Pacea interioara

Simptomele pacii interioare

Cateva semne la care sa ne uitam:

Tendinta de a gandi si a actiona spontan, mai degraba decat bazat pe fricile experientelor anterioare.

Capacitatea de a ne bucura de fiecare moment.

Lipsa de interes in a-i judeca pe altii.

Lipsa de interes in interpretarea actiunilor altora.

Lipsa de interes in a avea conflicte.

Lipsa capacitatii de a ne face griji (asta este unul dintre simptomele cele mai grave)

Frecvent, episoade coplesitoare de apreciere si recunostinta.

Sentimente de conectare cu altii si cu natura.

Atacuri frecvente de zambet.

Tendinta de a lasa lucrurile sa se intample, mai degraba decat a le face sa se intample.

Atentie!!! Daca aveti majoritatea simptomelor sau toate, puteti fi intr-un stadiu prea avansat, ca sa va mai intoarceti unde erati. Daca sunteti in contact cu cineva care prezinta aceste simptome, ramaneti expusi pe riscul vostru. Aceasta afectiune numita “pace interioara” este deja intr-un stadiu avansat.

Negarea sentimentului de vina

Exista un cuvant care are o influenta uriasa asupra magnetului vostru interior: Vina! Cand va simtiti “vinovat(a)”, indiferent daca fata de propria persoana sau fata de altii, va transformati intr-o victima. Deveniti dependenti de iertare, de indreptare morala, de parerea altor oameni. Acest sentiment radiaza spre exterior din magnetul dumneavoastra interior si ii atrage pe acei oameni care vor sa se joace cu dumneavoastra jocul de-a “vina si victima.”In Univers nu exista vina. Exista numai cauza si efect. Se intampla ceva si are ca efect sa se intample altceva. Cineva face ceva, rezulta un efect si altcineva reactioneaza. Vina este un sentiment, si nu o realitate. Este o nascocire a oamenilor pentru a putea evalua sau condamna mai repede, pentru a stabili reguli de convietuire si, mai important, pentru a dobandi putere asupra altora. Asemeni multor altor idei, ideea de nevinovatie poate fi inteleasa gresit cu usurinta. Desigur, oamenii fac lucruri care au un efect neplacut asupra altora. Nu este vorba de infrumusetarea acestora sau de a inventa o justificare pentru un comportament inestetic sau brutal. Este vorba numai sa indepartati din minte un cuvant, care timp de secole a constituit un balast, si care are o influenta negativa asupra magnetului dumneavoastra interior.

Cel mai usor si mai eficient se realizeaza aceasta daca procedati precum copiii in jocul lor. Faceti asa de parca cuvantul vina nu ar exista. Inlocuiti acest cuvant cu cuvantul “cauza.” Nu trebuie sa mai modificati nimic altceva. Este numai un pas minuscul in gandirea dumneavoastra, dar are un efect puternic asupra vietii dumneavoastra. Incercati sa va analizati interiorul, spre a vedea ce vi se pare a fi mai liber si mai usor.O noua povestire, referitoare la un eveniment in cursul caruia ati declansat ceva, privita intr-un fel nou, in acest sens, ar putea suna, de exemplu, asa: “Am facut sau am spus ceva, ce ar avea asupra altui om un efect care nu i-a facut bine. Nu a avut aceasta intentie. Ii comunic acest fapt persoanei si, eventual, as face ceva sa-l compensez.” Daca aceasta persoana accepta sau nu si ce face ea cu oferta voastra, nu mai tine de voi.

Da, va poate parea rau. Da, aveti de invatat din asta. Puteti repara ceva, daca vi se pare corect. Da, puteti sa-i spuneti celuilalt ca va pare rau de ce ati spus sau ati facut. Dar cu asta, se termina partea dumneavoastra. Sunteti liberi. Daca celalalt va vrea sa continue sa-si pricinuiasca durere condamnandu-va in continuare, e decizia lui, nu a voastra. Nu este treaba voastra sa-l indemnati pe celalalt spre iertare. Iertarea este o decizie complet libera si absolut personala a fiecarui om in parte.

Vina este un sentiment, si nu o realitate. O victima se gandeste la vina si simte o povara. Un creator crede in cauza si efect si isi vede de drum.

Gandurile legate de vina va sleiesc de puteri, creeaza un sentiment de dependenta si actioneaza in sensul oprimarii propriei dispozitii. Gandurile legate de cauza induc forta de a schimba ceva, aduc cunoastere si crestere si creeaza o atitudine pozitiva fata de sine.

* fragment din “Secretul Magnetului Inimii”, Ruediger Schache, editura Adevar Divin.

Iubeste propria ta viata

Incepeti ziua cu acest sentiment de recunostinta si curiozitate fata de urmatoarea minune si urmatorul dar. Observati cum vi se schimba nu numai ziua, dar cum se schimba si oamenii si evenimentele dupa ce faceti, o vreme, acest exercitiu. In plus: Nu va fortati niciodata sa faceti un exercitiu, pentru ca ar fi pierdere de timp. Faceti doar ceea ce va declanseaza curiozitatea si bucuria. Sentimentul de bucurie este ghidul nostru cel mai important in viata si cel mai valoros consilier personal. Ceea ce ne aduce bucurie este corect. Mereu este vorba de a alege din noianul de piese de puzzle ale vietii numai pe acelea cu care ne putem completa propria imagine. Este un joc. Jucati-l!

Iubirea pentru propria viata este, la inceput, o decizie de a risca, indiferent ce s-ar intampla din aceasta cauza. Dupa aceea, este o minune.

Ce se va schimba, pe masura ce iubiti mai mult propria viata:

Multe conflicte vor disparea sau se vor rezolva mai usor, pentru ca nu trebuie sa cereti sau sa dati in schimb iubire, recunoastere sau aprecierea valorii.

Atrageti tot mai multi oameni care se simt confortabil in aura radiata de dumneavoastra.

Tineti la distanta oamenii care nu pot suporta ca sunteti liberi si independenti launtric.

Le faceti altora mai putine reprosuri, deoarece va faceti singuri mai putine reprosuri.

Iradiati in jur incredere, deoarece aveti incredere in dumneavoastra. Ceilalti isi vor modifica in mod pozitiv atitudinea fata de dumneavoastra.

Reduceti actiunile automate si contrareactiile persoanelor care au de-a face cu dumneavoastra.

Desi puteti, nu trebuie sa mai reactionati la actiunile celorlalti.

Nu veti mai dori sa fiti amabili si buni pentru a fi placuti. Si totusi, veti face fapte bune, din iubire.

Veti vana mai putine recompense si mai putina recunoastere.

Nu va veti mai lasa folositi.

Sunteti clar mai putin vulnerabili.

Puteti darui, fara a astepta ceva in schimb.

Puteti sa nu faceti absolut nimic si nu veti avea constiinta incarcata din acest motiv.

Puteti sa acceptati sa va simtiti atinsi, deoarece stiti ca aceasta nu va obliga sa faceti ceva.

In multe cazuri, dispar, sau se reduc, alergiile, bolile psihosomatice si durerile fizice. Iar ceea ce ramane, provoaca mai putina respingere interioara.

Faceti lucruri care va implinesc si pentru aceasta va simtiti si recompensati.

Oamenii care pana de curand isi faceau griji pentru dumneavoastra au acum o grija in minus.

Oamenii care pana de curand erau dependenti de dumneavoastra se elibereaza, deoarece prin iubirea de sine dizolvati dependenta reciproca. Asta nu inseamna ca il parasiti pe celalalt. Probabil ca ii sunteti mai aproape ca niciodata, deoarece simtiti ca nu trebuie sa faceti aceasta. Si daca simtiti ca este corect sa va departati, va departati. In acest caz, este corect si pentru celalalt.

Este posibil ca oamenii care si-au pierdut iubirea de sine sa o regaseasca, deoarece iradierea iubirii din magnetul dumneavoastra interior se transmite si oamenilor din apropierea dumneavoastra. In baza legii rezonantei, iubirea din dumeavoastra scoate la suprafata si iubirea din ceilalti. Si daca cineva inca nu este pregatit pentru asta, atunci campul iubirii dumneavoastra de sine va creeaza in jur un fel de manta de protectie.

Si toate acestea, fara vreun plan sau osteneala. Iubirea pentru propria dumneavoastra viata este cel mai mare dar pe care vi-l puteti face dumneavoastra si celorlalti. Exista, deci, o multime de motive pentru care sa va asezati in prim plan. E nevoie doar sa va hotarati: sa doriti sa traiti ceea ce se intampla daca indrazniti sa faceti experimentul.

Muzica de vindecare-Frederic Delarue

Nota personala: Pentru o vindecare completa, ideal este sa o ascultati pana la capat de mai multe ori. Din proprie experienta, va spun ca are efect, am simtit initial o senzatie de "incapacitate" de a o putea asculta, de rau ...ceea ce se explica printr-o curatare masiva in cele 4 corpuri : fizic, emotional, mental si eteric, ca ...in timp , sa o pot asculta fara probleme, dandu-mi doar senzatia de liniste interioara .
Incercati si voi, dragi prieteni si veti simti efectele ei binefacatoare .

Celestial Joao Cota-Robles’ Music (of the Soul) de Frederic Delarue
Patricia Cota-Robles şi eu sunt încântat de faptul că muzica lui Joao “Musical Rapture…A Healing Gift for Humanity” a atins atat de multe inimi şi a binecuvântat atât de mulţi oameni. Entuziasmul tau este minunat!

Mulţi oameni întreabă dacă ei pot folosi muzica ca fundal pentru meditatii ghidate, webinarii, videoclipuri YouTube, voice-over, si alte inregistrari. Îmi pare rău, dar trebuie sa refuzam aceste cereri, astfel incat Intenţia Divină al acestui Dar Sacru al Muzicii sa fie protejata. Dacă o persoană va înregistra altceva pe aceasta muzica, va interfera cu procesul de vindecare şi Intenţia Divină a muzicii.

