Mulţumirea sufletească

Se spune că mulţumirea sufletească este virtutea supremă. 

Mulţumirea sufletească înseamnă să trăieşti din plin ceea ce este bun din fiecare moment. Mai presus de orice, înseamnă să trăieşti în urma momentului prezent, în acel Acum Etern. Cât de mult pierd în viaţă oamenii care îşi doresc permanent ca lucrurile să fie altfel decât sunt! Care se plâng fără încetare şi care îşi spun că lumea le datorează cu mult mai puţin decât le dă!Trebuie să zâmbim înlăuntrul nostru cu Dumnezeu, ştiind că viaţa este visul Său. Mulţumirea sufletească este calea cea mai sigură de a obţine tot ceea ce este mai bun din fiecare împrejurare.                                          -Afirmaţie .Prin cele mai puternice furtuni ale vieţii, sunt mulţumit, pentru că am în inima pacea Lui Dumnezeu.

Iertarea

Iertarea este sabia victoriei! Când îi iertăm pe aceia care încearcă să ne facă rău, îi lăsăm fără de însăşi puterea de a ne face rău. Mai mult chiar, dacă răspund cu iubire, îşi unesc forţele cu ale noastre şi, astfel, forţa noastră se dublează. Însă iertarea nu trebuie dată pentru efectul pe care îl are asupra celorlalţi, ci pentru libertatea pe care o afirmă în inimile noastre.Nu permite ca vreo circumstanţă exterioară să-ţi condiţioneze fericirea interioară. Nu te mulţumi cu mulţumirea omului. Nu te mulţumi decât atunci când simţi în inima ta bucuria Lui Dumnezeu.

-Afirmaţie.Tot ceea ce mi se întâmplă este spre binele meu. Primesc cu braţele deschise toate durerile şi le consider ocazii de a-mi lărgi înţelegerea.

Puterea voinţei

Puterea voinţei şi nu ideea vagă şi abstractă de noroc este secretul adevăratei împliniri. Puterea voinţei, la nivelurile subtile ale energiei, generează ceea ce pare numai să fie noroc, atrăgând asupra noastră, ca un magnet, ocaziile. Puterea voinţei noastre este întărită de înlăturarea din minţile noastre a tendinţei de a spune nu: obstrucţiile dubiilor, trândăviei şi ale fricii – da, chiar şi ale fricii de a avea succes!Puterea voinţei este cultivata prin perseverarea în împlinirea tuturor scopurilor pe care ţi le propui.Trebuie să se înceapă cu întreprinderi mici, iar pe urmă să se treacă la unele mari. Puterea infinită a voinţei vine din alăturarea redusei puteri omeneşti a voinţei la conştiinţa infinită, atotputernică, a Lui Dumnezeu.

-Afirmaţie.Voinţa mea este să fac ceea ce este drept să fac. În lături, voi munţi care staţi în calea mea! Nimic nu-mi poate opri înaintarea!

Sănătatea

Sănătatea înseamnă mai mult decât a nu fi bolnav! Este o stare radioasă a binelui interior.Bolile fizice pot fi vindecate de medicamente. Însă nici un medicament nu poate să inducă acea stare de energie fără limite care apare atunci când fiecare celulă a corpului cooperează cu mintea de bunăvoie, bucuroasă, în tot ceea ce caută să facă.O asemenea stare de bine radioasă apare după ce mintea a fost curăţată de orice umbră de nehotărâre, de frică, de dubiu; când ai învăţat să spui DA în viaţa şi când ai învăţat să iubeşti.

-Afirmaţie.Celulele corpului meu îmi ascultă voinţa: dansează cu o vitalitate divină! Mă simt bine! Sunt un râu curgător de putere şi energie fără limite!

Autocontrolul

Dacă un lac este făcut să se scurgă prin prea multe pâraie, seacă în curând. La fel, dacă energiile din inima unui om se împart în nenumărate torente de dorinţe, omul este secat, în cele din urmă, de însăşi puterea de a simţi. Sătul de plăceri, devine uscat, blazat şi indiferent până şi la cele mai mari minuni.Senzualul îşi imaginează că, renunţând la plăceri, ar renunţa la fericire. Dar, de fapt, cu cât omul îşi înfrânează mai mult simţurile şi învaţă să trăiască împăcat cu eul său interior, cu atât mai mult descoperă că străluceşte de fericire, sănătate şi de o senzaţie radioasă de libertate şi bine.

-Afirmaţie.Sunt puternic prin mine. Sunt întreg cu eul meu. Bucuria şi perfecţiunea universului aşteaptă să fie descoperite în însăşi fiinţa mea lăuntrică!

Sursa : AFIRMAŢII PENTRU AUTOVINDECARE - J. DONALD WALTERS

Dans lent

Ai privit vreodata copiii
Intr-o "invartitoare"?
Ai ascultat zgomotul ploii
Cand cade pe pamant?
Ai urmarit vreodata zborul neregulat
al unui fluture?
Ai observat apusul soarelui?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa asa de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu dureaza mult.
Iti trece fiecare zi in zbor?
Cand intrebi: "Cum te simti?"; "Ce mai faci?"
Asculti si raspunsul?
Cand ziua se sfarseste
Te intinzi in pat
Cu sute de intrebari succesive
Ce-ti trec prin cap?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa asa de repede.
Timpul este scurt.
Muzica nu dureaza mult.
I-ai spus vreodata copilului tau,
"O sa facem maine asta?"
Fara sa-ti dai seama de dezamagirea lui
pentru ca erai grabit?
Ai pierdut legatura cu o prietenie buna ce apoi a
incetat
Pentru ca tu nu aveai niciodata timp
Sa suni si sa spui: "Buna"?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa asa de repede.
Timpul este scurt.
Muzica nu dureaza mult.
Cand alergi asa de repede pentru a ajunge undeva,
Pierzi jumatate din placerea de a merge.
Cand esti preocupat si alergi toata ziua,
Esti precum un cadou niciodata deschis, aruncat...
Viata nu este o cursa.
Ia-o mai incet.
Asculta muzica
Inainte sa se termine cantecul.

