, las-o să plece. Va suferi o vreme, apoi va regăsi în ea forța de a se dărui unui alt bărbat, unul care o poate iubi așa cum merită iubită. 

de Iustina Ţalea

marți, 16 iulie 2019

Fericirea si implinirea in relatii exista doar intre oameni care sunt compatibili unul cu altul


Critica, cicaleala, santajul emotional si manipularea pe care le face un partener intr-un cuplu, sub pretextul ca iti vrea binele, sunt de fapt expresia egoismului sau si a dorintei sale de control pe care vrea sa o exercite asupra ta.

Multi oameni intra in relatii cu gandul ca in timp vor schimba la partener anumite aspecte care nu le sunt pe plac. Au o anumita viziune personala despre cum ar trebui sa fie partenerul lor si, cum isi vad interesul propriu si doresc ca lor sa le fie bine, incep sa puna presiune asupra celuilalt. Reusesc sa induca sentimente de vinovatie si pe baza lor sa determine schimbarea pe care si-o doresc, iar daca nu reusesc se declara nefericiti si nedreptatiti.

Uitam mai mereu faptul ca alti oameni nu au venit pe lume ca sa ne faca noua pe plac, sa traiasca pentru noi, ci au propriul lor drum si propria lor viata. Daca suntem compatibili e perfect, daca nu... nu se poate face nimic.

Sa ii ceri celuilalt sa faca compromisuri pentru tine, sa traiasca in asa fel incat sa te simti tu bine, sa iti asigure tie confortul pe care nu reusesti sa ti-l asiguri singur - toate sunt manifestari ale egoismului si egocentrismului tau.

Oamenii nu sunt din plastilina, ci au propria lor personalitate, propriile lor motivatii, interese si obiective. Daca sunt compatibile cu ale tale, perfect. Daca nu... nimeni nu te obliga sa stai intr-o relatie daca nu iti place de partenerul tau. In loc sa pui presiune pe el pentru a-l determina sa fie asa cum vrei tu, mai bine te-ai focaliza pe evolutia ta personala, ai deveni autonom si ai intra in relatii doar cu acele persoane cu care rezonezi de la inceput.

Compromisurile pe care le face pentru tine un om, distrug iubirea si ridica ziduri intre voi, iar la un moment dat va veni si nota de plata. Nu poti sa-i ceri unui om sa tot renunte la sine si in acelasi timp sa fie fericit alaturi de tine.

Fericirea si implinirea in relatii exista doar intre oameni care sunt compatibili unul cu altul - au aceleasi valori, aceeasi viziune asupra vietii si ale caror "defecte" sunt usor tolerabile de partenerul de cuplu.

de Ursula Sandner

vineri, 22 februarie 2019

Omul tău va fi doar al tău!

 
Nu îți pierde speranța, mai ales, nu în iubire. Pentru că nu iubirea e de vină, oamenii sunt. Nu iubirea dă greș, nu ea se pierde, noi greșim, noi ne pierdem, atât pe noi înșine cât și pe cei dragi. Și totuși nici în oameni nu trebuie să ne pierdem speranța pentru că nu toți sunt la fel. Poate că mulți rănesc, poate că mulți aleg să trăiască după alte principii, mai puțin nobile, poate că unii aleargă după cantitate, nu după calitate, dar asta nu înseamnă că nu există nimeni pentru tine, asta nu înseamnă că toți te vor dezamăgi.

Va trebui să înveți să fii puternică, va trebui să te descurci adesea singură și să îți vindeci rănile provocate de alții, va trebui să îți dai seama că ești un om minunat. Și poate toate astea te vor determina să fii mai rece sau doar mai selectivă, însă nu va conta pentru că omul tău te va aprecia și te va iubi exact așa cum ești. Va iubi chiar și acele părți care ție nu prea îți plac.

Omul tău va fi doar al tău. Te va găsi, chiar dacă vă veți pierde, chiar dacă vă veți evita, chiar dacă vă veți căuta mult și veți începe să vă pierdeți speranța. Omul tău va ști să te iubească, să te accepte, să te facă să îți dorești să fii mai bună. Și nu va pleca, oricât de greu ar fi, oricât ar încerca alții să vă despartă. El va rămâne lângă tine și te va face fericită.

