Paşi către iluminarea sufletului – Sacrificiul. Învaţă să-l faci !

Pentru majoritatea oamenilor, cuvântul sacrificiu este însoţit de ideea de dificultate, de privaţiune, de suferinţă.

Ei bine, tocmai aici se înşeală.

Ştiinţa iniţiatică spune că sacrificiu nu este o privaţiune ci o substituire, o transpunere, o deplasare într-o altă lume. Aceeaşi activitate se continuă, dar cu materiale noi, pure şi luminoase.

Sacrificiul este deci transformarea unei materii în alta, a unei energii în alta; renunţăm la ceva pentru a căpăta altceva, mai bun, în loc. Iată ce este sacrificiul. Luaţi, de pildă, o bucată de cărbune: este neagră, urâtă, murdară; o sacrificaţi şi ea devine foc, căldură, lumină, frumuseţe. Cel care nu vrea să facă sacrificii, rămâne în urâciune, frig şi întuneric.

Atâta vreme cât veţi trăi cu ideea că sacrificiul vă va aduce suferinţă şi vă va sărăci, bineînţeles că nu veţi fi dispuşi să faceţi sacrificii. De aceea trebuie să adoptaţi punctul de vedere iniţiatic: el ne învaţă că nu trebuie să renunţăm la un lucru decât pentru a-l înlocui cu altul mai bun. Vreţi să renunţaţi la un obicei dăunător: de exemplu jocul, băutura sau femeile?… Atâta vreme cât nu îl înlocuiţi, el va veni să vă tenteze, să vă chinuiască, pentru că nu aţi trezit în voi o altă cerinţă capabilă să o învingă pe prima, şi putem spune că vă expuneţi chiar la pericole grave, pentru că această renunţare devine o refulare. Atâta vreme cât oamenii nu vor înţelege aceasta, ei vor trece prin experienţe foarte dureroase şi atunci, bineînţeles că vă vor explica că nu este cazul să faceţi sacrificii, căci nu numai că nu veţi reuşi, dar veţi fi chiar şi mai nenorociţi.

Nu trebuie să vă privaţi, nu trebuie să renunţaţi, doar să vă deplasaţi, adică să faceţi sus ceea ce făceaţi jos: în loc să beţi apă dintr-o baltă unde abundă microbi, să beţi apă dintr-un izvor pur şi cristalin. Să nu beţi deloc, ar însemna moartea. Dacă cineva vă va spune că nu trebuie să beţi, numai apa din canalizări este cea pe care nu trebuie să o beţi, altfel trebuie să beţi, dar să beţi apa cerească. Şi această idee este exprimată simbolic în Geneză. Când Adam şi Eva se aflau în Paradis, Dumnezeu le-a permis să mănânce din fructele tuturor arborilor, mai puţin din fructele Arborelui Cunoaşterii Binelui şi Răului. Dumnezeu nu voia să-i priveze pe Adam şi Eva de hrană, El voia doar să-i facă să înţeleagă că există hrană mai bună şi mai benefică decât alta.

Un adevărat spiritualist nu se privează: el mănâncă, bea, respiră, iubeşte, dar în stări de conştiinţă minunate, necunoscute pentru omul obişnuit. Când vorbim despre renunţare, oamenii se înspăimântă şi îşi spun: ”Dacă renunţ, am să mor”. Şi este adevărat că vor muri. Dacă ei nu înţeleg că prin renunţare vor accede la ceva mai bun, ei vor muri. Nu este vorba de a renunţa la a bea, a dormi, a respira, a iubi, a face copii, ci de a le face pe toate acestea într-un mod superior. În fiecare zi trebuie să ne preocupăm să facem această înlocuire pentru a crea o mişcare, o circulaţie a energiilor, altfel totul stagnează, se atrofiază şi iată mucegaiul, fermentaţia, putreziciunea. Mereu trebuie să curgă apă proaspătă. Şi pentru a face să curgă această apă, trebuie să ne legăm în fiecare zi de Cer, să medităm şi să ne rugăm. căci cu adevărat nou este numai ceea ce vine din Ceruri.

Bineînţeles că oamenii găsesc adesea singuri soluţia înlocuirii. Când o femeie vrea să scape de un soţ care îi aduce numai încurcături, ea caută un altul. În mod instinctiv, oamenii se conduc după preceptele înţelepciunii eterne, numai că ele nu sunt întotdeauna bine aplicate. Un om crede că, schimbând femeia, va fi mai fericit: nu este însă sigur că astfel va găsi fericirea. Este chiar posibil ca voind să scape de o scorpie, să dea peste o alta şi mai rea! Sau se doreşte schimbarea unui regim politic, dar nici următorul nu este mai bun. Oamenii simt în mod confuz că trebuie să schimbe ceva, da, numai că schimbările nu trebuie făcute atât în exterior, cât în Sine.

Să revenim la exemplul focului, pe care vi l-am dat înainte. De ce Iniţiaţii, atunci când trebuie să facă o ceremonie magică, sau preoţii, atunci când trebuie să oficieze slujba, aprind cel puţin o lumânare, o veioză, pentru ca lumina să fie prezentă? Ceea ce vă voi revela în legătură cu acest subiect este extrem de important şi veţi fi obligaţi să realizaţi acest lucru în viaţa voastră după ce îl veţi cunoaşte. Pentru a alimenta flacăra, lumânarea îi furnizează materialele şi făcând aceasta, ea se micşorează. Combustia este deci un sacrificiu. Dacă nu există sacrificiu, nu va exista nici lumina. Pentru ca lumina şi focul să existe, este necesar un combustibil şi acest combustibil este lumânarea. Şi noi reprezentăm o lumânare, avem tot felul de materiale combustibile. Aceste materiale fără culoare, moarte, sunt defectele, viciile noastre. Singur focul sacrificiului le va putea aduce la viaţă, le va putea face luminoase, cu condiţia ca o scânteie să vină şi să dea foc materiei.

Atâta vreme cât omul duce o viaţă obişnuită, el rămâne făcut din materie neînsufleţită, neagră, ca un copac mort. El se luminează, se înfrumuseţează, prinde viaţă, se încălzeşte numai după ce a fost vizitat de focul spiritului. Numai că, pentru aceasta, el trebuie să-şi sacrifice viaţa egoistă. Ceea ce îi împiedică pe oameni să facă acest sacrificiu, este teama de a dispare. Bineînţeles, există ceva care va dispare, este adevărat, dar acest ceva trebuie să dispară pentru ca altceva să poată lua naştere. Substanţa lumânării dispare pentru ca să apară lumina şi căldura. Veţi spune că după un timp, din lumânare nu va mai rămâne nimic; da, dar omul poate arde nelimitat. Odată aprins, el nu se mai poate stinge. Întotdeauna va exista în el o materie care va arde.

