Visuri si dorinte

Dumnezeu a spus :


Exista o diferenta intre a-ti dori ceva si a avea nevoie sa ai acel lucru. Este o diferenta uriasa. Este diferenta dintre undele de pe lac si valurile cu spume ale raului. Dorinta este insotita de catre pace. Nevoia indeplinirii dorintelor este insotita de nevoia de a cere. Din asta sunt alcatuite razboaiele. Cererea si dorinta nu sunt deloc unul si acelasi lucru. Poti avea dorinte intense si fara sa pretinzi ceva. Da, aici exista un echilibru. Sa doresti cu putere, iar apoi lasa-ti dorintele sa pluteasca pe oceanul vietii. Aceasta este lipsa de impotrivire. Lipsa de impotrivire denota suplete ca reactie la viata. Vrei masina rosie, dar te alegi cu cea albastra, caci, altfel, nu te alegeai cu niciuna. Atunci cand va impotriviti lucrurilor primite, ce altceva castigati in afara de frustrare? Invatati sa ridicati din umeri si sa mergeti mai departe. Puteti sa va pastrati dorinta si fara bagajul in plus pe care i-l atasati.

Da, iata din nou cuvantul atasament. Sa nu fiti atasati. Nu indiferenti, doar responsabili. A nu fi atasat inseamna sa lasi in urma trecutul. Sa doriti fara a va atasa. Sa vreti ceea ce vreti, dar sa nu fiti dependenti de dorinta de a primi. Sa nu fiti dependenti de indeplinirea dorintelor voastre. Sa va doriti cu tarie ce va doriti si tot cu tarie sa le ingaduiti rezultatelor sa fie asa cum sunt.

Sa fiti dezamagiti, daca trebuie, iar apoi descotorositi-va de dezamagire. Lasati ca dorintele sa poposeasca, dar nu si sentimentul de dezamagire. Pastrati-va dorintele, dar nu le judecati. Sunteti liberi mereu sa va doriti ceea ce va doriti. Si sunteti mereu liberi sa tratati viata ca si cum ati fi un oaspete binevenit, oricum vi se pare ca este viata. Puteti fi o doamna sau un gentleman, oricare ar fi imprejurarile. Fiti geniali in toate imprejurarile. De ce ati fi altfel? Fiti o persoana vesela, iubitilor. Sincer, ati vrea sa fiti tristi?

Dezamagirea va spune ca ati avut bucuria unui vis neindeplinit inca. Si totusi, actul de a dori in sine a fost insotit de bucurie. Dorinta in sine v-a oferit o oarecare implinire.

Cand mergeti sa va cumparati de la magazin o rochie pe care v-o doriti, sau o mobila, chiar si atunci cand descoperiti ca s-a vandut deja sau ca, dintr-un motiv oarecare, nu o puteti cumpara, tot reusiti sa va bucurati in urma acestei actiuni. Bucuria fara posesie tot bucurie este. Tot ce cumparati in viata este, de fapt, un vis – cumparati un vis. Iar visul il puteti avea mereu.

Stiti doar ca atunci cand chiar aveti acea rochie, sau acea mobila pe care v-o doriti, mai devreme sau mai tarziu, se transforma in ceea ce este cu adevarat – o simpla rochie sau o simpla mobila. Energia visului s-a spulberat. Pulberea a fost energia visului vostru, iubitilor. Deci, da, fiti fericiti chiar si atunci cand dorinta nu vi se indeplineste, deoarece atunci puteti avea inca energia dorintei. Sa va doriti, decat sa nu aveti planuri. Sa va doriti, decat sa fiti plictisiti. Doriti, doriti…  si sa nu fie nevoie sa posedati obiectul dorintelor voastre.

Cu sau fara imbracaminte, voi sunteti voi si sunteti Propriul Meu Copil Divin.

Chiar si fara ca dorintele voastre de a avea iubire in viata si pace in lume sa fie indeplinite, puteti avea parte de iubire si de pace. Oricare ar fi schimbarile produse la suprafata  lumii din jurul vostru, voi aveti o cunoastere profunda si o inima constienta. Bataia inimii voastre nu depinde de evenimentele temporare. Toate evenimentele sunt temporare. Crescendo-urile puternice se sting intr-un moment de inertie. Linistea dirijeaza cursul din spatele oricarei activitati.

Bucurati-va de dorintele voastre si bucurati-va de indeplinirea lor. Dar sa nu credeti ca o dorinta neimplinita reprezinta o dorinta negata. Sa nu va negati voua insiva bucuria in momentul pe care il aveti chiar acum. Nimic nu lipseste cu adevarat. Acest moment contine totul. 

Voi sunteti Plenitudine, iubitilor.  

de Gloria Wendroff  

Echilibrul interior

Toata lumea spune ca ar trebui sa avem echilibru: echilibru in casatorie, echilibru in munca, echilibru in spirit...

Echilibrul, inseamna pur si simplu stimarea tuturor partilor vietii tale si fiind sigur/a ca nici una nu te domina atat de mult, incat sa nu mai fii in legatura cu ceilalti.

Tu stii cand nu esti in echilibru ! Esti stresat/a si esti sub presiune si te simti coplesit/a. Sau esti plin/a de invidie fata de ceilalti care au ceva ce tu nu ai. Esti deprimat/a si te simti fara speranta, gandindu-te ca ai pierdut pentru totdeauna ceea ce ai avut. Acestea sunt semnele lipsei de echilibru.

Pentru a obtine echilibrul, va trebui sa inveti sa vii in momentul prezent. Aceasta este o practica de invatat. Nu trebuie sa fii nascut/a cu nici o calitate speciala – trebuie numai s-o practici si sa devii expert/a. Faci asta petrecandu-ti ceva timp dimineata inspirand puternic si lasand linistea sa-ti vina in minte. Ai putea sa practici tehnicile obisnuite de meditatie, sau ai putea sa-ti oferi un moment de frumusete fízica, privind o floare, inspirand aer proaspat, pentru un moment sau doua si curatindu-ti mintea si emotiile.

Fa asta cu convingere in fiecare dimineata, intrand adanc in momentul prezent si facand sa taca vocile de regret si vinovatie pentru trecut si ingrijorare pentru viitor.