Musical_Rapture_Cover_CD

După cum a declarat Joao:

“Frecvenţa acestei Muzici Celeste comunica cu Inteligenta Divina a corpului la nivel celular, ridicand conştiinţa nivelul fiecarei celule. Pe masura ce muzica calmeaza, capacitatea naturala a organismului de a se vindeca singur este îmbunătăţită.”

“Aceasta muzica sacră este compatibila si lucreaza in armonie cu orice modalitate de vindecare sau tratament medical pe care o persoană poate alege să experiementeze. Muzica rezonează cu o binecuvântare suplimentară pentru toţi cei care sufera de orice forma de cancer.”

“Aceasta muzica este un Dar de Sus şi nu va fi niciodată cumparata sau vanduta. Vă rugăm sa impartasiti aceasta informatie tuturor celor care simtiti ca ar putea beneficia de acest Dar Sacru de Muzica Cerească.” Joao Cota-Robles

Puteti face CD-uri cu aceasta muzică şi să le distribuiti gratuit. Puteţi imprima imagini pentru coperta CD-ului şi crea CD-uri pentru uz personal şi pentru a da la prieteni şi de cei dragi fără taxe.

Puteţi asculta muzică, de asemenea, în grupuri şi în timpul sesiunilor de vindecare şi de meditaţii. Fiti creativi în utilizarea acestui cadou minunat, dar vă rugăm să nu inregistrati nimic peste coloana sonora, inclusiv cuvinte scrise.

CD-ul complet “Musical Rapture” este de 62 de minute.

Puteţi descărca mp3-urile cu această muzică sacră GRATUIT de pe

site-ul: http://fredericdelarue.com/freemusic.html facand click pe "free mp3 download - Musical Rapture".

Sursa: www.FredericDelarue.com

Spiritualitatea FEMEII

De Marius Stan

Gratia pe care Divinitatea o acorda unui barbat poate fi vazuta prin femeia pe care o are langa el si prin nivelul spiritual al acesteia ; femeia respectiva putand fi purtatoarea de absolut, sau aducatoarea uitarii.

Cu cat o femeie este mai spirituala cu atat ea va putea face ca barbatul sa simta din ce in ce mai mult gratia divina si sa se apropie din ce in ce mai mult de esenta sa. 

Cu cat femeia este mai putin spirituala ea il poate face pe barbat sa fie din ce in ce mai mult atras de materie, producandu-i uitarea adevaratei sale fiinte. 

Trebuie sa aratati barbatilor calea catre esenta lor interioara, sa-i ajutati sa se deschida catre realitatea ultima. 

Ceea ce cauta ei la voi este calea catre transcendenta, pe care cei mai multi nu o pot gasi fara ajutorul vostru. 

Sufletul lor este in cautarea perfectiunii divine si, de aceea, multi fac lucruri uimitoare pentru femeia pe care o iubesc ; caci sufletul simte ca femeia este calea cea mai directa si mai scurta catre esenta sa. 

Cat despre barbati, in primul rand, cea mai mare parte dintre ei trebuie sa se maturizeze atat afectiv cat si spiritual. 

Aceasta se poate face doar printr-o asumare plenara si constienta in planul relational uman. 

Modul in care se implica intr-o relatie indica si modul in care se implica in cunoasterea sa interioara, in evolutia spirituala. Tot ceea ce se petrece in mic nu este decat o reflectare a ceea ce se petrece in mare. 

Adica modul in care abordeaza evolutia spirituala se reflecta in fiecare aspect al vietii, deoarece evolutia spirituala inseamna constientizarea tuturor aspectelor vietii si spiritualizarea lor. 

Evolutia spirituala nu este o practica rupta de viata zilnica, ci o modalitate superioara de a integra aspectele cotidianului, de a sacraliza cotidianul. 

Nu degeaba se spune ca : 

"Atunci cand femeii i se acorda cinstea, zeii sunt slaviti". 

Atunci cand o femeie este implinita si respectata ea este capabila sa aduca gratia divina in inima si in fiinta barbatului. 

Atunci cand ai o zeita langa tine, tu insuti nu poti fi decat un zeu. 

Alchimie

Alchimia are o putere de fascinatie careia ne putem cu greu sustrage… Cel mai fascinant este firescul acestei indeletniciri cu care ne ocupam fara sa ne dam seama, inca de cand ne nastem.

Dar, oare ne nastem, suntem nascuti, sau ne aflam intr-un stadiu larvar, pragatindu-ne aripile pentru ceva cu mult mai minunat si mai dincolo de capacitatea noastra de intelegere?

De multe ori simt ca nu pentru ceea ce ni se intampla in fiecare zi ne-am nascut, ca tot ceea ce facem si suntem, este o repetitie, fara costume si fara decor, ca doar regizorul stie spre ce ne indreapta ca pe niste sageti dotate cu un rudiment de constiinta a tintei.

“Incotro?” ne intrebam unii pe altii. “Spre Dumnezeu” aud tot mai clar, spre persoana din care ne-am nascut din iubire pentru lumina si pentru vesnicie. Suntem si tinta si sageata si arcas, caci Dumnezeu a pus in noi totul, toata alchimia subtila a creatiei ne-a daruit-o.

Ni s-a dat puterea pe pamant si in cer, dar nu asa cum ne inchipuim cei mai multi dintre noi, nu ni s-a dat puterea de a distruge si de a subjuga, pe aceea ne-am dat-o singuri dintr-o neinteleapta folosire a libertatii primordiale, ni s-a dat puterea de a intelege si de a iubi, de a intra in armonie cu toata creatia, de a intra in comuniune impacata si deliberata cu Dumnezeu, partasi la vesnicie si la Lumina. 

Ne-am nascut stapani pe pamantul si cerul fiintial, pe toata materia fara de care nu am putea sa ne implinim menirea pe acest pamant, de aceea este atat de important sa ne cunoastem si cunoscandu-ne sa devenim constienti de faptul ca suntem Dumnezei, ca suntem Iubire, ca putem sa intelegem totul dincolo de limitele ratiunii.

Nu trebuie sa stiu de ce infloreste un arbore, ca sa ma pot bucura de toata splendoarea florilor. Poate tocmai de aceea ni se cere sa fim asemenea copiilor… mai inainte ca acestia sa afle ca exista bine si rau, frumos si urat… mai inainte ca ei sa afle ca ceea ce este al lor este numai al lor si ce este al celorlalti este numai al celorlalti, mai inainte sa-i condamnam astfel la singuratate si alienare…

Alchimia subtila a sufletului este un dar nepretuit. Crestem neincetat spre tot ceea ce suntem in fiecare clipa, fara sa stim. Este atat de simplu! Petrecem o viata pentru a ne aduce aminte ceea ce stim dinainte de timp, de cand eram doar Cuvantul nascut intru Tatal.

Ne cautam linistea cand de fapt tot timpul centrul nostru pur este atat de linistit si de impacat, cautam un celalalt, cand celalalt este in toate fibrele fiintei noastre inca dinainte de zamislirea timpului, cautam sa-i iubim pe ceilalti ca pe noi insine, cand asta facem cu fiecare respiratie.

Credem ca am ratacit drumul, credem ca exista rau in lume, credem ca totul este inutil, si cum ni s-a dat toata puterea pe pamant si cer, ajungem sa cream aceste iluzii schiloade in care sa ne inecam si din care sa credem ca nu mai putem iesi…

Ni s-a dat rugaciunea… Ni s-a dat Calea Imparateasca si Cheia de Aur pentru vesnicie. Nu ni se cere decat sa ne oprim sirul dihotomizant al gandurilor, caci:

“Rugaciunea cea mai adanca este tacerea cea mai adanca.”

Asa ne putem folosi la maxim alchimia interioara intrand in comuniue cu “Cel Mai Batran ca Vremea”, asa vom fi tot ce suntem, vom intelege tot ce este de inteles si vom face tot ce este de facut, nu ceea ce credem noi ca trebuie, folosind masura noastra, micsorata de ambitii si orgolii, stalcita de comparatii si etichete sub care respiram cu totii tot mai greu.

Intr-o zi vei intelege cat de simplu este totul, cat de usor poti sa-ti intinzi aripile si sa zbori, in inaltul cerului tau fiintial, intrand intr-o comunicare subtila si alchimica, cu tot ce este dincolo de tine si de puterea ta de intelegere. Pana atunci Dumnezeu te va purta in paza si in lumina Sa si acum si pururea si in vecii vecilor.

Amin!

Vindeca-ti viata. Iesi din starea de negare.