Idealul este de a arde pentru focul sacru al dragostei divine, căci în această vâlvătaie veţi găsi secretul vieţii. Majoritatea oamenilor încă nu au fost aprinşi, ei nu vor să sacrifice nimic din natura lor inferioară, ei nu vor să fie consumaţi, de aceea rămân ca nişte lumânări stinse. Ei trebuie să ia o hotărâre. Pentru a avea această lumină şi această căldură, va trebui ca într-o zi să se hotărască şi să ardă totul. Uitaţi-vă la un foc: cu câtă plăcere aduce lumea crengi pentru a-l alimenta! Aceste crengi ar putea rămâne undeva, părăsite, inutile. Dar, odată aprinse, priviţi câtă bucurie ne produce focul. Şi toate aceste energii se ridică în sus către soare, înapoi de unde au venit… Trosniturile pe care le auziţi, sunt bucuria, fericirea, eliberarea energiilor. Sunt lanţuri care se rup: prizonieri care ies din închisoare şi se eliberează.

Dacă există obiceiul de a ne ruga Domnului aprinzând o lumânare, arzând tămâie, aceasta se face deoarece lumânarea sau tămâia care ard sunt simbolul sacrificiului, care consumându-se, produce rezultate. Nu se obţine nimic fără sacrificiu. Singur, sacrificiul, care transformă energiile trecându-le de la o stare la alta, produce vindecarea, iluminarea. El este adevărata transmutare alchimică. De fiecare dată când aprind un foc sau o lumânare sunt pătruns de profunzimea acestui fenomen care este sacrificiul şi aceasta mă face întotdeauna să gândesc că, pentru a avea lumină, chiar şi cea interioară, este necesar un sacrificiu, este întotdeauna necesar să ardem ceva în noi.

Oamenii au acumulat în interiorul lor atât de multe lucruri pe care le-ar putea arde. Dacă ei ar fi în stare să ardă toate impurităţile, toate tendinţele egoiste, pasionale, care îi împing spre întunecimi, acestea ar produce o asemenea lumină, o asemenea forţă, care i-ar transforma complet. Dar, în loc să le ardă, ei le păstrează cu grijă pe toate. Aşteaptă mai întâi să li se facă frig, adică să ajungă lipsiţi de dragoste, de prietenie, de duioşie, ca în vremurile de frig grozav cînd nu mai ai cu ce să te încălzeşti şi începi să arzi scaune vechi, dulapuri vechi. Da, este necesar ca omul să treacă prin peripeţii, prin mari nenorociri, prin mari decepţii pentru ca, în sfârşit, să se hotărască să ardă vechiturile care s-au adunat în el de veacuri. Dar va veni şi timpul acesta, va veni pentru toată lumea. Cei care m-au înţeles, se vor duce cu bucurie să pună pe foc tot ce este mucegăit în ei, ros de viermi sau de molii… şi hai la foc cu ele, şi ce vâlvătaie imensă!

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

shared with Ioana Bucur

Relaxare

A venit vremea pentru o scurtă pauză.  

INSPIRĂ, EXPIRĂ

Simte aerul cum te împrospătează.

INSPIRĂ, EXPIRĂ

Fă sonorul gândurilor mai încet.

INSPIRĂ, EXPIRĂ

Închide-ţi ochii şi lasă liniştea să-ţi inunde sufletul.

INSPIRĂ, EXPIRĂ

Zâmbeşte.

INSPIRĂ, EXPIRĂ

E pace, lumină, iubire în întreaga ta fiinţă.

Contopindu-te cu esenţa ta adevărată ai ajuns… ACASĂ.

*****

De aici, acum, experimentează direct viaţa, fără cuvinte, fără etichete, fără judecată, fără comparaţii, fără teamă. Simte-o în fiecare respiraţie a ta, simte-o cu toate simţurile tale. Viaţa este un proces atât de complex, e un uimitor spectacol în continuă desfăşurare pe care, oricât am vrea, nu-l putem cuprinde în totalitate cu mintea noastră. Aşa că azi nu mai trăi doar în realitatea minţii tale, vezi, ascultă, miroase, simte, gustă precum un copil curios gata de o nouă explorare.

*****

E atât de bine atunci când ai curaj să experimentezi viaţa, să-i trăieşti splendoarea şi nu doar să treci prin ea chinuindu-te să-i supravieţuieşti.

Relaxează-te! Savurează cu toată fiinţa ta aceste momente. Lasă-le să te încarce cu energia şi motivaţia de care ai atât de multă nevoie.

sursa ozibuna.net 

O cascada aurie

Sansa se afla in dreapta voastra; sansa se afla in stanga voastra. Sunteti inconjurati de sanse. S-ar putea sa trebuiasca sa vedeti sansa de mai multe ori, inainte sa intelegeti ce vedeti. Sansa este adesea doar un muguras, iar voi trebuie sa deschideti ochii larg pentru a-l vedea. Fiti atenti. Cautati sansa in fiecare ungher. Priviti dintr-o alta perspectiva, iar ochii vostri vor vedea ceea ce inainte au omis sa vada. S-a aflat dintotdeauna acolo, doar ca voi n-ati vazut-o. Se afla chiar in fata voastra, iar voi ati trecut exact pe langa ea.Nu este adevarat ca sansa bate la usa doar o singura data. Sansa bate la usa mereu. Doar ca trebuie sa va deplasati pana la usa. Trebuie sa o deschideti si sa spuneti: „Bine ai venit! Intra, te rog!”

Uneori, sansa este imbracata altfel decat ati crezut voi ca va fi imbracata. Nu s-a deghizat. Mai degraba, asteptarea voastra a fost prea limitata. Uneori, sansa vine la usa din spate, iar voi credeti ca e prea mare deranjul sa va ridicati de pe scaun. Nici nu o veti auzi batand, daca mintea va este inchisa, si nu deschisa. Poate credeti ca a fost curentul care a miscat usa, cand, de fapt, era sansa care incerca sa va atraga atentia.

Uneori, se intampla ceva pe care voi il priviti ca pe un esec. Se poate sa credeti ca ati pierdut ceva, cand, de fapt, vi s-a dat o mare sansa. Daca v-ati pierdut slujba, considerati ca ati primit o lovitura, cand este mai mult ca un plug care da la o parte zapada din calea voastra. Cand vedeti un plug de zapada, nu-l priviti ca pe o pierdere. Atunci de ce priviti ceea ce va curata calea ca pe o pierdere?

Fiti atenti la toate semnele care vi se arata. Iubitilor, orice vi se arata este o sansa. Vi se dau mereu sanse pentru a va dezvolta. Vi se arata mereu sansa de a vedea intr-o noua lumina. Vi se prezinta mereu sansa de a vedea dintr-o alta perspectiva. Mai intai, imbunatatiti-va vederea, iar viata voastra vi se va schimba intr-un mod spectaculos.

Nu cantariti fiecare decizie. Deciziile nu pot fi luate intotdeauna daca ne bazam pe logica. Logica nu stie destule. Sau poate ii puneti intrebarea gresita.

Va mai amintiti cand v-am spus ca trebuie sa fiti atenti la sansele pe care le aveti? Daca pe jos apare o foaie de hartie, este pentru voi sa o ridicati. Asa este sansa. Poate fi mica. Nu trebuie sa fie mare. Nu trebuie sa fie perfecta. Se afla chiar in fata ochilor vostri, numai ca trebuie sa o vedeti. Sansa se afla mereu acolo. Sansa vrea ca voi sa o vedeti. Se afla acolo pentru voi.

Iubitilor, ce sansa vreti sa vedeti?