Si apoi, in timpul zilei, cand simti ca echilibrul este in pericol, cand intri in regretele trecutului sau in ingrijorarile pentru viitor, cand te simti coplesit/a de vreun aspect al zilei, atunci inspira profund si revino in momentul prezent, in adancimea si tacerea momentului prezent. Practica asta in fiecare dimineata si vei fi capabil/a sa o faci in orice condititi, chiar si in cele stresante.

Acesta este inceputul echilibrului – aceasta capacitate de a echilibra latura ta spirituala, cu cea a vietii tale fizice si cu cerintele ei. Este cea mai importanta parte a echilibrului si nu necesita nimic mai mult decat cateva minute in fiecare dimineata si aplicarea atenta in timpul zilei. 

Ai putea s-o extinzi astfel incat, in fiecare moment neumplut cu activitate, sa devina o oportunitate de a-ti echilibra laturile spirituale si fizice. Cand mergi prin parcarea de la serviciu, mergi mai incet cand treci pe sub un copac. Observa floarea dintr-un strat cu flori. Priveste in sus la cer si lasa-te sa plutesti odata cu norii, pentru un moment. Ispira adanc si ritmic la fiecare pas, permitand energiei si binelui vietii sa curga spre tine. Fa un ritual din aceasta plimbare de la masina spre locul tau de munca, ca o perioada revigoranta si energizanta – si nu o perioada de stres.

Priveste aceste oportunitati in fiecare moment al zilei tale. Cand stai in trafic, asculti muzica minunata si inspiri adanc. Lasa muzica sa te cuprinda. Fii multumit/a de momentul in care esti singur/a cu tine insuti, inconjurat/a de muzica pe care ai ales-o. Sau alege muzica pe care o poti si tu canta. Fa ceva revigorant si care iti aduce bucurie. Asculta o carte audio.

Ia acest moment in care nu ai alte activitati si gasesti modalitati de a-l umple cu ceva ce iti vorbeste, care te umple, care te aduce in momentul prezent. 

Oamenii vorbesc despre echilibru, ca fiind capacitatea de a petrece portiuni egale de timp, stand cu familia, la munca sau pentru placere. Dar, asa cum stii, aceasta nu este posibil. S-ar putea ca, pentru o anumita perioada de timp din viata ta, o latura sa le domine pe celelalte, astfel incat sa nu poti realiza acest echilibru. Si da, desigur este necesar sa le oferi tuturor laturilor vietii tale un timp egal, dar traiesti asa cum traiesti si viata trece prin etape care nu ar trebui sa apara. 

Si asa, las-o asa ! Lasa-ti viata asa cum este, si gaseste echilibrul in fiecare zi, in fiecare moment. Gaseste-o la dus, de exemplu. In loc de a-ti lasa mintea ta ocupata sa te domine mereu, gaseste momente in care s-o eliberezi de ea insasi. Lasa-ti dusul sa fie o experienta minunata, un moment de a te conecta la tine insati si la spiritul din interiorul tau si de deasupra ta. Stai deoparte de aceasta data, pentru a-ti simti corpul fizic in toata splendoarea sa. Simte-i sanatatea, simte-i vibratia, pe masura ce apa te spala. Si apoi ajungi sa simti sinele de deasupra ta, plutind deasupra ta, plin de bucurie si iubire si pace. Si apoi, trage in jos acel sine si lasa-l sa locuiasca in frumosul tau corp, simtindu-l complet, adunand toata bucuria si iubirea si pacea din el.Simte linistea cuprinzandu-ti mintea. Simte bucuria umplandu-ti inima. Simte iubirea care te mangaie complet, inauntru si in afara, legandu-te de tine insati. Simte atat de mult bucuria, incat incepi sa zambesti.

Acesta este echilibrul. Ti-ai oferit un cadou. Ti-ai pus deoparte ceva timp al tau complet si te discipineaza pentru a-ti linisti mintea si pur si simplu sa fii una cu tine insuti, sinele fizic si cel spiritual.

Poti sa-ti umpli zilele cu astfel de momente. Poti privi rutina ca pe o oportunitate de a face asta, luind fiecare sansa pe care-o ai de a le conecta. Si acesta este echilibru.

Multi oameni ofera atat de mult celorlalti. Familiilor lor, slujbelor lor, prietenilor lor. Ei ofera, ofera, ofera si se golesc pe ei insusi. Echilibrul aduce energie inapoi in viata ta, asa incat esti un foc luminos cu un miez destul de puternic pentru a-ti lumina propria viata ca si pe a altora. Echilibru inseamna revigorarea acelei surse de energie, alimentandu-te astfel incat sa ai puterea de a merge mai departe. 

Si aceasta poate fi obtinuta luand vacanta, stand deoparte lungi perioade de timp, daca esti destul de norocos ca sa poti face asta. Dar se poate obtine chiar si azi, in aceasta viata, chiar asa cum este ea, in acest moment cand stai la masa ta, daca iti acorzi cateva secunde pentru a te uita la o floare frumoasa pe care ai pus-o in glastra, vazand si simtind cum soarele o cuprinde si o lumineaza pe cate o petala. A, da, acesta este echilibrul. Aceasta este frumusetea. Aceasta este legatura. Aceasta inseamna sa fii acum, chiar acum, in acest moment, legat/a de tot ceea ce este si incepand, pentru numai un moment, sa fii total revigorat/a.

IUBIREA DE SINE

de Roxana Balan

Orice om are preţul lui, şi Viaţa respectă această valoare. Ea nu se măsoară în bani sau în aur; se măsoară în IUBIRE. Mai mult, se măsoară în iubirea de sine. 

Acesta este preţul fiecărui om, măsura în care se iubeşte pe sine. 

Nu poţi să te aştepţi ca ceilalţi să te preţuiască, dacă tu nu te apreciezi singur. 

Dar oamenii se învinovăţesc mereu, se dispreţuiesc, nu se pot accepta aşa cum sînt. 

