Nu-ti lua gandurile prea in serios!

Majoritatea oamenilor isi petrec intreaga viata in temnita propriilor lor ganduri. Ei nu trec niciodata dincolo de un simt limitat, individualizat, al sinelui, creat de minte si conditionat de trecut.

In interiorul tau, asemenea oricarei fiinte umane, exista o dimensiune a constiintei, mult mai profunda decat gandirea. Este esenta a ceea ce esti tu. O putem numi prezenta, constientizarea, constiinta neconditionata. In invataturile stravechi, ea este Constiinta Christica 

Descoperirea acestei dimensiuni te elibereaza pe tine si elibereaza lumea de suferinta pe care ti-o pricinuiesti tie insuti si altora, atunci cand micul eu, creat de minte, este tot ceea ce cunosti si iti conduce viata. Iubirea, bucuria, creativitatea si stabilitatea pacii interioare nu pot veni in viata ta, decat prin acea dimensiune neconditionata a constiintei.

Daca poti recunoaste, macar din cand in cand, ca gandurile care iti trec prin minte sunt niste simple ganduri; daca poti fi martorul propriilor tale tipare de reactie mental-emotionala, atunci acea dimensiune ti se dezvaluie sub forma constientizarii gandurilor si emotiilor, atunci cand ele apar in spatiul launtric atemporal, in care se desfasoara viata ta. 

Fluxul gandirii are o inertie uriasa, care te poate trage dupa sine, cu usurinta. Fiecare gand pretinde ca el conteaza foarte mult.El vrea sa-ti atraga intreaga atentie.

Iata o noua practica spirituala pentru tine: nu-ti lua gandurile prea in serios. 

Pentru oameni este foarte usor sa fie prinsi in capcana propriilor temnite conceptuale.

Mintea umana – in dorinta ei de a sti, intelege si controla – isi mistifica parerile si punctele de vedere privind adevarul. Ea spune: asa stau lucrurile. Trebuie sa mergi dincolo de gandire, pentru a intelege ca, indiferent de modul in care iti interpretezi propria viata, viata sau comportamentul altcuiva, oricare ar fi modul in care judeci o anumita situatie, acesta nu este decat un punct de vedere, una dintre numeroasele perspective posibile. Nu e nimic mai mult decat un manunchi de ganduri. Insa realitatea este un tot unitar, in care toate lucrurile sunt intretesute, in care nimic nu exista de sine statator. 

Gandirea fragmenteaza realitatea… o divizeaza in bucati conceptuale.

Mintea ganditoare e un instrument util si puternic, dar, cand pune cu totul stapanire pe viata ta, este, totodata, si foarte limitativa, atunci cand tu nu poti intelege ca ea nu este decat un mic aspect al constiintei – care esti tu. 

Intelepciunea nu e un produs al gandirii. Intelegerea profunda a faptului, intelepciunea, apare prin simpla actiune de a acorda intreaga ta atentie unei anumite persoane sau unui anumit lucru sau unei anumite situatii. Atentia este inteligenta primordiala, este constiinta insasi. Ea darama barierele create de gandirea conceptuala si, odata ce acest lucru se intampla, apare si recunoasterea faptului ca nimic nu exista in si prin el insusi. Atentia este vindecatorul separarii.

Ori de cate ori esti cufundat in gandirea compulsiva, tu eviti ceea ce este real. Nu vrei sa te afli acolo unde esti: Aici, Acum.

Dogmele – religioase, politice, stiintifice – se nasc din credinta falsa ca gandirea poate incapsula realitatea sau adevarul.

Dogmele sunt temnite conceptuale colective. Ciudat este faptul ca oamenii isi iubesc celulele lor de inchisoare, fiindca ele le dau un simt al sigurantei si o falsa senzatie de familiaritate.

Nimic nu i-a cauzat mai multa suferinta omenirii, decat dogmele.

Este adevarat faptul ca toate dogmele se spulbera, mai curand sau mai tarziu, fiindca realitatea scoate la iveala falsitatea lor; cu toate acestea, cata vreme nu se intelege caracterul lor iluzoriu, ele vor fi inlocuite cu alte dogme.

Care este iluzia fundamentala? Identificarea cu gandul.

Trezirea spirituala ne trezeste din visul gandirii.

Taramul constiintei este mult mai vast decat poate intelege gandirea. Atunci cand nu vei mai crede tot ceea ce gandesti, vei iesi in afara gandirii si vei vedea limpede ca tu nu esti cel care gandeste.

Mintea este intr-o permanenta stare de insuficienta – fiind, astfel, ahtiata dupa mai mult. Atunci cand te identifici cu mintea, devii cu multa usurinta plictisit si nelinistit. Plictiseala inseamna ca mintea tanjeste dupa mai multa stimulare, mai multa hrana pentru gandire – iar aceasta dorinta nu este satisfacuta. 

Cand esti plictisit, ii poti satisface dorinta mintii rasfoind o revista, dand un telefon, deschizand televizorul, navigand pe internet, mergand la cumparaturi sau – si acest lucru nu este ceva neobisnuit – transferand senzatia de lipsa si nevoile mintii asupra corpului, pe care il satisfaci mancand mai mult.

Sau poti alege sa ramai plictisit si nelinistit, observand cum te simti cand esti plictisit si nelinistit. Pe masura ce iti concentrezi atentia asupra acestei senzatii, dintr-o data apare un anumit spatiu si o liniste in jurul ei, asa cum este ea. La inceput putin, dar, pe masura ce senzatia de spatiu interior se amplifica, sentimentul de plictiseala va incepe sa scada in intensitate si importanta. Asadar, pana si plictiseala te poate invata cine esti si cine nu esti tu. 

Vei descoperi ca nu tu esti persoana plictisita. Plictiseala este, pur si simplu, o miscare conditionata, de energie, in interiorul tau. Tu nu esti o persoana furioasa, trista sau infricosata. Plictiseala, furia, tristetea sau frica nu sunt ale tale, nu iti apartin. Ele sunt conditionari ale mintii omenesti. Ele vin si pleaca.

Tu nu esti nimic din ceea ce vine si pleaca.

Sunt plictisit. Cine stie acest lucru? 

Sunt furios, trist, infricosat. Cine stie acest lucru?

Tu esti cunoasterea – si nu conditionarea care este cunoscuta.

Orice fel de idee preconceputa presupune faptul ca te identifici cu mintea ganditoare. Ceea ce inseamna ca tu nu mai vezi cealalta fiinta umana, ci doar propria ta idee despre acea fiinta umana. A reduce intreaga perceptie asupra unei alte fiinte umane, la o simpla idee, este deja o forma de violenta.

Gandirea care nu isi are radacina in constiinta, devine egoista si disfunctionala. Inteligenta lipsita de intelepciune este extrem de periculoasa si distructiva. Aceasta este starea actuala a majoritatii omenirii. Amplificarea rolului gandirii in stiinta si tehnologie – desi, in mod intrinsec, nu este nici buna, nici rea – a devenit si ea distructiva, din cauza preponderentei gandirii care nu se naste din starea de constienta. 

Urmatorul pas in evolutia omenirii este transcenderea gandirii – care este acum o sarcina extrem de urgenta. Acest lucru nu inseamna sa incetam sa gandim ci, pur si simplu, sa nu ne identificam totalmente cu gandirea, sa nu fim posedati de ea.

Simte energia corpului tau launtric. Imediat, zgomotul mental incetineste sau inceteaza. Observa senzatiile care iti apar in maini, in picioare, in abdomen, in piept. Simte viata care esti tu, viata care iti anima corpul.

Atunci, corpul tau va deveni o poarta de intrare, ca sa zic asa, intr-o stare mai profunda de vitalitate, dincolo de emotiile si gandurile tale.

Este o vitalitate pe care o poti simti cu intreaga ta Fiinta – nu doar in capul tau. In acea stare de prezenta, in care nu ai nevoie sa gandesti, fiecare celula este plina de viata. Cu toate acestea, daca, din anumite motive de ordin practic, e nevoie sa gandesti cand te afli in aceasta stare, gandirea este acolo. Mintea inca poate actiona – si actioneaza minunat, atunci cand inteligenta care esti tu o foloseste si se exprima prin intermediul ei. 

Poate ai observat ca acele scurte perioade in care esti constient fara sa gandesti apar deja, in mod natural si spontan, in viata ta. Poate cand esti implicat intr-o activitate manuala sau cand mergi prin camera sau cand astepti la un ghiseu in aeroport si esti totalmente prezent, atat de mult, incat imobilismul mental obisnuit al gandirii cedeaza si este inlocuit de o stare constienta a prezentului. Sau poate descoperi ca privesti cerul sau asculti pe cineva, fara niciun comentariu mental interior. Perceptiile tale au devenit limpezi precum cristalul, neumbrite de gandire.