Pe cat de mult le place sanselor sa va ia prin surprindere, pe atat de mult le place sa fie cautate. Sansele sunt de multe ori precum merele din pom. Trebuie sa intindeti mana si sa le culegeti.

Ori sansele sunt ca stelele de pe cer, iar voi trebuie sa va uitati in sus, la ele, si sa alegeti pe care vreti sa o asezati in palma voastra, ca pe un fluture. Sau alegeti mai multe! Lasati-le sa se roteasca in palma voastra, ca diamantele. O, asta e, iubitilor! Cautati diamante! Nu cautati descurajarea. Nu cautati pietris, sau nisip care va fi luat de vant. Diamantele contin lumina prin care puteti vedea. Sansa nu trebuie sa se prezinte sub forma de aur masiv.

Lasati ca sansele voastre sa fie ca aurul topit. Lasati-le sa curga ca o cascada aurie, pe care sa alunecati cu bucurie.

sursa : editura foryou

Pasi mici catre o schimbare mare

Cand decidem ca este timpul pentru schimbari majore in vietile noastre, este intelept sa usuram procesul, incepand cu ceva marunt. Schimbarile mici ne permit sa capatam o noua obisnuinta si o fac apoi parte permanenta a vietii noastre, in timp ce schimbarile bruste ne pot da un sentiment de esec care face dificila mai apoi inaintarea si este foarte probabil ca noi sa ne intoarcem la vechile cai. Chiar daca am parcurs acel traseu si ne aflam in fata alegerii de a o lua de la inceput, putem decide sa o luam mai usor de data aceasta si sa mergem inainte. 

Uneori tintele pe care ni le propunem sunt simpli indicatori ai nevoii de schimbare si sunt utile in a ne determina sa ne miscam in directia buna. Insa este posibil ca odata ce am incercat ceea ce parea atat de potrivit, sa descoperim ca nu ni se potriveste de fapt sau nu ne face sa ne simtim asa cum am sperat. A porni la drum in ritm mai lent ne ofera sansa de a privi in jur si de a lua in considerare si alte optiuni, pe masura ce invatam si crestem. Avem timp sa examinam valorile subiacente ale dorintei de schimbare si sa gasim moduri de a manifesta acele sentimente, indiferent daca arata sau nu ca si telul nostru initial. A inainta cu pasi mici ne lasa timp sa ne adaptam si sa pasim in siguranta pe noua noastra carare. 

Viata nu ne permite intotdeauna anticiparea sau pregatirea pentru o schimbare majora si ne putem simti coplesiti de ceea ce se afla in fata noastra. Daca optam sa lucram pe un singur obiectiv odata, ne vom concentra atentia pe ceva mai usor de manuit si probabil vom constata ca am realizat ceva. A forta schimbarile este, in esenta, un semn ca nu avem incredere in intelepciunea universului. Este preferabil sa ne ascultam ghidul interior si sa facem schimbarile in ritmul care este potrivit pentru noi, asigurandu-ne ca facem asta in aliniere cu ritmul universului. 

lsursa www.dailyom.com.

Traducere: Elena Bucur 

Relaxare prin puterea gandului

Trăieşte admirabil fiecare zi

Chiar dacă unele gânduri şi sentimente străine, poate chiar malefice, vor încerca să ne pătrundă în aură, ele vor fi cu uşurinţă deturnate de lumina divină care există în noi. Astfel, toate energiile fiinţei noastre vor fi antrenate să meargă în direcţia cea bună pe care am ales-o.

Dacă ajungem să trăim măcar o zi minunată, o zi care înseamnă poate abia o secundă din viaţa veşnică, nu numai că va fi păstrată în „dosarele cosmice”, nu numai că nu va muri niciodată, dar ziua aceasta va ajunge să le antreneze şi pe cele viitoare, pentru a-i semăna din ce în ce mai mult. Să urmărim tocmai de aceea să trăim admirabil fiecare zi, pentru că ea le va influenţa extrem de binefăcător pe cele care îi vor urma şi le va ajuta să fie pline de fericire, ordine, echilibru şi armonie.

Să ne învăţăm să acţionăm într-un sens cât mai vast, în aşa fel încât acţiunile noastre luminoase să fie utile tuturor. Pentru asta este suficient să ne transformăm felul de a gândi, să avem conştiinţa că fiecare dintre noi trăieşte în acest univers, fiecare şi toţi suntem clipă de clipă intim şi profund legaţi de acest univers. Eşti macrocosmic, acţionează macrocosmic

Iată un exerciţiu foarte simplu: suntem între cei patru pereţi ai camerei noastre, izolaţi cât mai bine fizic, departe de lumea întreagă Cu toate acestea, putem să ne obişnuim ca o dată pe săptămână să ieşim din încăpere cu ajutorul gândului, pentru a ne expansiona într-un spaţiu din ce în ce mai vast: casa noastră, oraşul în care locuim; apoi ne imaginăm că oraşul respectiv face parte dintr-o regiune, iar această regiune face parte dintr-o ţară; ţara face parte dintr-un continent, continentul se află pe Terra, iar Terra face parte din familia planetelor sistemului solar.

Acest procedeu spiritual ne ajută să conştientizăm că suntem integraţi în univers. Acum ne putem da seama că sistemul solar, la rândul său, face parte dintr-o galaxie, iar galaxia este o părticică infimă a Macrocosmosului. În felul acesta vom realiza cu uimire că, deşi ne aflăm singuri în camera noastră, suntem în acelaşi timp expansionaţi în Macrocosmos. Iar dacă acum suntem fiinţe macrocosmice, de ce mai trebuie să ne impunem vreo limită, de ce să nu deschidem larg ochii şi inima şi să ne spunem nouă înşine că avem deseori de făcut acţiuni care sunt macrocosmice? Exerciţiul acesta ne permite accesul cu cea mai mare uşurinţă la o stare de expansiune în nemărginire. De ce să nu folosim la maximum roadele unei asemenea stări?

Este foarte important să descoperim valoarea nebănuită a păcii interioare profunde. În tăcere, noi pregătim împrejurările prielnice pentru manifestarea entităţilor divine. Ele iubesc foarte mult liniştea şi aşteaptă mereu acele condiţii pe care oamenii, datorită agitaţiei zilnice, nu le oferă decât foarte rar. Cu cât o fiinţă umană este mai evoluată, cu atât are nevoie de mai multă linişte, de mai multă pace profundă. În această aparentă absenţă a vieţii, un asemenea om simte autenticul, tainicul ei gust; căci adevărata viaţă, viaţa divină intensă, este o linişte vie, copleşitoare. Tăcerea pregăteşte condiţiile pentru apariţia şi manifestarea entităţilor divine. Iar când ele sunt aproape, simţim deasupra noastră suflul misterios al eternităţii.

Multe entităţi divine, invizibile, coboară fără încetare să ne ajute. Ştiind asta, să le oferim cât mai des în noi înşine condiţiile favorabile pentru a le primi şi a le reţine atenţia. Toate aceste fiinţe divine sunt mereu pregătite să ne viziteze şi mereu caută un loc în inima noastră, în mintea noastră, pentru a acţiona şi pentru a ne aduce multe bucurii spirituale. Lipsa de recunoştinţă însă le poate îndepărta.