TRAITI-VA VIATA!

DECALOGUL FERICIRII

■Fericire inseamna... Recunostinta
Sunt recunoscator pentru tot ceea ce mi-a fost dat sa fiu, tot ceea ce mi-a fost dat sa primesc si sa cunosc.

■Fericire inseamna... Iubire
Iubesc cu toata fiinta mea tot ce ma inconjoara, tot ce este firesc, natural si imbratisez viata asa cum este ea.

■Fericire inseamna... Curaj
Nu imi e teama de nimic pentru ca nimeni nu imi poate lua ce este cu adevarat important pentru mine: spiritul meu.

■Fericire inseamna... Generozitate
Cu cat ofer mai mult din ceea ce am, cu atat am mai mult. Sunt cu atat mai fericit cu cat daruiesc mai mult.

■Fericire inseamna... Sinceritate
Cu cat gandurile, vorbele si faptele mele sunt mai sincere, cu atat viata mea capata mai mult sens si sunt mai fericit.

■Fericirea inseamna... Sanatate
Mi-a fost daruita viata. Nu o iau ca si cum mi s-ar cuveni. Sunt recunoscator prin cum imi hranesc trupul si sufletul.

■Fericirea inseamna... Libertate
Refuz sa gandesc asa cum imi impun altii, refuz sa spun ceea ce ar dori altii sa spun si refuz sa fac ceea ce cred altii ca trebuie sa fac. Sunt eu insumi.

■Fericire inseamna... Cunoastere
Atunci cand cunosc, lucrurile se limpezesc. Atunci cand creez, experimentez. Atunci cand experimentez, invat. Atunci cand reflectez, inteleg. Atunci cand inteleg, sunt fericit.

■Fericire inseamna... Respect
Respect ceea ce gandesc ceilalti, ceea ce spun si ceea ce viseaza, si am rabdarea sa ii ascult, pentru ca imi doresc ca si gandurile, cuvintele si visele mele sa fie ascultate si intelese.

■Fericire inseamna... Echilibru
Nu incerc sa ma impotrivesc destinului, il imbratisez. Nu incerc sa distrug, incerc sa construiesc. Nu incerc sa lupt, incerc sa iubesc. Nu incerc sa tulbur, incerc sa limpezesc.

Relaxare

A venit vremea pentru o scurtă pauză.  

INSPIRĂ, EXPIRĂ
Simte aerul cum te împrospătează.

INSPIRĂ, EXPIRĂ
Fă sonorul gândurilor mai încet.

INSPIRĂ, EXPIRĂ
Închide-ţi ochii şi lasă liniştea să-ţi inunde sufletul.

INSPIRĂ, EXPIRĂ
Zâmbeşte.

INSPIRĂ, EXPIRĂ
În aceste momente eşti atât de aproape de esenţa ta adevărată.
Ai ajuns… ACASĂ.

*****
De aici, acum, urmăreşte pe ecranul minţii tale acele momente minunate din viaţa ta. Lasă bucuria retrăirii acestora să îţi inunde sufletul, simte-ţi corpul reenergizându-se. Măreşte imaginea astfel încât să vezi totul mai clar, dă volumul sunetului mai tare, fă culorile mai vii mai intense. Ai puterea de a face ca minţii tale să îi pară că totul se întâmplă acum. Şi ea te va răsplăti recreând acea stare de bine în corpul şi inima ta.

*****

Oricât de greu ne-ar fi, oricâte provocări am avea, nu putem trece cu vederea momentele magice pe care le-am trăit, nu-i aşa? Mai mult, ne putem folosi de ele pentru a ne reîncarca pozitiv şi a ne continua cu încredere calea.

Relaxează-te! Iubeşte-ţi viaţa, iubeşte-te pe tine, pe ceilalţi, iubeşte tot ce te înconjoară şi vei vedea că vei avea parte de tot mai multe astfel de momente ce-ţi vor face sufletul să-ţi tresalte de fericire la retrăirea lor.

sursa: ozibuna.net 

Ei, acum stii de ce te iubesc atat de mult?

Sotului meu cu infinita iubire si lumina
LA MULTI ANI !