Toate acestea nu sunt importante pentru minte, fiindca ea are lucruri mult mai importante la care sa se gandeasca; toate acestea nu sunt nici macar demne de retinut – motiv pentru care, ele iti pot scapa cu usurinta din vedere.

Adevarul e ca acesta este lucrul cel mai important care ti se poate intampla. Acesta este inceputul trecerii de la gandire, la constientizarea momentului prezent.

Intrati in starea de a nu sti. Aceasta stare va poarta dincolo de minte, fiindca mintea incearca intotdeauna sa traga concluzii si sa interpreteze lucrurile. Ea se teme de necunoastere. Asadar, atunci cand acceptati cu usurinta starea de a nu sti, deja ati pasit dincolo de minte. Atunci, din aceasta stare, se naste o cunoastere care este nonconceptuala.

Creatia artistica, sportul, dansul, invatarea, consilierea – maiestria in orice stradanie – presupune ca mintea ganditoare nu mai este implicata sau, cel putin, joaca un rol secundar. O putere si o inteligenta mai mari decat tine – dar care, totodata, fac parte din tine – preiau conducerea. Nu mai exista niciun proces de luare a deciziilor; actiunea perfecta pur si simplu se desfasoara si nu tu esti cel care face acest lucru. 

A stapani viata este opusul controlului asupra vietii. Tu te aliniezi cu o constiinta mai mareata. Ea actioneaza, vorbeste, face ceea ce trebuie.

Un moment de pericol poate determina o incetare temporara a fluxului gandirii – fapt care iti poate demonstra ce inseamna sa fii in prezent, alert, pe deplin constient.

Adevarul este cu mult mai cuprinzator decat poate pricepe mintea vreodata. Nicio gandire nu poate cuprinde Adevarul. In cel mai bun caz, il poate indica. De exemplu, ea poate spune: Toate lucrurile sunt, in mod intrinsec, unificate. Aceasta este o indicatie, nu o explicatie. Intelegerea acestor cuvinte inseamna sa simti in profunzimea fiintei tale, adevarul pe care il indica gandurile. 

articol preluat de pe http://www.mindpowernews.com/BeyondThinking.htm Acest articol este un text din cartea lui Eckhart Tolle – Tacerea vorbeste.[publicat de editura Curtea Veche n. Editura For You]

Iubeste-te pe tine insuti !

Si tu, la fel de mult ca oricine altcineva din intregul univers, meriti iubirea si afectiunea ta.
 

Dragii mei, luna martie este cea in care sarbatorim Ziua Femeii – zi in care toata lumea isi exprima, intr-un mod uneori exacerbat, dragostea pe care o au fata de femeile din viata lor. Dar consider ca este la fel de important – daca nu chiar si mai important – sa ne iubim pe noi insine. De aceea va propun sa va reamintiti de cartea "Iubeste-te pe tine insuti" de Daphne Rose Kingma. Iata ce ne spune autoarea:

„Poti sa-i iubesti pe ceilalti, sa ai grija de ei, sa-i incurajezi, sa-i sprijini, sa-i asculti, sa-i alini, sa glumesti, sa discuti in contradictoriu si sa plangi alaturi de ei – si sper ca asa si faci – dar toate darurile bucuriei, respectului si grijii pe care le oferi celorlalti, le meriti si tu. Ai nevoie de dragostea pe care doar tu poti sa ti-o dai."

Doar atunci cand ne putem oferi noua insine acea dragoste, putem impartasi cu adevarat si mai profund relatii iubitoare cu ceilalti. Cu blandete si profunzime, cartea Iubeste-te pe tine insuti, ne face sa vedem cum ne sabotam singuri. Incepem sa ne iubim daca urmam un proces simplu, in patru etape: rostim dorintele inimilor noastre, actionam pentru a le indeplini, facem curatenie in tiparele vechi si pornim pe o noua cale.

Iata un fragment din carte:

Nu exista decat un singur tu. Esti o expresie pretioasa si irepetabila a mintii lui Dumnezeu. Este uluitor de simplu sa spui ca nu va mai exista niciodata un altul ca tine – dar nu va exista. Nu exista nimeni altcineva care sa vada lumea exact asa cum o vezi tu, ale carui sentimente sa‑i atinga corzile inimii, exact la fel cum le ating ale tale. Nu exista nimeni altcineva – indiferent cat de mult ar semana cu tine – ale carui zile si ani sa decurga la fel cu ale tale, nimeni care sa viseze la fel ca tine, care sa simta, profund, fiecare dintre sperantele tale, pe masura ce zboara ca niste fluturi in inima ta sau sunt strivite de mana unui strain.

Chiar daca noi toti traim mii de vieti – si multi cred asta – cel care esti in fiecare dintre aceste vieti nu este acest tu, nascut astfel, cu acesti ochi si aceste maini si cu suferinta pe care trebuie sa o depasesti, cu acesti parinti, acesti frati si surori, aceste talente, aceste daruri de daruit, cu acest numar exact de zile si ore si minute, intre scrierea numelui tau in certificatul de nastere si gravarea lui pe piatra ta de mormant.

Tu esti singurul care are oportunitatea exceptionala de a te cunoaste cu adevarat si de a descoperi calea ta unica si minunata. Ceilalti iti pot tine o oglinda in fata si‑ti pot arata parti din tine, care poate au fost ascunse mult timp, dar nu‑ti pot arata niciodata imaginea ta completa – acel intreg care iti apartine, pe care il poti folosi, exprima si elibera, atunci cand zilele din aceasta viata ti s‑au scurs. Poti sa‑i iubesti pe ceilalti, poti sa ai grija de ei, sa‑i incurajezi, sa‑i sprijini, sa‑i asculti, sa‑i alini, sa glumesti, sa te certi si sa plangi cu ei – si sper ca o faci – dar toate darurile de bucurie, respect si grija pe care le oferi celorlalti, le meriti si tu. Ai nevoie de dragostea pe care doar tu poti sa ti‑o dai.

Atunci cand nu am invatat cum sa ne iubim pe noi insine, asa cum trebuie, ramanem permanent intepeniti pe aceasta prima treapta a scarii. Nu stim cum si cat de bine sa‑i tratam pe ceilalti si avem probleme cu ceea ce numim limite. Ne impiedicam in mlastina respectului redus fata de sine si in desisul lipsei de consideratie fata de sine, care ne submineaza eforturile de „a‑i iubi pe ceilalti, ca pe noi insine”. Propriul meu drum pe calea iubirii de sine este cel ce m‑a inspirat sa scriu aceasta carte, precum si faptul ca am fost martora la calatoria altora, care au parcurs acelasi drum.

Pentru a merge pe aceasta cale, trebuie, mai intai, sa intelegem ca iubirea de sine nu inseamna narcisism. Nu inseamna nici egoism, nici lacomie, nici ca avem intotdeauna dreptate, sau ca ne intereseaza doar propria persoana, incapatanare sau trufie – adica tot ce i-a dat iubirii de sine, un renume prost. Este, mai degraba, o primavara – anotimpul renasterii – in care fiecare dintre noi poate deveni sinele lui cel mai autentic.

Dragostea de sine este, de asemenea, misterioasa. Asta, deoarece atunci cand vom invata cu adevarat sa ne iubim pe noi insine, nu va mai trebui sa lucram asupra acestui lucru, in fiecare minut. Reamintindu‑ne constant cat de importanti suntem, cat de important este sa ne iubim pe noi insine, ajungem, in final, intr‑un punct in care compasiunea de sine apare mai usor, aproape automat. Din fantana acceptarii tacute, din practica unei griji blande si neconditionate fata de noi insine, ajungem sa‑i iubim pe ceilalti cu o deosebita generozitate si cu inimi deschise si darnice.

Si acest lucru se intampla, deoarece iubirea de sine este – inainte de toate – o chestiune spirituala. Fiindca doar atunci cand ne vom vedea si ne vom percepe efectiv ca pe unul dintre firele ce alcatuiesc vasta tesatura umana, imbratisati profund si neconditionat, de un univers care are grija de noi cu pasiune – un univers ordonat si frumos – doar atunci ne vom putea iubi cu adevarat pe noi insine. Acest sentiment profund, ca suntem o parte pretioasa din univers, reprezinta, de fapt, sursa fundamentala pentru a‑i putea iubi pe ceilalti.

Aceasta carte este o calatorie spre tine, o descoperire a modului in care te‑ai pierdut pe tine – si astfel, ti‑ai pierdut capacitatea de a te iubi pe tine insuti. Este, de asemenea, o harta catre frumusetea, gratia si forta care esti tu. Este le beau chemin, drumul minunat pe care trebuie sa calatoresti pentru a le revendica.

