miercuri, 21 martie 2012

Femei mature si Femei imature

De la fetita la adolescenta, de la adolescenta la adult si de la adult la femeia matura, este un parcurs foarte lung, un drum ale carui etape sunt caracterizate, fiecare, de momente cu totul speciale care tin de evolutia psiho-emotionala a femeii. Aparenta ‘’imaturitatii’’ da cont tocmai de aceasta evolutie, de trecutul femeii ‘’imature’’.

Fiecare femeie are ca prim model de feminitate si de maturitate feminina propria sa mama – trecutul nu poate fi sters si nici negat, tiparele se inregistreaza inconstient si au o viata lunga …

Nu te nasti femeie – ci devii femeie, nu te nasti mama – ci devii mama, nu esti sotie – devii sotie… Cu ajutorul imaturitatii, al greselilor si poate chiar cu ajutorul durerilor pe care aceasta le presupune in fiecare etapa, fetita, femeia, mama, sotia, se poate cizela, pana devine o perla – perla din imaginea care insoteste acest articol. Procesul de formare a unei perle nu este nici acum clarificat complet. Conform unor cercetari de data recenta, raspunzatoare de formarea perlei ar fi celulele epiteliale ranite ale scoicii, care sufera de o boala parazitara, scoica incercand sa neutralizeze parazitul prin invelirea cu sidef.

Deci, pentru o perla … drumul este anevoios, iar ranile cat se poate de folositoare.

De la femeia imatura la femeia matura sau la femeia-perla, drumul este la fel de anevoios - societatea se grabeste sa puna la zid femeile ‘’imature’’, dar uita ca trecutul are o pondere semnficativa in cadrul tabloului femeii imature.

Bebelus-copil-adolescent-adult-matur … Etape care contin, fiecare, alte mici dar semnificative trepte de evolutie, care contin, de fapt, trecutul fiecaruia dintre noi. Maturizarea emotionala nu are intotdeauna legatura cu varsta biologica, cresterea emotionala nu este un proces la fel de usor cum este cresterea din punct de vedere fizic, iar aparenta imaturitate nu este de condamnat si nici de ascuns sub masti de femei mature – fiecare are trecutul sau, lectiile sale si etapele sale de crestere si de evolutie, chiar daca intre acestea exista si momente de stagnare sau de regres – totul se intampla pentru maturizare.

Sunt convinsa ca in fiecare dintre voi exista deja o perla, care are trecutul sau foarte valoros!

Lecţiile vin întotdeauna atunci când eşti pregătit, iar dacă vei fi atent la semne, vei afla mereu ce-ţi trebuie pentru pasul următor.

Femeile imature îşi păstrează agenda complet goală şi aşteaptă să le sune un bărbat.

Femeile mature îşi fac propriile planuri şi îi spun cu graţie bărbatului pe care îl apreciază că este binevenit în acele activităţi la care doreşte să participe.

Femeile imature vor să-l controleze pe bărbatul din viaţa lor.

Femeile mature ştiu că, dacă bărbatul este cu adevărat al lor, controlatul este absolut inutil.

Femeile imature îl „verifică” pe bărbatul care nu le-a sunat.

Femeile mature sunt prea ocupate ca să observe că el nu a sunat.

Femeile imature încearcă să „înlănţuiască” un bărbat utilizând sexul.

Femeile mature ştiu că numai sex-appealul de tip mental poate determina un bărbat să vrea să te „înlănţuiască” el pe tine.

Femeile imature falsifică manifestările plăcerii sexuale, ori aşteaptă cuminţi să termine bărbatul ceea ce face el acolo în mod egoist ori prostesc…

Femeile mature, în aceeaşi situaţie, spun „Opreşte-te”, se ridică, se îmbracă şi pleacă.

Femeilor imature le este frică de perioadele în care sunt pe cont propriu.

Femeile mature apreciază aceste perioade şi le utilizează ca timp preţios, în care poţi realiza mari progrese personale.

Femeile imature ignoră „băieţii buni”.

Femeile mature ignoră „băieţii răi”

Femeile imature sunt permanent îngrijorate că nu sunt suficient de frumoase sau bune pentru un anume bărbat.

Femeile mature ştiu că sunt suficient de frumoase sau suficient de bune pentru oricare bărbat.

Femeile imature încearcă să monopolizeze tot timpul bărbatului lor.

Femeia matură realizează că îi poate oferi liniştită spaţiul de care are nevoie unui bărbat – asta va face timpul petrecut apoi în cuplu chiar mai plăcut şi special – şi pleacă să se distreze cu proprii prieteni.

Femeile imature gândesc că un bărbat care plânge este un bărbat slab…

Femeile mature îi oferă acestuia un umăr pe care să plângă şi o batistă.

Femeile imature vor să fie răsfăţate şi îi spun asta în mod răspicat bărbatului lor.

Femeile mature îi „arată” bărbatului ce înseamnă răsfăţul şi îl fac să se simtă suficient de confortabil ca să poată răspunde cu reciprocitate fără teama că-şi va pierde „bărbăţia”.

Femeile imature sunt rănite de un bărbat şi-i fac pe toţi ceilalţi bărbaţi să plătească păcatele aceluia.

Femeile mature ştiu că acela a fost doar UN bărbat.

Femeile imature se îndrăgostesc şi vânează obiectul afecţiunii lor până în pânzele albe, ignorând toate semnalele pe care le primesc şi toate realităţile care nu se potrivesc cu iluziile lor dragi.

Femeile mature ştiu că, uneori, cel pe care îl iubeşti nu te poate iubi pe tine şi îşi văd de viaţa lor mai departe, fără amărăciune şi furie.