Pentru ca mi-e dor de tine in fiecare zi... pentru ca ma uit la nori si imi amintesc de sufletul tau... pentru ca ma trezesti la realitate atunci cand visez prea mult... pentru tandretea din vocea ta atunci cand imi spui sa am grija de mine... pentru ca sunt fericita... pentru ca ar trebui sa ma opresc, dar nu mai pot... pentru ca te iubesc. Tu esti clipa mea. Esti motivul pentru care zambesc si pentru care imi doresc ca ziua de maine sa vina mai repede. Nu iti cer un sarut ca sa prind viata, iti cer un gand ca sa te pot insoti pretutindeni.Maine dimineata cand ma voi trezi si soarele nu va rasari, nu ma sperii, tu vei fi langa mine. Daca in intuneric pierd legatura cu tine intind doar mana, fara teama... esti langa mine. Esti langa mine atunci cand am nevoie sa zambesc, esti langa mine cand zambetul mi se transforma in plans. Chiar si atunci cand nu-ti vorbesc esti langa mine, cu gandul tau curat.Daca ti-as spune ca nu stiu ce sa-ti spun, ai vorbi tu in locul meu? Daca mi-ai spune ca nu stii sa vorbesti, ti-as asculta inima. Daca ti-as spune ca inima mea e de hartie, mi-ai desena sufletul cu pete de curcubeu? Daca mi-ai spune ca vrei sa pictezi infinitul, as vrea sa fiu culoarea ta….stii tu care . Daca ti-as spune ca vreau sa visam impreuna, mi-ai inchide ochii cu un sarut? Daca ti-as spune ca mi-e frig, mi-ai da sufletul tau sa ma invelesti. Daca ti-as spune ca mi-e cald, m-ai racori cu caldura buzelor tale? Daca ti-as spune ca mi-e somn, m-ai legana in bratele tale. Daca ti-as spune ca e dimineata, ai mai sta o noapte langa mine? Daca ti-as spune ca nu stiu cine sunt, m-ai ajuta sa ma regasesc in tine. Daca ti-as spune ca am atins linia orizontului, mi-ai atinge sufletul cu iubire? As vrea sa fiu pamantul pe care calci usor... visul fericirii care iti anina dorul... caldura ce te imbie la iubire. As vrea sa fiu mangaierea tandra ce mult o doresti, forma gandului tau si inima emotiei tale. Cum ar fi daca te-as atinge? Ce ai mai fi? Ce as mai fi? Degetele mele daca te-ar atinge, de fericire poate s-ar topi... si poate m-as dizolva in imbratisarea ta. Ai fi vocea care-mi mangaie tristetea, mana ce-mi scrie grabita gandurile... Mereu mi-ai fost aproape... ca o umbra, ca un vis. La capatul clipelor ma tii mereu de mana. Tu acolo... eu aici. La capatul cuvintelor sta iubirea... muta, doar existand si iubind. Asa te-am cunoscut si existi mereu in sufletul meu... ascuns asemenea unei comori. In mijlocul timpului stingher am invatat sa traim pentru noi clipele, zilele. Te imbratisez cu fiecare secunda, cu fiecare particica din mine... mainile mele devin aripi care te ascund, iar tu esti minunea mea. Dincolo de mine... esti totul pentru mine.De dorul tau ascult sunetul inimii si numar razele din soare, de dorul tau ascult soaptele nerostite si-mi rog sufletul sa te mai sarute o data, de dorul tau modelez vise si le dau sperante, punand in ele sufletul meu, sufletul tau... As putea sa rog trandafirii sa-ti sopteasca cu fosnet de petale cat de dor imi e, as putea ruga stelele sa-ti scrie pe cerul instelat cat de mult te iubesc. Ti-am intins mana pentru a ne ridica in zbor catre cer si vise iar tu, mi-ai atins sufletul cu sufletul tau si am inteles ca te voi iubi toata viata. Te simt pana-n suflet... mi-ai intrat acolo, fara sa vreau... te-ai strecurat, usor, secunda cu secunda. 

Sufletul meu e zbor, e soare, vant, luna si stele... si in toate astea esti tu!

autor necunoscut

 

Stele de mare

La apusul soarelui, un domn se plimba pe o plaja. Putin câte putin incepu sa distinga profilul unei persoane, indepartate. Ajuns mai aproape vazu ca omul, un pescar al locului, se apleca in continuare pentru a aduna ceva, ce apoi arunca in apa. Neobosit lansa in mare ceea ce aduna, cu bratele pline. Apropiindu-se mai mult, domnul intelese ca pescarul aduna stele de mare pe care valurile le-au depozitat pe plaja; una câte una le arunca in apa. Putin incurcat se apropie si-l intreba pe pescar: „Prietene, pot sa stiu ce faci?” Pescarul ii raspunse: „Reasez aceste stele in ocean. Din cauza retragerii marii s-au impotmolit pe plaja. Daca nu le arunc in apa, in putin timp aceste creaturi sarace vor muri !

 „Inteleg – replica domnul – Dar stelele impotmolite pe plaja sunt milioane !

Nu poti pretinde de a le salva pe toate! Si, probabil, acelasi fenomen se produce pe sute de plaje de-a lungul coastei. Nu-ti dai seama ca munca ta este practic inutila? Nu vei schimba nimic”. 

Pescarul surase, se inchina, lua o alta stea, o arunca in mare si zise:

 „Se va schimba totul, pentru aceasta creatura mica”. 

Un gest de iubire autentica nu este niciodata inutil. Mai ales daca devine pretios pentru cineva, sau cel putin va face sa se nasca ulterioare gesturi de iubire.

Iubirea neconditionata

Exista demnitate in a nu renunta la cineva pe care-l iubiti cu adevarat. Dar e si mai multa demnitate in a-l lasa liber asfel incat acesta sa poata descoperi o iubire mai buna. Aceasta arata iubirea voastra adevarata deoarece atunci voi deveniti neegoisti. Punandu-i pe ceilalti in fata, iubirea neconditionata creste.

    Exista respect in a lupta galant in a cuceri inima cuiva a doua oara. Dar vine si un mai mare respect de a lupta din greu si a sti cand sa va opriti. Cu toate ca ati da totul de a avea trecutul inapoi, acea persoana v-a atins viata intr-un fel ce va va face viitorul mult mai luminat.