In calatoria de vindecare, succesul inseamna transformare reala si nu doar o modificare superficiala. Adevarata vindecare se produce din interior catre exterior si se raspandeste in fiecare domeniu al vietii. Relatia ta cu tine este transformata, deoarece ai invatat sa-i oferi iubire copilului launtric. Ai invatat sa pastrezi o legatura cu el, sa fii sincer si consecvent. Atunci cand frica iese la suprafata, stii cum sa o tratezi cu compasiune. Cand apar judecatile, esti bland cu ele si ii trimiti iubire celui care se simte nesigur sau nevrednic.
Intrucat ai creat o relatie de iubire cu sinele tau, in activitatea si relatiile tale isi poate face loc adevarata fericire. Poti sa-ti recunosti, sa-ti cultivi si sa-ti exprimi darurile creatoare. Poti sa te unesti cu dorinta inimii si sa faci ceea ce-ti place, aducandu-le celorlalti inspiratie si bucurie. Poti sa atragi si sa mentii o relatie caracterizata de respect si iubire cu un partener care ia parte la viata ta si te insoteste in calatoria de vindecare. Inveti sa-ti asculti calauzirea, sa-ti asumi riscuri pozitive si sa intri pe usile deschise din viata ta. Poti simti cum viata ta se desfasoara din interior spre exterior. Oamenii pe care trebuie sa-i intalnesti sunt atrasi catre tine. Resursele si sprijinul de care ai nevoie se materializeaza fara sa depui prea mult efort. Esti flexibil si te misti odata cu curgerea universului. Ceea ce inainte era greu, acum devine simplu. Ceea ce era o lupta, acum devine facil. Nu mai traiesti in lipsuri si sacrificiu, ci intru bucurie si abundenta.
Iubirea ta pentru tine este atat de puternica si de solida, incat toti cei din jurul tau o pot simti. Oamenii vin la tine sa-ti ceara calauzire, consolare si sprijin. Oamenii care au aceleasi rani ca si tine apar la usa casei tale, la usa biroului, a bisericii si a templului. In mod firesc si spontan, incepi sa le dai altora, inapoi, toate darurile pe care le-ai primit in propria calatorie de vindecare.
In mod formal sau nu, incepi sa slujesti binelui comun si planului de vindecare a planetei. Iti indeplinesti misiunea, oricare ar fi ea. Iti asumi scopul in viata si joci rolul unic pe care numai tu il poti juca. Darurile si talentele tale, intelepciunea si forta ta sunt puse in serviciul omenirii. Prin tine, altii se vindeca si descopera adevarul din ei insisi.
Intrucat ai devenit cel care ofera iubire propriei experiente, universul te sprijina sa mergi mai departe, ca ghid spiritual pentru ceilalti. Tii in mana torta iubirii neconditionate, cu incredere, indicand directia si luminand calea pentru cei din jur. Vointa ta si vointa suprema a creatorului universal devin una si aceeasi. Pe masura ce vindecarea se produce in inima ta, raiul vine pe Pamant, iar pacea patrunde in lumea in care traiesti. Fie ca experienta ta cu aceasta Harta sa fie la fel de puternica si de transformatoare, cum a fost pentru toti cei care au facut aceasta calatorie.
Namaste.

 IESI DIN STAREA DE NEGARE 

Obiectiv: Simte-ti suferinta si priveste-o ca pe un semnal de alarma.

Strategie: Renunta la masca ta. Deschide-ti inima. Cunoaste-ti sentimentele si impartaseste-le cu ceilalti.

Adevarul – dur, dar important – este ca nu te poti vindeca, pana nu-ti recunosti suferinta, frica si rusinea. Nu te poti vindeca, pana cand nu-ti mai ascunzi sentimentele negative si nu te mai prefaci ca esti fericit atunci cand nu esti. Ca sa fii fericit, trebuie sa fii autentic. Trebuie sa-ti dai masca jos si sa fii real. Trebuie sa iesi din ascunzatoare.
Suferinta este un semnal de alarma. Prin urmare, sa-ti simti si sa-ti recunosti suferinta reprezinta primul pas al procesului de vindecare. Orice te impiedica sa-ti simti durerea si sa-i descoperi sursa este un act de negare. Este o incercare de a ignora chemarea inimii si a sufletului catre trezire si vindecare.
Toate dependentele/obsesiile sunt o forma de negare. Iti anesteziaza durerea sau te ajuta sa scapi de ea. Atata vreme cat esti dependent, nu simti profunzimea suferintei si nu esti motivat sa o vindeci.

Scoaterea mastii

Masca sau persona ta care te ajuta sa fii acceptat in societate. Te ajuta sa pari normal si bine adaptat, chiar daca nu esti. Iti ascunde suferinta si le arata oamenilor o versiune „editata” a fiintei tale. Acestia nu-ti vad frica, rusinea, tristetea, judecata de sine. Nu vad cat de mult te doare inima sau cat de agitata iti este mintea. Cu alte cuvinte, masca iti ascunde aspectele umbrei. Este ca machiajul sau fixativul de par. Iti ascunde cosurile si iti aranjeaza parul, chiar si in acele zile cand nimic nu pare sa mearga cum trebuie. Masca face ca totul sa arate mai bine decat este, astfel incat umbra sa poata sta ascunsa.
Industria cosmetica profita enorm din stradania noastra de a nega umbra. Oamenii isi fac operatii estetice (lifting facial, liposuctii, implanturi mamare), deoarece nu se simt bine cu incretiturile si ridurile unui trup imbatranit. Ei vor un trup perfect si o viata perfecta. Bineinteles ca efortul de a gasi perfectiunea in trup sau in lume este sortit esecului. Trupul imbatraneste si moare. Lumea este un loc instabil. Aici nu exista siguranta.
Adevarata fericire nu poate fi gasita in exterior. Poate fi gasita doar in interior. Poate fi gasita doar prin crearea unei relatii pline de iubire cu tine insuti. Si poti crea o astfel de relatie, doar daca te accepti, cu negi cu tot.
Asta inseamna ca trebuie sa te impaci cu umbra. Trebuie sa inveti sa vezi si sa iubesti toate aspectele din tine – fizice, emotionale si mentale – care nu sunt ideale sau nu pot fi usor acceptate, de tine sau de ceilalti. Trebuie sa fii dispus sa privesti nu numai locurile unde trupul se lasa si capata forme inestetice, ci si acolo unde inima sufera sau simte tristete. Trebuie sa inveti sa-ti imbratisezi toate experientele – atat aspectele superioare, pozitive, de lumina, cat si aspectele inferioare, negative, ale umbrei.

Masca si umbra

Este posibil ca oamenii sa-ti agreeze masca, dar sa nu vada, sa accepte sau sa cunoasca ceea ce se afla in spatele ei. Nici tu s-ar putea sa nu cunosti acea parte esentiala, mai profunda din tine. Se poate sa fii deconectat de corpul tau emotional si de durerile suferite de inima.
Umbra ta este inchisa in spatele mastii. Deoarece se desfasoara la nivel subconstient, putini oameni o cunosc. De obicei, umbra se vede in momentul in care un factor declansator face ca durerea noastra sa erupa. Este ceva neasteptat si surprinzator. Devii martorul unor rani nevindecare, de existenta carora nici nu stiai.
In mod inevitabil, relatiile noastre ne pun la incercare, facand vizibila durerea din spatele mastii. Ca majoritatea dintre noi, probabil ca incerci sa eviti aceasta eruptie a umbrei, intrucat nu vrei sa ai de-a face cu propria durere sau cu durerea altor oameni.
Societatea te recompenseaza atunci cand porti o masca reusita si iti traiesti viata in spatele ei. Totul se rezuma la „a face fata”. Trebuie sa arati bine, chiar daca nu te simti bine. Trebuie sa negi umbra si sa nu te uiti la suferinta ta si la tiparele de tradare de sine.
Scoaterea mastii este, asadar, un act revolutionar. Este primul pas din procesul de vindecare a suferintei si de unire cu umbra.

A iesi din carapace

Unii oameni nu-si creeaza niciodata o masca buna. Nu se conformeaza prea usor regulilor. Atunci cand ceilalti ii critica sau ii judeca, o iau la fuga. Se retrag intr-o carapace emotionala. Se ascund acolo si raman invizibili, astfel incat nimeni sa nu-i critice, sa nu-i respinga si sa nu incerce sa-i corecteze.
Masca este creata pentru a obtine acceptare sociala, prin faptul ca ne aratam numai partea „buna”, iar carapacea ne ajuta sa ne izolam de ceilalti, ca sa nu ne injoseasca (sa spuna despre noi ca suntem „rai” sau ca „gresim”) ori sa ne atace. Unii dintre noi ne cream masti. Altii ne construim carapace. Uneori, le cream pe ambele, in acelasi timp sau in momente diferite din viata noastra.
De obicei, cel care isi construieste o carapace nu are o viata sociala prea activa. Nu simte ca ar vrea sa apartina unui grup. Prefera sa fie independent si liber, decat sa riste pierderea acestei libertati, conformandu-se ideilor si asteptarilor celorlalti.
Atunci cand porti o masca, ceilalti nu pot vedea cine esti cu adevarat. Le arati un sine fals. Atunci cand te ascunzi intr-o carapace, oamenii nu se pot apropia de tine. Te ascunzi de ei, pentru ca ti-e frica de critica si de respingere. Din cate stii probabil, crearea mastii si a carapacei incepe de la o varsta foarte frageda.
Acest prim pas din procesul de vindecare se refera la iesirea din orice mecanism al negarii pe care l-ai adoptat de-a lungul timpului. Iti cere sa-ti dai jos masca sau sa iesi din carapace. Iti cere sa te faci vazut, in fata ta si a celorlalti, exact asa cum esti.

sursa : extras din cartea Vindeca-ti viata. Opt practici spirituale care va vor transforma viata. de Paul Ferrini

comanda cartea la :http://www.editura-foryou.ro/index.php?p=detalii&carte=202

Ghid pentru un nou început

Ai suferit destul, a sosit timpul să te ridici și să pornești la drum. Șterge-ți lacrimile, scutură-te de praful trecutului și începe să-ți faci bagajele. Dacă ai rețineri amintește-ți că momentul prezent e tot ce contează pentru că de acest moment depinde viitorul tău.

Limpezește-ți mintea de la atâtea gânduri de durere, spală-ți ochii ca să te asiguri că vei vedea mai bine și mai clar de acum înainte. Pune în bagajul tău lecțiile învățate din experiențele trecutului, încredere în tine, dorința de a cunoaște și de a te cunoaște. De asemenea nu uita să adaugi puțină credință și să pornești la drum convins că totul se întâmplă așa cum e mai bine pentru tine.

 

După ce ai împachetat, poți să-i lași un bilet suferinței tale din trecut, mulțumește-i pentru lecția pe care tocmai ți-a dat-o și lasă detașarea să-și facă datoria, o lași pe mâini bune . De asemenea, înainte să pășești pe pragul casei ar fi bine să arunci o privire în oglindă pentru a-ți aminti de această imagine peste câțiva ani. Dacă te-ai uitat în oglindă și ai văzut o față obosită, brăzdată de lacrimi, cu cearcăne și ochii înroșiți, ce aștepți? zâmbește! Nu, nu începe iar să-ți plângi de milă.