Dacă nu îţi place o persoană, nu ai decît să pleci de lîngă ea. Dacă nu îţi place un grup de persoane, nu ai decît să pleci din acel grup. Dar dacă nu te placi pe tine însuţi, nu ai unde să pleci. Poţi însă să te schimbi, să te ridici pe un alt nivel de frecvenţă, întîlnind acolo oameni care se acceptă pe sine. Pătrundem astfel într-o altă lume, într-o altă realitate, care are alte reguli, inclusiv pentru relaţii. 

Dacă ne privim cu atenţie corpul, vom descoperi că el este alcătuit din miliarde de fiinţe vii care depind de noi. Fiecare celulă din corpul nostru este o fiinţă vie. Noi sîntem responsabili pentru toate aceste fiinţe. Pentru toate celulele noastre, noi sîntem Dumnezeu. Le putem asigura nevoile, le putem iubi, sau dimpotrivă, le putem face mult rău. 

Celulele din corpul nostru ne sînt în totalitate loiale. Ele lucrează pentru noi, în deplină armonie, şi pentru aceasta trebuie să le fim recunoscători, să le iubim, să le respectăm. 

Corpul nostru şi toate celulele vii îşi joacă perfect rolul în jumătatea lor de relaţie. Cealaltă jumătate a relaţiei este mintea noastră. Corpul are grijă de jumătatea sa, dar mintea abuzează de corp, chinuindu-l în fel şi chip. 

Corpul abia aşteaptă să primească iubirea minţii noastre, dar mintea spune: "Nu, nu îmi place această parte a corpului meu. Ce formă îngrozitoare are nasul meu, ce urechi clăpăuge am! Corpul meu este prea gras! Picioarele mele sînt prea scurte!..." Mintea îşi imaginează tot felul de lucruri urîte despre corp. 

Corpul nostru este perfect aşa cum este, doar noi avem tot felul de idei preconcepute despre ceea ce este bine şi ceea ce este rău, despre ceea ce este frumos şi ceea ce este urît. 

Dacă ne putem accepta propriul corp, vom putea accepta pe oricine şi orice situaţie. Relaţia cu sine se reflectă imediat în relaţia cu ceilalţi. 

În India, oamenii realizează tehnici de puja sau ritualuri de adorare. 

Putem şi noi să îi oferim în fiecare zi corpului nostru, în mod devoţional, iubirea. 

Ori de cîte ori facem baie sau duş, putem să ne tratăm corpul cu iubire, cu respect, cu recunoştinţă. Să îl admirăm, să îl mîngîiem. 

Cînd mîncăm, luăm o înghiţitură, o mestecăm încet, bucurîndu-ne de savoarea ei şi gîndindu-ne că hrana este o ofrandă adusă propriului nostru corp, templul viu în care trăieşte Dumnezeu. 

Cînd ne privim în oglindă, să ne privim cu dragoste, să zîmbim admirativ imaginii din oglindă. 

Imaginaţi-vă cum vă veţi simţi în ziua cînd vă veţi adora propriul corp. Atunci cînd vă veţi accepta complet corpul fizic, vă veţi simţi atît de bine, veţi fi atît de fericit... 

Aceasta este iubirea de sine. Ea nu are nimic cu importanţa de sine, cu orgoliul. Asta înseamnă a-l cinsti pe Dumnezeu în interiorul nostru şi în interiorul celor din jur. 

Mai întîi de toate trebuie să ne acceptăm şi să ne iubim aşa cum sîntem. 

Odată ce ne-am acceptat pe noi înşine aşa cum sîntem, putem să-i acceptăm şi pe cei din jurul nostru, pe cei dragi, aşa cum sînt ei. 

Noi ne criticăm atît de mult, încît în inima noastră nu mai există loc de iubirea de sine. Şi dacă nu reuşim să ne iubim nici măcar pe noi înşine, cum am putea să împărtăşim iubirea cu ceilalţi? 

Omul nu se poate ierta niciodată pentru că nu este ceea ce doreşte el să fie. 

Cine se iubeşte pe sine, este capabil să îşi reverse iubirea şi asupra altora. 

Atunci cînd îţi faci un ţel din a crea relaţia perfectă între tine şi corpul tău, înveţi practic ce înseamnă relaţia perfectă cu cei din jur, cu părinţii, cu iubitul sau iubita, cu copiii tăi, cu animalele de lîngă tine. 

Şi, la urma urmei, nu frumuseţea fizică contează, ci sufletul. Ceea ce ai în interiorul tău se va reflecta şi în exterior. Frumuseţea sufletului înfrumuseţează şi corpul, îl scaldă într-o dulce lumină, fermecîndu-i şi pe cei din jur. 

Lucrul cu Lumina

de Omraam Mikhael Aivanhov 

Câte persoane nu ar dori sa aibe revelatia lumii divine, sa se simta inspirate, sa traiasca în extaz ! Dar ei îsi închipuie ca trebuie sa fie foarte greu sa reuseasca aceste lucruri. În realitate, este foarte simplu, atât de simplu, încât daca li s-ar spune cum ar fi posibil, nu ar crede: nu vor face deci nimic pentru a realiza aceasta si nu vor cunoaste niciodata splendorile lumii divine. 

În urma cu mai multi ani, când eram înca un foarte tânar discipol al Maestrului Peter Deunov, i-am pus acesta întrebare: “Care este modul cel mai eficace de a ne lega de Dumnezeu si de a ne dezvolta calitatile si virtutile spirituale ?” El mi-a raspuns: “Trebuie sa te gândesti la lumina, sa te concentrezi asupra ei, sa-ti imaginezi ca tot universul este scufundat în lumina”. Am lucrat mult timp asupra acestei imagini a luminii si am învatat multe. În realitate Dumnezeu nu este lumina, El este mult mai mult decât aceasta, nu putem sa-l cunoastem, nici macar sa ni-l imaginam. De altfel, daca în Geneza se spune ca în prima zi El a creat lumina, înseamna ca el nu este lumina, dar cu ajutorul ei a creat Universul. 

Dumnezeu nu este lumina, dar fiindca lumina este prima emanatie divina, ea contine toate calitatile, toate virtutile lui Dumnezeu, si nu putem sa cunoastem pe Dumnezeu decât prin intermediul luminii. 