Sa te iubesti pe tine insuti – sa te accepti cu adevarat si sa te pretuiesti – este, in cele din urma, o sarcina pe viata. Desi procesul poate parea complex, in inima ta nu este chiar asa de complicat. El inseamna parcurgerea a patru pasi simpli, in calatoria catre iubirea de sine: vorbeste deschis, actioneaza, elibereaza‑te si porneste. Descriu acesti patru pasi, in Partea a doua.

Scurtele povestiri pe care le voi relata in capitolele care urmeaza, ilustreaza, prin exemple, pasii pe care i‑au facut altii in calea lor catre compasiunea de sine. S‑ar putea sa nu fie in mod necesar pasii pe care trebuie sa‑i urmezi tu – dar, cu siguranta, te pot indrepta catre directia corecta. Sper ca te vor inspira si te vor incuraja sa le intelegi, sa iei partile care ti se potrivesc si apoi sa le folosesti pentru a te impulsiona sa actionezi.

Schimbarea are nevoie de curaj. Sa actionezi cu mult curaj – ceea ce inseamna sa te comporti in moduri care nu‑ti sunt familiare, sau chiar te sperie – este ceea ce creeaza schimbarea reala. Odata ce ai pasit – cu gandul, cuvantul, cu fapta, sau in practica – peste limitele tale interioare, vei incepe sa functionezi in moduri noi si diferite. Acest comportament schimbat iti va afecta profund modul in care te apreciezi pe tine. In loc de descurajare sau auto‑critica, vei incepe sa simti iubire de sine.

Cu aceste idei in minte si cu incurajarea si dragostea mea, te indemn sa parcurgi acesti patru pasi importanti pe calea ta catre compasiunea de sine.

Fie ca drumul sa‑ti fie placut! Si, atunci cand vei ajunge la capat, fie ca inima ta sa fie plina de Tine!

comanda cartea on line : http://www.editura-foryou.ro/index.php?p=publicatii&autor=45

CELE TREI PORTI

Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.

- Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata? 

- Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele.

O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti.

Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul.

Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.

Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.

Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi:

SCHIMBA LUMEA.

Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.

Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa.

El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara.

Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept care-l intreba:

- Ce-ai invatat tu pe acest drum?

- Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.

- Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete.

Si disparu.

Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris:

SCHIMBA-I PE CEILALTI.

Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari.

El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa.

Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:

- Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?

- Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine, prind radacina toate aceste lucruri.

- Ai dreptate, spuse batranul.

Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.

Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria: SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI.

Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi.

El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau.

Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:

- Ce ai invatat tu pe acest drum?

- Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.

- Asa este, spuse batranul.

- Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.

- Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.

Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris:

ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI.

Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens.

In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale.

Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca.

Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:

- Ce-ai invatat in plus pe acest drum?

- Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.

- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.

Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria ACCEPTA-I PE CEILALTI.

Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase.

Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:

- Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?

- Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.

- Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.

Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: ACCEPTA LUMEA.

Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor.

Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba:

- Ce-ai invatat pe drumul acesta?

- Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.

- Acesta este cel de al treilea lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti.

Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea!

Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna. 

cu multumiri autorului necunoscut 

Zambet de 8 Martie

Draga prietena, de 8 Martie iti doresc doar atat: sa nu uiti niciodata ca zambetul tau are puterea sa schimbe lumea, ca nimic nu ramane la fel dupa ce a fost atins de tine si, mai ales, sa nu uiti niciodata... cat esti de frumoasa. In cel mai pur, mai profund si mai inaltator sens.

Cine esti tu, draga mea? Cine e aceasta manifestare ajunsa in pragul disperarii pentru ca viata ei este condamnata la suferinta, la neajunsuri, la compromisuri si multe altele de acest gen? Cine te-a adus, draga femeie, in acest punct jalnic al vietii tale? Ce te-a facut sa te indoiesti de tine? Cine ti-a spus sa decazi in fata propriilor ochi? Cine te-a facut sa te judeci in halul asta? De ce suferi, femeie, pentru o suferinta care nu e a ta?

Draga mea, te cred ca ai suferit, te cred ca ai fost o gospodina toata viata, ca ai vrut sa-l multumesti pe barbatul tau, ca te-ai lasat pe tine pentru el. Stiu ca societatea te-a educat sa fii supusa lui, sa-i calci, sa-i faci de mancare, sa fii la dispozitia lui si sa ai grija de copii. Plus job, plus curatenie, plus cumparaturi, plus grija de casa, plus toate cele necesare familiei. Si stiu prea bine ca ai fost genul de femeie care chiar a facut toate acestea, si poate multele peste, pentru a-si multumi barbatul, pentru a-si mentine casnicia sau macar toate acestea aparent.

Dar pe tine cui te-ai lasat, draga mea? De tine cui crezi ca-i pasa, daca tie nu-ti pasa? Cine e acest corp in care ai ajuns sa nu te mai regasesti? Te uiti cu stupoare in oglinda si pur si simplu nu te mai gasesti. Unde e corpul de odinioara, unde e veselia din ochii tai si unde e entuziasmul din inima ta? Unde e femeia care nu iesea nearanjata nici pana la coltul strazii? Unde e femeia aceea vesela, naturala si superba care ii cucerea pe toti barbatii doar prin stilul ei minunat de a fi?

Unde ai disparut, iubito? Unde sunt aspiratiile tale? Unde sunt visele tale? Dar pasiunile care-ti fac inima sa arda de bucurie? Unde le-ai lasat?

Cine esti tu, draga mea? Cine e aceasta expresie imbracata in hainele tale?

Eu stiu ca tu intelegi ca esti o fiinta spirituala, nu una materiala, si ca aceasta manifestare fizica e doar un rol, un joc pe care ti l-ai ales sa-l joci aici, pe Pamant. Insa, daca tot ti l-ai ales, macar joaca-l bine, femeie draga!

Macar profita de el la maxim, bucura-te de tine! Invata sa te respecti, invata sa te asculti! Ce anume te-a adus in starea asta deplorabila, in care nu te mai recunosti in propria viata? Cine crezi ca merita jeliciunea ta, tristetea ta, nerespectul tau fata de tine?

Crezi ca iubitul tau are nevoie de o mama? Are nevoie de o bucatareasa, de cineva care sa-i spele rufele? Sau pur si simplu adora o companie superba alaturi de el, o companie increzatoare, demna de respect, alaturi de care sa gateasca, sa spele rufe, sa mearga la cumparaturi, alaturi de care sa se confeseze, insa cu incredere, cu haz si cu voie buna? Si barbatii au inima, draga mea, si ei, ca si noi, adora sa fie apreciati, iubiti si respectati. Si adora sa aiba alaturi partenere superbe, care sa-i inteleaga, fara reprosuri, fara gelozii si tot felul de asteptari nefondate.

Chiar daca nu crezi, si ei au tot astfel de nevoi ca si noi. Insa, suntem de multe ori prea prinse in rezolvarea dorintelor si asteptarilor noastre pentru a mai fi atente si prezente si la cei din jur.

Asadar, draga mea, daca iubitul tau nu-ti mai acorda atentie, daca nu te mai trateaza cu respect, daca nu-si mai doreste sa faca anumite lucruri cu tine, gandeste-te daca tie ti-ar placea sa faci toate aceste lucruri in compania ta. In compania unei femei mereu nemultumite, nearanjate, care a devenit sclavul propriei vieti. Gandeste-te doar la cat respect iti acorzi tu tie? Cata apreciere ai tu fata de tine? Dar cata incredere ai in tine ca femeie, ca om, ca personalitate?

Raspunde-ti la toate astea. Si atunci vei gasi toate raspunsurile la intrebarile pe care le ai in legatura cu iubitul tau.

Nu vreau sa crezi ca te judec, nu, in nici un caz. Pentru ca stiu ca totul este potrivit, pentru ca stiu ca toate astea te-au adus aici, in acest punct, in care urmeaza sa iei o decizie. Orice decizie vei lua va fi perfecta, insa ea iti va transforma inevitabil atat prezentul cat si viitorul vietii tale.

Totul sta in puterile tale! Totul e in inima ta! Renunta la indoieli si temeri. Renunta la compromis! De azi, alege sa te iubesti mai mult! Alege sa te privesti in ochi si sa-ti atingi inima cu palma. Sa simti trupul cum vibreaza. Sa simti viata in viata ta. Sa fii frumoasa, vesela si autentica. Sa te respecti! Si sa traiesti viata din plin!