    Acceptati acest lucru si tineti capul sus stiind ca le-ati capturat deasemenea si inima.

    Exista curaj in a va lasa inima sa va doara, dar e un curaj si mai mare in a sti ca va fi cicatrizata dar mai puternica pe masura ce trece timpul.

    Indiferent ce a cauzat aceste cicatrici, ele v-au facut sa va simtiti bine intr-un anumit fel si va veti face o persoana mai buna cand va veti casatori din cauza lectiei pe care ati invatat-o de la cicatrice.

    A pierde persoana care a insemnat cel mai mult pentru voi in viata voastra e o experienta dureroasa, dar e si mai dureros sa o lasati sa va conduca viata.

    Exista vitejie in a mai astepta o alta sansa.

    Voi veti avea intotdeauna privirea, glumele si memoria. Nu subestimati niciodata valoarea acestora in inima voastra si a lor.

    Iubirea adevarata doare cand e pierduta dar si o mai mare iubire creste in voi din realizarea ca ceva mai bun este in lume atat pentru voi cat si pentru ei. Si ca mai sunt lucruri pe care le puteti imparti cu acea persoana, cu toate ca anumite sentimente s-au schimbat.

    Luati-le mana si ajutati-i sa-si realizeze sperantele si visele deoarece in acestea este demnitate, respect, curaj, umilinta, vitejie si iubire neconditionata ce va continua sa creasca in inimile amandurora.

       de Violetta  Chiriac

“Inima-ti tânjeste sa urci muntele”

Viata ta nu este o problema de rezolvat. Viata ta pur si simplu este. Si nu are rost solutia, din moment ce nu exista problema. Nu exista vreo actiune pe care sa o faci si brusc sa-ti elimine toate asa-zisele tale probleme. Nu exista nici un plan pe care sa-l urmezi care sa te duca într-un loc fara provocari.

Fiecare încercare este întotdeauna înlocuita de catre urmatoarea. Si aceasta nu este o problema. Aceasta este viata!

Imagineaza-ti ca urci un munte înalt. Mâinile îti sângereaza, iar tu îngheti din cauza zapezii. Uneori ai noroc, si gasesti cai deschise de care nu erai constient(a) înainte de a pasi pe ele. Si uneori esti frustrat(a) când urmezi o cale care crezi ca este viabila, si tot ce gasesti este numai o fundatura, trebuind sa te întorci pe unde ai venit, sa-ti retragi pasii, si încerci alta abordare. Si asta merge la infinit, si tu crezi ca atunci când ajungi în vârful muntelui, totul va fi perfect.

Iar când atingi acel vârf, pentru doar un moment, visele îti sunt împlinite. Ai momentul tau de triumf când vezi privelistea de sub tine. Ai momentul tau de mare satisfactie de îndata ce îti dai seama de realizare. Si adevarata realizare este pe de-a-ntregul înlauntrul tau - ca esti mai puternic(a), ca ai dovedit ca poti s-o faci, ca ai ajuns sa îti cunosti curajul si vigoarea, si sa realizezi ca poti face orice, acum ca ti-ai aratat tie însati/însuti ca poti face asta.

Dar dupa aceea imagineaza-ti ca trece ceva mai mult timp. Mai întâi te relaxezi si te vindeci, dar în timp începi sa nu mai ai liniste si sa fii plictisit(a) pe vârful tau de munte. Noile abilitati capatate pe parcursul lungului tau urcus vor sa fie folosite. Tânjesti dupa noi provocari; doresti noi împrejurari în care sa-ti testezi curajul si puterea nou-descoperite.

Si într-o zi, norii dispar complet de pe cer si privesti în zare si vezi alt munte, mai mare, si care abia se vede în departare, si totul în tine parca doare pentru a accepta aceasta provocare. Si astfel în final, într-o zi, cedezi acestei dorinte, îti abandonezi pozitia, cu greu câstigata, din vârf, si începi coborâsul îndoielnic pe partea cealalta a muntelui. Treci prin valea întinsa si în final te afli la poalele altui munte, chiar mai mare si mai amenintator. Si privesti în sus la munte si te întrebi de ce ai facut asta, din moment ce acesta este mult mai înalt decât celalalt, si îti va solicita si mai multa putere. Va solicita abilitati mai multe si, mai mult decât tot, mai mult curaj. Si astfel tragi aer în piept si începi sa urci.

Aceasta nu este o problema de rezolvat. Aceasta este viata. Aceasta este frumusetea si minunatia ei, sa ai în tine o dorinta arzatoare de a deveni mai mult decât ai fost. Fa sa taca acea minte vaicareata, teama si îndoiala care îti spun ca ai fi mai fericit daca ai sta la poalele muntelui si ai privi în sus la el.

Aceasta este viata. Implica-te în ea. Începe sa urci. Iar la fiecare pas al drumului, multumeste pentru puterea pe care ti-o cladesti, pentru curajul care îti umple inima, si pentru adânca binecuvântare ca esti pur si simplu vie/viu.

Iata o mica rugaciune pentru astazi

Sunt profund implicat(a) în viata. Sunt deschis(a) la provocarile care mi se ivesc, cu bucurie, iubire si o pace adânca si centrata.

Sunt puternic(a) si curajos/curajoasa. Sunt plin(a) de încredere în mine însami/însumi. Stiu ca pot face orice doresc sa fac, prin simpla perseverenta. Apreciez fiecare pas din calatoria mea în urcusul pe muntele ales de mine. Îmi iubesc viata.

Sunt viu/vie. Sunt în mod vibrant conectat(a) cu ceea ce exista. Eu Sunt.