Iata deci exercitiul pe care-l puteti face: în fiecare zi, de mai multe ori pe zi, de îndata ce aveti la dispozitie câteva minute, gânditi-va la concentrarea pe lumina, ca va odihniti în lumina, ca va topiti în lumina, va impregnati cu ea … ca întreg universul se scalda în aceasta lumina. Veti simti putin câte putin cum totul se reface în voi, ca aceasta lumina va aduce adevarata stiinta, pacea durabila, echilibrul, puterea. În loc sa va pierdeti timpul cu tot felul de activitati inutile, gânditi-va la lumina care straluceste, care învigoreaza, care linisteste. 

Nu veti putea gasi niciodata sensul vietii în afara de lumina. Sa luam un exemplu foarte simplu al vietii cotidiene în timp ce va treziti noaptea si vreti sa va sculati, primul lucru pe care-l faceti este sa aprindeti o lumina. În momentul în care vedeti clar, puteti sa faceti orice vreti, pe când, în întuneric puteti sa va loviti, sa rasturnati obiecte, etc. Da, însa majoritatea oamenilor n-au înteles acest învatamânt al luminii, ei fac totul în întuneric, vorbind simbolic, nu stiu unde se afla si de aceea îsi sparg capul. 

Trebuie sa cautam lumina, sa ne concentram asupra ei, s-o bem, s-o mâncam, s-o situam deasupra tuturor comorilor pamântului. De îndata ce aveti un moment liber, închideti ochii si concentrati-va pe aceasta imagine a luminii care penetreaza peste tot si aduce toate binecuvântarile. Aveti de asteptat la dentist sau într-o gara? Ei bine, în loc sa frunzariti reviste pline de lucruri inutile sau stupide, gânditi-va câteva minute la lumina. 

Când mergeti pe strada, se poate întâmpla sa fiti asaltati de gânduri sau de sentimente negative. Evident, acolo nu va puteti opri si închide ochii (daca o faceti, dupa un moment se vor strânge o multime în jurul vostru, unii îsi vor aduce si scaunele sa va priveasca, chiar circulatia se poate opri!). Dar nimic nu va împiedica sa va opriti o clipa în fata unei vitrine ca pentru a o privi (evident, nu o vitrina dincolo de care sa va poata privi cineva) si acolo, va concentrati câteva secunde încercând sa introduceti lumina în voi. Când veti privi din nou, va veti simti despovarati, purificati. 

Relaxare

A venit vremea pentru o scurtă pauză.  

INSPIRĂ, EXPIRĂ

Simte aerul cum te împrospătează.

INSPIRĂ, EXPIRĂ

Fă sonorul gândurilor mai încet.

INSPIRĂ, EXPIRĂ

Închide-ţi ochii şi lasă liniştea să-ţi inunde sufletul.

INSPIRĂ, EXPIRĂ

Zâmbeşte.

INSPIRĂ, EXPIRĂ

E pace, lumină, iubire în întreaga ta fiinţă.

Contopindu-te cu esenţa ta adevărată ai ajuns… ACASĂ.

*****

De aici, acum, pune-ţi următoarea întrebare: “Ce voi face azi pentru a merita această zi, această binecuvântare, această nouă şansă?” Ne dorim să trăim mult şi bine, ne dorim să avem parte de cele bune în fiecare zi şi de multe ori avem pretenţia ca toate acestea să ni se aştearnă pe tavă. Oare cum ar arăta viaţa noastră atunci când trăim miracolul fiecărei zile, fără pretenţii, fără condiţii, ci aşa cum ne este dat şi după cum putem şi ştim noi mai bine să-l trăim?

*****

E atât de bine când renunţi să mai pui condiţii vieţii, să i te împotriveşti, ci te mulţumeşti doar cu a exprima în fiecare clipă ceea ce eşti.

Relaxează-te! Savurează cu toată fiinţa ta aceste momente. Lasă-le să te încarce cu energia şi motivaţia de care ai atât de multă nevoie.

sursa ozibuna.net

13 motive ca sa zambim

Ai o multime de motive care te pot face fericit, iar zambetul este poate, cea mai frumoasa minune a umanitatii. Zambetul este in fiecare din noi, este una dintre cele mai fascinante forme de relationare cu ceilalti. Zambetul ne face mai buni, mai sanatosi si mai victoriosi.

1. Zambetul este uman

Ceea ce ne diferentiaza pe noi oamenii de animale este si faptul ca putem zambi. Nu invatam sa zambim ci ne nastem cu aceasta abilitate. Studiile au aratat ca bebelusii pot schita primul lor zambet la doua ore dupa ce au venit pe lume. Zambetul este una dintre cele mai folosite expresii faciale de catre oameni. Gelotologia este stiinta care se ocupa cu studiul zambetului si al efectelor sale asupra trupului si a mintii.

2. Zambim in  diverse moduri

Atunci cand ridicam colturile buzelor nu exprimam doar fericire. Prin intermediul zambetelor ne exprimam de fapt, in diverse situatii sociale. De exemplu, oamenii pot folosi zambetul in loc de salut sau pot sa foloseasca alte moduri de a zambi pentru a arata ca sunt de acord cu opinia unei alte persoane. Zambetul poate sugera de asemenea ironia. Totusi, cel mai des, prin zambet ne aratam starea de bine si disponibilitatea fata de ceilalti.

Indiferent de mesajul transmis, zambetele pot fi insa sincere sau artificiale. Oamenii sunt capabili sa faca dinferenta intre un zambet adevarat si un zambet fals urmarind expresia ochilor unei persoane.

Atunci cand zambetul este “din suflet”, colturile ochilor se ridica.

3. Zambetul aduce beneficii organismului

De cate ori te incrunti folosesti 43 de muschi faciali, in timp ce zambetul foloseste doar 17 muschi. Studiile arata ca o stare de seninatate constanta reduce tensiunea arteriala. Adauga acestei stari si un ras sanatos care iti va stimula muschii abdominali, muschiul diafragma si inima. Oamenii de stiinta au aratat ca rasul ajuta la intensificarea arderilor cu pana la 20 la suta.

Starea noastra generala de bine este stimulata prin intermediul rasului. Zambetul ajuta la eliminarea de endorfine si ne ajuta sa ne simtim mai bine; chiar si atunci cand vei forta un zambet te vei simti mai bine. Serotonina, un hormon care reduce in mod natural stresul este de asemenea stimulata prin intermediul zambetului.