Pentru ca meriti! Pentru ca totul e in inima ta! Asculta-te doar! Recunoaste expresia iubirii, fericirii si implinirii pe fata ta! saluta-le si ia-le alaturi de tine in cea mai frumoasa calatorie posibila! In calatoria catre o iubire infinita!

Fericirea ii asteapta intotdeauna :

*pe cei ce plang...

*pe cei ce sufera...

*pe cei ce cauta..

*pe cei ce incearca...

Pentru ca numai aceste persoane pot aprecia acele intamplari care au lasat un semn in viata lor.

Femeie,Dumnezeu sa te tina in palma mainii sale, iar ingerii sa te indrume mereu!

La multi ani !

de Ioana Bucur 

Cum sa eviti furtul de energie

Datorita puternicelor proprietati electromagnetice ale aurei, in mod constant dai si primesti energie. Un transfer de energie poate avea loc de fiecare data cand intri in contact cu o alta persoana. Poti sa transmiti din propria la energie (aspectul electric) sau sa primesti din a altcuiva (aspectul magnetic). Cu cat sunt mai multe persoanele cu care vii in contact, cu atat mai important este schimbul de energie.

Cu siguranta ai cunoscut persoane a caror prezenta este ca un burete de energie. Vorbind cu ei, prin telefon sau fata in fata, te simti vlaguit, stors de puteri. Cand persoana paraseste camera sau inchide telefonul, ai parca senzatia unui gol in stomac. Acest gen de schimb energetic este foarte nesanatos. Ceea ce experimentezi in astfel de momente este fenomenul de absorbire a energiei din propria ta aura.

Daca nu esti atent, la sfarsitul zilei le poti trezi cu acumulari enorme de ramasite energetice; aceste acumulari dezordonate iti vor da sentimentul de epuizare, si le trezesti cu tot felul de idei, ganduri si sentimente stranii care te asalteaza si­ te macina, in realitate, aceste trairi s-ar putea sa nu aiba nimic de-a face cu tine insuti, fiind mai degraba rezultatul energiei acumulate prin contactul cu cei din jur, in cursul zilei.

Prezenta in mijlocul naturii este echilibrata si purificatoare pentru aura. Exista multa intelepciune in obiceiul sanatos de a imbratisa un copac. Copacii poseda campuri de energie vitalizanta, si interactiunea acestora cu campurile energetice umane este foarte dinamica. Fiecare copac are Secventa sa unica, precum oamenii. Din acest motiv, “imbratisarea” fiecarui alt copac are un efect diferit. Daca te asezi sub o salcie timp de zece minute, poti sa alungi o durere de cap. Brazii interactioneaza cu energia umana in mod purificator, absorbind si indepartand simtamintele negative din aura, mai ales sentimentul de vinovatie. (Bradul nu este ranit de acest proces, deoarece el foloseste aceste energii negative ca ingrasamant).

Cristalele si pietrele s-au bucurat dintotdeauna de o mare popularitate, datorita proprietatilor electromagnetice pe care le detin. Energia eliberata de diferite cristale si roci este absorbita cu usurinta de catre campul auric uman.

Exista persoane care absorb energia celorlalti, de cele mai multe ori aceasta se intampla in mod inconstient. Multi din ei folosesc energia ta pentru a-si suplimenta energia lor proprie, mai degraba sa si-o construiasca. Singurul lucru pe care il constata aceste persoane este ca dupa ce vorbesc cu tine sau te vad, se simt mai bine. Totusi, aceasta nu le da dreptul sa­ isi insuseasca energia ta, de aceea trebuie ca tu sa nu permiti acest lucru sa se intample.

In virtutea celor de mai sus, nu trebuie ca tu sa acuzi acesti indivizi de a fi vampiri sau sa spui ca nu vrei sa mai stai de vorba cu ei pentru ca iti fura energia. Multi oameni nu sunt la curent sau pregatiti sa aiba de-a face cu aspectele energiilor subtile si tu trebuie sa fii in constient de acest lucru.

Tu insuti esti in stare sa controlezi si sa hotarasti daca vrei sau nu sa-ti impartasesti propria energie cu cineva. Una din cele mai simple metode este sa inchizi circuitul de energetie. Exista curente de energie care plutesc prin si in jurul corpului tau, in campul auric. Ai capacitatea de a inchide aceste trasee, astfel incat energia poate circula numai prin corpul tau si in interiorul campului tau auric, in acest fel impiedici absorbirea energiilor tale din aura si eviti invadarea aurei tale de catre influente exterioare.

Ia pozitia aratata in fotografie incruciseaza-ti picioarele in dreptul gleznelor si apropie-ti degetele de la maini astfel incat sa se atinga. (Daca,vrei, poti sa folosesti doar degetele mari si cele aratatoare). Aceasta pozitie inchide circuitul iar energia ta nu mai poate fi indepartata. Este un exemplu simplu pentru care nu ai nevoie de vreun fel de initiere.

sursa :puterea prezentului

TRAITI CLIPA PLENAR....

IN VIATA PRIVITI NUMAI INAINTE CU TOATE PANZELE SUS !!!

Viata nu se afla decat inainte, niciodata inapoi.

Daca treci prin viata lasand ‘’usi deschise’’ pentru orice eventualitate, niciodata nu te vei putea desprinde de trecut, nici nu vei trai ziua de astazi PLENAR.

Iubiri sau prietenii pe care nu ti le scoti din suflet ?

Posibilitati de a te intoarce ?

La ce ?

Nevoie de explicatii ?

Cuvinte nerostite ?

Taceri care au invadat cuvintele ?

Daca le poti infrunta chiar acum, fa-o.

Daca nu, lasa-le sa se duca, inchide capitole !

Spune-ti tie insuti ca nu le mai vrei inapoi.

Dar nu din mandrie sau orgoliu, ci pentru ca TU nu mai faci parte din acel loc, din acea inima, din acea incapere, din acea casa, din acel birou, din acea meserie.

TU insuti nu mai esti cel de acum 2 zile, sau 3 luni, sau un an.

Prin urmare, nu exista nimic catre care sa te intorci. Inchide usa, da pagina, inchide ciclul.

Nici TU nu vei fi acelasi, nici mediul la care te intorci nu va fi acelasi, caci nimic nu ramane imobil sau static in viata.

Pentru sanatatea ta mintala si trupeasca, desprinde-te de ceea ce nu se mai regaseste in viata ta.

Adu-ti aminte ca nimeni si nimic nu este indispensabil.

Nici o persoana, nici un loc, nici o munca.

Nimic nu este vital pentru a trai, pentru ca atunci cand ai venit pe lume, ai venit singur.

Este asadar, obisnuit sa traiesti cu tine insuti si este o indatorire personala sa inveti sa traiesti singur, fara acea apropiere umana sau fizica, de care iti vine atat de greu sa te desparti astazi.

A se desprinde este un proces de invatare care, din punct de vedere uman, se poate realiza.

Adu-ti aminte, nimic si nimeni nu sunt indispensabili.

Este numai obicei, rutina, nevoie.

Deci, inchide, incheie, curata, arunca, oxigeneaza, desprinde-te, scutura-te, ELIBEREAZA-TE !!!!!!!

Ca sa intelegi cat inseamna un an, intreaba un student care tocmai a picat un examen.

Ca sa intelegi cat inseamna o luna, intreaba o mama care a nascut prematur.

Ca sa intelegi cat inseamna o zi, intreaba pe cineva care e nascut pe 29 februarie. 

Ca sa intelegi cat inseamna o ora, intreaba doi indragostiti care abia asteapta sa se vada...

Ca sa intelegi cat inseamna un minut, intreaba un om care tocmai a pierdut trenul. ...

Ca sa intelegi cat inseamna o secunda, intreaba un sofer care tocmai a reusit sa evite un accident.

Ca sa intelegi cat inseamna o viata, intreaba pe cineva care tocmai a pierdut pe cineva drag... 

Invata sa pretuiesti fiecare clipa si nu uita niciodata prietenii care te pretuiesc.

FITI BINECUVANTATI CU IUBIRE SI LUMINA !

Fericirea eterna

- Va sa zica ai venit pentru fericirea eterna? intreba Judecatorul.

- Da - ii raspunse spiritul proaspat dezintrupat.

- Ai gresit adresa - continua Judecatorul, cu un zambet ambiguu in jurul gurii.

- Stati… nu-i aici raiul? - intreba omul nostru, proaspat trecut prin granita mortii.

- Ba da - ii raspunse Judecatorul.

- Jos pe Pamant mi s-a promis ca aici voi primi in dar fericirea eterna.

- Ne pare rau, ai fost informat gresit.