 

Ai ieșit afară în stradă, simți cum frica devine una cu frigul dimineții și îți pătrunde în oase… „Oare ce va fi? Încotro mă îndrept? Ce m-a apucat? Poate era mai bine dacă rămâneam unde eram, poate m-ar fi ajutat cineva, poate aș fi putut să îndrept…” Bla bla, te vor năpădi gândurile contradictorii și dacă le vei permite îți vor întoarce sufletul pe toate părțile. Stai puțin…tu controlezi gândurile sau ele pe tine? Chiar crezi tot ceea ce îți spun gândurile? Lasă-le să bolborosească dacă asta vor, tu ești aici și acum, pe un nou drum.

Ești afară, pe stradă, simte aerul. Inspiră, expiră…simte respirația cum pătrunde prin toată ființa ta ca un vânt care vestește primăvara. O simplă respirație făcută de câteva ori într-un mod profund limpezește apa tulbure din minte și te înnoiește. Simte-ți corpul, un miracol cu care ai fost înzestrat.

 

Privește în jurul tău, privește oamenii care trec pe lângă tine. Simți că trăiești? Nu e o minune? Nu uita să-ți ridici privirea spre cer ori de câte ori ai tendința să-ți apleci capul.

 

Nu contează atât de mult ce va fi, important este ceea vei deveni în urma acestei noi experiențe și ceea ce vei învăța din ea. Curaj! Viața te așteaptă cu nerăbdare să o descoperi. O mulțime de oameni minunați așteaptă să-i cunoști. Dragostea te așteaptă s-o trăiești. A sosit timpul să trăiești cu adevărat!

 

Ai ajuns în Gara Noului Început. În orice tren te vei urca te va duce pe un drum necunoscut, dar tu îi stabilești destinația. Bucură-te de călătorie, tot ceea ce a fost sau ai fost a rămâne în urmă, ești liber! 
Închide ochii.….

Ai ajuns? Bine ai venit în Viața ta! 

de Adela Moldovan - Lecții din viață
 

Rugaciunea

Rugaciunea mintii este desavarsita? Nu! Nici a mintii nu-i desavarsita. Rugaciunea mintii de-abia o numesc dumnezeiestii Parinti, jumatate de rugaciune sau pasare cu o aripa sau rugaciune cu-n picior, ca nici rugaciunea mintii nu-i desavarsita. Ii mai trebuie ceva. Trebuie sa ducem aceasta rugaciune de la intelegerea mintii la simtirea inimii.

Cand noi zicem o rugaciune cu limba si o intelegem cu mintea si o simtim cu inima, ea devine sferica, rotunda, in miscarea sufletului nostru. Aceasta rugaciune este mult desavarsita si se numeste rugaciunea inimii.

Dar o sa ma intrebati: Rugaciunea inimii este cea mai inalta? Nu! Sunt rugaciuni si mai inalte decat cea a inimii. Dar la rugaciunea inimii, zice Sfantul Isaac Sirianul, de abia ajunge unul din zece mii. Iar la rugaciunea care-i mai sus decat a inimii, de abia ajunge unul din neam in neam; asa de inalta este rugaciunea care trece peste cea a inimii. Si care sunt treptele mai sus de rugaciunea inimii?

Prima este rugaciunea numita de sine miscatoare. De ce se cheama asa? Cand s-a intarit rugaciunea in inima, adica ,,Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!”, de la o vreme inima se roaga fara sa zica limba cuvinte. Este ceea ce spune la ,,Cantarea Cantarilor”, in Biblie: ,,Eu dorm si inima mea vegheaza” Stii cum este atunci rugaciunea noastra? Asa cum ai intoarce un ceas si apoi el merge singur.

In aceasta treapta ajungi la ceea ce spune marele Apostol Pavel: ,,Neincetat va rugati!”. Ni s-ar parea ca Apostolul Pavel zice aici ceva mai presus de puterea noastra. ,,Cum sa ma rog neincetat? Dar eu mananc. Ma pot ruga cand mananc? Dar eu vorbesc cu oamenii. Ma pot ruga?” Te poti ruga, daca vrei!

Omul care a ajuns la rugaciunea de sine miscatoare, oriunde ar fi, inima lui se roaga permanent. Daca-i in avion, daca-i in tren, daca-i in fabrica, daca-i la gara, daca-i pe drum, daca doarme, inima lui se roaga neincetat. Aceasta rugaciune, cand ajunge sa fie de sine miscatoare, toata viata omului este o rugaciune. Orice lucreaza pe pamant, el tot timpul se roaga.

Apostolii nimic n-au invatat mai presus de puterea noastra. Cand a zis Apostolul Pavel: ,,Neincetat va rugati!”, cel ce ajunge la rugaciunea de sine miscatoare, implineste cuvantul lui. El daca mananca, inima lui se roaga, cand vorbeste cu oamenii, are in taina alta gura: gura cea de foc a Duhului Sfant din inima lui. Este ,,gura Duhului”, cum o numeste Sfantul Vasile cel Mare. Un asemenea om, care a castigat rugaciunea de sine miscatoare, orice-ar face el, inima lui se roaga. Aceasta este a patra treapta a rugaciunii.

Este si o alta treapta, mai inalta decat aceasta: rugaciunea cea vazatoare. Care este aceasta? Ai vazut pe Sfantul Antonie cel Mare? De-acolo, din muntele lui, din Tebaida, unde era el, in Egipt, se ducea cu mintea la Sfantul Amonie, alt sihastru mare. Acela iesise din viata si sufletul lui era dus de ingeri la cer. Si el a inceput a se inchina. Si l-au intrebat calugarii: ,,Parinte, de ce te inchini? Si el a raspuns: ,,Fratele nostru Amonie, marele stalp al cerului si al pamantului, se duce la cer si m-am inchinat sufletului lui”.

Si era mare distanta de la Sfantul Amonie pana la muntele lui Amonie, insa Antonie vedea sufletul lui Amonie cum este ridicat de ingeri la ceruri cand a iesit din trup. Asta inseamna oameni inainte-vazatori sau cu minte inainte-vazatoare de dumnezeu!

Arhim. Cleopa Ilie, Despre Rugaciune

shared with love Doinita Dajbog

Cand tu te schimbi, lumea din jurul tau se schimba!

Totul poate fi minunat in viata ta, atunci cand iti propui.

Ieri a fost o zi remarcabila, mi-am dat seama de cat de multa lume ma iubeste si ma apreciaza, mi-am dat seama inca o data cu cata frumusete si iubire ne inconjoara aceasta lume minunata in care traim.

Nu-i asa ca iti doresti si tu sa simti in fiecare zi aceste bucurii?

... Nu-i asa ca ai vrea sa te bucuri in fiecare moment de lucrurile minore care-ti aduc o contributie imensa in viata?
Nu-i asa ca vrei sa te iubesti mai mult si sa fii iubit/a mai mult?
Nu-i asa ca ti-ai dori mai multi prieteni, cu care sa petreci timp de calitate, mai multa influenta,putere, apreciere?

Stiu cat de mult iti doresti toate acestea, tocmai de aceea m-am hotarat sa-ti spun ca pe toate le ai in mana ta, totul sta in puterea ta.
Si stii de ce?Pentru ca totul depinde numai de felul in care tu privesti lumea in care traim, felul in care percepi o experienta de viata, modul in care iti percepi prietenii si oamenii care te inconjoara zilnic…

Fii intotdeauna deschis si recunoscator…gaseste aspecte pozitive in absolut orice lucru, vezi doar ce e mai bun in ceilalti…si tocmai de acele lucruri vei avea parte mai mult….

Cand tu te schimbi, lumea din jurul tau se schimba…..cat de adevarat!
Cand tu iti schimbi perspectiva cu privire la orice aspect si orice domeniu al vietii tale, atunci realitatea ta fizica se schimba!

Totul depinde de cum interpretezi tu ceea ce traiesti!

Fii increzator, fii recunoscator, daruieste cat mai multa iubire, cu cat mai mult entuziasm….schimba-ti viata, schimba-ti conceptiile care te tin pe loc….tranforma-le in atitudini proactive, energice si productive….

Traieste viata pe care ti-o doresti!
Simt in mine o bucurie imensa, pe care as vrea sa o simti si tu in timp ce citesti aceste randuri!

Stiu ca stii ca meriti mai mult! Stiu ca vrei sa meriti mai mult! Stiu ca vrei lucruri minunate de la tine si de la cei din jur….Atunci AMINTESTE-TI intotdeauna:”Totul e doar in capul tau…cand imaginea din capul tau se schimba, lucrurile din realitatea ta se transforma miraculos.”

Iubeste viata, profita la maxim de toate bunatatile pe care ti le ofera, traieste o viata prospera, traieste in splendoare si in plenitudine! Binecuvanteaza si bucura-te!

Da drumul la rezistenta si concepe-ti convingerile cele mai de succes!

Nu uita: Cand tu te schimbi, lumea din jurul tau se schimba!!!

de Ioana Bucur

Caută şi vei găsi !

Crezi că ai un dar sau un talent special? Vrei să îl valorifici, dar nu ştii cum?

 Încearcă să-ţi faci o imagine clară a tuturor dorinţelor tale legate de darul pe care-l ai şi gândeşte-te la rezultatul final: ceea ce-ţi doreşti să realizezi cu adevărat. Acesta poate fi primul pas care te va ajuta să înţelegi unde trebuie să cauţi. Poate va dura ore, zile sau chiar luni de căutare. Nu renunţa! Perseverează în drumul tău şi urmează-ţi dorinţa! Iar apoi, după ce ai găsit răspunsul, mergi mai departe şi urmează-ţi visul! Nu te opri până nu ai realizat lucrul dorit! Şi, pe drumul tău spre ţel, ţine seama de sfatul celor din jur, pentru că îţi poate fi de folos. Dar nu-i asculta pe cei care vor să te descurajeze!

Humanyty's Team

BOALA TRUPULUI NE ARATA BOALA SUFLETULUI

Cum sa ne vindecam repede si deplin.

de Lector Costel Aioanei

In traditia spirituala este stiut faptul ca orice afectiune a corpului fizic are si anumite cauze subtile, profunde, mai precis porneste de la anumite greseli pe care respectiva fiinta le-a facut de-a lungul timpului si care s-au concretizat sub forma acelei boli.

