Iubirea neconditionata

Ce este iubirea neconditionata? Este iubirea daruita fara a astepta sa primesti nimic in schimb – nici macar iubire. Este iubirea care recunoaste, accepta si apreciaza totul – chiar si lucrurile pe care nu le poate intelege. Este iubirea care ne indeamna sa ne raspandim Lumina stralucitoare, chiar si atunci cand nu se uita nimeni. Este felul in care trebuie sa ne iubim pe noi insine si singurul fel de iubire care poate fi impartasita liber cu ceilalti. Iubirea neconditionata este cea mai puternica forta din univers si nimic din ea nu inseamna slabiciune si neputinta, pentru ca ea este energie si nu trebuie confundata cu emotia iubirii.

Cuvantul „iubire”, pe care il folosim pentru a ne descrie relatiile cu aceia despre care vrem sau gandim ca ar trebui sa ne placa si sa ne accepte, reprezinta o energie tri-dimensionala. Ea se supune, asadar, tuturor nuantelor, indoielilor si fricilor care fac parte din lumea noastra 3D. In iubirea emotionala, putem fi slabi si vulnerabili, nesiguri si confuzi. Ne iubeste cineva cu adevarat, sa ii iubim si noi – merita ei sau meritam noi, iubire? Emotiile isi au originile in trecut – iubim in conformitate cu karma noastra, cu ADN-ul emotional, cu istoria si dinamica grupului de suflet. Iubirea emotionala este conditionata si indoielnica, iubirea neconditionata nu.

Iubirea neconditionata nu are nicio legatura cu ceea ce simtim in legatura cu ceilalti. Pentru ca e „iubire”, o putem confunda cu un sentiment. Dar daca ne gandim la ea, ca fiind similara aerului pe care il respiram, devine mult mai usor de inteles si de abordat. Aerul este pretutindeni, este esential pentru viata, folosit de toata lumea si aflat liber la dispozitia tuturor. Nu judeca, nu condamna, nu limiteaza si nu critica. El binecuvanteaza si hraneste viata, fara sa puna vreo intrebare. Putem sa ne conectam la aer sau nu, e alegerea noastra, la fel cum altii se pot conecta la noi sau nu, sau noi la ei – totul este o alegere. Insa atunci cand suntem atenti in mod constient, la fiintarea cu aceasta vibratie, atragem intotdeauna cele mai inalte aspecte ale celei de-a treia dimensiuni, pentru ca ele se afla la acest nivel de vibratie.

Atunci cand suntem la nivelul iubirii neconditionate, ne aflam la cea mai inalta vibratie a noastra si, daca indepartam conexiunile emotionale, suntem deschisi sa dam si sa primim aceasta energie. Cu fiecare inspiratie, primim iubire neconditionata si, cu fiecare expiratie, o impartasim cu lumea. Atunci cand iubirea trece prin campul nostru vibrational, ne binecuvanteaza si ne inalta. Si cand o daruim liber celorlalti, le permitem sa impartaseasca si ei aceasta binecuvantare. Cand ducem iubirea neconditionata la acest nivel de simplificare, ea nu mai necesita niciun efort si, fiind constienti de aceasta vibratie, atragem in acelasi timp toata iubirea emotionala pe care ne-o dorim.

Copyright ©2012 by Jennifer Hoffman and Enlightening Life OmniMedia, Inc. www.urielheals.com

traducere editura foryou

INCETEAZA sa mai astepti……

Fiica mea mi-a telefonat de mai multe ori, sa-mi spuna “Mama trebuie sa vezi narcisele galbene, inainte sa se ofileasca”. Eu doream acest lucru, dar era un drum de 2 ore cu masina, de la Laguna la lacul Virful Sagetii.

Cind fiica mea a sunat a treia oara, i-am promis ca voi sosi joia urmatoare.

Deodata, joia urmatoare timpul s-a racit si a plouat. Dar eu am promis, asa ca am mers acolo. Cand, in sfirsit, am pasit in casa lui Carolyn si i-am salutat si imbratisat pe ea si pe nepotii mei, am spus ” Carolyn, lasa narcisele galbene.Timpul este nefavorabil, sunt nori si ceata, asa ca nu exista nimic in lumea aceasta care sa ma faca sa mai conduc cativa kilometri, cu exceptia ta si a acestor copii”.

Fiica mea a zimbit si, cu mult calm, a spus: “Noi conducem pe vremea asta, mama”.

“Ei bine, nu ma duci tu pe mine in strada, pana nu se face timp frumos si, atunci cand voi iesi, o voi face ca sa ma intorc acasa”. Am crezut ca am fost destul de convingatoare.

“Sper insa ca ma vei duce la garaj, ca sa-mi ridic masina mea. Ea a spus ” cat de departe trebuie sa mergem?” “Cateva blocuri.” Carolyn a spus “o sa conduc eu. Eu sunt deprinsa cu asta.” Dupa cateva minute, am intrebat-o: “Unde mergem ? Asta nu e drumul spre garaj.”

“Mergem spre narcisele galbene”. Carolyn a zambit .

“Carolyn” am spus eu cu asprime in glas “te rog, intoarce”.

“E foarte bine, mama. Nu te vei ierta niciodata, daca pierzi aceasta experienta.” Dupa aproximativ 20 de minute, am intrat pe o straduta pietruita si am vazut o mica biserica. Mai incolo, pe partea bisericii eu am vazut scris cu litere de mana “Gradina narciselor galbene”.