- Am fost informat gresit?! Dar preotul imi zisese ca daca ma rog regulat, daca indeplinesc cele zece porunci, voi ajunge in rai si voi fi fericit etern!

- Esti in rai, esti binevenit, dar trebuie sa mananci din merindele tale: sa traiesti fericirea pe care ai adus-o de pe pamant

- Nu este corect: pe Pamant n-as putea zice ca am fost fericit…

- Ne pare rau…

- Si nu se poate sa primesc aici fericirea?

- Ne pare rau: nu.

- De ce nu?

- Fiindca asa e regula.

- Care regula?

- Cea instituita de Tatal.

- Nu pot sa cred ca Tatal este atat de crud!

- Pai nu e crud.

- Nu e?

- Nu.

- Dar cum asa?

- Tatal a instituit urmatoarea regula: fiecare trebuie sa-si construiasca propria sa fericire.

- Cum adica?

- Simplu: asa cum un culturist isi cladeste muschii, tot asa cel care cauta fericirea, trebuie s-o construiasca singur.

- Nu mi se pare corect!

- Treaba ta.

- Totusi, ce pot face acum?

- Poti sa te duci inapoi, deoarece corpul tau se afla inca in stadiul mortii clinice.

- Bine, si ce fac daca merg inapoi?

- Exersezi fericirea.

- Exersez fericirea? Si cum fac asta?

- Trebuie sa gasesti propriile tale metode. Cei mai multi incearca prin iubire. Poti sa-ti indrepti iubirea spre Tatal. Sau spre o fiinta draga tie. Dar poti sa exersezi si iubirea de sine.

- Iubirea de sine… n-am inteles-o niciodata… 


- Iti pot explica prin functionarea inimii biologice. Iti amintesti probabil ca inima pompeaza sange in trei directii: are un circuit care alimenteaza partea corpului care se afla mai jos de inima, un alt circuit care iriga tot ce se afla mai sus decat inima, si un al treilea circuit prin care trimite sange in propriile sale tesuturi.

Vezi, functionarea inimii este simbolul modului in care este indicat sa-ti administrezi energia si iubirea.

Circuitul de jos nu este altceva decat iubirea directionata spre oameni. Circuitul de sus este simbolul iubirii prin care poti comunica cu fiintele mai evoluate decat tine, incluzand Tatal Ceresc. Iar cel de-al treilea circuit, cel prin care inima asigura energia necesara propriei sale functionari, este iubirea de sine.

Cand ajungi sa constientizezi razele iubirii care ies din inima ta, poti sa redirectionezi o parte din ele spre tine insuti. Este indicat sa pastrezi proportiile definite de inima ta biologica. Prin circuitul mare, cel care porneste spre partea de jos a corpului, trimiti energie si iubire spre toti ceilalti. Prin circuitul mic, cel care porneste in sus, comunici cu fiintele mai evoluate decat tine - cu ingeri, arhangheli, heruvimi, serafimi, si asa mai departe.

Fii sigur ca vei primi de la ei mai mult decat reusesti sa le oferi tu lor.

Si ai dreptul si la cel de-al treilea circuit, ca sa poti functiona si tu…

- Oh, ce simplu e!

- Da, e simplu ca buna ziua!

- Si ce-mi mai recomandati, ce sa fac cand ajung jos?

- Cauta sa identifici ce anume iti produce bucurii reale. Cauta sa largesti aceasta lista. Bine, iti recomand sa te mentii in limita bunului simt. Daca o depasesti, risti sa-ti strici fericirea. Si exerseaza cele trei tipuri de iubire, cele trei circuite ale inimii .

Si inca un lucru: spune “Te iubesc” cat mai des, dar intotdeauna din toata inima.

- Deja ma simt fericit!

- Ma bucur pentru tine! Insa totusi m-as bucura daca te-ai duce inapoi si ai exersa acolo jos, ca sa vii fortificat aici sus, cand iti vine randul.

- Va multumesc - ma simt atat de fericit!

- Fericirea ta e si fericirea mea si iti multumesc pentru ca mi-o dai - incheie Judecatorul.

Spiritul dezintrupat se umplu de incredere in viitor si plonja inapoi in corpul sau aflat pe cearsaful alb al clinicii de reanimare.

Aparatele electrice conectate la corpul sau incepusera sa semnalizeze reaparitia vietii. Incet, se auzi un oftat, ca o adiere de vant. Tiptil-tiptil, inima incepea sa bata. Electrocardiograma desena o curba tot mai armonioasa. Ochii pacientului inca nu se deschisesera inca, dar pe fata lui se asternu o liniste divina.

Doctorii rasuflasera usurati. Se gandisera la marea minune: viata. Un pacient reintors din inalt valora pentru ei cat un nou-nascut.

- Tipul, mai mult ca sigur a invatat ceva, acolo Sus - zise unul dintre doctori.

- Pai da… nu cred ca s-a intors datorita electrosocului, ca imi pierdusem increderea in el, la un moment dat - adauga un altul in halat alb.

Cauzele care duc la aparitia bolilor

Cu ceva timp in urma aparea in Rusia, concomintent la doua edituri diferite, “Karma sau armonia dintre fizic, psihic si destin” o carte care prin argumente intemeiate pe fapte concrete, a dinamitat intreg edificiul filozofiei materialiste afirmand si demonstrand cu fapte greu de contrazis prioritatea spiritului asupra materiei. Autorul lucrarii, Serghei Nikolaevici Lazarev, un cunoscut bioenergetician rus, a facut o descoperire care ar putea revolutiona intreaga conceptie contemporana asupra diagnosticarii si tratarii bolilor.

Iata care sunt, in viziunea lui S.N. Lazarev, cauzele care duc la aparitia bolilor:

Prima cauza:

Multe procese care au loc acum in viata sunt indreptate spre eliminarea blocajelor dintre constiinta si subconstientul omului. Tot ce patrunde in subconstient constituie un ghid al actiunilor si incepe sa functioneze activ.

Daca cu 100-150 de ani in urma absolutul subconstientului era in principal apanajul artei, filozofiei, al catorva scoli ezoterice, in prezent acestui proces i s-a raliat medicina.

Logica constiintei umane este orientata catre supravietuirea corpului fizic. Logica subconstientului, catre pastrarea si dezvoltarea structurilor spirituale. De aceea incercarile de substituire mecanica a acestora in cele mai multe cazuri duc la disparitia uneia din aceste doua componente.

Acum subconstientul omului asimileaza murdaria energetica cu o viteza neinchipuita si nu doar pentru ca unii incearca sa patrunda in el ci si pentru a ti se bloca subconstientul.

Sentimentele si trairile negative care patrund in subconstient, nu mai pot fi controlate de om si intrucat sanatatea fizica este strans legata de subconstient, apar niste dependente complicate si niste urmari grave.

Cercetarea structurilor karmice demonstreaza in mod elocvent la nivelul energetic porunca biblica: “Respecta pe tatal tau si pe mama ta ca sa se prelungeasca zilele tale pe Pamant…”

Raporturile fata de mama si tata trebuie sa fie intotdeauna cele respectate. Codul legilor si regulilor care a existat in societate in toate veacurile proteja impotriva destramarii celor mai fine structuri ale campurilor oamenilor. Acum toate acestea sunt pierdute.

Relatiile dintre oameni sunt determinate de niste coduri ale campurilor lor. Campul fiecarui om contine cate un set de programe care determina interrelatiile sale cu lumea si cu oamenii. Sentimentele de dragoste, ura, suparare pe care le nutresc cei din jur fata de om corespund cu strictete cu ceea ce-I sadit in karma acestuia. De aceea exista oameni care sunt in permanenta jigniti, care sufera traumatisme, care sunt invidiati, etc. In campul omului sunt continute programe informationale ale atitudinilor fata de el si programe ale atitudinii acestuia fata de alti oameni. Cand impotriva noastra se intreprinde ceva neplacut nu e bine sa raspundem in acelasi fel. Ne putem opune doar la nivel fizic insa la nivelul campului si la nivelul spiritual trebuie sa ne pastram intotdeauna o atitudine de smerenie, de blandete, sa manifestam iubire fata de oameni si sa tinem minte ca orice neplacere este cauzata de imperfectiunea noastra. Acest lucru ne curata karma, ne fereste de boli, ne amelioreaza destinul si sanatatea copiilor.

Irascibilitatea in raporturile cu oamenii, rautatea constituie o tentativa de atac bioenergetic nu numai asupra unui individ ci si asupra Universului, provocand deformatii ale structurii campului. “Rugati-va pentru cei ce va blestema si binecuvantati-i pe cei care va urasc…”. Aceasta e cea mai puternica aparare impotriva nenorocirilor, bolilor si a aceea ce numim “deochi”.