Boala trupului este de fapt rezultatul a ceva nepotrivit si acumulat in profunzimile fiintei. Ea porneste de la un mod de a gandi, vorbi sau actiona incorect, de la atitudini sau tendinte gresite pe care le-am intretinut o perioada mai mare sau mai mica de timp. Nimic nu se petrece in trup fara sa existe un motiv mai adanc sau altfel spus o cauza subtila de boala.

Boala efectiva este de fapt o modalitate de a elimina din fiinta energiile negative acumulate. Desi poate fi mai greu de acceptat si chiar si mai greu de simtit, mai ales atunci cand esti bolnav, totusi orice afectiune poate fi privita chiar ca o forma de gratie a lui Dumnezeu deoarece prin intermediul ei ni se atrage atentia ce avem de facut ca sa ne reintoarcem la starea naturala de echilibru si armonie. O data ce ne vindecam de o boala fiinta noastra este curatata de impuritati si chiar sufletul ne este vindecat. Cumva, intr-un mod poate mai neplacut, boala si suferinta pe care ea o comporta ne face in sfarsit sa renuntam la ceea ne facea rau.

De aceea e necesar ca atunci cand suntem bolnavi, sa cautam sa intelegem de ce a fost nevoie sa ajungem in aceasta situatie si ce lectie avem de invatat din ea, ce atitudine interioara trebuie sa adoptam pentru a ne vindeca mai usor.

In primul rand e foarte important sa intelegem ca prin intermediul bolii nu suntem pedepsiti, ci doar pusi intr-o situatie in care e necesar sa ne ajutam singuri, oferindu-ni-se in acelasi timp si o motivatie foarte convingatoare pentru a ne transforma si a renunta la greseala. Dincolo de aspectele exterioare pe care o anumita afectiune le cere de la noi de genul "fii atent ce si cat mananci", "nu te enerva", "purificati organismul", exista si o stare mai profunda ce o putem simti mai ales dupa ce vindecarea a inceput sa apara. Aceasta se concretizeaza prin ceva nou, ceva profund si minunat ce renaste in noi, o noua atitudine fata de viata, fata de oameni, o stare de puritate, de lumina interioara, de buna dispozitie, de maturitate si chiar de credinta reintarita in Dumnezeu Tatal. Aceste stari sunt intotdeauna in stransa legatura cu lectia tainica pe care boala ne-a facut sa o invatam.

Pentru a grabi vindecarea este insa mult mai bine sa avem o stare de acceptare si intelegere superioara a ceea ce ni se petrece ca fiind ceva necesar si chiar util, decat sa ne plangem de mila si sa avem impresia ca o nedreptate s-a abatut asupra noastra. Aceasta atitudine pozitiva, de incredere in noi si in Dumnezeu Tatal precum si in puterea tainica a remediilor naturale, adecvate, pe care le folosim, va face ca ceea ce e impur sa fie mult mai repede eliminat iar vindecarea deplina, armonia si echilibrul sa reapara cat mai curand.

Astfel vindecarea unei boli ne va aduce nu doar tamaduirea trupului ci si a mintii si chiar a sufletului.

Aceasta este de fapt adevarata vindecare a oricarei boli.

Linistea din tine

Ai venit cu linistea in tine… la nastere erai o mare de liniste interioara atotcuprinzatoare si atoate stiutoare!

Ai venit cu ea pe lume intr-o lume in care zgomotele sunt luate drept sunete si galagia drept muzica, facandu-te sa uiti cine esti cu adevarat!

Esti o mare de liniste nemiscata care misca intreg universul.

Cu linistea primordiala Dumnezeu a inconjurat Cuvantul pentru a-l face rasunator si creator! Fara liniste nu auzi respiratia firului de iarba si miracolul din fiecare atom!

Linistea aceasta vine din tot ceea ce esti, ea este tot ce esti!

Lucrurile cu adevarat importante se petrec in liniste si in tacerea mintii… nasterea, bucuria, respiratia, bataia de inima, rugaciunea de taina, iubirea, gestul de intampinare catre ceilalti, schimbarea anotimpurilor, rasariturile si apusurile,  inflorirea si rodirea… tot ceea ce conteaza cu adevarat in vietile noatre se intampla IN LINISTE!

Linistea este cea care ne ajuta sa ne adunam cand ne risipim, sa ne orientam cand ne ratacim, sa ne intelegem cand ne judecam, sa iubim atunci cand avem senzatia ca nimeni nu ne iubeste!

Dragii mei… nu lasati ca zgomotele lumii sa va rapeasca linistea! Nimic si nimeni nu este mai de pret decat aceasta liniste care face posibil dialogul neintrerupt si nemijlocit cu inima noastra…. Locul acela unde Dumnezeu se regaseste pe sine in fiecare!

Linistea este ceea ce ne ajuta sa vedem, sa auzim, sa simtim, sa gustam, sa atingem miracolul fiecarei clipe!

Fii multumit de ceea ce ai

Bucura-te de lucruri asa cum sunt

Cand vei realiza ca nu iti lipseste nimic

Lumea iti va apartine!

sursa :astrosofia.ro

AZI e zi de sărbătoare !

♥"AZI e zi de sărbătoare… sărbătoresc bucuria de a trăi

Azi sunt spaţiu pentru lumina soarelui care trece prin mine

Azi sunt timp pentru momentul prezent care şi-a recăpătat valoarea

Azi mă deschid ca o floare, cu toate petalele şi cu toate culorile din mine

Azi copacii de pe drum mă salută cu foşnetul frunzelor şi îmi zâmbesc cu mugurii de flori

Iar eu le iau zâmbetul să-l dau mai departe, căci bucuria de a trăi e molipsitoare

Azi gândurile mele tac, iar glasul inimii vorbeşte

Azi vibrez odată cu pulsul pământului

Şi dansez odată cu norii pe muzica vântului.

Azi trăiesc în armonie aşa cum am venit pe acest pământ, liber,

Fără prejudecăţi sau judecăţi, fără dezamăgiri sau amăgiri, fără rânduri de gânduri

Azi, şi nu mâine, savurez cu maximă intensitate viaţa

AZI, şi nu ieri, accept viaţa aşa cum este ea, în toată splendoarea ei

Cu ceea ce unii numesc rău, cu ceea ce alţii numesc bine

Azi trăiesc pur şi simplu şi îmi fac din fiecare zi o sărbătoare

Căci AZI e singura zi din viaţa mea!"♥

sursa FB

MANIFEST PENTRU (R)EVOLUTIE

Photo: Carwil Bjork-James Flickr.com

A venit vremea să înţelegem odată pentru totdeauna că suntem celulele aceluiaşi organism şi că tot ce se întâmplă în acest organism din care facem parte este interconectat.

A venit vremea să ieşim din iluzia separării şi să recunoaştem aceeaşi natură în fiecare, pentru că înainte de a fi orice titlu sau denumire ne-a dat societatea, suntem oameni!

A venit vremea să ne amintim că nu suntem doar creiere (mai mult sau mai puţin funcţionale) pe două picioare, căci mai presus de orice, suntem inimi. Suntem nişte inimi care trebuie să bată la unison, căci fără bătăile inimii nu mai avem ce căuta pe această planetă.

A venit vremea să încetăm să ne mai împărţim după etichete, după standarde impuse de alţii, pentru că cei care ni le-au impus aparţin trecutului. Să ieşim din sfera unui timp mort şi să facem loc unui timp viu care arde odată cu focul din fiecare om care îşi doreşte o schimbare.

Stă în puterea noastră să schimbăm o lume în alb şi negru într-una colorată, pentru că fiecare e o pată de culoare, fiecare e o piesă de puzzle care aşteaptă să-şi găsească locul prin reîntregire.

A venit vremea să încetăm cu revolta prin violenţă şi să înţelegem că se pot face schimbări majore şi fără sânge vărsat, oare nu ne-am scârbit destul privind la miile de masacre pe care ni le-a arătat istoria? Depinde de noi să nu repetăm greşelile din istorie la nesfârşit.

A venit vremea să crezi! Să crezi că putem dărâma o lume veche şi putredă care acum se află în convalescenţă şi să construim una nouă, proaspătă şi vie, aşa cum am visat dintotdeauna. Orice lucru frumos pe care ni l-am imaginat cel puţin o dată înseamnă că există cu adevărat în noi şi că poate fi realizat.

A venit vremea să renunţăm la obsesia lui a avea, idee inoculată de o lume consumeristă. Nu, oricât s-ar strădui alţii să ne convingă, nu e în natura noastră să ne comportăm precum nişte roboţi ghidaţi de corporaţii, să consumăm la nesfârşit şi să prădăm totul în calea noastră de parcă totul ni s-ar cuveni. Să ne amintim cine suntem cu adevărat!

A venit vremea să îndrăznim să fim ceea ce simţim că suntem şi să scoatem la iveală acea esenţă din fiecare care vibrează de atâta timp şi căreia i-a fost frică până acum să iasă la lumină. E timpul să privim lumea şi cu inima, nu mai merge doar cu capul pentru că am ajuns să ne dăm în cap unii altora.

Și a venit vremea ca tu, cel care citeşti aceste rânduri…să afli care e rostul tău pe acestă lume şi care este contribuţia pe care o poţi aduce la crearea unei noi lumi. Cu sau fără implicarea ta, aceasta va lua naştere oricum şi ar fi păcat să rămâi pe margine şi să nu mai poţi ţine pasul cu ceea ce va urma.

E momentul să transformăm lumea exterioară în care nu ne mai regăsim de ceva timp în ceea ce ne dorim cu adevărat să fie în jurul nostru. Cu cât vom lucra mai mult la transformarea noastră cu atât mai repede această lume va avea mai mari şanse să se manifeste!

Nu este timp pentru descurajare, nu este timp pentru a aştepta ceva din exterior şi pentru a asista precum spectatorii, e timpul să ne punem în valoare talentele, să ne luăm în serios rolul nostru pe acest pământ şi să ne unim inimile. Acum e tot ce avem!