Niciodată să nu îți pierzi speranța în iubire pentru că un sentiment atât de frumos nu dezamăgește niciodată. Doar oamenii dezamăgesc. Și chiar dacă tu nu ai nicio vină, va trebui să te împaci cu asta și să îi ierți. Într-un final vei fi fericită și îi vei uita pe toți cei care te-au rănit… Dar, mai ales, îi vei ierta. 
 

marți, 13 noiembrie 2018

Frumosul nu se înțelege: se simte!

 
Dacă ai un suflet frumos, nu îl ține ascuns sub măști mediocre si incomode celor care vor să te privească. Ține-l la vedere! Afișează-te cu el! Să vadă lumea frumosul și, încercând să îl înțeleagă pe deplin, să rămână uimită.
 
Frumosul nu se înțelege: se simte!
 
Că după aceea, vor veni mulți viteji apăruți de nu știu unde, și vor încerca să îți umble hai hui prin suflet, unii să îl pipăie, alții să ți-l împrumute pentru câteva ocazii de impresie artistică, iar cei mai mulți dintre ei să îi afle cusurile si dedesubturile, pentru a-l putea mânji și denigra cu noroiul părerilor lor închipuite, e un lucru necesar si perfect normal. Așa se validează frumusețea. Prin urâțenia celor care o denigrează.
 
Tu ține-l la vedere, astfel încât soarele vieții să ți-l încălzească si să ți-l lumineze. Lasă-l să fie frumos în totalitate și nu doar parțial. Pentru toată lumea, nu numai pentru tine.
 
Frumusețea mustră neghiobia și prostia ochilor care o privesc urât. Cine nu îți simte frumusețea, nu are cum să îți înțeleagă viața, caracterul, educația și limitele, dar mai ales, potențialul.
 
Așa că, dacă ai un suflet frumos și bun, nu îl ține numai pentru tine! Dacă este cu adevărat frumos, atunci va fi în stare să primească pe toată lumea. Pe cei buni, pentru a-l admira și pe cei răi, pentru a-l denigra.
 
de Portretul Sufletului

joi, 20 septembrie 2018

Ar trebui să fim mai atenţi cui deschidem uşi spre suflet… Unii vor doar să facă dezastru acolo.

 
Ar trebui să fim mai atenţi cui deschidem uşi spre suflet… Unii vor doar să facă dezastru acolo. Nu foarte mulţi ştiu ce e aceea încredere. Foarte puţini ştiu să o câştige… Şi doar câţiva sunt capabili să n-o trădeze. Cea mai mare încredere trebuie să o ai întotdeauna în tine însăţi şi într-un moment de nebunie curată mai trebuie să ai destul curaj cât să o oferi cuiva care să nu-şi bată joc, deşi ar putea şi ar şti unde să lovească pentru a te durea cel mai tare.

Unor oameni le-aş spune pur şi simplu să plece, apoi le-aş trânti uşa în nas pentru că mi-au ajuns duhoarea de nesimţire pe care o emană, aerul de superioritate pe care au impresia că îl respiră şi altitudinea la care cred ei că se învârt, dar din punctul meu de vedere e o altitudine pe sub pământ. Aşa sunt unii, îi vezi de la distanţă că sunt oameni de nimic şi nu-i vrei sub nicio formă prin preajmă, dar te-ar găsi şi-n gaură de şarpe numai ca să-ţi facă zile negre şi să-ţi scoată peri albi.

Altora le-aş deschide de teamă, dar şi cu teamă. De teamă să nu pierd suflete de valoare din cauza unora pentru care aş da orice să plece, dar şi cu teamă să nu cumva să mă înşel şi să mă pricopsesc cu mai multe bătai de cap şi dureri de suflet.

Şi doar pentru unul simt că aş fi în stare să ies din cochilia mea de granit, aş fi în stare să mă expun unor greutăţi care le-ar putea întrece pe cele pe care le-am trăit până acum, aş fi stare să-mi permit să fiu eu însămi cu defecte şi calităţi, cu naivitate şi maturitate, cu slăbiciuni şi putere, cu tot şi cu nimic.