de Paulo Coelho

marți, 20 martie 2012

Linistea interioara autentica


“Să spunem că cineva incearcă să te insulte. Dacă îți poți păstra liniștea interioară, el nu va reuși. Orice ar spune, nu te simți insultat. Atât timp cât tu nu accepți insulta, încercarea lui de a te jigni va da greș. În final, el va fi cel care se va simți ofensat. Să vă spun o glumă: Un psihanalist se plimba într-o dimineață cu prietenul său. Un pacient al medicului, cam nebun, a venit alergând și l-a lovit cu putere în spate. Psihanalistul s-a clătinat și a căzut la pământ, în timp ce omul se depărta alergând mai departe. După ce și-a mai revenit, medicul și-a continuat liniștit plimbarea. Șocat, prietenul său l-a întrebat: - Nu ai de gând să faci nimic? Omul acela e nebun. Trebuie neapărat să faci ceva! - Asta-i problema lui, nu a mea, i-a răspuns psihanalistul. Avea dreptate. Era ca și cum ar fi spus: „Faptul că m-a lovit este problema lui, nu a mea. De ce să-mi pierd liniștea?“ Dacă altcineva este furios, este problema lui; dacă te insultă, este problema lui, nu a ta. Dacă te afli într-o stare de liniște interioară autentică, nimic din exterior nu te poate tulbura. Voi nu vă aflați nicio clipă într-o astfel de stare; de aceea, vă folosiți de orice pretext pentru a vă ieși din minți. De fapt, fierbeați și înainte în interior, dar nu aveați încă un motiv să explodați. Sosan spune: Dacă mintea rămâne netulburată… Și nu poate rămâne netulburată decât dacă se racordează la Sursă… nimic nu o mai poate ofensa, și când nimic nu o mai poate tulbura, lumea exterioară încetează să mai existe în forma ei veche. Odată cu atitudinea interioară, se schimbă și calitatea ființei. Dacă altcineva reușește să te insulte, înseamnă că ești dispus să te lași insultat. Dacă nu te simți insultat, niciun gest exterior nu ți se va părea o insultă. Cum ar putea fi gestul o insultă dacă tu nu te simți insultat? Dacă cineva este furios, nu îi poți percepe furia decât dacă aceasta te tulbură. Dacă nu te tulbură, nu o vei percepe ca atare. Calitatea se schimbă odată cu interpretarea, căci tu ești diferit. Dacă cineva te urăște, nu poți percepe ura decât dacă aceasta te tulbură. Dacă nu te tulbură în niciun fel, cum ai putea-o numi ură? Vei percepe vibrația, dar nu o vei numi ură, căci vechea minte a dispărut, așa că vechile nume nu se mai potrivesc. În loc să te simți afectat, vei simți mai degrabă că îți pare rău de el, că îl compătimești. Te vei gândi: ”Ce s-a întâmplat cu acest om? Cât de mult trebuie să sufere, dacă se comportă în acest fel, și cât de inutil mi se pare totul!” Îl poți chiar ajuta să iasă din această stare, știind că atunci când se înfurie, omul își otrăvește propriul corp. Într-un fel este un om bolnav. De aceea, vei simți nevoia să îl ajuți să iasă din această stare. Atunci când cineva este bolnav de cancer, nu simți nevoia să te cerți cu el. Mai degrabă îl ajuți, îl duci la spital… În viziunea lui Buddha, a unui om ca Sosan, mintea omului furios este bolnavă de cancer. De aceea, el simte nevoia să îl ajute; simte o stare de compasiune față de acesta. Dacă această lume ar deveni ceva mai iluminată, nimeni nu s-ar mai putea înfuria fără ca familia și prietenii să îl ducă imediat la spital. Oamenii furioși au nevoie de medic. Este inutil să le ripostezi și să te înfurii la rândul tău. Este o prostie, căci acești oameni sunt deja bolnavi; cum poți să continui să îi lovești, în loc să-i ajuți? Noi manifestăm compasiune doar în fața bolilor fizice, nu și în fața celor mentale. Atunci când cineva este bolnav din punct de vedere fizic, noi nu ne simțim ofensați, orice ne-ar zice. [...] Dacă nu te simți tulburat, totul se schimbă, căci întreaga ta atitudine este alta. Ești un om diferit, iar acest lucru este suficient pentru ca întreaga lume să se schimbe. Ea încetează să mai existe în vechea ei ipostază. Când în minte nu mai apar gânduri care discriminează, vechea minte încetează să mai existe. Discriminarea între bine și rău, între preferințe și antipatii, este însuși fundamentul minții. Atunci când discriminarea dispare, mintea cade într-un abis, iar omul ajunge la sursă. Ființa ajunge la sursa ei și descoperă întreaga semnificație a vieții, binecuvântarea, extazul. Destul pentru astăzi…” 

duminică, 18 martie 2012

Afirmatia Iubirii

de Catalin Manea 
Am fost inspirat sa scriu Afirmatia Iubirii in urma unei convorbiri telefonice cu un Suflet drag.

Am fost inspirat de viata, iar eu sunt onorat pentru acest privilegiu. Repeta aceste cuvinte dimineata, cand te trezesti, si seara, inainte de culcare, iar viata ta va inflori! Implica-te emotional si absoarbe magia fiecarui cuvant, gand si sentiment! A sosit momentul sa te linistesti. A sosit momentul tau! Fa-ti un ritual zilnic si ia-ti cateva minute dimineata si seara pentru Afirmatia Iubirii. Dupa o scurta perioada, vei incepe constient sa simti prezenta Sursei Universale in viata ta. Pace si Iubire! 


“Multumesc pentru faptul ca exist. Am viata. Traiesc. Sunt sanatos. Multumesc pentru sanatatea mea! Ii multumesc inimii mele pentru faptul ca bate! Ii multumesc aerului pentru faptul ca imi sustine viata. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru inca o noua zi binecuvantata. Iubesc totul. Iubesc viata. Iubesc oamenii.Trimit iubire catre orice forma de viata si ma deschid catre a primi iubire. Am fost creat din dragostea lui Dumnezeu si la randul meu trimit dragostea mea mai departe. Sunt o manifestare a Inteligentei Atotcreatoare si ma bucur din plin de viata mea. Ii multumesc vietii neincetat, iar viata imi multumeste intotdeauna.Primesc ceea ce ofer. Transmit fericire neconditionata catre fiecare persoana din viata mea. Eu am aflat calea catre Lumina, iar acum luminez si eu pe cei care sunt rataciti in labirintul confuziei. Ma incarc cu puterea blanda a Universului si ma ridic deasupra oricarei provocari. Ofer iubire. Primesc iubire. Sunt iubire.Gandurile mele imi creeaza realitatea, iar eu, incepand de acum, gandesc cu bucurie si trimit bucuria mea catre cine are nevoie de ea. Sentimentele mele ma conduc prin viata, iar eu, incepand de acum, incep sa simt puterea sentimentului de iubire. Ofer iubire. Primesc iubire. Sunt iubire.Ma iert pentru tot. Ma iert pentru situatiile in care nu am fost mandru de mine si accept ca fiecare experienta m-a condus in acest loc, pentru a rosti aceste cuvinte care ma inalta. Ma accept asa cum sunt. Sunt Pace. Sunt Bucurie. Sunt Fericire. Sunt Iertare. Sunt O Sursa Neincetata de Iubire. Sunt Acasa. Sunt in siguranta acum. Sunt in Dumnezeu.Daca Forta care m-a creat este cu mine, cine poate fi impotriva mea? Dumnezeu ma vegheaza si ma tine in bratele Sale. Imi ofera Protectie Divina. Imi ofera Dragostea Suprema. Imi ofera Limpezire si Pace Interioara. Tot ce a fost in trecut, nu mai exista. Tot ce va fi in viitor, nu exista. Acum sunt fericit. Acum sunt impacat. Multumesc pentru faptul ca exist. Multumesc pentru linistea care ma cuprinde acum.Fiecare celula a trupului imi este incarcata cu liniste si pace. Trupul meu este perfect sanatos. Mintea mea este mai clara ca niciodata. Sufletul meu este Bucuros. Eu sunt Bucurie. Ma iubesc si trimit lumina iubirii mele catre tot ce ma inconjoara. Ii mangai pe cei din jur cu pacea pe care le-o ofer si le transform viata intr-o sarbatoare. Multumesc pentru aceasta zi minunata! Ma iubesc si sunt iubit. Multumesc!“

sâmbătă, 17 martie 2012

Cand esti enorm si simti prea mult

Sensibilitatea psihologica in dragoste.


Prin urmare, persoanele hipersensibile aud, vad, miros, simt mai mult decat cei din jur. La maturitate, gandesc, reflecteaza, observa mai mult decat restul. Au nevoie de mai mult timp petrecut singure pentru a se putea echilibra psihic si energetic. De asemenea, un hipersensibil va fi intotdeauna precaut si va evita vorbele si actiunile pripite. 


Ti s-a intamplat adesea sa simti ca esti… diferita de cei din jurul tau? Ti s-a intamplat sa ti se spuna ca esti “prea sensibila”, ca “trebuie neaparat sa te schimbi ca sa supravietuiesti in lumea asta dura”? Ti s-a intamplat sa ti se spuna: “hei, dar ce esti asa suparacioasa, eu nu vad ce te-ar fi putut deranja atat de rau?” Ti se intampla sa simti atat de intens si haotic incat sa nu poti sa nu te lasi coplesita de emotii? Ti se intampla uneori sa nu poti dormi noaptea din cauza gandurilor tale care inregistreaza si deruleaza intamplarile de peste zi cu o intensitate similara? Ti se intampla adesea sa te lasi influentata de starile emotionale ale celor din jur si sa resimti puternic orice impresie fizica si psihica? Te demoralizeaza zgomotele si lucrurile galagioase? Gandul unor schimbari importante iti provoaca fiori pe sira spinarii? Ti se intampla uneori sa traiesti mai mult in lumea ta interioara decat in cea exterioara? Se intampla sa nu poti sa scapi de sentimentul ca lumea ta de multe ori nu se leaga de lumea celor din jur? Se intampla poate sa cunosti o astfel de persoana!?...