4. Femeile zambesc mai mult

Femeile zambesc mai mult decat barbatii. In medie, o femeie zambeste de 62 de ori pe zi, in timp ce un barbat zambeste doar de 8 ori pe zi. Diferenta nu mai este la fel de mare atunci cand femeile si barbatii lucreaza in acelasi loc, au aratat cercetatori de la Universitatea Yale. Explicatia poate fi aceea ca fiecare loc de munca are anumite standarde in ceea ce priveste zambetul, acesta fiind urmat de catre toti angajatii, indiferent de gen.

5. Zambetul asigura o viata mai lunga

Oamenii care exprima mai tot timpul o stare de fericire - zambaretii au o speranta de viata mai mare, in medie aceasta prelungindu-se cu o decada.

6. Zambetul, cel mai bun "make-up"

Persoanele care zambesc sunt considerate mai frumoase. O persoana care zambeste mult si din suflet, este considerata a fi mai placuta, mai sincera, astfel este mai usor acceptata in comunitati. Chiar si bebelusii au o preferinta pentru oamenii care le zambesc. In acelasi timp, in cazul femeilor, un zambet sincer este mai eficient decat toate produsele de infrumusetare caci, atunci cand zambesc, femeile par mult mai tinere si mai atragatoare decat atunci cand se machiaza.

7. O casatorie fericita, cu ajutorul zambetelor

Oamenii surazatori vor fi mult mai fericiti chiar si in casniciile lor. Explicatia este aceea ca oamenii pozitivi isi pot exprima emotiile cu mult mai mare usurinta, ceea ce ii ajuta sa treaca mai usor peste divergente. In acelasi timp, acestia atrag in jurul lor oameni mai fericiti iar impreuna formeaza parteneriate solide.

8. Surasul invinge raceala

Ori de cate ori zambim, stimulam productia de anticorpi si celule albe care ajuta sistemul nostru imunitar. Zambetul este deci, cea mai buna metoda pentru a tine la distanta racelile.

9. Zambetul se ia

Un experiment desfasurat in Suedia a aratat ca oamenilor le este foarte dificil sa isi mentina starea de incordare faciala atunci cand alte persoane zambesc in jurul lor. Colturile buzelor incep sa se ridice fara ca noi sa bagam de seama atunci cand suntem inconjurati de o atmosfera pozitiva, plina de zambete. Zambeste si lumea va zambi odata cu tine!

10. Zambetul te ajuta profesional

Cu cat zambesti mai mult, cu atat pari mai increzatoare iar acest sentiment va aduce cu sine si aprecierea celorlalti. Zambeste pentru a invoca si increderea in propriile puteri si in propriul farmec,care sunt atat de mult apreciate a in societatea noastra concurentiala.

11. Pastreaza-ti pozitivitatea zambind

Incearca acest test. Zambeste si apoi incearca sa te gandesti la ceva negativ fara sa iti pierzi zambetul. Vei vedea cat de dificil iti este sa gandesti negativ. Aceasta pentru ca, atunci cand zambim transmitem un fel de mesaj catre corpul nostru care ii spune: “Viata este frumoasa!” . Asa ca, stai departe de depresii, griji si stres,surazand.

12. Zambetul face lumea mai buna

Zambetul este un canal invizibil care ne uneste pe toti. Intelepciunea oamenilor porneste din inima insa ramasa acolo, ar fi utila doar pentru noi insine. Pentru ca acea intelepciune sa transforme lumea intr-un loc mai bun, ea este exprimata prin intermediul zambetului. Zambetul este simbol al deschiderii noastre catre ceilalti.

13. Zambetul reflecta grija noastra fata de ceilalti

Zambetul reflecta bunatatea noastra si deschiderea pe care o avem fata de ceilalti. Cand ne incruntam, ne strangem buzele, ne ascundem dintii, in felul acesta transmitem catre ceilalti un mesaj ferm: "Nu vreau sa am de-a face cu voi", "Nu vreau sa ma deschid". Dar atunci cand zambim din inima, le spunem oamenilor: "Da, vreau sa va cunosc, vreau sa va impartasesc trairile mele". 

Zambetul este ca o fereastra catre sufletul vostru. In felul acesta, oamenii pot vedea ca sunteti o persoana buna, grijulie si deschisa. 

de Ana Stratulat

"DEASUPRA LEGILOR DESTINULUI"

”Destinul nu se lasă înduioşat, dar el nu e niciodată crud ; e just. 

Toate greşelile pe care le-aţi comis se adună pe un platan al balanţei, dar dacă vă decideţi să vă redresaţi viaţa, tot ceea ce faceţi bun va apăsa pe celălalt platan. Deci, când va veni momentul de a plăti pentru greşeli, gândurile, sentimentele, acţiunile voastre bune intervin pentru ca plata să fie mai mică. Aceasta înseamnă, de asemenea, că nu trebuie să fim fatalişti spunând: “Pentru că destinul meu e aşa şi aşa, nu e nimic de făcut, trebuie să-l accept.” Nu. Nu uitaţi niciodată aceasta: destinul nu ne cere sufocarea, înăbuşirea spiritului. Din contră, destinul există pentru a ne obliga să ne trezim spiritul şi să lucrăm cu el, pentru a ne crea un nou destin.

Din cauza greşelilor săvârşite în încarnările precedente, omul trebuie să sufere, conform destinului său; hinduşii spun că e o “Karmă” de plătit. Dar aceasta nu semnifică că e imposibil de a reacţiona la aceasta, pentru că cel ce nu face nimic altceva decât să sufere, o sfârşeşte, într-o zi, strivit. Din contră, trebuie să luptăm cu armele iubirii şi luminii, pentru a triumfa asupra destinului şi pentru a intra în ordinul Providenţei. Din acest moment, nu mai există destin pentru omul ce s-a hotărât să trăiască în lumină. El a schimbat planul, legile nu mai sunt aceleaşi, a ieşit din lumea fatalităţii pentru a intra în cea a graţiei.