Foarte multe boli sunt puse in legatura cu faptul ca oamenii nu stiu cat e de periculos ca in perioadele de puternic avant sufletesc, cand sunt indragostiti, de exemplu, iar nivelul energetic al omului creste brusc, sa emane ganduri si stari emotionale negative.

Enurezisul nu e o boala ci primul semnal al unor puternice nereguli ale structurilor spirituale ale copilului. Este o bomba cu explozie intarziata care nu e obligatoriu sa se manifeste sub forma de boala la copil ci poate aparea si sub forma de soarta nefericita a copilului sau de structuri emotionale si psihice deformate.

De aceea orice sentiment al jignirii care a intrat la o mare adancime sau de care omul nu se poate debarasa timp indelungat reprezinta un mare pericol. Oamenii au incercat in mod intuitiv sa dezamorseze aceasta bomba, sa scape de sentimentul de suparare. Modalitatile au fost plansul, spartul veselei, injuraturile. Atunci cand insa supararea este tinuta timp indelungat ea devine de cateva ori mai periculoasa si loveste nu doar in cel care o tine dar si in copii lui. Oamenii sanatosi nu-si permit sa tina suparari. In iudaism si crestinism exista Duminica Iertarii cand omul cere iertare pentru toate ofensele si nedreptatile pe care le-a savarsit cu voie sau fara de voie. Daca acest lucru se face cu sinceritate atunci intra in functiune mecanismul caintei si are loc autopurificarea in subconstient.

Din pacate sensul caintei este inteles intr-un mod gresit in prezent. Cainta este inainte de toate nu un sir de remuscari sterile. A te cai inseamna a-ti indrepta toate fortele asupra propriei schimbari si niciodata sa nu-ti mai repeti greselile. In timpul caintei are loc ruperea lantului de cauze si efecte in care o fapta trage dupa sine pe urmatoarea. In iudaism cel care se caieste sau in crestinism talharul rastignit pe cruce care se pocaieste se pot ridica mai sus decat un sfant pentru ca ei au nevoie de eforturi de zeci de ori mai mari decat un om cu karma curata pentru a trai intreaga viata in sanctitate.

Rudele noastre si chiar animalele domestice depind de noi iar daca incalcam legile eticii, acestia pot fi pedepsiti impreuna cu noi.

Constiinta omului e ca o mica rotita ce poate fi rotita prin eforturi nu prea mari inainte si inapoi. Subconstientul e ca o roata imensa si grea care este greu de pornit dar si mai greu de oprit. Stramosii nostri urneau roata subconstientului prin aspiratia catre Dumnezeu, prin iubire si facere de bine. In ultimii 300 de ani noi traim din inertia acestei miscari fara sa depunem eforturi pentru a o mentine. De aceea acum ne poate ajuta numai aspiratia constienta si neintrerupta catre armonia lumii, catre Dumnezeu. Rezervele karmei omenirii sunt epuizate si doar aspiratiile personale ale fiecarui om vor determina gradul sau de protectie impotriva nenorocirilor.

Cauza a doua:

Exista un mare pacat pe care il poate comite un om in viata: sa ucida iubirea pentru ca inaine de a ucide un om trebuie sa ucizi in tine iubirea fata de acel om. Uciderea sentimentului de iubire reprezinta terenul pe care prolifereaza multe crime si nenorociri.

Boala poate indeplini diferite functii. Prima este cea de avertizare. A doua este cea de oprire a activitatii care impiedica dezvoltarea normala a omului iar a treia cea de eliminare a mecanismelor care permit raspandirea informatiei negative. Nu trebuie sa uitam ca suntem celulele unui singur organism imens care se cheama omenire care, la randul lui este o parte a unui sistem unitar, Universul.

In luna a cincea, copilul este intr-o comuniune absoluta cu Dumnezeu si cu Universul. Deoarece pentru o viata normala omul trebuie sa intre periodic in contact cu Universul, el se foloseste pentru aceasta de amintirile din luna a cincea, codate in campul sau. Daca mama sau tatal s-au dezis in acest timp de copil iar in timpul unui scandal intre soti acest lucru se poate intampla si la nivelul subconstientului, in mod automat copilul mosteneste nu numai programul propriilor copii dar si al Universului. Celula poarta programul de distrugere a organismului. Organismul reactioneaza in mod corespunzator. Blocarea acestui program este posibila numai prin aspiratia catre Dumnezeu si printr-o mare iubire. Daca omul nu face acest lucru disparitia familiei este inevitabila.

Copiii au acum capacitati bioenergetice de zeci de ori mai mari decat copii stramosilor nostri. Insa noi acordam prea putina atentie dezvoltarii lor spirituale concentrandu-ne mai ales in directia orientarii lor profesionale, asupra bunastarii materiale viitoare a urmasilor nostri. Pana la nastere fatul interactioneaza puternic cu lumea inconjuratoare. Asupra structurii spirituale si a starii lui fizice exercita o puternica influenta structura spirituala si comportamentul etic al mamei. In luna a cincea, fatul, daca este in comuniune cu Dumnezeu, primeste de la El o suma de calitati. In lunile 3 si 4 femeia trece niste incercari. Acestea pot lua cele mai neasteptate forme si de modul in care acestea sunt trecute depinde caracterul si viata viitorului copil. Orientarea catre valorile spirituale sa fie mai puternica decat toate celelalte tendinte.

Principala informatie ereditara se transmite nu numai prin intermediul campului. Mama este indisolubil legata prin camp de copilul ei si de aceea trairile emotive ale mamei se rasfrang asupra copilului. Daca este vorba de ura, de separare de omul iubit, acest lucru va insemna o adevarata catastrofa pentru el. Structura negativa a campului femeii determina multe din viitoarele nenorociri ale copilului.

Soarta si caracterul viitorului copil se formeaza in campul inforenergetic al parintilor inca inainte de conceptie. In momentul conceptiei ele deja exista si-i determina viitorul. De aceea daca parintii au dubii daca sa dea sau nu nastere copilului, are loc un atac asupra acestor structuri, deformarea lor sau chiar distrugerea lor partiala. Extrem de negativ se repercuteaza asupra structurilor campului viitorului copil planificarea brutala a sexului acestuia, dorinta unuia dintre parinti de a avea numai baiat sau numai fata. Chiar si numai simpla indoiala asupra dorintei de a avea un copil, nemaivorbind de tentativa de a scapa de el, constituie o demolare a destinului sau, a fericirii si sanatatii sale, a structurilor de comunicare si solidaritate cu oamenii.

Este foarte important ca in timpul bolii copilului sa creem conditii pentru insanatosirea lui corecta. Parintii trebuie sa se gandeasca inainte de toate la spiritul copilului si abia dupa aceea la trupul sau. Din acest motiv indoparea copilului cu medicamente si mancare nu poate decat sa-i faca un rau. Cu iubirea poti vindeca dar cu atasamentul poti doar sa faci rau. De aceea in timpul bolii copilului foarte multe depind de comportamentul, de etica si chiar de regimul alimentar al parintilor. Renuntarea la carne, alcool, delicatese, supraalimentarea sunt chiar mai importante pentru parinti decat pentru copii. Orice suparari si reprosuri ale parintilor, unul fata de celalalt cat si fata de lumea din jur, trebuie eliminate. Starea sufleteasca a parintilor este starea sufletului si trupului copilului. Pentru a-l pazi pe copil de boli si necazuri parintii trebuie sa inteleaga lucrul cel mai important: copilul trebuie sa fie sanatos sufleteste.

Lipsa dorintei de a invata apare la copil foarte simplu. In timpul sarcinii mama se debaraseaza de sentimentele fata de sot, de sopii sau fata de lumea din jur. Aceasta duce la formarea unui program de renegare a campului informational al Universului care blocheaza capacitatile copilului de a lucra cu informatia. Copilului ii vine greu sa invete si el refuza sa faca acest lucru. O mama iubitoare care nu-si permite si nu permite nimanui sa se indoiasca de sentimentul de dragoste si de comuniune cu Divinitatea, va da nastere unor copii talentati.

Numele dat copilului se intipareste in campul sau bioenergetic si depinde de karma aceluia al carui nume il poarta. Inainte copiilor li se dadeau nume de sfinti deloc intamplator. Karma sacrosanta, pura a sfantului se unea cu cea a copilului protejandu-l si actionand in favoarea lui. Dandu-i copilului numele unei rude, riscam deoarece greselile si viciile sale va trebui sa le ispaseasca cel care i-a luat, odata cu numele, si o parte din karma, copilul adica. De aceea, dandu-i copilului numele unui muritor este necesara blocarea partii negative a karmei, rugandu-ne la Dumnezeu in gand ca in numele copilului sa intre numai ceea ce este luminos, ce aspira spre dragoste, comuniune, noblete, spre Dumnezeu, in numele acelui om in cinstea caruia ne botezam copilul.