Entităţilor elevate le place să le apreciem sprijinul şi generozitatea. Că oamenii sunt imperfecţi, slabi, copilăroşi, ele ştiu deja şi au forţă să treacă defectele cu vederea; ba chiar mai mult, tocmai atunci când ne dovedim plini de greşeli ele spun: „Iartă-i, Tată Ceresc, că nu ştiu ce fac şi de aceea noi urmărim să-i ajutăm!“ Dar dacă observă că oamenii nu le apreciază prezenţa şi ajutorul, entităţile divine îi părăsesc. Nu fiindcă ar avea nevoie de consideraţia sau mulţumirea lor, dar ştiu că nerecunoştinţa împiedică fiinţele umane să profite de darurile spirituale pe care le-ar putea primi.

Visuri si dorinte

Dumnezeu a spus :


Exista o diferenta intre a-ti dori ceva si a avea nevoie sa ai acel lucru. Este o diferenta uriasa. Este diferenta dintre undele de pe lac si valurile cu spume ale raului. Dorinta este insotita de catre pace. Nevoia indeplinirii dorintelor este insotita de nevoia de a cere. Din asta sunt alcatuite razboaiele. Cererea si dorinta nu sunt deloc unul si acelasi lucru. Poti avea dorinte intense si fara sa pretinzi ceva. Da, aici exista un echilibru. Sa doresti cu putere, iar apoi lasa-ti dorintele sa pluteasca pe oceanul vietii. Aceasta este lipsa de impotrivire. Lipsa de impotrivire denota suplete ca reactie la viata. Vrei masina rosie, dar te alegi cu cea albastra, caci, altfel, nu te alegeai cu niciuna. Atunci cand va impotriviti lucrurilor primite, ce altceva castigati in afara de frustrare? Invatati sa ridicati din umeri si sa mergeti mai departe. Puteti sa va pastrati dorinta si fara bagajul in plus pe care i-l atasati.

Da, iata din nou cuvantul atasament. Sa nu fiti atasati. Nu indiferenti, doar responsabili. A nu fi atasat inseamna sa lasi in urma trecutul. Sa doriti fara a va atasa. Sa vreti ceea ce vreti, dar sa nu fiti dependenti de dorinta de a primi. Sa nu fiti dependenti de indeplinirea dorintelor voastre. Sa va doriti cu tarie ce va doriti si tot cu tarie sa le ingaduiti rezultatelor sa fie asa cum sunt.

Sa fiti dezamagiti, daca trebuie, iar apoi descotorositi-va de dezamagire. Lasati ca dorintele sa poposeasca, dar nu si sentimentul de dezamagire. Pastrati-va dorintele, dar nu le judecati. Sunteti liberi mereu sa va doriti ceea ce va doriti. Si sunteti mereu liberi sa tratati viata ca si cum ati fi un oaspete binevenit, oricum vi se pare ca este viata. Puteti fi o doamna sau un gentleman, oricare ar fi imprejurarile. Fiti geniali in toate imprejurarile. De ce ati fi altfel? Fiti o persoana vesela, iubitilor. Sincer, ati vrea sa fiti tristi?

Dezamagirea va spune ca ati avut bucuria unui vis neindeplinit inca. Si totusi, actul de a dori in sine a fost insotit de bucurie. Dorinta in sine v-a oferit o oarecare implinire.

Cand mergeti sa va cumparati de la magazin o rochie pe care v-o doriti, sau o mobila, chiar si atunci cand descoperiti ca s-a vandut deja sau ca, dintr-un motiv oarecare, nu o puteti cumpara, tot reusiti sa va bucurati in urma acestei actiuni. Bucuria fara posesie tot bucurie este. Tot ce cumparati in viata este, de fapt, un vis – cumparati un vis. Iar visul il puteti avea mereu.

Stiti doar ca atunci cand chiar aveti acea rochie, sau acea mobila pe care v-o doriti, mai devreme sau mai tarziu, se transforma in ceea ce este cu adevarat – o simpla rochie sau o simpla mobila. Energia visului s-a spulberat. Pulberea a fost energia visului vostru, iubitilor. Deci, da, fiti fericiti chiar si atunci cand dorinta nu vi se indeplineste, deoarece atunci puteti avea inca energia dorintei. Sa va doriti, decat sa nu aveti planuri. Sa va doriti, decat sa fiti plictisiti. Doriti, doriti…  si sa nu fie nevoie sa posedati obiectul dorintelor voastre.

Cu sau fara imbracaminte, voi sunteti voi si sunteti Propriul Meu Copil Divin.

Chiar si fara ca dorintele voastre de a avea iubire in viata si pace in lume sa fie indeplinite, puteti avea parte de iubire si de pace. Oricare ar fi schimbarile produse la suprafata  lumii din jurul vostru, voi aveti o cunoastere profunda si o inima constienta. Bataia inimii voastre nu depinde de evenimentele temporare. Toate evenimentele sunt temporare. Crescendo-urile puternice se sting intr-un moment de inertie. Linistea dirijeaza cursul din spatele oricarei activitati.

Bucurati-va de dorintele voastre si bucurati-va de indeplinirea lor. Dar sa nu credeti ca o dorinta neimplinita reprezinta o dorinta negata. Sa nu va negati voua insiva bucuria in momentul pe care il aveti chiar acum. Nimic nu lipseste cu adevarat. Acest moment contine totul. 

Voi sunteti Plenitudine, iubitilor.  

de Gloria Wendroff  

Echilibrul interior

Toata lumea spune ca ar trebui sa avem echilibru: echilibru in casatorie, echilibru in munca, echilibru in spirit...

Echilibrul, inseamna pur si simplu stimarea tuturor partilor vietii tale si fiind sigur/a ca nici una nu te domina atat de mult, incat sa nu mai fii in legatura cu ceilalti.

Tu stii cand nu esti in echilibru ! Esti stresat/a si esti sub presiune si te simti coplesit/a. Sau esti plin/a de invidie fata de ceilalti care au ceva ce tu nu ai. Esti deprimat/a si te simti fara speranta, gandindu-te ca ai pierdut pentru totdeauna ceea ce ai avut. Acestea sunt semnele lipsei de echilibru.

Pentru a obtine echilibrul, va trebui sa inveti sa vii in momentul prezent. Aceasta este o practica de invatat. Nu trebuie sa fii nascut/a cu nici o calitate speciala – trebuie numai s-o practici si sa devii expert/a. Faci asta petrecandu-ti ceva timp dimineata inspirand puternic si lasand linistea sa-ti vina in minte. Ai putea sa practici tehnicile obisnuite de meditatie, sau ai putea sa-ti oferi un moment de frumusete fízica, privind o floare, inspirand aer proaspat, pentru un moment sau doua si curatindu-ti mintea si emotiile.

Fa asta cu convingere in fiecare dimineata, intrand adanc in momentul prezent si facand sa taca vocile de regret si vinovatie pentru trecut si ingrijorare pentru viitor.

Si apoi, in timpul zilei, cand simti ca echilibrul este in pericol, cand intri in regretele trecutului sau in ingrijorarile pentru viitor, cand te simti coplesit/a de vreun aspect al zilei, atunci inspira profund si revino in momentul prezent, in adancimea si tacerea momentului prezent. Practica asta in fiecare dimineata si vei fi capabil/a sa o faci in orice condititi, chiar si in cele stresante.