Marea majoritate a oamenilor, care nu au idei prea clare despre acest subiect, folosesc cu indiferenţă cuvântul destin pentru tot ce li se întâmplă în viaţă, bun sau rău. Nu, să numim, dacă vreţi, “destin” consecinţele ignoranţei noastre, greşelilor noastre, şi “Providenţă” consecinţele luminii noastre şi a tot ceea ce am făcut bun. Deci, acum e clar: există Providenţă pentru cei ce trăiesc în lumina şi dragostea divină şi există destin pentru cei ce se încăpăţânează să rămână mărginiţi şi răutăcioşi. Acel care vrea să iasă de sub influenţa destinului trebuie să înceapă prin a vedea clar lucrurile: să discearnă gândurile, sentimentele şi faptele care-i îngreunează karma, şi să se străduie să devină mai înţelegător, mai pur, mai dezinteresat. Astfel el va intra în sfera Providenţei unde îşi crează cu adevărat viitorul.

Cu căteva excepţii, extrem de rare, nici o fiinţă umană n-a venit pe pământ fără să aibă greşeli de reparat, datorii de plătit. Cîţi Iniţiaţi, cîţi sfinţi şi profeţi au suferit, de asemenea, pentru a-şi repara greşelile pe care le-au făcut în încarnările anterioare! Aceasta nu a înpiedicat sufletul şi spiritul lor să trăiască în splendoarea divină, pentru că munceau fără răgaz, în ciuda karmei lor, şi astfel au devenit sfinţi.

Orice vi se întâmplă, trebuie să vă păstraţi spiritul vostru într-o regiune inatacabilă. Aici trebuie să vă refugiaţi pentru a munci. Atunci, chiar dacă karma vă asaltează, vă veţi simţi deasupra: karma vrea să vă limiteze, voi vă veţi elibera; karma vrea să vă ţină în întuneric, voi vă veţi ilumina…pentru că în ciuda oricăror încercări voi vă continuaţi eforturile. Da, trebuie să căutaţi să ajungeţi la acel punct în care veţi scăpa sferei de influenţă a karmei.

Se pune acum problema de a şti dacă puteţi urca până acolo, dacă sunteţi capabili de a vă stabili în această regiune care se găseşte dincolo de vânturi, vârtejuri şi fulgere. Tocmai despre această regiune vorbea Iisus când dădea sfatul de “a construi casa pe stâncă”. Stânca este sfera spiritului în care trebuie să ne plasăm lăcaşul, pentru că este singurul loc ferit de intemperii. Este de asemenea “înaltul refugiu” din Psalmul 91: planul cauzal. Până când nu aţi atins această sferă prin gândire şi meditaţie, veţi stagna în regiunile inferioare ale planului mental şi al planului astral şi veţi fi vulnerabili, veţi rămâne pradă zbuciumărilor.

Sper că aceste cuvinte vor clarifica mai bine problema. Nu putem scăpa karmei, dar putem să o plătim în diferite feluri. Este ca şi în viaţă, cel mai des se plăteşte cu bani, dar sunt alte mijloace de a-ţi achita datoriile: poţi munci sau face un cadou sau poţi face un serviciu…În plan spiritual cel mai bun mijloc de plată este de a strânge aur, adică a-ţi dezvolta calităţi şi virtuţi. Dar şi rugăciunea e o formă de plată, pentru că şi în rugăciune puneţi aur, tot ce este mai bun din inima voastră, din sufletul şi spiritul vostru. Vă căiţi pentru greşelile voastre, promiteţi să le reparaţi prin fapte bune. Atunci Cerul spune:”De vreme ce se căieşte şi vrea să-şi repare greşeala, înseamnă că a înţeles: să-i uşurăm încercările”. 

Pentru că, ce doreşte Cerul? Ca noi să fim mai buni. El nu vrea să ne strivească, la ce i-ar servi? Dorinţa sa este ca noi să devenim mai conştienţi, mai înţelepţi; de aceea, dacă noi avem capul tare, el continuă să ne trimită încercări. Dar dacă vede că noi am înţeles fără să trebuiască să trecem prin toate aceste încercări, îi este suficient, el nu ţine să ne nimicească.

Oricare ar fi încercările, Iniţiaţii continuă să lucreze, continuă în lumină, bine, în dragoste pentru că au înţeles esenţialul. Atunci, bucuraţi-vă pentru cunoştinţele din acest Învăţământ, bucuraţi-vă şi mulţumiţi pentru toate aceste pietre preţioase, aceste posibilităţi ce se dezvăluie în faţa voastră, în faţa spiritului vostru pentru o muncă gigantică. 

Fără această lumină, ce aţi deveni?” 

de Omraam Aivanhov

COPIII- INTELEPTII SI LUMINILE LUMII

Cu MULTumiri Ingerului Sublim Ismail Irina :

Copilul este optimistul perfect, este atotputernic. Este un adevarat intelept.

Joaca, drept o activitate concreta perpetua, este pentru el un modus vivendi, un mod de a trai, sinonima cu traiul insusi. 

JOACA ESTE VIATA. Iubeste permanent. 

Neconditionat, fara a exclude ceva din aceasta iubire, fara a urma o minte pervertita de frici si dorinte ale egoului. 

Copilul iubeste orice si pe oricine, totul si pe toti. 

Fara a fi influentat de imprejurari. 

Ca stare existentiala naturala, intrinseca. Inima este vie inauntrul lui, iar el traieste acolo, centrat in Inima sa. 

Nu gandeste, nu se teme, nu se fereste suspicios de necunoscut, nu doreste cu ravna, nu vrea incrancenat cu mintea. 

Traieste chemarea sufletului propriu, o urmeaza si astfel este cu adevarat liber in prezent.

Nu isi imagineaza, nu proiecteaza amagiri despre viitor, nu se ingandureaza niciodata din cauza a ceea ce a trecut deja. 

Este AICI. in Totalitate. 

Nu se retine, nu se obstructioneaza pe Sine si nu poate crede - nu poate concepe macar - vreun fel de limitare. 

De aceea este natural, curajos, si niciodata nu se preda in fata unui insucces de moment, al unui fiasco, ci mereu o ia de la capat. 

Are nebanuite resurse sufletesti, mentale si fizice de energie pentru a-si relua joaca la infinit. 