Sensibilitatea ca fel de a fi si de a simti: Ce inseamna a fi o persoana HSP (Highly Sensitive Person)? 

Intr-o lume care tinde sa minimalizeze emotionalitatea si sa mizeze din ce in ce mai mult pe cultul puterii si al omului puternic, a fi sensibil poate fi perceput drept un defect, un neajuns care determina sentimentul de inadaptare sau de neapartenenta, nu tocmai calitatea ideala a unei persoane. Dar nu, nu esti diferita intr-un sens negativ si nici nu suferi de vreo boala incurabila. Inseamna doar ca esti o persoana HSP la fel ca o cincime din populatia lumii.

In 1996, psihologul Elaine N. Aron (actualmente profesor in cadrul Universitatii de stat din New York) si colegii sai de cercetare au pus pentru prima oara acest termen in circulatie –HSP- si in ciuda confuziilor care se fac, il disting clar de alti termeni precum fobie sociala, timiditate, anxietate sociala sau a avea un temperament introvertit. “A confunda un sensibil cu un timid sau o persoana anxioasa si intravertita este o greseala”, este de parere Elaine N. Aron, venind cu un argument puternic: aproape o treime din persoanele HS sunt extravertite, invatand sa se adapteze si sa fie compatibile cu ceilalti. Cartea “The Highly Sensitive Person” semnata de psihologul Elaine N. Aron a reprezentat o adevarata revelatie psihologica.

Spre deosebire de celelalte persoane, persoanele HS dispun inca de la nastere de un sistem nervos mai sensibil si mai receptiv la detalii si subtilitati. Creierul primeste informatia din mediul exterior si o proceseaza pentru o perioada de timp mai indelungata. Senzatiile fizice si psihice joaca un rol primordial in structura de personalitate a unei persoane HS. La nivel fizic, senzatiile intense si puternice determina o persoana sensibila sa se simta vulnerabila, nelinistita si inconfortabila in prezenta zgomotului, a aglomeratiei, dupa o zi agitata si stresanta la serviciu, in conditiile schimbarilor de vreme si sa simta nevoia acuta de a se recupera in liniste si singuratate. Fara ca acest lucru sa insemne ca nu le pot face fata cu brio!

Sensibilitatea poate fi uneori… coplesitoare?

Prin urmare, persoanele hipersensibile aud, vad, miros, simt mai mult decat cei din jur. La maturitate, gandesc, reflecteaza, observa mai mult decat restul. Au nevoie de mai mult timp petrecut singure pentru a se putea echilibra psihic si energetic. De asemenea, un hipersensibil va fi intotdeauna precaut si va evita vorbele si actiunile pripite. Persoanele sensibile au capacitatea de a prevedea consecintele cuvintelor si ale actiunilor. De aceea, isi aleg cu grija cuvintele si se gandesc de doua ori inainte de a actiona. Persoanele hipersensibile nu se lasa inselate de aparente si latura de suprafata a unei persoanei. Nici nu prezinta un interes prea mare pentru masca cu care se infatiseaza/ te infatisezi lumii. Daca un sensibil nu te place, nu inseamna ca nu va vorbi despre tine in termeni rautacioasi in grupul sau de prieteni, alcatuit evident dupa chipul si asemanarea sa.

Chiar daca sunt vesele si fericite, uneori intampina dificultati in a-si afisa fericirea si in exterior, astfel incat sa poate fi sesizata si de ceilalti. Pentru ca evita evenimentele sociale si discutiile in grupuri,preferand in schimb conversatiile intime cu persoane fata de care simt ca pot stabili legaturi emotionale, pot fi percepute drept persoane nesociabile, neprietenoase, introvertite sau chiar singuratice. Dar, dupa cum spune Elaine, nu trebuie sa facem aceasta confuzie!
 
Cum iubesc persoanele Hipersensibile si in ce fel de relatii se simt fericite?

Anumite probleme intr-o relatie cu o persoana hipersensibila nu sunt excluse. Pentru a crea un zid de protectie impotriva a ceea ce simte, persoana HS se intoarce catre sine si resursele sale interioare. Multe persoane cu un grad de sensibilitate cad in greseala de a incerca sa fie perfecte. Sensibilul poate disimula si se poate ascunde de minune. Poti avea ca partener un astfel de om fara sa realizezi asta niciodata. “Hipersensibilii se schimba in exterior, insa stiu si sunt extrem de constienti de faptul ca nu se vor schimba niciodata in interior. Nu pot face acest lucru: e ca si cum ai cere unui dreptaci sa devina stangaci. Pur si simplu, nu este posibil”, afirma Elaine N. Aron intr-un interviu postat acordat revistei medicinenet.com

Persoanele hipersensibile aprecieaza mai mult decat orice intimitatea si apropierea, senzatia de a fi pe aceeasi lungime de unda cu persoana cu care poarta o conversatie, pe care o iubeste, etc. Structura lor psihologica este astfel construita incat ele sa dezvolte relatii frumoase si sa fie atente fata de nevoile relatiei. Sunt loiale, buni ascultatori, investesc foarte mult din punct de vedere emotional si fac eforturi pentru a face lucrurile sa mearga. De asemenea, sunt inzestrate cu o curiozitate iesita din comun. Simt nevoia sa exploreze, sa descopere, sa cucereasca sau sa se lase cucerite. Pun pret pe latura spirirituala a lucrurilor. De aceea, pentru ele, actul sexual va reprezenta o legatura mai incitanta si mai puternica decat pentru non-sensibili.

In cazul in care sensibilitatea este insotita de o incredere in sine scazuta si nesiguranta (dezvoltata probabil in copilarie cand sensibilitatea copilului a fost inteleasa si perceputa eronat), persoana sensibila se poate gasi prinsa intr-o relatie in care propriile nevoi sunt puse deoparte in favoarea satisfacerii nevoilor partenerului. Persoanele HS pot sa stea intr-o relatie mult timp chiar si simtindu-se coplesiti si epuizati din punct de vedere emotional. Pot, de asemenea, sa ramana prinse intr-o relatie in care se simt singure doar pentru ca nu se pot desprinde din acea relatie.

Sensibilitatea nu este impartita pe genuri si nu este o regula ca doar femeile sunt cele sensibile si emotionale, iar barbatii nu. Barbatul sensibil dezvolta o simpatie pentru femei, incercand sa le faca pe plac. De multe ori femeile vor prefera sa aiba ca prieten un barbat hipersensibil, insa nu si ca partener de viata. Pe de alta parte, femeia sensibila este educata astfel incat sa faca pe plac celorlalti, sa plece urechea la suferintele si durerile celorlalti si sa sufere daca necesitatile celorlalti nu sunt indeplinite.

Dar ce se intampla intr-un cuplu in care unul dintre parteneri este un sensibil si celalalt nu? Se poate intampla ca fiecare din cei doi sa simta o unda de dispret fata de celalalt dintr-un motiv simplu: nu este ca el. Sensibilul poate gasi ca non-sensibilul este usor superficial si limitat, iar non-sensibilul poate gasi ca sensibilul are o personalitate slaba,este prea serios, preocupat de propria persoana si de propriile ganduri. Sensibilul are mai multa nevoie decat non-sensibilul sa fie singur. Este valabila si reciproca: non-sensibilul se plictiseste mai repede atunci se afla singur. Persoana sensibila poate fi un partener ideal si se poate descurca de minune in rolul partenerului-protector intr-un cuplu. Poate ca intr-o maniera total diferita de o persoana non-sensibila, insa poate mai grijuliu, mai intuitiv, explica Elaine.

 de Dana Negoita


miercuri, 14 martie 2012

Nu-ti lua gandurile prea in serios!