Dar de unde să ştiu eu sau altcineva pentru cine trebuie să risc totul ca să fiu fericită? De unde să ştiu în care clipă de nebunie am parte de norocul de a întâlni omul potrivit? De nicăieri pentru că nimeni nu mai oferă siguranţă, toţi te lasă cu întrebări, aşa că nu ai decât să le deschizi tuturor uşa sufletului, să-i laşi să intre, să distrugă sau să aibă grijă, apoi să aştepţi să plece sau să rămână, pentru că nu ai de unde să ştii…
 
Dar mă întreb, dacă ţi-aş închide uşa sufletului, ai vrea oare s-o dărâmi din temelii ca să mă poţi iubi?
 

miercuri, 27 iunie 2018

“Când voi fi bătrână…” 12 notiţe pentru mine însămi. Trebuie să citeşti:

 
Am decis să scriu această scrisoare în viitor pentru mine însămi, nu pentru că aş vrea astfel să amăgesc scleroza sau să împiedic demența. În acest sens nu cred că mă va ajuta. Dar, probabil, mă va salva de unele erori…

Deci, draga mea, atunci când vei fi bătrână…


1. Nu instrui niciodată pe nimeni. Chiar dacă știi că ai dreptate. Amintește-ţi cum te irita acest lucru. Și ai urmat oare sfatul celor mai în vârstă?

2. Nu încerca să ajuți, dacă nu ţi s-a cerut ajutorul. Nu încerca să-i protejezi pe cei apropiaţi de toate problemele lumii. Doar iubește-i.

3. Nu te plânge! De sănătate, vecini, guvernanți, fondul de pensii. Nu te transforma într-o bătrână ce stă pe banca din curte şi îi bârfește pe toți.

4. Nu aștepta recunoștință de la copii. Amintește-ţi: nu există copii nerecunoscători – există părinți proști care așteaptă recunoștință de la copii.

5. Nu spune expresii precum: “Eu la vârsta ta …”, “Ți-am dat cei mai buni ani …”, “Sunt mai în vârstă, aşa că știu mai bine …” – toate sunt insuportabile!

6. Dacă vei avea nepoți, nu insista să-ţi spună pe nume. Este prostesc.

7. Nu cheltui ultimii bani pe procedurile de întinerire. Este inutil. Mai bine să-i cheltui pentru călătorii.

8. Nu te uita în oglindă și nu te machia într-o cameră întunecată. Nu te lăuda. Și încearcă să arăți cât mai elegant posibil. Elegant, nu tineresc. Crede-mă, aşa va fi mai bine.

9. Ai grijă de bărbatul tău, chiar dacă a devenit un bătrân neputincios, zbârcit şi morocănos. Nu uita că odată era tânăr, puternic și vesel. Probabil este unicul care îşi amintește de tine tânără, subțire şi frumoasă, iar acum doar el are nevoie de tine.

10. Nu încerca cu orice preţ să ții pasul cu timpul: să înțelegi noile tehnologii, să urmărești maniacal știrile, să înveți ceva nou pentru a nu rămâne în urmă. E ridicol. Fă ceea ce-ți place. Cât se mai poate?!

11. Nu te învinui pentru nimic. Indiferent de viaţa ta şi a copiilor tăi – ai făcut tot ce ai putut.

12. În orice situație, păstrează-ţi demnitatea! Până la sfârșit! Fa-o, draga mea, este foarte important. Și nu uita: dacă eşti încă în viață, înseamnă că cineva are nevoie de tine.

Sursa: http://sevedetot.ro/

joi, 8 martie 2018

La mulți ani, dragi MAME!


Astăzi ar trebui să fie despre ele…despre MAMELE noastre. Despre ele, cele care ne-au dat viața noastră, dar și viața lor toată. Din prima clipă a noastră și  până în ultima clipă a lor. 

Ele ale căror singure bucurii sunt bucuriile noastre, ale căror singure visuri sunt visurile noastre. 

Ele care simt nefericirea noastră ca pe o moarte lentă.

Ele care așteaptă oricât, care înțeleg orice și care iartă totul.

Ele care uită că le-am dezamăgit de îndată ce le îmbrățișăm. 

Ele pentru care abia dacă găsim puțin timp... 