Acesta este inceputul echilibrului – aceasta capacitate de a echilibra latura ta spirituala, cu cea a vietii tale fizice si cu cerintele ei. Este cea mai importanta parte a echilibrului si nu necesita nimic mai mult decat cateva minute in fiecare dimineata si aplicarea atenta in timpul zilei. 

Ai putea s-o extinzi astfel incat, in fiecare moment neumplut cu activitate, sa devina o oportunitate de a-ti echilibra laturile spirituale si fizice. Cand mergi prin parcarea de la serviciu, mergi mai incet cand treci pe sub un copac. Observa floarea dintr-un strat cu flori. Priveste in sus la cer si lasa-te sa plutesti odata cu norii, pentru un moment. Ispira adanc si ritmic la fiecare pas, permitand energiei si binelui vietii sa curga spre tine. Fa un ritual din aceasta plimbare de la masina spre locul tau de munca, ca o perioada revigoranta si energizanta – si nu o perioada de stres.

Priveste aceste oportunitati in fiecare moment al zilei tale. Cand stai in trafic, asculti muzica minunata si inspiri adanc. Lasa muzica sa te cuprinda. Fii multumit/a de momentul in care esti singur/a cu tine insuti, inconjurat/a de muzica pe care ai ales-o. Sau alege muzica pe care o poti si tu canta. Fa ceva revigorant si care iti aduce bucurie. Asculta o carte audio.

Ia acest moment in care nu ai alte activitati si gasesti modalitati de a-l umple cu ceva ce iti vorbeste, care te umple, care te aduce in momentul prezent. 

Oamenii vorbesc despre echilibru, ca fiind capacitatea de a petrece portiuni egale de timp, stand cu familia, la munca sau pentru placere. Dar, asa cum stii, aceasta nu este posibil. S-ar putea ca, pentru o anumita perioada de timp din viata ta, o latura sa le domine pe celelalte, astfel incat sa nu poti realiza acest echilibru. Si da, desigur este necesar sa le oferi tuturor laturilor vietii tale un timp egal, dar traiesti asa cum traiesti si viata trece prin etape care nu ar trebui sa apara. 

Si asa, las-o asa ! Lasa-ti viata asa cum este, si gaseste echilibrul in fiecare zi, in fiecare moment. Gaseste-o la dus, de exemplu. In loc de a-ti lasa mintea ta ocupata sa te domine mereu, gaseste momente in care s-o eliberezi de ea insasi. Lasa-ti dusul sa fie o experienta minunata, un moment de a te conecta la tine insati si la spiritul din interiorul tau si de deasupra ta. Stai deoparte de aceasta data, pentru a-ti simti corpul fizic in toata splendoarea sa. Simte-i sanatatea, simte-i vibratia, pe masura ce apa te spala. Si apoi ajungi sa simti sinele de deasupra ta, plutind deasupra ta, plin de bucurie si iubire si pace. Si apoi, trage in jos acel sine si lasa-l sa locuiasca in frumosul tau corp, simtindu-l complet, adunand toata bucuria si iubirea si pacea din el.Simte linistea cuprinzandu-ti mintea. Simte bucuria umplandu-ti inima. Simte iubirea care te mangaie complet, inauntru si in afara, legandu-te de tine insati. Simte atat de mult bucuria, incat incepi sa zambesti.

Acesta este echilibrul. Ti-ai oferit un cadou. Ti-ai pus deoparte ceva timp al tau complet si te discipineaza pentru a-ti linisti mintea si pur si simplu sa fii una cu tine insuti, sinele fizic si cel spiritual.

Poti sa-ti umpli zilele cu astfel de momente. Poti privi rutina ca pe o oportunitate de a face asta, luind fiecare sansa pe care-o ai de a le conecta. Si acesta este echilibru.

Multi oameni ofera atat de mult celorlalti. Familiilor lor, slujbelor lor, prietenilor lor. Ei ofera, ofera, ofera si se golesc pe ei insusi. Echilibrul aduce energie inapoi in viata ta, asa incat esti un foc luminos cu un miez destul de puternic pentru a-ti lumina propria viata ca si pe a altora. Echilibru inseamna revigorarea acelei surse de energie, alimentandu-te astfel incat sa ai puterea de a merge mai departe. 

Si aceasta poate fi obtinuta luand vacanta, stand deoparte lungi perioade de timp, daca esti destul de norocos ca sa poti face asta. Dar se poate obtine chiar si azi, in aceasta viata, chiar asa cum este ea, in acest moment cand stai la masa ta, daca iti acorzi cateva secunde pentru a te uita la o floare frumoasa pe care ai pus-o in glastra, vazand si simtind cum soarele o cuprinde si o lumineaza pe cate o petala. A, da, acesta este echilibrul. Aceasta este frumusetea. Aceasta este legatura. Aceasta inseamna sa fii acum, chiar acum, in acest moment, legat/a de tot ceea ce este si incepand, pentru numai un moment, sa fii total revigorat/a.

IUBIREA DE SINE

de Roxana Balan

Orice om are preţul lui, şi Viaţa respectă această valoare. Ea nu se măsoară în bani sau în aur; se măsoară în IUBIRE. Mai mult, se măsoară în iubirea de sine. 

Acesta este preţul fiecărui om, măsura în care se iubeşte pe sine. 

Nu poţi să te aştepţi ca ceilalţi să te preţuiască, dacă tu nu te apreciezi singur. 

Dar oamenii se învinovăţesc mereu, se dispreţuiesc, nu se pot accepta aşa cum sînt. 

Dacă nu îţi place o persoană, nu ai decît să pleci de lîngă ea. Dacă nu îţi place un grup de persoane, nu ai decît să pleci din acel grup. Dar dacă nu te placi pe tine însuţi, nu ai unde să pleci. Poţi însă să te schimbi, să te ridici pe un alt nivel de frecvenţă, întîlnind acolo oameni care se acceptă pe sine. Pătrundem astfel într-o altă lume, într-o altă realitate, care are alte reguli, inclusiv pentru relaţii. 

Dacă ne privim cu atenţie corpul, vom descoperi că el este alcătuit din miliarde de fiinţe vii care depind de noi. Fiecare celulă din corpul nostru este o fiinţă vie. Noi sîntem responsabili pentru toate aceste fiinţe. Pentru toate celulele noastre, noi sîntem Dumnezeu. Le putem asigura nevoile, le putem iubi, sau dimpotrivă, le putem face mult rău. 

Celulele din corpul nostru ne sînt în totalitate loiale. Ele lucrează pentru noi, în deplină armonie, şi pentru aceasta trebuie să le fim recunoscători, să le iubim, să le respectăm. 

Corpul nostru şi toate celulele vii îşi joacă perfect rolul în jumătatea lor de relaţie. Cealaltă jumătate a relaţiei este mintea noastră. Corpul are grijă de jumătatea sa, dar mintea abuzează de corp, chinuindu-l în fel şi chip. 

Corpul abia aşteaptă să primească iubirea minţii noastre, dar mintea spune: "Nu, nu îmi place această parte a corpului meu. Ce formă îngrozitoare are nasul meu, ce urechi clăpăuge am! Corpul meu este prea gras! Picioarele mele sînt prea scurte!..." Mintea îşi imaginează tot felul de lucruri urîte despre corp. 