Majoritatea oamenilor isi petrec intreaga viata in temnita propriilor lor ganduri. Ei nu trec niciodata dincolo de un simt limitat, individualizat, al sinelui, creat de minte si conditionat de trecut.
In interiorul tau, asemenea oricarei fiinte umane, exista o dimensiune a constiintei, mult mai profunda decat gandirea. Este esenta a ceea ce esti tu. O putem numi prezenta, constientizarea, constiinta neconditionata. In invataturile stravechi, ea este Constiinta Christica 

Descoperirea acestei dimensiuni te elibereaza pe tine si elibereaza lumea de suferinta pe care ti-o pricinuiesti tie insuti si altora, atunci cand micul eu, creat de minte, este tot ceea ce cunosti si iti conduce viata. Iubirea, bucuria, creativitatea si stabilitatea pacii interioare nu pot veni in viata ta, decat prin acea dimensiune neconditionata a constiintei.

Daca poti recunoaste, macar din cand in cand, ca gandurile care iti trec prin minte sunt niste simple ganduri; daca poti fi martorul propriilor tale tipare de reactie mental-emotionala, atunci acea dimensiune ti se dezvaluie sub forma constientizarii gandurilor si emotiilor, atunci cand ele apar in spatiul launtric atemporal, in care se desfasoara viata ta. 
Fluxul gandirii are o inertie uriasa, care te poate trage dupa sine, cu usurinta. Fiecare gand pretinde ca el conteaza foarte mult.El vrea sa-ti atraga intreaga atentie.


Iata o noua practica spirituala pentru tine: nu-ti lua gandurile prea in serios. 


Pentru oameni este foarte usor sa fie prinsi in capcana propriilor temnite conceptuale.
Mintea umana – in dorinta ei de a sti, intelege si controla – isi mistifica parerile si punctele de vedere privind adevarul. Ea spune: asa stau lucrurile. Trebuie sa mergi dincolo de gandire, pentru a intelege ca, indiferent de modul in care iti interpretezi propria viata, viata sau comportamentul altcuiva, oricare ar fi modul in care judeci o anumita situatie, acesta nu este decat un punct de vedere, una dintre numeroasele perspective posibile. Nu e nimic mai mult decat un manunchi de ganduri. Insa realitatea este un tot unitar, in care toate lucrurile sunt intretesute, in care nimic nu exista de sine statator. 
Gandirea fragmenteaza realitatea… o divizeaza in bucati conceptuale.
Mintea ganditoare e un instrument util si puternic, dar, cand pune cu totul stapanire pe viata ta, este, totodata, si foarte limitativa, atunci cand tu nu poti intelege ca ea nu este decat un mic aspect al constiintei – care esti tu. 
Intelepciunea nu e un produs al gandirii. Intelegerea profunda a faptului, intelepciunea, apare prin simpla actiune de a acorda intreaga ta atentie unei anumite persoane sau unui anumit lucru sau unei anumite situatii. Atentia este inteligenta primordiala, este constiinta insasi. Ea darama barierele create de gandirea conceptuala si, odata ce acest lucru se intampla, apare si recunoasterea faptului ca nimic nu exista in si prin el insusi. Atentia este vindecatorul separarii.
Ori de cate ori esti cufundat in gandirea compulsiva, tu eviti ceea ce este real. Nu vrei sa te afli acolo unde esti: Aici, Acum.
Dogmele – religioase, politice, stiintifice – se nasc din credinta falsa ca gandirea poate incapsula realitatea sau adevarul.
Dogmele sunt temnite conceptuale colective. Ciudat este faptul ca oamenii isi iubesc celulele lor de inchisoare, fiindca ele le dau un simt al sigurantei si o falsa senzatie de familiaritate.
Nimic nu i-a cauzat mai multa suferinta omenirii, decat dogmele.
Este adevarat faptul ca toate dogmele se spulbera, mai curand sau mai tarziu, fiindca realitatea scoate la iveala falsitatea lor; cu toate acestea, cata vreme nu se intelege caracterul lor iluzoriu, ele vor fi inlocuite cu alte dogme.
Care este iluzia fundamentala? Identificarea cu gandul.


Trezirea spirituala ne trezeste din visul gandirii.
Taramul constiintei este mult mai vast decat poate intelege gandirea. Atunci cand nu vei mai crede tot ceea ce gandesti, vei iesi in afara gandirii si vei vedea limpede ca tu nu esti cel care gandeste.
Mintea este intr-o permanenta stare de insuficienta – fiind, astfel, ahtiata dupa mai mult. Atunci cand te identifici cu mintea, devii cu multa usurinta plictisit si nelinistit. Plictiseala inseamna ca mintea tanjeste dupa mai multa stimulare, mai multa hrana pentru gandire – iar aceasta dorinta nu este satisfacuta. 
Cand esti plictisit, ii poti satisface dorinta mintii rasfoind o revista, dand un telefon, deschizand televizorul, navigand pe internet, mergand la cumparaturi sau – si acest lucru nu este ceva neobisnuit – transferand senzatia de lipsa si nevoile mintii asupra corpului, pe care il satisfaci mancand mai mult.
Sau poti alege sa ramai plictisit si nelinistit, observand cum te simti cand esti plictisit si nelinistit. Pe masura ce iti concentrezi atentia asupra acestei senzatii, dintr-o data apare un anumit spatiu si o liniste in jurul ei, asa cum este ea. La inceput putin, dar, pe masura ce senzatia de spatiu interior se amplifica, sentimentul de plictiseala va incepe sa scada in intensitate si importanta. Asadar, pana si plictiseala te poate invata cine esti si cine nu esti tu. 
Vei descoperi ca nu tu esti persoana plictisita. Plictiseala este, pur si simplu, o miscare conditionata, de energie, in interiorul tau. Tu nu esti o persoana furioasa, trista sau infricosata. Plictiseala, furia, tristetea sau frica nu sunt ale tale, nu iti apartin. Ele sunt conditionari ale mintii omenesti. Ele vin si pleaca.


Tu nu esti nimic din ceea ce vine si pleaca.


Sunt plictisit. Cine stie acest lucru? 


Sunt furios, trist, infricosat. Cine stie acest lucru?


Tu esti cunoasterea – si nu conditionarea care este cunoscuta.