Îti doresc sa-ti apreciezi fiecare pas al calatoriei tale.

Iubire si pace,

Carrie

www.Quado.com

Icoana DEISIS

Cuvantul grecesc "deisis" inseamna rugaciune, dar nu orice fel de rugaciune, ci rugaciune pt. altii.

In icoana originala Deisis din Sf. Sofia, Hristos e reprezintat ca imparat si judecator asezat pe tron, tinand Evanghelia inchisa si binecuvantand.
Si uite mai jos cateva explicatii scrise de Mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania despre semnificatia teologica a icoanei Deisis:
"In biserica Sfinta Sofia din Constantinopol supravietuieste un mozaic de o exceptionala putere, maretie si frumusete, salvat la timp, in secolul otoman, din miinile unui paznic care desprindea din el cubulete de aur si le vindea turistilor. Icoana se numeste, prin traditie, Deisis si-l infatiseaza pe Domnul Iisus in ipostaza Dreptului Judecator. Numele insa vine de la Maica Domnului, cea care sta in dreapta Fiului, implorindu-L. Grecescul deisis inseamna rugaciune, dar nu de orice fel, ci numai aceea pe care cineva o face pentru altcineva sau pentru altii; este exact ceea ce face Maica Sfinta. Dincolo, in partea stinga, se afla Sfintul Ioan Botezatorul, justitiarul de alta data si martorul de acum al omenitatii noastre slabanogite de pacat. Aceasta icoana cunoaste o raspindire universala in bisericile Rasaritului, dar ea inca mai poate fi vazuta si intr’o seama de locasuri occidentale, atit cit a mai ramas in urma iconoclasmului protestant. Biruinta ei se explica prin preocuparea constanta a constiintei crestine fata de sfirsitul lumii, si anume fata de momentul-cheie cind istoria omenirii va trece din timp in eternitate.Maretia si frumusetea icoanei izvorasc din compozitie, culoare si stralucire, puterea ei insa se desprinde din trei elemente ale Personajului central, pe care artistul le-a gindit teologic: privirea, gura si mina. Daca el le-ar fi gindit numai artistic, atunci le-ar fi conferit unitate, ca apartinind uneia si aceleiasi persoane. In raspar cu rinduielile clasice ale artei, cele trei elemente exprima fiecare altceva, parca anume facute sa se contrazica intre ele.


1. Ochii lui Iisus sint aceia ai Judecatorului: privire dreapta, rece, scrutatoare, pornita anume sa citeasca’n sufletul omului. Ei te urmaresc in orice parte te-ai aseza, dar nu ca niste sfredele care sa ti se rasuceasca prin cuget, ci mai degraba ca un manunchi de raze selenare taioase prin noapte. In fata lor nu mai pot fi ascunzisuri: cartile se deschid singure, tainele se risipesc, totul se vadeste. In ochii acestia nu e nici asprime, nici blindete, ci doar lucirea otelului care inca n’a devenit secure. Daca, patruns de ei, vei fi cumva infiorat de teama, nu ei ti-o inspira, ci propria ta goliciune launtrica.


2.Gura, in schimb, exprima o imensa tristete. E o tristete amara, dureroasa, ca o aripa de vultur cazuta’n furtuna. Ea poate aduce’n amintire un tablou al lui Octav Bancila, pastrat in tezaurul artistic al Mitropoliei din Iasi: un Iisus in camasa alba, descult, incununat cu spini, acoperindu-si ochii cu pumnii crispati, ca sa nu mai vada ce-a vazut... Se spune ca tabloul, ramas neispravit, urma sa infatiseze macelul unui cimp de razboi. E tristetea unui Dumnezeu care a creat omenirea din iubire si pentru iubire si care acum, la sfirsitul veacurilor, o vede plutind intr’o mocirla de singe. Te uiti indelung la gura lui Iisus si-ti vine sa soptesti: Doamne, cum sa nu fii trist daca noi Te-am intristat?...


3. In sfirsit, mana: o mana care binecuvinteaza iertind. O iertare pe care nu o prefigureaza nici ochii, nici gura si nici altceva din rostirile dumnezeiescului chip. Mana e a Lui si parca n’ar fi, gestul pluteste intr’un vazduh adiat de mila. E mila ce se revarsa de alaturi, din faptura Maicii Domnului. De-abia acum iti dai seama ca fara ea, fara Sfinta Fecioara, icoana n’ar fi completa. 


Si tot acum pricepi de ce icoana-si trage numele din mintuitoarea lucrare a celei ce L-a nascut pe Domnul. Cindva, la nunta din Cana, Iisus Se’mpotrivise la’nceput sa faca prima Sa minune, caci in planul Sau o hotarise pentru alta zi. Dar, la rugamintea Maicii Sale, a facut-o. Ceea ce inseamna ca ea, Rugaciunea, Deisis, poate schimba pina si planul lui Dumnezeu; atit este ea de puternica in mana care binecuvinteaza iertind. 


sursa :http://www.crestinortodox.ro

Relaxare

A venit vremea pentru o scurtă pauză.  

INSPIRĂ, EXPIRĂ
Simte aerul cum te împrospătează.

INSPIRĂ, EXPIRĂ
Fă sonorul gândurilor mai încet.

INSPIRĂ, EXPIRĂ
Închide-ţi ochii şi lasă liniştea să-ţi inunde sufletul.

INSPIRĂ, EXPIRĂ
Zâmbeşte.