Ele cărora ne plângem ofurile, dar pe care nu avem timp să le ascultăm. 

Ele pe care le facem să se simtă ca niște tâlhari când vin să ne viziteze, acuzându-le că ne invadează casa și intimitatea. 

Ele la care ne răstim uneori și cu care nu avem răbdare, în timp ce cu străinii suntem foarte atenți și buni.

Ele cărora le ducem lucruri de care nu mai avem nevoie... „Îi duc asta lu’ mama, se va bucura”… în timp ce pentru străini cheltuim bani să le dăruim ce este mai bun.

Ele care ne servesc cu bomboanele păstrate pentru noi, pe care tot de la noi le-au primit cândva, dar de care nu s-au îndurat să se bucure.

Ele de la care plecăm cu sacoșe pline cu mâncare pentru care s-au istovit cu toată dragostea de care sunt capabile. 

Ele care n-au fost răsfățate de bărbații lor, care prea rar au primit flori și recunoștință și cărora unii le strică până și bucuria zilei de 8 martie luând-o în derâdere.

Ele celor cărora le cerem atât de mult și cărora le oferim atât de puțin.

Ele ale căror greșeli le ținem minte toată viața, dar ale căror mii de dovezi de iubire le uităm.

Ele pe care le muncim, cărora le dăm copiii să ni-i crească, fără să ne întrebăm de unde au încă atâta putere și răbdare când noi nu rezistăm nici măcar câteva ore…

Ele pe care le obligăm să ne iubească în tăcere și de la distanță, acuzându-le că sunt prea grijulii și posesive.

Ele care așteaptă înspăimântate vești de la noi, care nu dorm nopțile de grija noastră.

Ele care ne ascund durerile și fricile lor, care ne întâmpină mereu zâmbind și bucuroase, de parcă n-ar fi cunoscut vreodată durerea și spaima.

Ele pe care, inconștienți și egoiști le facem să simtă și să creadă că nu mai au nimic de oferit… iar sentimentul de inutilitate le distruge până și ultima fărâmă de dorință de viață.

Ele care nu-și doresc să ne deranjeze sau să ne fie poveri, care și-ar dori uneori să fie invizibile dacă s-ar putea.

Ele ale căror mâini au forma iubirii.

Ele... uitate, neglijate și de unii abandonate...

Ele pe care învățăm prea târziu să le prețuim și să le arătăm iubirea noastră.

Ele... pe care le căutăm cu flori pe sub iarbă și pe sub zăpezi…

La mulți ani, dragi MAME! 

de Irina Binder

miercuri, 28 februarie 2018

Portretul sufletului meu


Dacă vreți să mă cunoașteți, mai mult sau mai puțin... 

Mai mult sau mai puțin, sunt și eu om ca și tine. Mănânc, beau, dorm, mă trezesc, muncesc, alerg, mă odihnesc și fac absolut toate lucrurile pe care le face un om. Am gură să spun, urechi să aud, ochi să văd, mână să fac, picioare să alerg, exact ca și tine. Așa că să nu îndrăznești să mă tratezi altfel. Pentru că și eu dacă voi vedea în fața mea și voi recunoaște omul din tine, mă voi comporta ca un om cu tine. Dacă însă nu voi vedea, atunci mă voi comporta ca un om ca să îți arăt totuși, ce ar fi trebuit să faci. Nu din respect pentru tine, ci din respect pentru mine.

Mai mult sau mai puțin, am și eu suflet ca și tine. Râd când simt; plâng când nu vreau; sper atunci când ceilalți mă descurajează; urlu atunci când nu mă aude nimeni; mă rog ca să trăiesc; iubesc când inima îmi spune; urăsc răul atunci când mi se face; lupt atunci când nu mai pot crede; cred atunci când realitatea își închide taverna cu soluții pentru mine; zâmbesc când frumosul îmi atinge inima; sunt sensibil la răutățile altora și la slăbiciunile mele; deznadajduiesc atunci când mi se pare că Dumnezeu îmi amână răspunsurile la rugăciuni; mă bucur de fiecare dată când viața caută să îmi arate ceva frumos. Așa că, să nu îndrăznești să râzi de sentimentele mele. Sunt ale mele, nu ale tale. Deci nu ai dreptul să îmi spui ce vrei tu despre ele, ci doar ceea ce trebuie și dacă accept aceasta. Pentru că eu le trăiesc, nu tu.