Adela Moldovan @ Lectii din viata

De-a mama si de-a tata

Stim cu certitudine ca un un copil se naste atunci cand ia prima gura de aer pe aceasta planeta, cand plamanii se destind cu putere pentru a primi in ei dorul de viata. Unii spun ca un copil vine pe lume atunci cand se intalnesc cele doua celule care duc cu ele intreaga zestre genetica a unei intregi omeniri… pana la urma nu conteaza decat ca din primul moment in care devenim constienti ca prin noi vine un copil pe lume, sa il intampinam cu ganduri bune si senine, dandu-i astfel sansade a face parte dintre oamenii fericiti si impacati ai planetei nu dintre oamenii care vin pe lume nedoriti pentru a ingrosa randurile celor nemultumiti si frustrati in permanenta.

Dar intrebarea importanta pentru azi nu este cand vine copilul pe lume ci mai degraba cand se nasc parintii? Cand vin pe lume mama si tata? Cand se naste sentimentul acela ca nu mai esti responsabil doar pentru tine ci si pentru viata care a venit prin tine in lume si care pana sa poata zbura libera are nevoie de radacini puternice si hranitoare…

Daca sunteti tentati sa raspundeti ca mama vine pe lume odata cu copilul va inselati in 90% din cazuri si credem ca si acest 90% este un procent optimist. De cele mai multe ori trec luni si chiar ani pana cand sentimentul acela ca de mama se naste in sufletul de femeie. Asta pentru ca este greu sa creezi legatura de suflet cu fiinta care te-a primit in dar ca mama. Asa cum este ajutat un copil sa vina pe lume asa trebuie ajutata si mama sa vina pe lume. Ajutorul incepe de cand este ea copil.

Daca mama sa a avut puterea sa o creasca precum o fiinta libera si puternica, o fiinta iubita si capabila sa iubeasca, o fiinta care exprima frumos tot ceea ce simte fara a rani pe nimeni inutil, o fiinta cu aripi puternice si radacini care sa ii hraneasca zborul, atunci sentimentul matern se va naste firesc si fara efort, ca o incununare a ceea ce s-a intamplat de la inceputul vietii.

Daca insa propria mama nu a reusit sa puna incredere la temelia fiintei, daca mama s-a purtat mereu de ca si cum ar fi fost mai bine sa nu vina pe lume, daca frustrarile copilariei par sa fi fost mai multe decat bucuriile, daca reusitele su fost privite ca esecuri si esecurile ca si catastrofe, daca orice calitate era privita ca defect si oricarui vis i se taiau aripile mai inainte de a se contura… atunci sentimentul matern va avea nevoie de multa rabdare si iubire pentru a se forma. Caci traumele copilariei ne impiedica mai mult decat orice sa fim parinti, sa ne upgradam identitatea la cea de parinti. Riscam mereu sa perpetuam blestemul si sa il dam mai departe fara sa ne dam seama copiilor nostri care si ei il vor da mai departe.

Va veti intreba care blestem… daca ar fi atat de simplu de pus in cuvinte multi ar fi facut-o pana la noi. Blestemul acesta este ca un mozaic facut din traditii si norme acceptate social pe care le stim cu totii: parintii sa fie asprii si sa nu isi rasfete copiii, ca sa nu ii invete asa! (totdeauna ne-am intrebat ce inseamna acesta “ASA”? din ce frustrari personale este el alcatuit, din ce gand pervertit… la urma urmelor daca noi nu am primit afectiun ea pe care ne-am fi dorit-o din partea parintilor, de ce am face efortul sa le-o oferim neconditionat copiilor nostri? doar a mers si asa… noi fiind dovada vie a acestui lucru…)

Blestemul asta este usor de demontat sa stiti. Este suficient sa considerati ca copiii nu sunt fiinte slabe fara opinii, care au nevoie sa fie strunite, educate si invatate regulile sociale fara sa li se dea prea mult “nas”, care trebuie tinute in frau si disciplinate, care trebuie sa fie facute sa respecte regulile si sa se conformeze vointei noastre…

Considerati ca orice copil pe care il intalniti in viata este un mic maestru care nu are nevoie decat de ocrotire si iubire pentru a-si aduce aminte lucrurile pe care le stie deja si cu care a venit pe lume pentru a le da mai departe. Un copil este un egal care ne primeste in dar pentru a invata ca pamantul este un loc al iubirii si bucuriei. Un copil este modalitatea prin care dinivitatea ne tine mintea tanara si frageda si prin care ne da sansa de a fi vesnici. Un copil este un profesor de viata extraordinar. Ele este rasplata divina nu pedeapsa divina pentru o clipa de voluptate. El este absolvirea de orice vina si restaurarea puterii noastre de co-creatori la creatia divina.

Sa destramam blestemul negativismului si al asprimii iubirii limitatoare si egoiste in numele caruia am fost multi crescuti si sa nu ne condamnam copiii la aceeasi iubire neinteleapta. Sa ne iertam parintii si sa le multumim ca ne-au crescut cum au stiut ei mai bine, dar sa le aratam ca se poate si altfel. Sa lasam copilul sa simta ca venirea lui pe lume este o sarbatoare care merita sa fie celebrata in fiecare zi a vietii lui.

Sa stiti ca nu ne referim doar la copiii nostri ci la orice copil pe care viata ni-l scoate in cale, caci pentru toti intr-un fel sau altul suntem parinti, si toti ne sunt maestri. In relatie cu orice copil ne revin amintirile copilariei si in toti avem tendinta de a ne vedea pe noi cand eram mici, in toti ne proiectam experientele din trecut cu bune si mai putin bune… Ar fi bine ca in orice copil sa vedem doar acel copil… sa il facem sa simta ca el este important si intamplarile lui de viata… Dar este atat de usor de spus…

Nu am zis nimic de momentul in care vine tatal pe lume… cand se naste in mintea si sufletul unui barbat sentimentul ca este tata, adica sentimentul ca a contribuit la plamadirea unei noi vieti, ca a hranit-o cu energia lui datatoare de viata. Se vorbeste de mii de ani de datoria mamei fata de copil de faptul ca ea trebuie sa fie langa copil in permanenta in timp ce tatal trebuie sa isi vada de treaba si sa aduca in casa cele necesare traiului zilnic, dar care trebuie prin asprime si severitate sa educe copilul pentru ca acesta sa nu cumva sa o ia razna. Asta il reduce din start pe tata la un cal de bataie a carui necesitate este pur materiala si la rolul de zbir care cu o mana forte mentine controlul asupra copilului. Recunoasteti personajul? Tatal nu este asta…

Tata este fiinta aceea care o face pe mama sa se simta intreaga si implinita pentru ca si ea la randul ei il face sa se simta intreg si implinit. Tata este energia de actiune, puternica si masculina care arata copilului cum poate muta muntii din loc daca stie ce vrea. Tata este modelul de viata pentru copil care ii arata acestuia ca nu forta bruta face ca lucrurile sa se intample ci consecventa si staruinta. Tata este cea de-a doua radacina a copilului cel care aduce echilibrul unui alt mod de gandire.
Cand vine tata pe lume? Cand ii dam voie ca barbati… cand nu mai consideram o dovada de slabiciune faptul ca schimbam scutece si plimbam copilul, cand nu mai consideram ca daca ne manifestam afectiunea ne rasfatam copilul, cand nu ne pasa de ceea ce zic altii si ne purtam cu drag si intelegere cu copilul nu asa cum s-au purtat tatii nostri…

Ne jucam de-a mama si de-a tata fara a fi cu adevarat mama si tata… suna dur, doar poate reusim de azi inainte sa fim… cele doua aripi cu care copiii din jurul nostru… presimt imensitatea bucuriei de a zbura… pentru ca intr-o zi … sa zboare langa noi liberi si puternici pregatiti sa fie mama si tata pentru copiii lor, nu doar sa se joace o viata de-a mama si de-a tata…

sursa:astrosofia.ro

Binecuvantare

O binecuvantare face mai mult decat o mie de cuvinte si un milion de gesturi, caci ea nu se pierde intr-o clipa ci naste in cel care o primeste si cel care o daruieste un univers in care totul are ordinea iubirii. Ea este raza de soare ce trezeste la viata samanta de lumina care esti! Asculta mereu vocea aceea de dincolo  care iti sopteste:

I wish you not a path devoid of clouds, nor a life on a bed of roses,
Nu iti doresc sa ai calea lipsita de nori, nici o viata pe un pat de roze
Not that you might never need regret,
nu iti doresc sa nu stii ce este regretul
nor that you should never feel pain.
nici sa nu simti niciodata ce este durerea
No, that is not my wish for you.
Nu, nu asta este dorinta mea pentru tine!
My wish for you is:
dorinta mea este: 

That you might be brave in times of trial,
Sa fii puternic in momente de incercare
when others lay crosses upon your shoulders.
cand altii iti aseaza crucile pe umeri
When mountains must be climbed and chasms are to be crossed,
cand muntii trebuie escaladati si prapastiile trecute
When hope can scarce shine through.
cand speranta abia mai straluceste printre norii de lacrimi
That every gift God gave you might grow with you
Dorinta mea este ca fiecare dar primit de la Dumnezeu sa creasca o data cu tine
and let you give your gift of joy to all who care for you.
ca Dumnezeu sa te lase sa oferi darul bucuriei tuturor celor dragi
That you may always have a friend who is worth that name,
Iti doresc sa ai mereu un prieten care sa merite acest nume
whom you can trust and who helps you in times of sadness,
in care sa te poti increde si care sa iti fie alaturi in timpuri de tristete
Who will defy the storms of daily life at your side.
care sa infrunte orice furtuna din viata de zi cu zi, mereu langa tine
One more wish I have for you:
si imi mai doresc ceva pentru tine,
That in every hour of joy and pain you may feel God close to you.
ca in fiecare ora de bucurie sau suferinta, sa IL simti pe Dumnezeu aproape de tine!
This is my wish for you and for all who care for you.
Asta mi-e dorinta pentru tine si cei dragi tie
This is my hope for you now and forever.
Asta este speranta mea pentru tine acum si pururea! 