INSPIRĂ, EXPIRĂ
În aceste momente eşti atât de aproape de esenţa ta adevărată.
Ai ajuns… ACASĂ.

*****
De aici, acum, exersează-ţi imaginaţia.
Dacă toate problemele trecutului ce încă te bântuie, toate responsabilităţile zilei de azi şi grijile zilei de mâine ar fi împachetate bine într-un bagaj şi lansate undeva cât mai departe în univers, tu, eliberându-te de ele, cum te-ai simţi, ce ai putea în sfârşit să faci, cine ai fi?

*****

E atât de bine să guşti din nou libertatea, nu-i aşa?

Relaxează-te! Desfată-te! Savurează cu toată fiinţa ta aceste momente. Lasă-le să te încarce cu energia de care ai atât de multă nevoie.

sursa : ozibuna.net 

Violetul - culoare pentru curatarea mintii

Culoarea violet este in legatura cu centrul intuitiv al perceptiei spirituale. Este adesea supranumita "culoarea puterii", deoarece era considerata culoarea conducatorilor. 

Oarecum asemanator cu indigo, culoarea violet calmeaza cel mai profund fiinta, favorizeaza dezintoxicarea organica si intareste considerabil sistemul de aparare imunitara. Culoarea violet se utilizeaza cu succes in cazurile de celulita determinate de o proasta eliminare a toxinelor din organism, stare de toropeala dupa masa, tulburari ale splinei, vezicii si rinichilor.

 La nivel psihic, culoarea violet calmeaza prompt angoasele, anihileaza frica, elimina agresivitatea si face sa dispara gelozia. In plus, favorizeaza reveria elevata si visarea transfiguratoare. Culoarea violet este inzestrata cu cea mai intensa putere electrochimica. Este acidifianta si stimulatoare pentru sistemul nervos. De asemenea este un foarte bun purificator mental - purificatorul idealurilor. Frecventa sa de vibratie extrem de inalta este apasatoare pentru o minte imbecilizata, deoarece potentialitatile sale minunate se afla dincolo de puterea sa de intelegere. Este foarte stimulativa, mai ales pentru naturile extrem de intuitive (spirituale). Culoarea violet este inspiratoarea celor mai inalte idealuri umane. Datorita rezonantei subtile cu aceasta culoare foarte elevata au fost concepute cele mai frumoase opere de arta, in domeniul muzicii, prozei, poeziei, picturii, sculpturii, cinema-ului. Culoarea violet ne hraneste si ne energizeaza in mod inefabil partea cea mai elevata a creierului, ajutindu-ne sa ne largim orizontul intelegerii noastre divine. Leonardo da Vinci sustinea ca puterea de meditatie a fiintei umane poate fi mult marita daca meditam intr-o camera cu geamuri violete, atunci cand soarele este la amiaza. Wagner obisnuia sa compuna spirituala sa muzica, de cea mai inalta factura artistica, intr-o camera cu perdele si draperii violet. Contele Saint Germain folosea efectul purificator al luminii violete pentru a vindeca bolnavii. Culoarea violet este in legatura cu centrul intuitiv al perceptiei spirituate. Este adesea supranumita "culoarea puterii", deoarece era considerata culoarea regilor si purtata de acestia in vesmintele de culoare "purpuriu regal". Culoarea purpuriu regal era preferata si in antichitate de conducatorii popoarelor. Ea reprezinta semnul puterii si era folosita pentru colorarea stofelor purtate in exclusivitate de suverani si de marii demnitari. Aceasta culoare se extragea din melcul de purpura, care s-a gasit dintotdeauna destul de greu pe malurile Marii Mediterane. Pentru obtinerea unui gram de colorant erau necesari zece mii de melci, iar mantia unui suveran se vopsea cu cel putin opt grame. Astazi, industria moderna extrage purpura din indigo, planta ce se cultiva pe zeci de mii de hectare. Intocmai precum regele aste atotputernicul conducator al regatului sau, in mod asemanator culoarea violet incoroneaza aspectul cel mai inalt al mintii. Cand fiinta are o stare de excitabilitate nervoasa, culoarea violet este indicata: determina o stare de armonie profunda si o stare de sanatate perfecta. Aceste aspecte pot fi constatate cu usurinta in cazul iritarilor nervoase, al nevrozelor, nevralgiilor si bolilor inflamatorii ale nervilor. Preferinta preponderenta pentru aceasta culoare semnifica dorinta de a stabili relatii intime fundamentale ideale, ce ofera satisfactii depline, armonizind total fiinta; exprima fascinatia intelepciunii, tendinta de a atinge realitatea ultima, nevoia adevarurilor de nezdruncinat, concretizarea sui-generis a idealurilor. Respingerea exprima dizarmonia interioara, nerealizarea idealurilor, alienarea, lipsa ambiantei sublime, dorinte neimplinite, teama de deziluzie, frica de angajare in relatii profunde. Ca efecte fiziologice violetul intensifica activitatea cardiovasculara, accelereaza respiratia, influenteaza pozitiv rezistenta cardiaca si pulmonara. Este o culoare rece, transcendentala insa confera luciditate plina de intelepciune, detasare totala, integrare in supramental, clarviziune si sentimentul eternitatii.

(dr. Valerica VOLOSAN, specialist MTC)

Ti-am trimis numai ingeri !

Oamenii intra in viata ta pentru un MOTIV, SEZON sau o VIATA.

Cand o sa stii care este, o sa stii ce sa faci pentru acea persoana...

Cand cineva intra in viata ta pentru un MOTIV, este pentru a indeplini o nevoie pe care ai exprimat-o.