Mai mult sau mai puțin, am și eu prieteni ca și tine. Unii mă admiră și mă sprijină; unii mă "ajută"doar când au ei nevoie; unii mă iubesc doar la arătare și doar prin cuvinte; unii ar da tot ce au pentru a mă vedea o clipă fericit și mândru de ei; unii cred diferit față de mine, dar îmi respectă cu sfințenie credința; unii mă vor doar al lor si numai pentru ei; unii mă invidiază în ascuns și mă fericesc pe față. Dar, cu toate acestea...totuși, sunt prietenii mei, nu ai tăi. Așa că, să nu îndrăznești să te atingi de imaginea lor din sufletul meu. Nu îți dau voie. Pentru că la fel cum tu mi-i bârfești fără nici o jenă în față, la fel de nonșalant mă bârfești și pe mine în fața lor. Acesta este principiul meu. Dacă faci astfel, prietenul tău cel mai bun este obiceiul tău stricat, nu eu.

Mai mult sau mai puțin, am și eu o credință ca și tine. Mă rog; mă spovedesc; mă împărtășesc; merg la biserică; fac toate ale credinței mele, în legea în care m-am născut și în care vreau să mor. La fel cum eu nu mă leg de credința ta, nu râd de obiceiurile voastre, nu îmi bat joc de simțămintele tale, la fel îți cer să nu îmi arunci cu gunoaie în ochii mei referitoare la ceea ce am eu mai sfânt. Până la urma urmei, e credința mea, nu a ta. Deci nu îți dau voie. Dacă ești fanatic, atunci fii pentru tine, nu pentru mine. Eu nu am nevoie. Dumnezeul meu este un Dumnezeu liniștit, al păcii iar nu al războiului. Mie nu îmi trebuie adepți, mie îmi trebuie liniște sufletească să mă pot mântui.

Mai mult sau mai puțin, am și eu o familie ca și tine. Poate nu mă înțeleg cu toți, dar îi iubesc pe toți. Poate unii dintre ei nu sunt și nu vor fi niciodată exemple demne de urmat, dar sunt ai mei și mă mândresc cu asta. Pentru că rădăcinile mele sunt ei, nu tu. Așa că, să nu îndrăznești să spui ceva la adresa alor mei. Eu știu cât sufăr și cât mă bucur în familia mea, nu lumea care are grijă să îmi spele rufele din familie. Ți se pare că sunt agresiv? Nu. Sunt doar corect cu persoana mea și principiile mele. Caut să mi le respect.

În măsura în care vei îndeplini aceste cerințe, voi fi și eu prietenul sau omul de lângă tine... mai mult sau mai puțin.

vineri, 16 februarie 2018

„Viaţa poate fi înţeleasă numai privind înapoi, dar trebuie trăită privind înainte.”

Sunt momente în care, cu toate că ai tot ceea ce ţi-ai putea dori şi cu toate că eşti conştient că ai multe motive pentru a fi fericit, totuşi simţi că îţi lipseşte ceva. Simţi că nimic din tot ceea ce ai nu te împlineşte şi că ai nevoie de mai mult sau de... altceva.

Mi s-a întâmplat și mie să simt că îmi lipseşte ceva şi am crezut că doar trec printr-o criză existenţială, dar nu a fost aşa.

M-am lăsat dominată de propriile ambiţii, uneori i-am lăsat pe alţii să îmi organizeze timpul şi m-am dedicat prea mult unor lucruri pe care le credeam importante, uitând să mă mai bucur de viaţă şi să mai fiu fericită... 