Multe femei stiu ca sanatatea li se amelioreaza dupa nasterea copiilor. Iubirea pe care o nutreste mama pentru copil ii innobileaza structurile campului ei ameliorandu-I starea fizica. Dar mai este o cauza pe care oamenii n-o banuiesc. Mama transfera bolile sale copilului, adica tulburarile sanatatii prin care mama isi ispasesete propria karma, trec in campul copilului iar acesta incepe sa fie bolanav. Karma se imparte intre copil si mama. Cum se recunosc deformarile din campul copilului? Copii sufera de alergii, fac des pneumonii, au probleme cu rinichii.

Nu-I promiteti niciodata copilului ca-i veti cumpara delicatese sau jucarii. Copilul trebuie sa se gandesca la satisfactii spirituale. Promiteti-I ca-l veti duce la teatru, la muzeu. Omul viseaza la nivelul unor structuri foarte fine ale campului iar penetrarea in acele zone a ceea ce este material, pamantesc coboara incredibil de jos omul. Faceti-I cadouri cand nu se asteapta. Mama care promite copilului diferite lucruri materiale in schimbul unor rezultate la invatatura sau a cuminteniei face din el un sclav al carui stapan va fi lucrul promis. In acest mod ea, fara sa vrea, creeaza un program de nimicire a tot ceea ce e sfant in favoarea unor avantaje materiale. Aceasta a fost si principala cauza a disparitiei civilizatiilor precedente.

Omul care iubeste nutreste asemenea sentimente incat uciderea lor, in altcineva sau in el, reprezinta o crima imensa. Daca ne luam dupa logica obisnuita, sterilitatea poate fi eliminata prin interventie chirurgicala. Insa distrugand iubirea, sentimentul contactului cu Universul, femeia care ucide iubirea in barbatul care o iubeste distruge structurile spirituale fine atat ale ei cat si ale barbatului. Copilul nascut in astfel de conditii poate avea niste structuri deformate ale spiritului. Organismul feminin blocheaza aceasta posibilitate, refuza sa conceapa un copil care sa fie grav bolnav sa moara sau sa faca rau altora. Noi consideram in mod obisnuit ca aceasta este o boala si ne luptam cu noi insine, cu propriul organism care incearca sa ne salveze familia de la pieire. “Boala nu te lasa sa pacatuiesti” se spune in Biblie.

Cauza miopiei o constituie deformarea structurilor campului la nivelul capului determinate de sentimentul de ura statual in structurile stabile ale campului uman. Aceste structuri nu dispar dupa interventia chirurgicala de indepartare a miopiei ci continua actiunile distructive, se transfera asupra altor organe sau asupra paramentrilor spirituali ai omului.

Barbatul si femeia care se iubesc isi imbunatatesc karma, se vindeca pe ei si si copii lor.

Cauza a treia:

In viata de zi cu zi ne permitem adeseori sa-I vorbim de rau pe altii, pe noi, sa ne plangem de soarta. Se dovedeste ca acest obicei are ca urmare distrugerea… dintilor. Cele mai periculoase sunt vorbele rele la adresa parintilor, rudelor, urarea raului oamenilor apropiati. Cauza paradontozei o reprezinta barfirea tatalui, suprasolicitarea karmei si alimentatia incorecta. Echilibrarea emotionala si coborarea agresivitatii subconstiente sunt facilitate de utilizarea regulata in alimentatie a verdeturilor.

Prin ce sunt periculoase vorbele si gandurile rele? Cand ne gandim la cineva se creeaza o punte energetica intre noi si cel la care ne gandim. Are loc un schimb de informatie si de energie. De aceea orice gand rau reprezinta un atac energetic care poate aduce prejudicii. Chiar si pactul interior cu omul care barfeste poate fi periculos. Barfa, gandurile urate despre oameni reprezinta un traumatism aplicat omului si in acelati timp, distrugerea propriilor structuri karmice. Cuantul intensifica orice program. In prezent energetica Pamantului este de asa natura incat si gandurile rauvoitoare despre un om sunt suficiente pentru a-i produce un rau.

Ne atacam si ne omoram unul pe altul in mod sistematic de multe ori fara sa ne dam seama de asta. Are loc un proces sub forma de avalansa al autodistugerii fara ca nici macar sa fie necesara conectarea unor trairi negative. Este suficient potentialul negativ acumulat pana in prezent de omenire. De aceea acum nu e suficient sa fii bun si sa nu faci rau nimanui. Subconstientul nostru e intr-atat de deformat incat nici suportarea raului nu e o conditie suficienta pentru pastrarea integritatii sufletului si a trupului. In situatia actuala principala conditie pentru supravietuire o constituie eforturile constiente indreptate spre schimbarea propriei persoane. Nu e suficient sa fii bun, trebuie sa fii activ de bun. Orice om bun sau normal are sansa de a pieri. “Iubiti-va dusmanii" este un apel la esenta spirituala a omului de a nu reactiona printr-o lovitura la un atac energetic.

Omul care-si incepe ziua cu rugaciunea “Doamne, da rudelor si cunoscutilor mei sanatate iar mie rabdare” se va asigura impotriva multor pacate.

Aprecierea negativa a cuiva produce o puternica scadere a energiei. Daca omul barfeste pe cineva, el ii produce un traumatism persoanei respective, propriului camp si pierderea energiei. “Nu judecati ca sa nu fiti judecati caci cu ce masura masurati, cu aceea vi se va masura”.

Traumatismul produs de vorbele urate se poate manifesta nu neaparat la nivelul fizic si nu neaparat brusc. Poate incepe destramarea structurilor spirituale iar cand apar nenorocirile, bolile rudelor sau copiilor, omul abia daca isi mai aduce aminte de vorbele spuse si nu-si va da seama ca pricina nenorocirilor a fost barfa.

Care este numitorul comun al persoanelor longevive? Alimentatia este diversa, comportamentul deasemenea. Singurul lucru comun tuturor este bunatatea sufleteasca. Murim devreme pentru ca in permanenta ne ruinam sufletul si trupul. Japonezii sunt poporul cel mai longeviv dar si cel mai politicos din lume.

Cele mai periculoase vorbe sunt vorbele rele impotriva omului iubit. Gradul de comuniune la nivelul campului poate fi diferit ; intre cei ce se iubesc el atinge cele mai inalte cote. Sentimentul de iubire il inalta pe om, nivelul energetic al indragostitului este foarte inalt si de aceea orice influentare negativa a acestuia devine extrem de periculoasa.

Cand compatimiti pe cineva, nu sunteti de acord cu boala lui, cu nenorocirea lui, va ganditi doar la consecinte, uitand de cauzele aparitiei acestora si prin aceasta favorizati destramarea spiritului.

Cauza a patra:

Vampirismul energetic este o ocupatie nu tocmai inofensiva. Influentarea oamenilor la un asemenea nivel al campului este cu mult mai dificila decat ne putem inchipui. Vampirismul inseamna nu doar furtul unei anumite cantitati de energie, incalcarea invelisului campului si crearea conditiilor pentru pierderile ulterioare de energie dar si prejudicierea structurii fine a campului care poate duce la deformarea liniilor karmice ale destinului, sanatatii, psihicului. Dupa un furt masiv de energie apar devieri psihice. Omului care incepe sa se foloseasca de energia altuia i se inchid canalele de comunicare cu Universul iar el este nevoit sa ia din ce in ce mai multa energie. Astfel pot aparea boli grave si chiar moartea. Inceputul acestui proces sta in egoismul exacerbat manifestat in ganduri, emotii sau fapte, in neintelegerea unitatii lumii. Aceasta blocheaza canalele de legatura cu cosmosul si provoaca o cadere energetica. Acest proces e greu de oprit. El condamna copiii “vampirului” la niste boli grave intrucat acestia se nasc cu canalele de legatura cu Universul inchise si atunci fie ca sunt supusi vampirismului fie ei insisi vor deveni vampiri si vor continua ruinarea propriului suflet.

Cum procedeaza oamenii care au nevoie de energie? Ei infurie, chinuie victima, cauta diferite mijloace de a subjuga omul pentru ca a lua de la unul egal tie e complicat. E mai usor sa iei de la acela pe care l-ai subjugat.