Corpul nostru este perfect aşa cum este, doar noi avem tot felul de idei preconcepute despre ceea ce este bine şi ceea ce este rău, despre ceea ce este frumos şi ceea ce este urît. 

Dacă ne putem accepta propriul corp, vom putea accepta pe oricine şi orice situaţie. Relaţia cu sine se reflectă imediat în relaţia cu ceilalţi. 

În India, oamenii realizează tehnici de puja sau ritualuri de adorare. 

Putem şi noi să îi oferim în fiecare zi corpului nostru, în mod devoţional, iubirea. 

Ori de cîte ori facem baie sau duş, putem să ne tratăm corpul cu iubire, cu respect, cu recunoştinţă. Să îl admirăm, să îl mîngîiem. 

Cînd mîncăm, luăm o înghiţitură, o mestecăm încet, bucurîndu-ne de savoarea ei şi gîndindu-ne că hrana este o ofrandă adusă propriului nostru corp, templul viu în care trăieşte Dumnezeu. 

Cînd ne privim în oglindă, să ne privim cu dragoste, să zîmbim admirativ imaginii din oglindă. 

Imaginaţi-vă cum vă veţi simţi în ziua cînd vă veţi adora propriul corp. Atunci cînd vă veţi accepta complet corpul fizic, vă veţi simţi atît de bine, veţi fi atît de fericit... 

Aceasta este iubirea de sine. Ea nu are nimic cu importanţa de sine, cu orgoliul. Asta înseamnă a-l cinsti pe Dumnezeu în interiorul nostru şi în interiorul celor din jur. 

Mai întîi de toate trebuie să ne acceptăm şi să ne iubim aşa cum sîntem. 

Odată ce ne-am acceptat pe noi înşine aşa cum sîntem, putem să-i acceptăm şi pe cei din jurul nostru, pe cei dragi, aşa cum sînt ei. 

Noi ne criticăm atît de mult, încît în inima noastră nu mai există loc de iubirea de sine. Şi dacă nu reuşim să ne iubim nici măcar pe noi înşine, cum am putea să împărtăşim iubirea cu ceilalţi? 

Omul nu se poate ierta niciodată pentru că nu este ceea ce doreşte el să fie. 

Cine se iubeşte pe sine, este capabil să îşi reverse iubirea şi asupra altora. 

Atunci cînd îţi faci un ţel din a crea relaţia perfectă între tine şi corpul tău, înveţi practic ce înseamnă relaţia perfectă cu cei din jur, cu părinţii, cu iubitul sau iubita, cu copiii tăi, cu animalele de lîngă tine. 

Şi, la urma urmei, nu frumuseţea fizică contează, ci sufletul. Ceea ce ai în interiorul tău se va reflecta şi în exterior. Frumuseţea sufletului înfrumuseţează şi corpul, îl scaldă într-o dulce lumină, fermecîndu-i şi pe cei din jur. 

Lucrul cu Lumina

de Omraam Mikhael Aivanhov 

Câte persoane nu ar dori sa aibe revelatia lumii divine, sa se simta inspirate, sa traiasca în extaz ! Dar ei îsi închipuie ca trebuie sa fie foarte greu sa reuseasca aceste lucruri. În realitate, este foarte simplu, atât de simplu, încât daca li s-ar spune cum ar fi posibil, nu ar crede: nu vor face deci nimic pentru a realiza aceasta si nu vor cunoaste niciodata splendorile lumii divine. 

În urma cu mai multi ani, când eram înca un foarte tânar discipol al Maestrului Peter Deunov, i-am pus acesta întrebare: “Care este modul cel mai eficace de a ne lega de Dumnezeu si de a ne dezvolta calitatile si virtutile spirituale ?” El mi-a raspuns: “Trebuie sa te gândesti la lumina, sa te concentrezi asupra ei, sa-ti imaginezi ca tot universul este scufundat în lumina”. Am lucrat mult timp asupra acestei imagini a luminii si am învatat multe. În realitate Dumnezeu nu este lumina, El este mult mai mult decât aceasta, nu putem sa-l cunoastem, nici macar sa ni-l imaginam. De altfel, daca în Geneza se spune ca în prima zi El a creat lumina, înseamna ca el nu este lumina, dar cu ajutorul ei a creat Universul. 

Dumnezeu nu este lumina, dar fiindca lumina este prima emanatie divina, ea contine toate calitatile, toate virtutile lui Dumnezeu, si nu putem sa cunoastem pe Dumnezeu decât prin intermediul luminii. 

Iata deci exercitiul pe care-l puteti face: în fiecare zi, de mai multe ori pe zi, de îndata ce aveti la dispozitie câteva minute, gânditi-va la concentrarea pe lumina, ca va odihniti în lumina, ca va topiti în lumina, va impregnati cu ea … ca întreg universul se scalda în aceasta lumina. Veti simti putin câte putin cum totul se reface în voi, ca aceasta lumina va aduce adevarata stiinta, pacea durabila, echilibrul, puterea. În loc sa va pierdeti timpul cu tot felul de activitati inutile, gânditi-va la lumina care straluceste, care învigoreaza, care linisteste. 

Nu veti putea gasi niciodata sensul vietii în afara de lumina. Sa luam un exemplu foarte simplu al vietii cotidiene în timp ce va treziti noaptea si vreti sa va sculati, primul lucru pe care-l faceti este sa aprindeti o lumina. În momentul în care vedeti clar, puteti sa faceti orice vreti, pe când, în întuneric puteti sa va loviti, sa rasturnati obiecte, etc. Da, însa majoritatea oamenilor n-au înteles acest învatamânt al luminii, ei fac totul în întuneric, vorbind simbolic, nu stiu unde se afla si de aceea îsi sparg capul. 

Trebuie sa cautam lumina, sa ne concentram asupra ei, s-o bem, s-o mâncam, s-o situam deasupra tuturor comorilor pamântului. De îndata ce aveti un moment liber, închideti ochii si concentrati-va pe aceasta imagine a luminii care penetreaza peste tot si aduce toate binecuvântarile. Aveti de asteptat la dentist sau într-o gara? Ei bine, în loc sa frunzariti reviste pline de lucruri inutile sau stupide, gânditi-va câteva minute la lumina. 

Când mergeti pe strada, se poate întâmpla sa fiti asaltati de gânduri sau de sentimente negative. Evident, acolo nu va puteti opri si închide ochii (daca o faceti, dupa un moment se vor strânge o multime în jurul vostru, unii îsi vor aduce si scaunele sa va priveasca, chiar circulatia se poate opri!). Dar nimic nu va împiedica sa va opriti o clipa în fata unei vitrine ca pentru a o privi (evident, nu o vitrina dincolo de care sa va poata privi cineva) si acolo, va concentrati câteva secunde încercând sa introduceti lumina în voi. Când veti privi din nou, va veti simti despovarati, purificati. 

Relaxare

A venit vremea pentru o scurtă pauză.  

INSPIRĂ, EXPIRĂ

Simte aerul cum te împrospătează.