Cred că am uitat să trăiesc... fiindcă toată alergătura asta pentru a rezolva lucruri şi pentru a-i mulţumi pe oameni, tot traiul acesta planificat nu înseamnă viaţă. Iar mie îmi era dor de viaţă! Îmi lipseau lucruri aparent nesemnificative, lucruri banale, dar care mă făceau fericită. Îmi era dor să mă plimb desculţă pe iarba udă de rouă, să adorm afară într-o pădure, să simt mângâierile vântului şi să aud muzica naturii. Îmi era dor să culeg flori, să mă plimb prin ploaie, să uit, măcar pentru o zi, de tot ceea ce trebuia să fac şi să fac doar ceea ce îmi făcea plăcere. Îmi era dor să nu mai aud zgomotele lumii... Îmi era dor de câteva clipe de singurătate, în care să pot gândi în linişte, în care să îmi fac ordine prin încăperile sufletului...

Îmi era dor de iubiri curate și necondiţionate, de cuvinte sincere și calde, de apropieri pline de dragoste...

Îmi era dor de plimbările lungi din dimineţile în care lumea abia se trezea, dimineţi care mă găseau pe străzile mici şi pustii din centrul oraşului... pe acolo pe unde, trecând aveam impresia că auzeam paşii, vocile şi râsetele acelora care, în trecut, mă însoţeau...

Şi îmi era dor de locul meu unde îmi plăcea să vorbesc cu Dumnezeu cu voce tare, acel loc în care am mereu impresia că El îmi răspunde, că îmi şterge lacrimile, că mă mângâie cu o rază de soare şi că mă îmbrăţişează cu o adiere uşoară de vânt...

Îmi era dor de viaţă. Îmi era dor de mine.

Fragment din cartea Insomnii
de Irina Binder

marți, 5 decembrie 2017

Aceștia sunt și cei pe care i-am cunoscut la momentul nepotrivit…

 
Sunt oameni care apar și dispar brusc din viața noastră, fără o explicație anume, lăsându-ne cu amintiri mai mult sau mai puțin plăcute. Sunt oameni pe care apucăm să îi cunoaștem și care ne inspiră, ne motivează și ne fac să devenim niște persoane mai înțelepte, mai deosebite și mai bune. Sunt oameni care ne calcă sufletul în picioare și ne confirmă că uneori este mai bine să nu dăruiești sufletul pe tavă. Ca să nu mai vorbim de așteptări, acele sentimente ce formează cotoare în sufletul nostru și sunt deseori cauza schimbărilor sau deceptiilor.

Printre toate aceste sentimente se ascund oamenii pe care i-am cunoscut în momentul eronat și n-am putut să-i trăim în adevăratul sens al cuvântului. Viața, destinul, motivele personale, ambiția, gelozia, neputința sau teama s-au băgat între noi și n-a fost chip să se salveze ceva dintr-o relație ce putea fi o poveste de dragoste, de prietenie sau pur și simplu o poveste trăită la maxim.

In sufletul fiecăruia dintre noi, fie că ești femeie sau bărbat, probabil există o persoană pe care ai fi vrut să o cunoști mai mult, cu care să trăiești ceea ce ți-ai imaginat, cu care să clădești amintiri. Ai sperat pentru câteva clipe la un viitor, ai socotit că lucrurile se vor așeza de la sine și că nu trebuie să te încăpățânezi deoarece destinul le aranjează într-un așa fel încât toate au un rost. Apoi n-ai mai înțeles nimic și te-ai simțit nedreptățit pentru că ai fost îndepărtat de o persoană. În timp ce trebuia să te obișnuiești cu situația, în sufletul tău încă mai se plimbă acel “dacă…”.

De câte ori nu m-am întrebat “dacă”, de câte ori nu am răscolit pin trecut întrebându-mă unde am greșit, cum de s-a destrămat o dorință și am pierdut ocazia. Când vine vorba de oameni și relații, totul pare ca o călătorie: trebuie să prinzi trenul, altfel rămâi cu un bilet și o destinație necunoscută. De multe ori m-am întrebat cum ar fi dacă aș avea o posibilitate, un bilet pentru o călătorie în timp, să caut oamenii pe care nu am apucat să-i cunosc cu adevărat dintr-o mie de motive, să mă scald în ochii bărbaților pe care i-am iubit în secret pentru că nu reușeam să-mi asum un sentiment atât de important pentru că deseori frica te lasă mut, ca și cum sufletul se roagă să nu-l rănești din nou. Oare cum ar fi să pleci într-o căutare de sine?

de Maria Cristiana Tudose
sursa:
https://www.eusuntfemeie.com/
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...