Nu cunoaste starea de plictiseala, de dezinteres, de plafonare. si ii este imposibila neincrederea, indoiala, lipsa de credinta in Sine, in viata in Prezentul Divin Etern. 

El traieste si experimenteaza spontan si total, el cu adevarat gusta viata din plin. Atitudinea recomandata de dictonul cunoscut izvoraste din el insusi, el intrupeaza acest adevar:

Nu ai reusit? 

Continua! 

Ai reusit? 

Continua!

Copilul isi experimenteaza dorintele, si le implineste imediat, traieste in bucurie prefecta. Nu exista refulare, complexe (idei fixe dominatoare), frustrare, inhibitii, teama, nu exista pulsiuni tiranice ori vointa separata de prezent, nici atasament, nici tendinte posesive. 

La fel lipsesc obligatiile, responsabilitatea, pacatul, sentimentul de vinovatie sau ideea ori starea de greseala, competitie si recompensa, directie proiectata in viitor pe tremen lung ori vreun scop. 

El este liber si niciodata nu se ascunde, nu se judeca nici pe Sine, nici pe altii, iar frica si suferinta de orice fel sunt cu desavarsire imposibile. 

Fericitul Om-Copil nu se imbolnaveste niciodata, adica el nu crede in boala si chiar atunci cand corpul sau fizic cunoaste anumite procese purificatoare mai dificile, pentru el totul este perfect. 

Ramane liber, ramane bucuros.

Asadar una din roadele starii de joaca este bucuria neintrerupta de a trai, ceea ce este o energie divina foarte intensa si elevata. 

El are o priza continua asupra trairilor, a fiintei, a vietii proprii in general, mereu doar in prezentul spatio-temporal. 

Aceasta incarca si implineste mai mereu fiinta Copilului si aceasta energie se revarsa din el si prin fiinta sa in intreaga lume, inclusiv asupra celorlalti oameni. Din aceasta cauza ne place atit de mult compania copiilor.

Cealalta urmare a vietii prin Joaca este invatarea, cunoasterea. 

Curiozitatea Copilului este infinita si insatiabila. 

Pur si simplu il intereseaza absolut totul, nu refuza, nu judeca, nu evita si nu exclude din Sine nimic din tot ce ii vine in cale in prezent. 

Ba chiar, el accepta si primeste cu o totala deschidere, inglobeaza in propria fiinta tot ceea ce intilneste, tot cu ceea ce viata il face sa se confrunte, tot ceea ce existenta ii ofera drept cadou, tot ceea ce ii este nou si necunoscut inca. si de accea este liber de ceea ce a iubit, a cunoscut, cu ceea ce tocmai a fuzionat.

Detasarea in iubire ii este proprie. si daruieste, abandoneaza totul si la fel se daruieste si se abandoneaza pe Sine in prezent cu o usurime dezarmanta. Este o fiinta totalmente afirmativa. 

El foloseste la modul complet toate posibilitatile, toate oportunitatile. Nu decide si nu alege. si mereu face un singur lucru deodata, astfel fiind absorbit in Sine si in realitatea acelei prezente care i-a trezit interesul. 

Este atent, este spontan si pe deplin concentrat asupra ceea ce ESTE AICI sI ACUM!

Plin de bucurie si de bunavoie intra in contact cu totul, experimenteaza totul, serios si atent, daruit si cu un real interes.

El nu a fost atins de iluzia separarii de TOTALITATE. Este complet si este liber. De aceea este capabil sa afirme pur si simplu adevarul ca: REGELE ESTE GOL. 

El traieste in Sine - si in absolut tot - Perfectiunea Divina a Creatiei, a Existentei si a Vietii in Joaca. 

Experimenteaza aceasta stare de fapt in mod natural, conform Naturii sale Divine atit in toate partile manifestarii cat si in INTREGUL UNIC. 

Noi totii avem posibilitatea de a fi, conform intentiei initiale si Vointei Perfecte a TATALUI CERESC, niste Copii Divini. 

Oameni indumnezeiti, care se trezesc la perfecta realitate a libertatii lor absolute prin experienta nemijlocita in cadrul JOCULUI DIVIN AL VIETII. 

Savureaza din plin fiecare clipa a vietii luate in parte, dar si procesul magnific al desfasurarii temporale si spatiale continue a MANIFESTARII. Atunci cand un adult ca noi ajunge sa fie iarasi precum un Copil Divin, la modul spontan si constient, atunci spunem ca omul acela are SUFLETUL TREZIT.

De aceea este bine sa avem puterea si intelepciunea sa lasam libertatea Copiilor nostri, sa-i sprijinim in realitatea felului lor de a fi. in loc sa-i invatam cu orice pret grijile si inchistarile noastre, mai bine sa urmarim sa invatam noi de la Ei.

EI SUNT PURI.

Prin exemplul si dragostea lor au puterea sa ne inalte si sa ne ajute efectiv.

Pentru ca sa fim liberi si fericiti in Iubire cu totii, impreuna. 

Ca sa fie PACE in noi, intre noi si in lumea noastra.

Reechilibrare energetică a organismului cu ajutorul copacilor

De fiecare dată, după o plimbare prin parc, ne simţim mai bine, mai liniştiţi sau mai încrezători în noi înşine. Oare de ce? Pentru că, între noi şi natura vie a parcului a avut loc un schimb energetic benefic pentru ambele părţi. 

Iata o tehnică de curăţare energetică a organismului uman cu ajutorul copacilor: 

"Ne apropiem de un copac matur, ne aşezăm în faţa lui, cu picioarele uşor depărtate şi flexăm uşor genunchii. Apoi ridicăm braţele pană în dreptul pieptului, avînd coatele coborîte sub nivelul palmelor şi al umerilor. Aşezînd palmele pe partea din spate a copacului, îl îmbrăţişăm şi, inspirînd, lăsăm energia lui să pătrundă prin mîna stîngă în interiorul nostru, apoi expirînd, lăsăm să iasă din noi, prin mîna dreaptă, toate energiile reziduale sau bolnave şi să pătrundă în copac. Desigur, acest lucru se face mental. Cu fiecare inspiraţie, energia pe care o primim de la copac ne curăţă şi ne vindecă tot mai mult, iar cu fiecare expiraţie scăpăm de tensiunile, durerile sau bolile noastre. O stare de bine ne cuprinde şi ne simţim din ce în ce mai puternici şi mai sănătoşi. Cu ajutorul rădăcinilor copacului, noi trimitem în pămînt tot ceea ce am scos rău din noi, pămîntul va transforma totul într-o energie pozitivă, iar această energie pozitivă o vom primi prin intermediul copacului".