De ce devine omul sadic? Parintii sai au renegat comuniunea cu lumea, au renegat inaltele sentimente ceea ce a dus la inchiderea completa a canalelor care-I unea cu Universul. A inceput degradarea si destramarea structurilor campului. Energia nu putea fi procurata din alta parte decat de la oameni. Daca este vorba de un copil, acesta incepe sa-si irite mama, s-o necajeasca. Ea incepe sa tipe in permanenta, se infurie si ii cedeaza energie. Copilul isi bate joc de colegii de joaca, ii jigneste, chinuie animalele, rade si isi bate joc de cei varstnici in scopul obtinerii energiei. Prin urmare provocarea de chinuri fizice si spirituale unui alt om este una din formele de vampirism.

Putini cunosc cat de grava e pedeapsa pentru vampirism si cat de putine sunt sansele de a iesi din aceasta situatie. Unul din mijloacele spirituale de aparare impotriva unui om certat cu regulile eticii, care incearca sa fure energie il constituie rugaciunea pentru ca aceasta constituie in acelasi timp si un ajutor pentru corectarea deformatiilor structurilor sale spirituale. “Rugati-va pentru cei ce va blestema si binecuvantati-i pe cei ce va urasc.”

Cauza a cincea:

Cu totii cunoastem zicala “De morti numai de bine”. De ce? Intre lumea fina a mortilor si lumea noastra fizica sunt posibile contacte iar daca ele apar, acest lucru dauneaza ambelor lumi.

“Sudarea” campurilor unui om viu si ale unui om mort are loc atunci cand sunt incalcate legile supreme. Religia si obiceiurile de inmormantare la toate popoarele sunt orientate spre despartirea campurilor celor vii de ale celor morti. Daca omul pastreaza pica celui decedat, acest lucru se reflecta negativ asupra sa si poate duce la diferite boli, tulburari psihice, schimbarea caracterului.

Supararea omului inainte sa moara poate duce deasemenea la contopirea campurilor si probabil de aceea trebuie indeplinita ultima dorinta a celui aflat pe moarte.

Daca pana la nasterea copilului femeia a facut un avort, campul embrionului mort se poate uni cu campul copilului nascut ulterior iar acesta poate fi bolnavicios, fricos, obsedat.

Cauza a sasea:

Orice gand legat de sinucidere este extrem de periculos si de distructiv pentru om si pentru descendentii lui. Starea pe care medicii o numesc “depresiva” este lipsa dorintei de a trai, uneori ascunsa si care poate provoca multe maladii, poate aduce prejudicii destinului, caracterului. Care este motivul acestei lipse a dorintei de a trai? In primul rand este vorba de un program de autodistrugere care se formeaza in campul bioenergetic daca vreunul din ascendenti a nutrit mult timp ganduri de lipsa a dorintei de a trai sau a comis tentative de sinucidere. Chiar daca aceste lucruri s-au intamplat cu 3-4 generatii in urma, programul ramane stabil si se transmite ereditar urmasilor. Acest program poate fi o urmare a lipsei dorintei parintilor de a avea copii.

Campul omului are un sistem defensiv fata de lumea inconjuratoare care este insa total deschis parintilor. Cele mai mici greseli ale parintilor in timpul sarcinii fata de viitorul copil creeaza in campurile acestuia un program distructiv. Acest program este de lunga durata pentru ca este conceput de parinti.

Deceptia in legatura cu faptul ca fiica sau fiul e mic si slab, bolnavicios, nemultumirea legata de sexul copilului, de aspectul sau, de capriciile noului nascut, daca toate acestea sunt mai puternice decat dragostea pentru el, mai puternice decat constientizarea faptului ca un copil e un dar divin, atunci trairile negative trec in profunzimea campului sau, in subconstient si declanseaza mecanismul autodistrugerii.

O deceptie puternica a tatalui chiar si in decursul unei singure zile pentru faptul ca i s-a nascut o fiica si nu un fiu, poate duce, peste ani de zile, la nenumarate tentative de sinucidere ale fiicei ceea ce se va transmite si urmasilor ei. Programele subconstiente care se gasesc in campul copiilor trec, o data cu varsta si in special la inceputul maturizarii sexuale, in constiinta si astfel incep disensiunile dintre copii si parinti. Cinci minute de dezicere de copil pot costa ani multi de izolare, reprosuri, suparari, ura.

Omul trebuie sa iubeasca lumea din jur. Daca acest sentiment ii lipseste, in suflet i se instaleaza o stare de disconfort, de chin spiritual. Omul incearca sa-si suprime aceasta durere spirituala cu orice mijloace. Astfel se ajunge la consumul de droguri, la alcoolism, la diverse forme de toxicomanie. Adevarata cauza a narcomaniei si alcoolismului este un nivel scazut al iubirii in sufletul omului. Aceasta stare apare din cauza unor puternice frustrari, a reprimarii iubirii fata de oameni.

Iubirea inseamna armonie. Trecutul, prezentul, viitorul sunt obiecte ale iubirii. Situatia care s-a creat acum in lume corespunde nivelului spiritual contemporan al omenirii. Se cheltuie tot mai multi bani pentru narcotice si pentru lupta impotriva acestora insa fara succes. Lupta trebuie dusa cu cauza care determina consumul acestora. Iar cauza o constituie nivelul scazut al iubirii interioare a omenirii. Respingerea iubirii pentru Dumnezeu si a simtamintelor divine fata de parinti si de copii, fata de sine si de omul drag, fata de natura nevie si fata de lumea inconjuratoare a devenit ceva obisnuit in viata noastra. Toate aceste incalcari declanseaza programul de distrugere a iubirii care are drept rezultat cresterea in cascada a cruzimii pe care n-o poti stinge cu alcool sau droguri. Pentru a iesi din impas omenirea trebuie sa reinvete sa iubeasca. Totul. Iubirea este o arta complicata care trebuie invatata printr-un efort permanent.

Poruncile biblice sunt legile lumii spirituale, ale actiunii bioenergetice asupra oamenilor. Dar acum cand mama jigneste prin cuvant, privire, gest, nemaivorbind de faptele copiilor sai, ea nu intelege ca initiaza in copil un program care peste un an, doi poate sa-l impinga sub rotile masinii sau sa-i provoace o boala grava.

Omul s-a obisnuit sa considere ca iubirea este una din trairile sale de care poate dispune dupa bunul sau plac. Este o conceptie gresita. Iubirea este acel intreg a carei parte suntem, ea imbratiseaza intreaga lume. Iubirea si viata ni se daruiesc si n-avem nici un drept sa atentam la ele.

Cauza a saptea:

Multi dintre noi pot da un raspuns corect la intrebarea “Ce-i aceea hrana?”. Hrana influenteaza in primul rand structurile campului uman. Omul asimileaza hrana prin prima chakra. Printr-o alimentatie corecta poate fi vindecat un om.

“Si a spus Dumnezeu: iata, v-am dat tot felul de ierburi care imprastie samanta cata se gaseste pe intreg Pamantul si tot felul de pomi care fac roade si raspandesc samanta sa va fie de hrana.”

In “Bhahawat-Gita” se interzice consumarea hranei care a stat mai mult de trei ore dupa ce a fost gatita pentru ca este o hrana “murdara”, fiind buna doar pentru trup in ea nemaigasindu-se nimic pentru suflet.

In indoism exista notiunea de “carne necusera”. Este vorba despre carnea care contine sange si ea nu se foloseste in nici un caz la gatit. De ce? Sangele este pastratorul datelor despre viata corpului fizic, in el sta toata informatia privind bolile, simturile si trairile emotionale pe care le incearca animalele la taiere.

Stramosii nostri erau mult mai destepti decat noi cand se inchinau inainte de sacrificarea animalului cerandu-i iertare pentru faptul ca erau nevoiti sa-l intrebuinteze ca mancare. In acest fel ei blocau consecintele negative pe care noi acum le inghitim fara sa ne pese.

Se spune ca nu e bine sa citesti in timpul mesei. Mancatul cu cartea sau ziarul in fata, in fata televizorului, dezbaterile politice si familiale la masa pot traumatiza sufletul omului pentru ca in timpul mesei informatia trece liber in subconstient. Pe acest fapt este bazat ritualul impartasaniei, adica punerea in contact cu Dumnezeu. Daca insa, in timpul impartasirii, preotul se gandeste la treburile sale pamantesti atunci contactul cu Divinitatea nu se realizeaza.

In fiecare om exista un suflet, inceputul sacru, ceva omenesc si ceva animalic. In stare normala trupul trebuie sa primeasca hrana de la suflet, sufletul de la spirit iar spiritul de la Dumnezeu. Excluderea oricarei din aceste verigi este inadmisibila iar viata bazata doar pe principiul primitiv al imbuibarii trupului fara a da atentie si celorlalte verigi reprezinta calea cea mai sigura spre regres.