Orice fel de idee preconceputa presupune faptul ca te identifici cu mintea ganditoare. Ceea ce inseamna ca tu nu mai vezi cealalta fiinta umana, ci doar propria ta idee despre acea fiinta umana. A reduce intreaga perceptie asupra unei alte fiinte umane, la o simpla idee, este deja o forma de violenta.
Gandirea care nu isi are radacina in constiinta, devine egoista si disfunctionala. Inteligenta lipsita de intelepciune este extrem de periculoasa si distructiva. Aceasta este starea actuala a majoritatii omenirii. Amplificarea rolului gandirii in stiinta si tehnologie – desi, in mod intrinsec, nu este nici buna, nici rea – a devenit si ea distructiva, din cauza preponderentei gandirii care nu se naste din starea de constienta. 
Urmatorul pas in evolutia omenirii este transcenderea gandirii – care este acum o sarcina extrem de urgenta. Acest lucru nu inseamna sa incetam sa gandim ci, pur si simplu, sa nu ne identificam totalmente cu gandirea, sa nu fim posedati de ea.
Simte energia corpului tau launtric. Imediat, zgomotul mental incetineste sau inceteaza. Observa senzatiile care iti apar in maini, in picioare, in abdomen, in piept. Simte viata care esti tu, viata care iti anima corpul.
Atunci, corpul tau va deveni o poarta de intrare, ca sa zic asa, intr-o stare mai profunda de vitalitate, dincolo de emotiile si gandurile tale.
Este o vitalitate pe care o poti simti cu intreaga ta Fiinta – nu doar in capul tau. In acea stare de prezenta, in care nu ai nevoie sa gandesti, fiecare celula este plina de viata. Cu toate acestea, daca, din anumite motive de ordin practic, e nevoie sa gandesti cand te afli in aceasta stare, gandirea este acolo. Mintea inca poate actiona – si actioneaza minunat, atunci cand inteligenta care esti tu o foloseste si se exprima prin intermediul ei. 
Poate ai observat ca acele scurte perioade in care esti constient fara sa gandesti apar deja, in mod natural si spontan, in viata ta. Poate cand esti implicat intr-o activitate manuala sau cand mergi prin camera sau cand astepti la un ghiseu in aeroport si esti totalmente prezent, atat de mult, incat imobilismul mental obisnuit al gandirii cedeaza si este inlocuit de o stare constienta a prezentului. Sau poate descoperi ca privesti cerul sau asculti pe cineva, fara niciun comentariu mental interior. Perceptiile tale au devenit limpezi precum cristalul, neumbrite de gandire.
Toate acestea nu sunt importante pentru minte, fiindca ea are lucruri mult mai importante la care sa se gandeasca; toate acestea nu sunt nici macar demne de retinut – motiv pentru care, ele iti pot scapa cu usurinta din vedere.
Adevarul e ca acesta este lucrul cel mai important care ti se poate intampla. Acesta este inceputul trecerii de la gandire, la constientizarea momentului prezent.
Intrati in starea de a nu sti. Aceasta stare va poarta dincolo de minte, fiindca mintea incearca intotdeauna sa traga concluzii si sa interpreteze lucrurile. Ea se teme de necunoastere. Asadar, atunci cand acceptati cu usurinta starea de a nu sti, deja ati pasit dincolo de minte. Atunci, din aceasta stare, se naste o cunoastere care este nonconceptuala.
Creatia artistica, sportul, dansul, invatarea, consilierea – maiestria in orice stradanie – presupune ca mintea ganditoare nu mai este implicata sau, cel putin, joaca un rol secundar. O putere si o inteligenta mai mari decat tine – dar care, totodata, fac parte din tine – preiau conducerea. Nu mai exista niciun proces de luare a deciziilor; actiunea perfecta pur si simplu se desfasoara si nu tu esti cel care face acest lucru. 
A stapani viata este opusul controlului asupra vietii. Tu te aliniezi cu o constiinta mai mareata. Ea actioneaza, vorbeste, face ceea ce trebuie.
Un moment de pericol poate determina o incetare temporara a fluxului gandirii – fapt care iti poate demonstra ce inseamna sa fii in prezent, alert, pe deplin constient.
Adevarul este cu mult mai cuprinzator decat poate pricepe mintea vreodata. Nicio gandire nu poate cuprinde Adevarul. In cel mai bun caz, il poate indica. De exemplu, ea poate spune: Toate lucrurile sunt, in mod intrinsec, unificate. Aceasta este o indicatie, nu o explicatie. Intelegerea acestor cuvinte inseamna sa simti in profunzimea fiintei tale, adevarul pe care il indica gandurile. 


articol preluat de pe http://www.mindpowernews.com/BeyondThinking.htm Acest articol este un text din cartea lui Eckhart Tolle – Tacerea vorbeste.[publicat de editura Curtea Veche n. Editura For You]

luni, 12 martie 2012

Iubeste-te pe tine insuti !

Si tu, la fel de mult ca oricine altcineva din intregul univers, meriti iubirea si afectiunea ta.
 

Dragii mei, luna martie este cea in care sarbatorim Ziua Femeii – zi in care toata lumea isi exprima, intr-un mod uneori exacerbat, dragostea pe care o au fata de femeile din viata lor. Dar consider ca este la fel de important – daca nu chiar si mai important – sa ne iubim pe noi insine. De aceea va propun sa va reamintiti de cartea "Iubeste-te pe tine insuti" de Daphne Rose Kingma. Iata ce ne spune autoarea:

„Poti sa-i iubesti pe ceilalti, sa ai grija de ei, sa-i incurajezi, sa-i sprijini, sa-i asculti, sa-i alini, sa glumesti, sa discuti in contradictoriu si sa plangi alaturi de ei – si sper ca asa si faci – dar toate darurile bucuriei, respectului si grijii pe care le oferi celorlalti, le meriti si tu. Ai nevoie de dragostea pe care doar tu poti sa ti-o dai."

Doar atunci cand ne putem oferi noua insine acea dragoste, putem impartasi cu adevarat si mai profund relatii iubitoare cu ceilalti. Cu blandete si profunzime, cartea Iubeste-te pe tine insuti, ne face sa vedem cum ne sabotam singuri. Incepem sa ne iubim daca urmam un proces simplu, in patru etape: rostim dorintele inimilor noastre, actionam pentru a le indeplini, facem curatenie in tiparele vechi si pornim pe o noua cale.

Iata un fragment din carte:

Nu exista decat un singur tu. Esti o expresie pretioasa si irepetabila a mintii lui Dumnezeu. Este uluitor de simplu sa spui ca nu va mai exista niciodata un altul ca tine – dar nu va exista. Nu exista nimeni altcineva care sa vada lumea exact asa cum o vezi tu, ale carui sentimente sa‑i atinga corzile inimii, exact la fel cum le ating ale tale. Nu exista nimeni altcineva – indiferent cat de mult ar semana cu tine – ale carui zile si ani sa decurga la fel cu ale tale, nimeni care sa viseze la fel ca tine, care sa simta, profund, fiecare dintre sperantele tale, pe masura ce zboara ca niste fluturi in inima ta sau sunt strivite de mana unui strain.

Chiar daca noi toti traim mii de vieti – si multi cred asta – cel care esti in fiecare dintre aceste vieti nu este acest tu, nascut astfel, cu acesti ochi si aceste maini si cu suferinta pe care trebuie sa o depasesti, cu acesti parinti, acesti frati si surori, aceste talente, aceste daruri de daruit, cu acest numar exact de zile si ore si minute, intre scrierea numelui tau in certificatul de nastere si gravarea lui pe piatra ta de mormant.

Tu esti singurul care are oportunitatea exceptionala de a te cunoaste cu adevarat si de a descoperi calea ta unica si minunata. Ceilalti iti pot tine o oglinda in fata si‑ti pot arata parti din tine, care poate au fost ascunse mult timp, dar nu‑ti pot arata niciodata imaginea ta completa – acel intreg care iti apartine, pe care il poti folosi, exprima si elibera, atunci cand zilele din aceasta viata ti s‑au scurs. Poti sa‑i iubesti pe ceilalti, poti sa ai grija de ei, sa‑i incurajezi, sa‑i sprijini, sa‑i asculti, sa‑i alini, sa glumesti, sa te certi si sa plangi cu ei – si sper ca o faci – dar toate darurile de bucurie, respect si grija pe care le oferi celorlalti, le meriti si tu. Ai nevoie de dragostea pe care doar tu poti sa ti‑o dai.

Atunci cand nu am invatat cum sa ne iubim pe noi insine, asa cum trebuie, ramanem permanent intepeniti pe aceasta prima treapta a scarii. Nu stim cum si cat de bine sa‑i tratam pe ceilalti si avem probleme cu ceea ce numim limite. Ne impiedicam in mlastina respectului redus fata de sine si in desisul lipsei de consideratie fata de sine, care ne submineaza eforturile de „a‑i iubi pe ceilalti, ca pe noi insine”. Propriul meu drum pe calea iubirii de sine este cel ce m‑a inspirat sa scriu aceasta carte, precum si faptul ca am fost martora la calatoria altora, care au parcurs acelasi drum.

Pentru a merge pe aceasta cale, trebuie, mai intai, sa intelegem ca iubirea de sine nu inseamna narcisism. Nu inseamna nici egoism, nici lacomie, nici ca avem intotdeauna dreptate, sau ca ne intereseaza doar propria persoana, incapatanare sau trufie – adica tot ce i-a dat iubirii de sine, un renume prost. Este, mai degraba, o primavara – anotimpul renasterii – in care fiecare dintre noi poate deveni sinele lui cel mai autentic.