Fiti o binecuvantare pentru toti cei pe care ii intalniti azi… maine si pururea, asa cum este si soarele primavara!
sursa:astrosofia.ro

UMBRA-partea noastră întunecată

Partea întunecată din noi acţionează ca un depozit pentru aspectele neacceptate din interiorul nostru – toate lucrurile despre care pretindem că nu suntem şi toate aspectele care ne fac să ne fie jenă.Umbra are multe feţe: înfricoşătoare, lacomă, furioasă, răzbunătoare, răutăcioasă, egoistă, manipulatoare, leneşă, dominatoare, ostilă, urâtă, fără valoare, meschină,care critică … şi lista poate continua.

Acestea sunt feţele pe care nu vrem să le arătăm lumii şi feţele pe care nu vrem să ni le arătăm nouă înşine. Tot ceea ce urâm, căruia îi opunem rezistenţă, sau ce nu ne asumăm în privinţa noastră înşine, capătă viaţă proprie, subminând capacitatea noastră de autoevaluare. Când ajungem faţă în faţă cu partea întunecată din noi, prima tendinţă pe care o avem este să plecăm, iar a doua este să ne târguim cu ea ca să ne lase în pace. Mulţi dintre noi şi-au risipit o mare cantitate de timp şi bani, în efortul de a face exact acest lucru. Ironia este că trebuie să acordăm cea mai mare atenţie tocmai acestor aspecte ascunse, pe care le-am respins. Când închidem undeva acele părţi din noi înşine care nu ne plac – fără să ştim, sigilăm comorile noastre cele mai preţioase. Ele sunt ascunse acolo unde ne-am aştepta cel mai puţin să le găsim. Ele sunt ascunse în întuneric.

Aceste comori încearcă cu disperare să iasă afară, să le dăm atenţie, dar noi ne încăpăţânăm să le împingem înapoi. Ca nişte uriaşe mingi ţinute sub apă, aceste aspecte ies la suprafaţă, ori de câte ori nu mai sunt apăsate. Atunci când alegem să nu permitem unor părţi din noi înşine să existe, suntem forţaţi să cheltuim cantităţi uriaşe de energie fizică pentru a nu le lăsa să iasă la suprafaţă.

Când vă luaţi un răgaz pentru a vă descoperi întregul sine, deschideţi uşa înspre adevărata iluminare. Una dintre capcanele uriaşe ale Epocii Informaţionale este sindromul „chestia asta o ştiu deja”. A şti ne împiedică adesea să trăim o experienţă cu inima. A lucra cu umbra nu este o activitate intelectuală; ea este o călătorie de la cap spre inimă. Mulţi dintre cei care se află pe calea spre autodesăvârşire cred că ei au încheiat procesul, dar, de fapt, nu vor să vadă adevărul despre ei înşişi. Mulţi dintre noi tânjim să vedem lumina şi să trăim în frumuseţea sinelui nostru superior, dar încercăm să facem acest lucru fără să integrăm totalitatea a ce înseamnă noi înşine.

Fie că vă place, fie că nu vă place – dacă sunteţi oameni, aveţi o umbră. Dacă nu o puteţi vedea, întrebaţi-i pe membrii familiei voastre, sau pe cei cu care lucraţi. Ei o să v-o arate. Noi credem că măştile pe care le purtăm ne ascund sinele nostru interior, dar, orice refuzăm să recunoaştem în privinţa noastră înşine, scoate capul şi se face cunoscut atunci când te aştepţi cel mai puţin.

A accepta un aspect din tine însuţi, înseamnă a-l iubi, a-i permite să coexiste împreună cu toate celelalte aspecte, nedându-i o importanţă mai mare sau mai mică decât oricărei alte părţi din tine însuţi. Nu este suficient să spui: „ştiu că am totul sub control”. Trebuie să vezi ce poţi învăţa de la acest aspect, ce dar îţi aduce el şi atunci trebuie să fii capabil să-l priveşti cu veneraţie şi compasiune.

Când ne acordăm răgazul de a ne descoperi umbra şi darurile ei, înţelegem de ce se spune „Aurul se află în întuneric”. Fiecare dintre noi trebuie să descopere acel aur, pentru a ne reuni cu sinele nostru sacru.

Motivul pentru care trebuie să lucrăm asupra umbrei este să devenim întregi. Să sfârşim suferinţa. Să încetăm de a ne mai ascunde pe noi înşine, de noi înşine. În momentul în care facem asta, putem înceta de a ne mai ascunde de restul lumii. Societatea noastră nutreşte iluzia că toate recompensele se duc către oamenii care sunt perfecţi. Dar mulţi dintre noi descoperă că a încerca să fii perfect este un lucru costisitor. Consecinţele emulării „persoanei perfecte” ne pot distruge fizic, mental, emoţional şi spiritual.

Înăuntrul nostru, noi avem fiecare trăsătură, împreună cu opusul ei polar; fiecare emoţie umană şi fiecare impuls. Trebuie doar să scoatem la lumină, să ne asumăm şi să acceptăm cine suntem în întregimea lui, binele şi răul, întunericul şi lumina, puternicul şi slabul, cinstitul şi necinstitul.

Dacă voi credeţi că sunteţi slabi, atunci trebuie să căutaţi opusul şi să vă găsiţi puterea. Dacă sunteţi conduşi de frică, trebuie să mergeţi înăuntrul vostru şi să vă găsiţi curajul. Dacă sunteţi o victimă, trebuie să-l găsiţi în voi pe cel care victimizează. Aveţi, prin naştere, dreptul de a fi întregi – de a avea totul.

E nevoie doar de o modificare a percepţiei voastre, de o deschidere a inimii. Atunci când poţi să-i spui celui mai profund şi mai întunecat aspect din tine însuţi „eu sunt acesta”, atunci poţi ajunge la adevărata iluminare. Nu putem accepta lumina pe deplin, până când nu acceptăm pe deplin întunericul. Am auzit că se spune că a lucra asupra umbrei este calea luptătorului condus de către inimă. Ea ne duce spre un loc nou din conştiinţa noastră, unde trebuie să ne deschidem inimile către tot ceea ce înseamnă noi înşine şi către întreaga omenire.

sursa :Debbie Ford - Partea intunecata a cautatorilor de lumina 

Nasterea TA !

Dumnezeu a spus:
Bucurie in lume. Regele a sosit !

Stiti de acum ca voi – fiecare dintre voi – sunteti regii vietii si ca ati fost trimisi pe Pamant, pentru a face ca Planeta Pamant sa fie sfanta? Ati venit sa contribuiti cu binecuvantari si sa mai eliminati din suferinta. Asa arata cartea voastra de instructiuni. 

Si daca nu faceti decat sa binecuvantati, veti elimina din suferinta.

Nu e nevoie sa retezati suferinta printr-o lovitura de arma. Binecuvantati lumea cu tot ce puteti si nu va mai exista suferinta. Atunci cand spun „binecuvantati cu tot ce puteti”, nu vreau sa indic o anumita cantitate. Atat cat puteti da reprezinta mult. Cantitatea pe care o puteti da este infinita – la fel de infinita ca si voi.

Eu binecuvantez lumea care va gazduieste. Va binecuvantez pe toti cei care o locuiti. Prima binecuvantare a fost cea de a va naste. Se poate sa nu va fi vazut propria nastere in aceasta lumina – inteleg asta – dar v-ati inselat, iar acum va puteti privi nasterea cu o mai buna intelegere. In clipa in care v-ati nascut, in Cer a fost o mare bucurie. Mereu este asa. Simtiti acum o reflectare a acelei energii din Cer, in inima voastra. Cum se poate ca orice dar primit de la Mine sa nu fie considerat a fi o binecuvantare? Daca faptul de a va privi nasterea ca pe o binecuvantare este un gand nou pentru voi, atunci incepeti cu un nou gand. Astfel, veti inlatura toata povara pe care se poate sa o fi purtat cu voi odata cu convingerile voastre false. Simtiti cum aceasta povara vi se ridica acum de pe umeri. Voi sunteti o binecuvantare pe Pamant si, acum, veti face ceea ce fac binecuvantarile.

Este foarte bine sa incepeti prin a va binecuvanta pe voi insiva. Botezati-va in lumina iubirii Mele, pe care o revars asupra voastra. Ganditi-va cum razele iubirii Mele sunt bine imprimate in ADN-ul vostru. Priviti-Mi lumina in timp ce cade din cer si creeaza cel mai frumos rasarit de soare pe care l-ati vazut vreodata. Este rasaritul nasterii voastre. Ati fost trimisi in tot universul. Este mare lucru ca va aflati aici, pe Pamant, pentru binele tuturor cei de pe Pamant si din univers. 

Va rog sa intelegeti ca Eu v-am creat si ce inseamna asta. Nu este un lucru neinsemnat. Nasterea nu este ceva rar si, totusi, reprezinta ceva extraordinar. Fiecare nastere este o binecuvantare – pentru cel nascut si pentru Pamant. Doar nu mai credeti altceva, nu-i asa? Este ceva extraordinar ca v-ati nascut pe Pamant. Voi nu sunteti o pacoste. Nu sunteti un intrus. Voi sunteti o comoara pretuita. Sunteti darul Meu. Imi ofer comoara pentru a fi tinuta in lumina, precum un diamant. 

Incepeti sa va vedeti pe voi insiva asa cum va vad Eu. Bineinteles ca acceptati faptul ca perspectiva pe care o aveti asupra lumii se va schimba. Atunci cand perspectiva fiecaruia asupra sa insusi este in acord cu Adevarul, ei bine, atunci cum poate lumea sa ramana aceeasi? 

Cel mai important lucru pe care il puteti face acum este sa aveti o viziune noua si imbunatatita a cine sunteti. Va cer atat de putin – si anume, sa va reamintiti voua insiva Cine v-a creat si v-a dat lumii ca semn al binelui ce va veni. 