INSPIRĂ, EXPIRĂ

Fă sonorul gândurilor mai încet.

INSPIRĂ, EXPIRĂ

Închide-ţi ochii şi lasă liniştea să-ţi inunde sufletul.

INSPIRĂ, EXPIRĂ

Zâmbeşte.

INSPIRĂ, EXPIRĂ

E pace, lumină, iubire în întreaga ta fiinţă.

Contopindu-te cu esenţa ta adevărată ai ajuns… ACASĂ.

*****

De aici, acum, pune-ţi următoarea întrebare: “Ce voi face azi pentru a merita această zi, această binecuvântare, această nouă şansă?” Ne dorim să trăim mult şi bine, ne dorim să avem parte de cele bune în fiecare zi şi de multe ori avem pretenţia ca toate acestea să ni se aştearnă pe tavă. Oare cum ar arăta viaţa noastră atunci când trăim miracolul fiecărei zile, fără pretenţii, fără condiţii, ci aşa cum ne este dat şi după cum putem şi ştim noi mai bine să-l trăim?

*****

E atât de bine când renunţi să mai pui condiţii vieţii, să i te împotriveşti, ci te mulţumeşti doar cu a exprima în fiecare clipă ceea ce eşti.

Relaxează-te! Savurează cu toată fiinţa ta aceste momente. Lasă-le să te încarce cu energia şi motivaţia de care ai atât de multă nevoie.

sursa ozibuna.net

13 motive ca sa zambim

Ai o multime de motive care te pot face fericit, iar zambetul este poate, cea mai frumoasa minune a umanitatii. Zambetul este in fiecare din noi, este una dintre cele mai fascinante forme de relationare cu ceilalti. Zambetul ne face mai buni, mai sanatosi si mai victoriosi.

1. Zambetul este uman

Ceea ce ne diferentiaza pe noi oamenii de animale este si faptul ca putem zambi. Nu invatam sa zambim ci ne nastem cu aceasta abilitate. Studiile au aratat ca bebelusii pot schita primul lor zambet la doua ore dupa ce au venit pe lume. Zambetul este una dintre cele mai folosite expresii faciale de catre oameni. Gelotologia este stiinta care se ocupa cu studiul zambetului si al efectelor sale asupra trupului si a mintii.

2. Zambim in  diverse moduri

Atunci cand ridicam colturile buzelor nu exprimam doar fericire. Prin intermediul zambetelor ne exprimam de fapt, in diverse situatii sociale. De exemplu, oamenii pot folosi zambetul in loc de salut sau pot sa foloseasca alte moduri de a zambi pentru a arata ca sunt de acord cu opinia unei alte persoane. Zambetul poate sugera de asemenea ironia. Totusi, cel mai des, prin zambet ne aratam starea de bine si disponibilitatea fata de ceilalti.

Indiferent de mesajul transmis, zambetele pot fi insa sincere sau artificiale. Oamenii sunt capabili sa faca dinferenta intre un zambet adevarat si un zambet fals urmarind expresia ochilor unei persoane.

Atunci cand zambetul este “din suflet”, colturile ochilor se ridica.

3. Zambetul aduce beneficii organismului

De cate ori te incrunti folosesti 43 de muschi faciali, in timp ce zambetul foloseste doar 17 muschi. Studiile arata ca o stare de seninatate constanta reduce tensiunea arteriala. Adauga acestei stari si un ras sanatos care iti va stimula muschii abdominali, muschiul diafragma si inima. Oamenii de stiinta au aratat ca rasul ajuta la intensificarea arderilor cu pana la 20 la suta.

Starea noastra generala de bine este stimulata prin intermediul rasului. Zambetul ajuta la eliminarea de endorfine si ne ajuta sa ne simtim mai bine; chiar si atunci cand vei forta un zambet te vei simti mai bine. Serotonina, un hormon care reduce in mod natural stresul este de asemenea stimulata prin intermediul zambetului.

4. Femeile zambesc mai mult

Femeile zambesc mai mult decat barbatii. In medie, o femeie zambeste de 62 de ori pe zi, in timp ce un barbat zambeste doar de 8 ori pe zi. Diferenta nu mai este la fel de mare atunci cand femeile si barbatii lucreaza in acelasi loc, au aratat cercetatori de la Universitatea Yale. Explicatia poate fi aceea ca fiecare loc de munca are anumite standarde in ceea ce priveste zambetul, acesta fiind urmat de catre toti angajatii, indiferent de gen.

5. Zambetul asigura o viata mai lunga

Oamenii care exprima mai tot timpul o stare de fericire - zambaretii au o speranta de viata mai mare, in medie aceasta prelungindu-se cu o decada.

6. Zambetul, cel mai bun "make-up"

Persoanele care zambesc sunt considerate mai frumoase. O persoana care zambeste mult si din suflet, este considerata a fi mai placuta, mai sincera, astfel este mai usor acceptata in comunitati. Chiar si bebelusii au o preferinta pentru oamenii care le zambesc. In acelasi timp, in cazul femeilor, un zambet sincer este mai eficient decat toate produsele de infrumusetare caci, atunci cand zambesc, femeile par mult mai tinere si mai atragatoare decat atunci cand se machiaza.

7. O casatorie fericita, cu ajutorul zambetelor

Oamenii surazatori vor fi mult mai fericiti chiar si in casniciile lor. Explicatia este aceea ca oamenii pozitivi isi pot exprima emotiile cu mult mai mare usurinta, ceea ce ii ajuta sa treaca mai usor peste divergente. In acelasi timp, acestia atrag in jurul lor oameni mai fericiti iar impreuna formeaza parteneriate solide.

8. Surasul invinge raceala

Ori de cate ori zambim, stimulam productia de anticorpi si celule albe care ajuta sistemul nostru imunitar. Zambetul este deci, cea mai buna metoda pentru a tine la distanta racelile.

9. Zambetul se ia

Un experiment desfasurat in Suedia a aratat ca oamenilor le este foarte dificil sa isi mentina starea de incordare faciala atunci cand alte persoane zambesc in jurul lor. Colturile buzelor incep sa se ridice fara ca noi sa bagam de seama atunci cand suntem inconjurati de o atmosfera pozitiva, plina de zambete. Zambeste si lumea va zambi odata cu tine!

10. Zambetul te ajuta profesional

Cu cat zambesti mai mult, cu atat pari mai increzatoare iar acest sentiment va aduce cu sine si aprecierea celorlalti. Zambeste pentru a invoca si increderea in propriile puteri si in propriul farmec,care sunt atat de mult apreciate a in societatea noastra concurentiala.

11. Pastreaza-ti pozitivitatea zambind

Incearca acest test. Zambeste si apoi incearca sa te gandesti la ceva negativ fara sa iti pierzi zambetul. Vei vedea cat de dificil iti este sa gandesti negativ. Aceasta pentru ca, atunci cand zambim transmitem un fel de mesaj catre corpul nostru care ii spune: “Viata este frumoasa!” . Asa ca, stai departe de depresii, griji si stres,surazand.

12. Zambetul face lumea mai buna

Zambetul este un canal invizibil care ne uneste pe toti. Intelepciunea oamenilor porneste din inima insa ramasa acolo, ar fi utila doar pentru noi insine. Pentru ca acea intelepciune sa transforme lumea intr-un loc mai bun, ea este exprimata prin intermediul zambetului. Zambetul este simbol al deschiderii noastre catre ceilalti.