Dragostea de sine este, de asemenea, misterioasa. Asta, deoarece atunci cand vom invata cu adevarat sa ne iubim pe noi insine, nu va mai trebui sa lucram asupra acestui lucru, in fiecare minut. Reamintindu‑ne constant cat de importanti suntem, cat de important este sa ne iubim pe noi insine, ajungem, in final, intr‑un punct in care compasiunea de sine apare mai usor, aproape automat. Din fantana acceptarii tacute, din practica unei griji blande si neconditionate fata de noi insine, ajungem sa‑i iubim pe ceilalti cu o deosebita generozitate si cu inimi deschise si darnice.

Si acest lucru se intampla, deoarece iubirea de sine este – inainte de toate – o chestiune spirituala. Fiindca doar atunci cand ne vom vedea si ne vom percepe efectiv ca pe unul dintre firele ce alcatuiesc vasta tesatura umana, imbratisati profund si neconditionat, de un univers care are grija de noi cu pasiune – un univers ordonat si frumos – doar atunci ne vom putea iubi cu adevarat pe noi insine. Acest sentiment profund, ca suntem o parte pretioasa din univers, reprezinta, de fapt, sursa fundamentala pentru a‑i putea iubi pe ceilalti.

Aceasta carte este o calatorie spre tine, o descoperire a modului in care te‑ai pierdut pe tine – si astfel, ti‑ai pierdut capacitatea de a te iubi pe tine insuti. Este, de asemenea, o harta catre frumusetea, gratia si forta care esti tu. Este le beau chemin, drumul minunat pe care trebuie sa calatoresti pentru a le revendica.

Sa te iubesti pe tine insuti – sa te accepti cu adevarat si sa te pretuiesti – este, in cele din urma, o sarcina pe viata. Desi procesul poate parea complex, in inima ta nu este chiar asa de complicat. El inseamna parcurgerea a patru pasi simpli, in calatoria catre iubirea de sine: vorbeste deschis, actioneaza, elibereaza‑te si porneste. Descriu acesti patru pasi, in Partea a doua.

Scurtele povestiri pe care le voi relata in capitolele care urmeaza, ilustreaza, prin exemple, pasii pe care i‑au facut altii in calea lor catre compasiunea de sine. S‑ar putea sa nu fie in mod necesar pasii pe care trebuie sa‑i urmezi tu – dar, cu siguranta, te pot indrepta catre directia corecta. Sper ca te vor inspira si te vor incuraja sa le intelegi, sa iei partile care ti se potrivesc si apoi sa le folosesti pentru a te impulsiona sa actionezi.

Schimbarea are nevoie de curaj. Sa actionezi cu mult curaj – ceea ce inseamna sa te comporti in moduri care nu‑ti sunt familiare, sau chiar te sperie – este ceea ce creeaza schimbarea reala. Odata ce ai pasit – cu gandul, cuvantul, cu fapta, sau in practica – peste limitele tale interioare, vei incepe sa functionezi in moduri noi si diferite. Acest comportament schimbat iti va afecta profund modul in care te apreciezi pe tine. In loc de descurajare sau auto‑critica, vei incepe sa simti iubire de sine.

Cu aceste idei in minte si cu incurajarea si dragostea mea, te indemn sa parcurgi acesti patru pasi importanti pe calea ta catre compasiunea de sine.

Fie ca drumul sa‑ti fie placut! Si, atunci cand vei ajunge la capat, fie ca inima ta sa fie plina de Tine!


comanda cartea on line : http://www.editura-foryou.ro/index.php?p=publicatii&autor=45

sâmbătă, 10 martie 2012

CELE TREI PORTI

Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.

- Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata? 

- Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele.
O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti.

Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul.

Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.

Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.

Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi:

SCHIMBA LUMEA.

Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.

Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa.

El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara.

Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept care-l intreba:

- Ce-ai invatat tu pe acest drum?

- Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.

- Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete.

Si disparu.

Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris:

SCHIMBA-I PE CEILALTI.

Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari.

El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa.

Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:

- Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?

- Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine, prind radacina toate aceste lucruri.

- Ai dreptate, spuse batranul.

Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.

Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria: SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI.

Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi.

El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau.

Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:

- Ce ai invatat tu pe acest drum?

- Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.

- Asa este, spuse batranul.

- Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.

- Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.

Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris:

ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI.

Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens.

In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale.

Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca.

Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:

- Ce-ai invatat in plus pe acest drum?

- Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.

- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.

Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria ACCEPTA-I PE CEILALTI.

Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase.

Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:

- Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?

- Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.

- Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.

Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: ACCEPTA LUMEA.

Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor.

Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba:

- Ce-ai invatat pe drumul acesta?

- Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.

- Acesta este cel de al treilea lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti.

Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea!

Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna. 

cu multumiri autorului necunoscut 



joi, 8 martie 2012

Zambet de 8 Martie

Draga prietena, de 8 Martie iti doresc doar atat: sa nu uiti niciodata ca zambetul tau are puterea sa schimbe lumea, ca nimic nu ramane la fel dupa ce a fost atins de tine si, mai ales, sa nu uiti niciodata... cat esti de frumoasa. In cel mai pur, mai profund si mai inaltator sens.


Cine esti tu, draga mea? Cine e aceasta manifestare ajunsa in pragul disperarii pentru ca viata ei este condamnata la suferinta, la neajunsuri, la compromisuri si multe altele de acest gen? Cine te-a adus, draga femeie, in acest punct jalnic al vietii tale? Ce te-a facut sa te indoiesti de tine? Cine ti-a spus sa decazi in fata propriilor ochi? Cine te-a facut sa te judeci in halul asta? De ce suferi, femeie, pentru o suferinta care nu e a ta?

Draga mea, te cred ca ai suferit, te cred ca ai fost o gospodina toata viata, ca ai vrut sa-l multumesti pe barbatul tau, ca te-ai lasat pe tine pentru el. Stiu ca societatea te-a educat sa fii supusa lui, sa-i calci, sa-i faci de mancare, sa fii la dispozitia lui si sa ai grija de copii. Plus job, plus curatenie, plus cumparaturi, plus grija de casa, plus toate cele necesare familiei. Si stiu prea bine ca ai fost genul de femeie care chiar a facut toate acestea, si poate multele peste, pentru a-si multumi barbatul, pentru a-si mentine casnicia sau macar toate acestea aparent.


Dar pe tine cui te-ai lasat, draga mea? De tine cui crezi ca-i pasa, daca tie nu-ti pasa? Cine e acest corp in care ai ajuns sa nu te mai regasesti? Te uiti cu stupoare in oglinda si pur si simplu nu te mai gasesti. Unde e corpul de odinioara, unde e veselia din ochii tai si unde e entuziasmul din inima ta? Unde e femeia care nu iesea nearanjata nici pana la coltul strazii? Unde e femeia aceea vesela, naturala si superba care ii cucerea pe toti barbatii doar prin stilul ei minunat de a fi?

Unde ai disparut, iubito? Unde sunt aspiratiile tale? Unde sunt visele tale? Dar pasiunile care-ti fac inima sa arda de bucurie? Unde le-ai lasat?

Cine esti tu, draga mea? Cine e aceasta expresie imbracata in hainele tale?

Eu stiu ca tu intelegi ca esti o fiinta spirituala, nu una materiala, si ca aceasta manifestare fizica e doar un rol, un joc pe care ti l-ai ales sa-l joci aici, pe Pamant. Insa, daca tot ti l-ai ales, macar joaca-l bine, femeie draga!

Macar profita de el la maxim, bucura-te de tine! Invata sa te respecti, invata sa te asculti! Ce anume te-a adus in starea asta deplorabila, in care nu te mai recunosti in propria viata? Cine crezi ca merita jeliciunea ta, tristetea ta, nerespectul tau fata de tine?