La fel cum rasaritul de soare anunta o noua zi, si voi sunteti un rasarit ce prezice inceputul lumii la care visati. Lasati ca aceasta idee sa rasara in voi.

sursa : editura foryou 

Crede in visul tau !

TU eşti uimitor! Tu eşti creaţia ta proprie. Tu eşti ceea ce Creează. Tu eşti alegerea de a experimenta existenţa- fiinţa. Singura limită la ceea ce poţi fi, este credinţa în tine şi imaginaţia ta. A te naşte în această realitate, reprezintă intrarea într-o iluzie minunată, împărtăşită, ce îţi oferă liber arbitru complet în crearea propriei tale realităţi; aceasta este starea şi condiţia ta de Creator. În cadrul iluziei, credem că ne uităm la o lume obiectivă separată în care experimentăm si unele şi altele; sub aceasta aparentă separare suntem unificaţi; suntem una.

Realitatea este oglinda ființei tale. Tu eşti creaţia ce se explorează pe sine într-o oglindă spaţio-temporală. Prin ceea ce tu alegi să crezi, îţi vei crea realitatea. Tu îţi schimbi realitatea, prin schimbarea credinţelor despre ea şi despre tine. Ochii prin care priveşti, chiar dau forma la ceea ce vezi (acest lucru este arătat acum de fizica cuantică). Percepţia nu este ceva pasiv. Este un act de creaţie. Alegerea ta asupra percepţiei, formează nu numai cum te experimentezi pe tine însuţi, ci întreaga ta realitate. Trezirea la starea ta creaţională, îţi conduce experienţa realităţii tale, în a deveni mai fluidă şi mai directă. Asta este intrarea în co-creaţia conştientă. În care ceea ce îţi doreşti este rapid manifestat.

Cheia co-creației conştiente, este permiterea schimbării ; naşterea necunoscutului în cunoscut. Baza permiterii este acceptarea. Pentru a-ţi schimba realitatea, mai întâi trebuie să o accepţi. Atâta timp cât respingi ceea ce nu îţi place la realitatea ta, eşti în negarea stării tale de creaţie, făcându-te să te simţi blocat. Pentru a accepta că îţi alegi realitatea, eliberează ataşamentele, faţă de orice preconcepţie despre cum ar trebui să fie viaţa şi în schimb iubeşte ceea ce este. Asta apare prin asumarea întregii responsabilităţi a fiecărui element al realităţii tale.
Asta este iubirea alegerii tale. Este iubirea de sine. Tu reprezinţi alegerea sinelui tău.

Eliberează-ți frica. Frica reprezintă frica de necunoscut. Frica de a fi fără limite. Frica creează limitări. Există o desfăşurare naturală minunată a vieţii, ce apare doar atunci când renunţi la controlul ce se naşte prin frică. Pentru a-ţi înfrunta frica, trebuie să îţi permiţi să fi vulnerabil şi să laşi jos scutul ce l-ai folosit pentru a te apăra. Toate scuturile sunt reprezentări ale unei credinţe într-un pericol şi de aceea te vor conduce chiar la pericolul de care vrei să te protejeze. Atâta timp cât eşti baricadat în spatele scuturilor (fricii), nu te vei simţi niciodată în siguranţă. Tot ceea ce te blochează în viaţă, este manifestarea fricii tale. Descoperirea libertăţii, este realizarea că singura forţă împotrivită ţie, eşti tu. Tu deţii cheia oricărei cuşti în care te-ai afla. A înceta judecarea şi controlul propriei tale fiinţe este să eliberezi zbuciumul şi să întri în creaţia fără efort şi plină de bucurie.

Te trezeşti la starea ta creațională şi la natura iluziei. Este un proces natural şi nu este nevoie mai mult decât a fi fără frică tu însuţi. Asta înseamnă să îţi deschizi şi să îţi urmezi inima. Aceasta este libertatea ta: crede în tot ceea ce inima ta simte să creadă. Asta înseamnă a trăi în prezent. Este a te trezi la egalitatea tuturor fiinţelor .Şi să eliberezi prejudecăţile atât despre tine cât şi despre lume. Adevărul veşnic schimbător, este reflecţia desfăşurării eterne a naşterii existenţei ce reprezintă viaţa. În această stare, nu există aşa numitul 'adevăr'. Nu este nevoie de nici un răspuns pentru că nu există nici o problemă. Doar a fi. Nu există limite la ceea ce poţi fi; eşti infinit ! Bucuria acestei vieţi reiese din completa permitere a propriei tale fiinţe.

În interiorul inimii tale, există un vis. Sensul vieţii este trăirea acelui vis. Poţi trăi acel vis, doar dacă crezi că este posibil .Crede în visul tău. Eşti liber să fii orice ai dori să fii. Eşti o încorporare a întregii creaţii. Răspunsul la orice întrebare ce o poţi concepe, se află în interiorul tău. Pentru că tu eşti atât creatorul cât şi observatorul a tot ceea ce experimentezi. Permite fiinţei tale să înflorească fără limitări sau control şi vei trăi iubirea şi libertatea fără limite ce te definesc.

de Story Waters

IISUS CEL VENIT INTRU INDUMNEZEIREA NOASTRA

Anul 2012 va fi anul plecăciunilor. Va fi anul când adevărata faţă a Luminii se va arăta deasupra lumii.

Fiecare clipă care vine este o clipă eliberată de chinuri şi de neadevăruri. Lumina va lumina fiecare colţ al inimii, al sufletului, al minţii şi al lumii.

Dimineaţa devreme, va fi dimineaţa devreme, iar seara târziu, va fi seara târziu.

Anul 2012 este anul prefacerilor, al schimbărilor, al metamorfozelor şi va fi anul destinului.

Lumina şi noi, cei de aici de sus din Marea Împărăţie a Luminii Vii, care ne ocupăm de bunul mers al lucrurilor, ne oferim ajutorul necondiţionat tuturor acelora care ne cheamă şi ne solicită ajutorul.

Pe Lucrătorii întru Lumină, aflaţi pe Pământ, îi vom ridica la rangul de Mari Maeştrii ai Luminii Noi, ai Luminii Vii. Vor fi Dumnezei, trimişi de Dumnezeu pe Pământ, pentru a-i putea ajuta pe cei cărora le solicită ajutorul şi au nevoie de ajutor. Ei vor ajuta lumea şi Pământul să se Înalţe.

Puterea lor va fi pe măsura fiecăruia în parte; pe măsura iubirii lor, a dăruirii lor, a chibzuinţei lor, a compasiunii lor, dar va fi nemăsurat mai mare decât atât.

Dorinţele lor cele bune şi pline de iubire li se vor îndeplini pe dată. Tot ceea ce ei vor cere, li se va da, pentru a putea îndeplini la rândul lor dorinţele şi nevoile celorlalţi, a celor mulţi.

Dacă aţi aşteptat a doua venire, noi vă spunem că voi sunteţi a doua venire.

Va fi un an plin de iubire, de linişte, de pace şi de Adevăr Divin.

Schimbările, vor fi pe măsura aşteptărilor fiecăruia în parte. Tot ceea ce crezi că va fi, va fi. Zicala voastră: ,,ai grijă ce îţi doreşti că s-ar putea să se îndeplinească” este valabilă acum mai mult ca niciodată, mai mult decât vă puteţi închipui. Fiecare clipă din anul 2012, va fi aşa cum te aştepţi să fie. Ziua de mâine va veni aşa cum o aştepţi să vină; o aştepţi cu bucurie- va veni cu bucurie, o aştepţi cu dezamăgire-va veni cu dezamăgire, o aştepţi cu împlinire-va veni cu împlinire. Asta este valabil în fiecare gând al vostru, în fiecare faptă, sau vorbă.

Anul ăsta vei primi exact ceea ce te aştepţi să primeşti.

Gândurile voastre, trebuie să vi se îndrepte spre Lumină, spre pace, spre linişte, spre putinţă, spre înţelegere şi compasiune, spre Adevăr şi spre UNICUL NOSTRU TATĂ DIVIN- DIVINUL TUTUROR DIVINILOR.

Fiecare clipă va fi un nou început. Nimic nu este pierdut, ci totul este câştigat.

Veţi vedea Lumină mare pe cerul de vară şi bucurie mare vi se va arăta vouă, fiecăruia în parte.

Lucrătorii întru Lumină vor lumina Pământul cu iubirea şi dăruirea lor. Fii un Lucrător al Luminii şi Lumina va fi cu tine de-a pururea.

Fiecare om va spori puterea Luminii prin gândul său cel bun, prin iubirea sa, prin dăruirea sa, prin compasiunea sa.

Un zâmbet de-al vostru are puterea să facă primăvară acolo unde niciodată nu a fost primăvară. Zicala:,,una hirunda non facit ver”, adică „cu o rândunică nu poţi face primăvară”, nu mai este valabilă, de fapt ea nu a fost valabilă niciodată.

Este un an al fericirii şi al bucuriei, pentru că Dumnezeu Cel Bun, vrea să vă arate ce minuni şi ce bucurii vă pot aştepta în noua viaţă care va începe mai repede şi mai curând decât veţi putea crede. Totul depinde de voi! Numai şi numai de voi!

Totul va fi aşa cum trebuie să fie. Lumina n-are limite, căci este nesfârşită în iubirea sa.

Fii bun şi crede în Dumnezeul din inima ta! Atât vi se cere, pentru a vi se va da Totul, împreună cu LUMINA şi IUBIREA DUMNEZEULUI CEL VIU, DUMNEZEULUI CEL ADEVĂRAT.

sursa :email  

În ziua în care m-am iubit cu adevărat.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.Şi atunci, am putut să mă liniştesc.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greşeală să forţez o situaţie sau o persoană, cu singurul scop de a obţine ceea ce doresc, ştiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiţi şi că nu este momentul …

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situaţii, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, raţiunea mea numea asta egoism.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Amor propriu.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber şi am renunţat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place şi în ritmul meu.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înşelat.

Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viaţă. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.

Şi aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că raţiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte preţios.

şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăieşti cu adevărat.

de Charlie Chaplin