Pentru cei bolnavi, care nu pot să stea în poziţia de îmbrăţişare a copacului, ei pot pur şi simplu să se sprijine cu spatele de copac şi să facă schimbul de energii, tot mental, prin coloana vertebrală. O altă poziţie bună este să ne aşezăm ghemuit cu spatele sprijinit de copac: "Această poziţie este atît de importantă încît maeştrii taoişti au inclus-o în practica lor, ea fiind una dintre poziţiile de bază pe care trebuie să le înveţe un practicant începător. Beneficiile aduse de această poziţie se văd în timp, practicantul îşi restructurează întregul corp fizic şi, în special, sistemul osos. În practica taoistă, această poziţie este cunoscută sub denumirea de *stîlpul+".

de Costin Vasile, psiholog şi instructor tao 

Relaxare

A venit vremea pentru o scurtă pauză.  

INSPIRĂ, EXPIRĂ

Simte aerul cum te împrospătează.

INSPIRĂ, EXPIRĂ

Fă sonorul gândurilor mai încet.

INSPIRĂ, EXPIRĂ

Închide-ţi ochii şi lasă liniştea să-ţi inunde sufletul.

INSPIRĂ, EXPIRĂ

Zâmbeşte.

INSPIRĂ, EXPIRĂ

E pace, lumină, iubire în întreaga ta fiinţă.

Contopindu-te cu esenţa ta adevărată ai ajuns… ACASĂ.

*****

De aici, acum, permite-le fericirii şi recunoştinţei să pună stăpânire pe inima ta. În aceste clipe sufletul tău vibrează şi tu simţi că eşti la locul potrivit, la timpul potrivit, simţi că poţi face orice. Lasă-ţi intuiţia să-ţi şoptească câte lucruri minunate se vor tranforma în fapte prin intermediul tău. Crede în tine şi fă tot ce îţi stă în putinţă pentru a ajuta la manifestarea lor.

*****

E atât de bine să trăieşti o viaţă inspirată, o viaţă în care simţi că ai un rost şi un folos.

Relaxează-te! Savurează cu toată fiinţa ta aceste momente. Lasă-le să te încarce cu energia de care ai atât de multă nevoie.

sursa ozibuna.net

Sufletul unui copil e ca o picatură de ploaie pe trupul unui măr....

COPIII SUNT CA NIȘTE OGLINZI.

DACA SE AFLĂ ÎN PREZENȚA IUBIRII, EI REFLECTĂ IUBIREA.

DACĂ IUBIREA ESTE ABSENTĂ DIN VIAȚA LOR, EI NU AU NIMIC DE DĂRUIT CELOR DIN JUR.

CE ÎMI DORESC SĂ ÎNVEȚE COPIII LUMII ȘI COPIII MEI LA ȘCOALĂ

 

COPIII LUMII, în loc de integrale, ÎNVAȚĂ că fiecare om este responsabil pentru propriile alegeri.

 

Notele de la purtare sunt puse nu în funcţie de cât de mult se supun regulilor, ci după cât de frumos ştiu să accepte, să dea drumul şi să lase.

 

La fel de important ca ABC-ul este lecţia de încredere în sine si lecţia despre cum să gândeşti pozitiv.

 

După ora de religie, copiii învață cum se joacă Universul de-a v-aţi ascunselea cu noi şi cum să-l găsim atunci când ni se pare că l-am pierdut.

 

COPIII LUMII învață, de mici, faptul că frica nu îi ajută cu nimic, în 99% din cazuri; că a-și face griji este o modalitate foarte eficientă din a-și opri creierul să se ocupe de chestiuni mai interesante; că foarte puţine lucruri din viaţa noastră sunt dezastre cu adevărat, restul sunt poveşti bune de spus mai târziu nepoţilor.

 

După orele de dictare, copiii învață câteva lecţii despre cum să se asculte pe ei înșiși.

 

Apoi, la muzică, prin muzică și cânt, copiii cercetează mai departe sunetele inimii, ale respiraţiei şi ale gândurilor.

 

Înainte de prima lege a termodinamicii, copiii învață că cea mai importantă lege a vieţii este că nu te poţi lupta împotriva a ceea ce nu poţi schimba, iar oamenii pe care îi iubesc fac parte din categoria asta.

 

Studiind poeziile lui Eminescu, copiii învață că atunci când dau iubire, primesc la rândul lor iubire, dar nu ca un troc, ci ca o revărsare necondiţionată; apoi, în loc de comentarii, copiii efectuează câteva exerciţii practice de iubit cei mai nesuferiţi oameni din lume, începând cu însăşi profa de română...

 

Iar la minunatul obiect Psihologie, copiii învață și conștientizează diferenţa dintre nevoie, atașament şi dragoste, iubire necondiționată.

 

La dirigenţie, copiii discută despre secretele şi fricile lor, doar pentru a descoperi că toată lumea gândeşte la fel şi că nu suntem deloc singuri.

 

Iar în pauză, copiii se bucură de «pauza de gândit», în care să le fie lăsat creierul în pupitru ca pe o carte şi să-si petreacă tot timpul pauzei bucurându-se că “nu gândesc, dar totuşi există”....

 

Şi mai presus de orice, din clasa întâi, li se explică CLAR tuturor copiilor că notele pe care le iau nu contează, coroniţa nu contează, restanţele nu contează, diploma nu contează, olimpiadele nu contează, ci singurul lucru care contează ESTE, până la urmă, IUBIREA, CALEA, ADEVARUL SI VIATA.

 

COPIII ÎNVAȚĂ SĂ IUBEASCĂ NECONDIȚIONAT....

 

E singurul lucru la care merită să iei coroniţă....

 

text preluat de la Andreea Cretu