Crezi ca iubitul tau are nevoie de o mama? Are nevoie de o bucatareasa, de cineva care sa-i spele rufele? Sau pur si simplu adora o companie superba alaturi de el, o companie increzatoare, demna de respect, alaturi de care sa gateasca, sa spele rufe, sa mearga la cumparaturi, alaturi de care sa se confeseze, insa cu incredere, cu haz si cu voie buna? Si barbatii au inima, draga mea, si ei, ca si noi, adora sa fie apreciati, iubiti si respectati. Si adora sa aiba alaturi partenere superbe, care sa-i inteleaga, fara reprosuri, fara gelozii si tot felul de asteptari nefondate.

Chiar daca nu crezi, si ei au tot astfel de nevoi ca si noi. Insa, suntem de multe ori prea prinse in rezolvarea dorintelor si asteptarilor noastre pentru a mai fi atente si prezente si la cei din jur.

Asadar, draga mea, daca iubitul tau nu-ti mai acorda atentie, daca nu te mai trateaza cu respect, daca nu-si mai doreste sa faca anumite lucruri cu tine, gandeste-te daca tie ti-ar placea sa faci toate aceste lucruri in compania ta. In compania unei femei mereu nemultumite, nearanjate, care a devenit sclavul propriei vieti. Gandeste-te doar la cat respect iti acorzi tu tie? Cata apreciere ai tu fata de tine? Dar cata incredere ai in tine ca femeie, ca om, ca personalitate?

Raspunde-ti la toate astea. Si atunci vei gasi toate raspunsurile la intrebarile pe care le ai in legatura cu iubitul tau.

Nu vreau sa crezi ca te judec, nu, in nici un caz. Pentru ca stiu ca totul este potrivit, pentru ca stiu ca toate astea te-au adus aici, in acest punct, in care urmeaza sa iei o decizie. Orice decizie vei lua va fi perfecta, insa ea iti va transforma inevitabil atat prezentul cat si viitorul vietii tale.

Totul sta in puterile tale! Totul e in inima ta! Renunta la indoieli si temeri. Renunta la compromis! De azi, alege sa te iubesti mai mult! Alege sa te privesti in ochi si sa-ti atingi inima cu palma. Sa simti trupul cum vibreaza. Sa simti viata in viata ta. Sa fii frumoasa, vesela si autentica. Sa te respecti! Si sa traiesti viata din plin!

Pentru ca meriti! Pentru ca totul e in inima ta! Asculta-te doar! Recunoaste expresia iubirii, fericirii si implinirii pe fata ta! saluta-le si ia-le alaturi de tine in cea mai frumoasa calatorie posibila! In calatoria catre o iubire infinita!

Fericirea ii asteapta intotdeauna :

*pe cei ce plang...
*pe cei ce sufera...
*pe cei ce cauta..
*pe cei ce incearca...

Pentru ca numai aceste persoane pot aprecia acele intamplari care au lasat un semn in viata lor.

Femeie,Dumnezeu sa te tina in palma mainii sale, iar ingerii sa te indrume mereu!
La multi ani !

de Ioana Bucur 

miercuri, 7 martie 2012

Cum sa eviti furtul de energie



Datorita puternicelor proprietati electromagnetice ale aurei, in mod constant dai si primesti energie. Un transfer de energie poate avea loc de fiecare data cand intri in contact cu o alta persoana. Poti sa transmiti din propria la energie (aspectul electric) sau sa primesti din a altcuiva (aspectul magnetic). Cu cat sunt mai multe persoanele cu care vii in contact, cu atat mai important este schimbul de energie.

Cu siguranta ai cunoscut persoane a caror prezenta este ca un burete de energie. Vorbind cu ei, prin telefon sau fata in fata, te simti vlaguit, stors de puteri. Cand persoana paraseste camera sau inchide telefonul, ai parca senzatia unui gol in stomac. Acest gen de schimb energetic este foarte nesanatos. Ceea ce experimentezi in astfel de momente este fenomenul de absorbire a energiei din propria ta aura.

Daca nu esti atent, la sfarsitul zilei le poti trezi cu acumulari enorme de ramasite energetice; aceste acumulari dezordonate iti vor da sentimentul de epuizare, si le trezesti cu tot felul de idei, ganduri si sentimente stranii care te asalteaza si­ te macina, in realitate, aceste trairi s-ar putea sa nu aiba nimic de-a face cu tine insuti, fiind mai degraba rezultatul energiei acumulate prin contactul cu cei din jur, in cursul zilei.

Prezenta in mijlocul naturii este echilibrata si purificatoare pentru aura. Exista multa intelepciune in obiceiul sanatos de a imbratisa un copac. Copacii poseda campuri de energie vitalizanta, si interactiunea acestora cu campurile energetice umane este foarte dinamica. Fiecare copac are Secventa sa unica, precum oamenii. Din acest motiv, “imbratisarea” fiecarui alt copac are un efect diferit. Daca te asezi sub o salcie timp de zece minute, poti sa alungi o durere de cap. Brazii interactioneaza cu energia umana in mod purificator, absorbind si indepartand simtamintele negative din aura, mai ales sentimentul de vinovatie. (Bradul nu este ranit de acest proces, deoarece el foloseste aceste energii negative ca ingrasamant).

Cristalele si pietrele s-au bucurat dintotdeauna de o mare popularitate, datorita proprietatilor electromagnetice pe care le detin. Energia eliberata de diferite cristale si roci este absorbita cu usurinta de catre campul auric uman.

Exista persoane care absorb energia celorlalti, de cele mai multe ori aceasta se intampla in mod inconstient. Multi din ei folosesc energia ta pentru a-si suplimenta energia lor proprie, mai degraba sa si-o construiasca. Singurul lucru pe care il constata aceste persoane este ca dupa ce vorbesc cu tine sau te vad, se simt mai bine. Totusi, aceasta nu le da dreptul sa­ isi insuseasca energia ta, de aceea trebuie ca tu sa nu permiti acest lucru sa se intample.

In virtutea celor de mai sus, nu trebuie ca tu sa acuzi acesti indivizi de a fi vampiri sau sa spui ca nu vrei sa mai stai de vorba cu ei pentru ca iti fura energia. Multi oameni nu sunt la curent sau pregatiti sa aiba de-a face cu aspectele energiilor subtile si tu trebuie sa fii in constient de acest lucru.

Tu insuti esti in stare sa controlezi si sa hotarasti daca vrei sau nu sa-ti impartasesti propria energie cu cineva. Una din cele mai simple metode este sa inchizi circuitul de energetie. Exista curente de energie care plutesc prin si in jurul corpului tau, in campul auric. Ai capacitatea de a inchide aceste trasee, astfel incat energia poate circula numai prin corpul tau si in interiorul campului tau auric, in acest fel impiedici absorbirea energiilor tale din aura si eviti invadarea aurei tale de catre influente exterioare.

Ia pozitia aratata in fotografie incruciseaza-ti picioarele in dreptul gleznelor si apropie-ti degetele de la maini astfel incat sa se atinga. (Daca,vrei, poti sa folosesti doar degetele mari si cele aratatoare). Aceasta pozitie inchide circuitul iar energia ta nu mai poate fi indepartata. Este un exemplu simplu pentru care nu ai nevoie de vreun fel de initiere.

sursa :puterea prezentului

marți, 6 martie 2012

TRAITI CLIPA PLENAR....

IN VIATA PRIVITI NUMAI INAINTE CU TOATE PANZELE SUS !!!