A intrat pentru a te asista in momentele dificile, sa te indrume si sa-ti acorde suport,

Sa te ajute fizic, emotional sau spiritual.

Pot parea ca fiind trimisi de Dumnezeu si sunt.

Sunt acolo pentru motivul pentru care tu ai nevoie sa fie.

Apoi, fara vreo greseala din partea ta sau intr-un moment inoportun, aceasta persoana va spune sau face ceva pentru a aduce aceasta relatie la sfarsit.

Cateodata ei mor. Cateodata doar se indeparteaza.

Cateodata isi fac de cap si te forteaza pe tine sa adopti o pozitie.

Ceea ce trebuie sa realizam este ca nevoia noastra a fost satisfacuta, dorinta noastra indeplinita, munca lor terminata.

Rugaciunea ta a fost ascultata si acum este timpul sa mergi mai departe.

Unii oameni intra in viata ta pentru un SEZON, fiindca a venit randul tau sa impartasesti, sa cresti sau sa inveti.

Ei iti aduc o experienta de pace sau te fac sa razi.

Ei te pot invata ceva ce nu ai mai facut.

Ei iti pot da de obicei o cantitate incredibila de bucurie.

Crede, este real. Insa doar pentru un sezon.

Relatiile de o VIATA te invata lectii pentru o viata, lucruri pe care trebuie sa construiesti pentru a avea o fundatie solida emotionala.

Treaba ta este sa accepti lectia, sa iubesti acea persoana si sa pui ceea ce ai invatat in practica in toate celelalte relatii si aspecte ale vietii tale.

Se spune ca dragostea este oarba dar prietenia este clarvazatoare..

Iti multumesc pentru ca faci parte din viata mea,
fie ca este pentru un motiv, un sezon sau o viata.


Sursa autor necunoscut

Despre dragoste

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel Capitolul 13

1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;

9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.

10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.

11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.

12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.

13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Cantec pentru lumina din noi

Lumina din noi...

De multe ori ne prefacem ca o vedem si ca o simtim, cand de fapt nu vedem si nu simtim decat niste idei pe care le-am cules din tot felul de carti ce se vand ca painea calda tocmai pentru ca ne hranesc atat de subtil egourile cu idei marete. Adevarata lumina, lumina divina este un intuneric de inceput de lume in care dispare orice nevoie, pretentie, ambitie, in care egoul se risipeste ca un abur, in care ne dam seama ca materialitatatea lumii este o iluzie tesuta de ochii neobisnuiti cu lumina adevarata.

Lumina aceasta pe care ochiul de carne ar percepe-o ca pe intunericul cel mai adanc, ne-ar durea dragii nostri, ne-ar durea dincolo de fiinta, caci ne-ar aduce aminte cat de departe suntem de ceea ce am fost creati sa fim la un moment dat al evolutiei noastre. Ce avem de facut pana atunci? Avem o singura menire, aceea de a ne cunoaste, toate cotloanele fiintei noastre, de a ne explora in fiecare zi, de a fi pregatiti pentru o calatorie exploratorie ce se va intinde cu siguranta pe mai multe vieti. Este probabil cea mai importanta, dar si cea mai periculoasa, caci capcanele sunt la tot pasul. Egoul cel pe care cel mai multi dintre noi si-l iau inconstient ca ghid, va fi cel care ne va insela si trada la orice pas, facandu-ne sa credem ca am ajuns inainte de a porni, facandu-ne sa credem ca nu are nici un rost sa ne cunoastem, ca putem trai ca si pana acum, aventura acestei cunoasteri, se poate intampla citind carti sau ascultand pe unii si altii care ne invata cum sa ne traim o viata pe care ei nu o vor avea niciodata.

In calatoria asta lumina adevarata ni se va parea capcana, divinitatea ni se va parea un accesoriu menit sa ne faca sa ne simtim bine in pielea noastra de carne vremelnica. Fiarele salbatice pe care le hranim cu totii cu ganduri si asteptari ne voi pandi la fiecare pas si vor incerca sa ne sfasie inima bucatica cu bucatica, pana cand din noi nu ar ramane decat o minte bantuita de timp si spatiu, de angoase si frici fara chip si nume. Este o calatorie din care insa nu ne-am mai putea intoarce la obiceiurile noastre de somnambuli in viata, este probabil singura calatorie care nu are decat un singur sens acela de regasire a esentei divine. Stiti ce vrem cu totii din pacate, sa avem esenta, dar sa nu ii facem lucrarea si sa nu ii platim pretul, sa continuam sa trecem ca orbii pe langa suferinta si/sau pe langa durere, fara sa alinam si fara sa tamaduim ranile noastre si pe cele ale celor din jur… Divinitatea nu ar fi nimic fara lucrarea sa… asa si noi, nu suntem nimic fara a lucra cu lumina din noi.

Dar lumina aceea este ascunsa adanc, si pare intuneric… cine se incumeta sa o caute este posibil sa nu mai guste iluziile acestei lumi in care traim, este posibil sa inteleaga toate mecanismele prin care egoul ne face sa ne simtim speciali, deosibiti, puternici… Daca va e teama sa cautati lumina adevarata… inchideti ochi si cantati. Exista un cantec pentru lumina din noi, pe care il stim inainte de timp, firul lui ne poate calauzi acasa… Ascultati tacerea… in tacerea cea mai adanca este ruga cea mai adanca. In intunericul cel mai adanc este lumina cea mai adevarata!