13. Zambetul reflecta grija noastra fata de ceilalti

Zambetul reflecta bunatatea noastra si deschiderea pe care o avem fata de ceilalti. Cand ne incruntam, ne strangem buzele, ne ascundem dintii, in felul acesta transmitem catre ceilalti un mesaj ferm: "Nu vreau sa am de-a face cu voi", "Nu vreau sa ma deschid". Dar atunci cand zambim din inima, le spunem oamenilor: "Da, vreau sa va cunosc, vreau sa va impartasesc trairile mele". 

Zambetul este ca o fereastra catre sufletul vostru. In felul acesta, oamenii pot vedea ca sunteti o persoana buna, grijulie si deschisa. 

de Ana Stratulat

"DEASUPRA LEGILOR DESTINULUI"

”Destinul nu se lasă înduioşat, dar el nu e niciodată crud ; e just. 

Toate greşelile pe care le-aţi comis se adună pe un platan al balanţei, dar dacă vă decideţi să vă redresaţi viaţa, tot ceea ce faceţi bun va apăsa pe celălalt platan. Deci, când va veni momentul de a plăti pentru greşeli, gândurile, sentimentele, acţiunile voastre bune intervin pentru ca plata să fie mai mică. Aceasta înseamnă, de asemenea, că nu trebuie să fim fatalişti spunând: “Pentru că destinul meu e aşa şi aşa, nu e nimic de făcut, trebuie să-l accept.” Nu. Nu uitaţi niciodată aceasta: destinul nu ne cere sufocarea, înăbuşirea spiritului. Din contră, destinul există pentru a ne obliga să ne trezim spiritul şi să lucrăm cu el, pentru a ne crea un nou destin.

Din cauza greşelilor săvârşite în încarnările precedente, omul trebuie să sufere, conform destinului său; hinduşii spun că e o “Karmă” de plătit. Dar aceasta nu semnifică că e imposibil de a reacţiona la aceasta, pentru că cel ce nu face nimic altceva decât să sufere, o sfârşeşte, într-o zi, strivit. Din contră, trebuie să luptăm cu armele iubirii şi luminii, pentru a triumfa asupra destinului şi pentru a intra în ordinul Providenţei. Din acest moment, nu mai există destin pentru omul ce s-a hotărât să trăiască în lumină. El a schimbat planul, legile nu mai sunt aceleaşi, a ieşit din lumea fatalităţii pentru a intra în cea a graţiei.

Marea majoritate a oamenilor, care nu au idei prea clare despre acest subiect, folosesc cu indiferenţă cuvântul destin pentru tot ce li se întâmplă în viaţă, bun sau rău. Nu, să numim, dacă vreţi, “destin” consecinţele ignoranţei noastre, greşelilor noastre, şi “Providenţă” consecinţele luminii noastre şi a tot ceea ce am făcut bun. Deci, acum e clar: există Providenţă pentru cei ce trăiesc în lumina şi dragostea divină şi există destin pentru cei ce se încăpăţânează să rămână mărginiţi şi răutăcioşi. Acel care vrea să iasă de sub influenţa destinului trebuie să înceapă prin a vedea clar lucrurile: să discearnă gândurile, sentimentele şi faptele care-i îngreunează karma, şi să se străduie să devină mai înţelegător, mai pur, mai dezinteresat. Astfel el va intra în sfera Providenţei unde îşi crează cu adevărat viitorul.

Cu căteva excepţii, extrem de rare, nici o fiinţă umană n-a venit pe pământ fără să aibă greşeli de reparat, datorii de plătit. Cîţi Iniţiaţi, cîţi sfinţi şi profeţi au suferit, de asemenea, pentru a-şi repara greşelile pe care le-au făcut în încarnările anterioare! Aceasta nu a înpiedicat sufletul şi spiritul lor să trăiască în splendoarea divină, pentru că munceau fără răgaz, în ciuda karmei lor, şi astfel au devenit sfinţi.

Orice vi se întâmplă, trebuie să vă păstraţi spiritul vostru într-o regiune inatacabilă. Aici trebuie să vă refugiaţi pentru a munci. Atunci, chiar dacă karma vă asaltează, vă veţi simţi deasupra: karma vrea să vă limiteze, voi vă veţi elibera; karma vrea să vă ţină în întuneric, voi vă veţi ilumina…pentru că în ciuda oricăror încercări voi vă continuaţi eforturile. Da, trebuie să căutaţi să ajungeţi la acel punct în care veţi scăpa sferei de influenţă a karmei.

Se pune acum problema de a şti dacă puteţi urca până acolo, dacă sunteţi capabili de a vă stabili în această regiune care se găseşte dincolo de vânturi, vârtejuri şi fulgere. Tocmai despre această regiune vorbea Iisus când dădea sfatul de “a construi casa pe stâncă”. Stânca este sfera spiritului în care trebuie să ne plasăm lăcaşul, pentru că este singurul loc ferit de intemperii. Este de asemenea “înaltul refugiu” din Psalmul 91: planul cauzal. Până când nu aţi atins această sferă prin gândire şi meditaţie, veţi stagna în regiunile inferioare ale planului mental şi al planului astral şi veţi fi vulnerabili, veţi rămâne pradă zbuciumărilor.

Sper că aceste cuvinte vor clarifica mai bine problema. Nu putem scăpa karmei, dar putem să o plătim în diferite feluri. Este ca şi în viaţă, cel mai des se plăteşte cu bani, dar sunt alte mijloace de a-ţi achita datoriile: poţi munci sau face un cadou sau poţi face un serviciu…În plan spiritual cel mai bun mijloc de plată este de a strânge aur, adică a-ţi dezvolta calităţi şi virtuţi. Dar şi rugăciunea e o formă de plată, pentru că şi în rugăciune puneţi aur, tot ce este mai bun din inima voastră, din sufletul şi spiritul vostru. Vă căiţi pentru greşelile voastre, promiteţi să le reparaţi prin fapte bune. Atunci Cerul spune:”De vreme ce se căieşte şi vrea să-şi repare greşeala, înseamnă că a înţeles: să-i uşurăm încercările”. 

Pentru că, ce doreşte Cerul? Ca noi să fim mai buni. El nu vrea să ne strivească, la ce i-ar servi? Dorinţa sa este ca noi să devenim mai conştienţi, mai înţelepţi; de aceea, dacă noi avem capul tare, el continuă să ne trimită încercări. Dar dacă vede că noi am înţeles fără să trebuiască să trecem prin toate aceste încercări, îi este suficient, el nu ţine să ne nimicească.

Oricare ar fi încercările, Iniţiaţii continuă să lucreze, continuă în lumină, bine, în dragoste pentru că au înţeles esenţialul. Atunci, bucuraţi-vă pentru cunoştinţele din acest Învăţământ, bucuraţi-vă şi mulţumiţi pentru toate aceste pietre preţioase, aceste posibilităţi ce se dezvăluie în faţa voastră, în faţa spiritului vostru pentru o muncă gigantică. 

Fără această lumină, ce aţi deveni?” 

de Omraam Aivanhov