Viata nu se afla decat inainte, niciodata inapoi.
Daca treci prin viata lasand ‘’usi deschise’’ pentru orice eventualitate, niciodata nu te vei putea desprinde de trecut, nici nu vei trai ziua de astazi PLENAR.
Iubiri sau prietenii pe care nu ti le scoti din suflet ?
Posibilitati de a te intoarce ?
La ce ?
Nevoie de explicatii ?
Cuvinte nerostite ?
Taceri care au invadat cuvintele ?
Daca le poti infrunta chiar acum, fa-o.
Daca nu, lasa-le sa se duca, inchide capitole !
Spune-ti tie insuti ca nu le mai vrei inapoi.
Dar nu din mandrie sau orgoliu, ci pentru ca TU nu mai faci parte din acel loc, din acea inima, din acea incapere, din acea casa, din acel birou, din acea meserie.
TU insuti nu mai esti cel de acum 2 zile, sau 3 luni, sau un an.
Prin urmare, nu exista nimic catre care sa te intorci. Inchide usa, da pagina, inchide ciclul.
Nici TU nu vei fi acelasi, nici mediul la care te intorci nu va fi acelasi, caci nimic nu ramane imobil sau static in viata.
Pentru sanatatea ta mintala si trupeasca, desprinde-te de ceea ce nu se mai regaseste in viata ta.
Adu-ti aminte ca nimeni si nimic nu este indispensabil.
Nici o persoana, nici un loc, nici o munca.
Nimic nu este vital pentru a trai, pentru ca atunci cand ai venit pe lume, ai venit singur.
Este asadar, obisnuit sa traiesti cu tine insuti si este o indatorire personala sa inveti sa traiesti singur, fara acea apropiere umana sau fizica, de care iti vine atat de greu sa te desparti astazi.
A se desprinde este un proces de invatare care, din punct de vedere uman, se poate realiza.
Adu-ti aminte, nimic si nimeni nu sunt indispensabili.
Este numai obicei, rutina, nevoie.
Deci, inchide, incheie, curata, arunca, oxigeneaza, desprinde-te, scutura-te, ELIBEREAZA-TE !!!!!!!
Ca sa intelegi cat inseamna un an, intreaba un student care tocmai a picat un examen.
Ca sa intelegi cat inseamna o luna, intreaba o mama care a nascut prematur.
Ca sa intelegi cat inseamna o zi, intreaba pe cineva care e nascut pe 29 februarie. 
Ca sa intelegi cat inseamna o ora, intreaba doi indragostiti care abia asteapta sa se vada...
Ca sa intelegi cat inseamna un minut, intreaba un om care tocmai a pierdut trenul. ...
Ca sa intelegi cat inseamna o secunda, intreaba un sofer care tocmai a reusit sa evite un accident.
Ca sa intelegi cat inseamna o viata, intreaba pe cineva care tocmai a pierdut pe cineva drag... 
Invata sa pretuiesti fiecare clipa si nu uita niciodata prietenii care te pretuiesc.
FITI BINECUVANTATI CU IUBIRE SI LUMINA !

sâmbătă, 3 martie 2012

Fericirea eterna

- Va sa zica ai venit pentru fericirea eterna? intreba Judecatorul.

- Da - ii raspunse spiritul proaspat dezintrupat.

- Ai gresit adresa - continua Judecatorul, cu un zambet ambiguu in jurul gurii.

- Stati… nu-i aici raiul? - intreba omul nostru, proaspat trecut prin granita mortii.

- Ba da - ii raspunse Judecatorul.

- Jos pe Pamant mi s-a promis ca aici voi primi in dar fericirea eterna.

- Ne pare rau, ai fost informat gresit.

- Am fost informat gresit?! Dar preotul imi zisese ca daca ma rog regulat, daca indeplinesc cele zece porunci, voi ajunge in rai si voi fi fericit etern!

- Esti in rai, esti binevenit, dar trebuie sa mananci din merindele tale: sa traiesti fericirea pe care ai adus-o de pe pamant

- Nu este corect: pe Pamant n-as putea zice ca am fost fericit…

- Ne pare rau…

- Si nu se poate sa primesc aici fericirea?

- Ne pare rau: nu.

- De ce nu?

- Fiindca asa e regula.

- Care regula?

- Cea instituita de Tatal.

- Nu pot sa cred ca Tatal este atat de crud!

- Pai nu e crud.

- Nu e?

- Nu.

- Dar cum asa?

- Tatal a instituit urmatoarea regula: fiecare trebuie sa-si construiasca propria sa fericire.

- Cum adica?

- Simplu: asa cum un culturist isi cladeste muschii, tot asa cel care cauta fericirea, trebuie s-o construiasca singur.

- Nu mi se pare corect!

- Treaba ta.

- Totusi, ce pot face acum?

- Poti sa te duci inapoi, deoarece corpul tau se afla inca in stadiul mortii clinice.

- Bine, si ce fac daca merg inapoi?

- Exersezi fericirea.

- Exersez fericirea? Si cum fac asta?

- Trebuie sa gasesti propriile tale metode. Cei mai multi incearca prin iubire. Poti sa-ti indrepti iubirea spre Tatal. Sau spre o fiinta draga tie. Dar poti sa exersezi si iubirea de sine.

- Iubirea de sine… n-am inteles-o niciodata… 


- Iti pot explica prin functionarea inimii biologice. Iti amintesti probabil ca inima pompeaza sange in trei directii: are un circuit care alimenteaza partea corpului care se afla mai jos de inima, un alt circuit care iriga tot ce se afla mai sus decat inima, si un al treilea circuit prin care trimite sange in propriile sale tesuturi.

Vezi, functionarea inimii este simbolul modului in care este indicat sa-ti administrezi energia si iubirea.

Circuitul de jos nu este altceva decat iubirea directionata spre oameni. Circuitul de sus este simbolul iubirii prin care poti comunica cu fiintele mai evoluate decat tine, incluzand Tatal Ceresc. Iar cel de-al treilea circuit, cel prin care inima asigura energia necesara propriei sale functionari, este iubirea de sine.

Cand ajungi sa constientizezi razele iubirii care ies din inima ta, poti sa redirectionezi o parte din ele spre tine insuti. Este indicat sa pastrezi proportiile definite de inima ta biologica. Prin circuitul mare, cel care porneste spre partea de jos a corpului, trimiti energie si iubire spre toti ceilalti. Prin circuitul mic, cel care porneste in sus, comunici cu fiintele mai evoluate decat tine - cu ingeri, arhangheli, heruvimi, serafimi, si asa mai departe.

Fii sigur ca vei primi de la ei mai mult decat reusesti sa le oferi tu lor.
Si ai dreptul si la cel de-al treilea circuit, ca sa poti functiona si tu…

- Oh, ce simplu e!

- Da, e simplu ca buna ziua!

- Si ce-mi mai recomandati, ce sa fac cand ajung jos?

- Cauta sa identifici ce anume iti produce bucurii reale. Cauta sa largesti aceasta lista. Bine, iti recomand sa te mentii in limita bunului simt. Daca o depasesti, risti sa-ti strici fericirea. Si exerseaza cele trei tipuri de iubire, cele trei circuite ale inimii .

Si inca un lucru: spune “Te iubesc” cat mai des, dar intotdeauna din toata inima.

- Deja ma simt fericit!

- Ma bucur pentru tine! Insa totusi m-as bucura daca te-ai duce inapoi si ai exersa acolo jos, ca sa vii fortificat aici sus, cand iti vine randul.

- Va multumesc - ma simt atat de fericit!

- Fericirea ta e si fericirea mea si iti multumesc pentru ca mi-o dai - incheie Judecatorul.

Spiritul dezintrupat se umplu de incredere in viitor si plonja inapoi in corpul sau aflat pe cearsaful alb al clinicii de reanimare.

Aparatele electrice conectate la corpul sau incepusera sa semnalizeze reaparitia vietii. Incet, se auzi un oftat, ca o adiere de vant. Tiptil-tiptil, inima incepea sa bata. Electrocardiograma desena o curba tot mai armonioasa. Ochii pacientului inca nu se deschisesera inca, dar pe fata lui se asternu o liniste divina.

Doctorii rasuflasera usurati. Se gandisera la marea minune: viata. Un pacient reintors din inalt valora pentru ei cat un nou-nascut.

- Tipul, mai mult ca sigur a invatat ceva, acolo Sus - zise unul dintre doctori.

- Pai da… nu cred ca s-a intors datorita electrosocului, ca imi pierdusem increderea in el, la un moment dat - adauga un altul in halat alb.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...