 

sursa:www.astrosofia.ro

“Fiecare moment este o ocazie de a învata ceva”

Fiecare moment este o ocazie pentru a învata ceva. Relatia care nu a mers este o oportunitate de a progresa si de a învata. Ati putea învata, de data aceasta, ca poate ar fi fost mai bine sa lasati sa curga de la sine, nu s-o încarcati cu vise zilnice si cu asteptari. Ar putea fi timpul sa învatati ca nu toti oamenii sunt destinati sa fie cu voi pentru totdeauna. Ar putea fi timpul sa învatati ca dragostea este un dar, un dar al daruirii si nu al primirii, si daca veti permite iubirii sa curga liber atunci veti fi binecuvântati cu darul unei inimi prea pline de iubire. Si de obicei, aceasta este suficient pentru a va permite sa permiteti altora sa fie ceea ce ei sunt cu adevarat si sa permiteti lumii sa curga cu iubire înauntru, în afara si prin mâinile voastre.

            Fiecare moment este o ocazie pentru a învata ceva. Locul de munca ce nu vi s-a potrivit ar putea sa va învete ca este timpul sa va gânditi ca sunteti responsabili pentru vietile voastre, ca nu puteti sa puneti vietile voastre în mâinile altora si sa asteptati sa va îndrume, sa va pastoreasca mereu. Nu sunteti o oaie. Sunteti un leu. Sunteti puternic si va puteti crea viata exact asa cum doriti. Cat de usor pare a fi sa va înmânati vietile voastre altora, gândindu-va ca daca faceti doar ceea ce vi se cere, chiar daca vi se pare gresit, atunci veti fi în sigurantã. Dar nu este asa. Sunteti singura persoana responsabila pentru viata voastra. Voi sunteti singurii care puteti cunoaste adevarul interior ce arde înlauntrul vostru. Sunteti singurii care pot vorbi si actiona conform cu acel adevar, traindu-va viata în integritate totala, chiar daca aceasta înseamna sa va asumati riscuri mari. Si atunci când slujba dispare sau constatati ca nu este potrivita pentru voi, învatati aceasta lectie. Ar fi fost mai rau daca va urmati propriul adevar? Era acel risc intr-adevãr mai mare decât riscul de a nu va trai propria viata?

            Fiecare moment are în el o lectie, fiecare moment contine învatatura. Nu e necesar sa credeti ca exista un plan de lectii pregatit pentru voi, desi ati putea crede asta, daca asa vreti. Este acelasi lucru, oricum ati lua-o. Daca priviti viata ca pe un sir de întâmplari din care puteti învata – si astfel progresa – sau daca vedeti în fata voastra o harta pe care sa o urmati, raspunsul este acelasi: fiecare moment contine în el o lectie de învatat.

            Asa ca acum as dori sa va rog ca, atunci când începeti sa va pedepsiti cu acei o multime “doar daca nu as fi,…”, când lasati regretul si autoincriminarea sa curga peste voi ca o furtuna de iarna, opriti-va si amintiti-va: este ceva de învatat de aici, dar învatatura nu vine astfel. Dati la o parte ploaia. Lasati soarele sa straluceascã înlauntrul vostru. Deschideti-va catre învatatura. Renuntati la a va judeca pe voi sau pe altii pentru lipsurile pe care credeti ca le aveti.

            Înca o data, voi mâncati prea mult, beti prea mult, va purtati prosteste, puneti o relatie în pericol. Înca o data nu va respectati o promisiune facuta voua însiva. Si plângeti în interior din cauza durerii cauzate de autojudecare. Opriti-va. Lasati soarele sinelui vostru superior sa intre din plin prin coroana de pe capul vostru. Spalati-va si curatati-va. Ati mai învatat ceva. Ce ati învatat?

            Ati mai învatat ceva despre ce vi se potriveste si ce nu. Ati mai învatat înca ceva despre liniile pe care le puteti trece sau nu. Si tot ceea ce aveti de facut este sa asimilati aceasta lectie în interior, fara sa va pedepsiti si fara sa gânditi lucruri oribile despre voi, sau sa va gânditi la lipsurile voastre. Pur si simplu, asimilati lectia si mergeti mai departe. Nu cu dorinta de a fi o persoana mai buna, pentru ca deja sunteti bun, deja sunteti o lumina stralucind de bunatate, ci mai degraba cu dorinta de a învata, de a asimila lectia, de a mai face un pas, asa cum pare el a fi, nesigur si ezitant. Cu fiecare pas, sa deveniti mai întelept, mai bogat în cunostinte despre voi însiva si despre aceasta viata pe care o traiti. Înca un pas în întelepciune, înca un pas în gratie, înca un pas care este viata voastra bine traita.

            Iata o mica rugaciune pentru astazi:

            Acum ma accept asa cum sunt eu. Sunt cine sunt si asa este bine.

Astazi ma uit în urma, la ziua de ieri, numai cu recunostinta pentru lectiile pe care le-am învatat. Integrez aceste lectii în viata mea si multumesc pentru tot ceea ce am fost învatat. Viata mea este dinamica si în schimbare. Viata mea curge mai departe. Eu sunt acum o noua persoana, nascuta azi din lectiile zilei de ieri, si totul este proaspat si curat. Astazi, integrez întelepciunea zilei de ieri, si ii permit sa-mi influenteze actiunile si alegerile din acest moment. Acest moment, chiar acum, este stralucitor si viu, din cauza a tot ceea ce sunt si a tot ceea am fost.

Eu sunt acceptare si pace profunda. Eu sunt numai dragoste pentru mine însami/însumi si pentru viata însasi. Eu sunt.