Am coborat din masina si am mers in urma lui Carolyn, in jos pe carare. Apoi cararea a cotit si, cand am ridicat, privirea am ramas muta de uimire.

Inaintea mea se afla cea mai minunata imagine. Arata de parca cineva luase un butoi urias de aur si il revarsase peste piscul si versantii muntelui. Florile au fost plantate in maiestuoase vartejuri, minunate fisii si randuri portocaliu inchis, albe, galben ca lamaia, roz-portocaliu, galben ca sofranul si galben ca untul. Fiecare varietate de flori a fost plantata ca un grup, asa ca s-au involburat si au inflorit ca niste rauri cu tonalitati cromatice unice. Erau 5 acri de flori. “Dar cine a facut asta?” am intrebat-o pe Carolyn. “O femeie,” mi-a raspuns Carolyn. “Ea locuieste pe proprietate. Aceea este casa ei.” Carolyn mi-a indicat o casa mica si modesta, in mijlocul acelui loc. Am mers catre casa. Pe un zid, am vazut un anunt. “Raspunsuri la intrebarile care stiu ca te intereseaza”, era titlul.

Primul raspuns a fost un simplu “50.000 bulbi”.

Al doilea raspuns a fost “Cate una, pusa pe rand, de catre o singura femeie”. A fost nevoie de doua maini, doua piciore si putin creier”.

Al treilea raspuns a fost “Am inceput in 1958″

Acestea au fost Principiile Narciselor Galbene. Pentru mine, acel moment a fost o experienta care mi-a schimbat viata. M-am gandit la aceasta femeie pe care eu nu am intalnit-o niciodata si care, cu mai mult de 40 de ani in urma, a inceput cu un bulb, in timp creand propria sa viziune asupra frumusetii si bucuriei si impodobind varful unui munte obscur. Plantand, pe rand, cate un bulb de narcisa, an dupa an, ea a schimbat pentru totdeauna, lumea in care traia. A creat ceva nespus de magnific, de frumos, de inspirat.

Principiul pe care ni-l arata gradina ei de narcise galbene este unul dintre cele mai marete principii ale slavirii si evolutiei. Este lectia care ne invata sa inaintam spre scopurile si dorintele noastre, pas cu pas – adesea facand doar un pas mic, de copil – si sa invatam sa iubim ceea ce facem, sa invatam sa folosim acumularea in timp. Cand multiplicam momentele scurte de timp, in care producem ceva mic, prin efort zilnic, vom constata ca putem realiza lucruri magnifice. Putem schimba lumea. “Treaba asta ma intristeaza, intr-un fel”, am recunoscut eu. “Cate as fi putut eu realiza, daca mi-as fi stabilit un scop minunat, acum 35 ori 40 de ani si as fi muncit in toti acesti ani,ca sa-l ating ‘plantand cate un singur bulb, o data’. Gandeste-te ce-as fi fost in stare sa realizez!”

Fica mea mi-a spus mesajul acelei zilei, in stilul ei direct:

“Incepe de maine” a spus ea. “Nu mai are niciun rost sa te gandesti la timpul pierdut. Modul de a face dintr-o “lectie”, o bucurie si o cale de evolutie, in loc de un motiv de regret, este sa te intrebi “Cum pot folosi azi, ceea ce tocmai am invatat?”

Ne convingem pe noi insine ca viata va fi mai frumoasa dupa ce ne vom casatori; vom avea un copil; apoi altul. Apoi suntem frustrati ca nu sunt copiii destul de mari si gandim ca vom fi mai multumiti, atunci cand ei vor creste. Dupa aceea, suntem frustrati ca sunt adolescenti si se poarta ca atare. Suntem siguri ca vom fi fericiti, cand ei se vor maturiza..

Ne spunem ca viata noastra va fi completa, atunci cand se vor casatori; cand vom avea o masina noua, cand vom putea avea o vacanta placuta, sau cand ne vom pensiona.

Adevarul este ca nu exista un moment mai bun pentru a fi fericit, decat cel prezent. Daca nu acum, atunci cand? Viata noastra va fi intotdeauna plina de schimbari. Este cel mai bine sa admiti asta in sinea ta si sa decizi sa fii fericit oricum.

Fericirea este calea .Asa ca, bucura-te si pretuieste fiecare moment pe care il ai si pretuieste-l si mai mult, pentru ca te bucuri de el impreuna cu cineva apropiat, cineva suficient de special, ca sa-ti petreci timpul cu el/ea ….. si aminteste-ti ca timpul nu asteapta pe nimeni.

INCETEAZA sa mai astepti……

- pana masina ori casa este platita

- pana iti iei o masina sau casa noua

- pana copiii pleaca de acasa

- pana iti termini studiile

- pana slabesti 10 kg.-

- pana te ingrasi cu 10 kg

- pana te casatoresti

- pana ai copii

- pana te pensionezi

- pana la vara

- pana la primavara

- pana la iarna

- pana la toamna

- pana mori.

Nu exista un moment mai bun ca cel de acum, pentru ca tu sa fii fericit.

Fericirea este o calatorie, nu o destinatie. Asa ca, munceste ca si cum n-ai avea nevoie de bani, iubeste ca si cum nu ai fost niciodata ranit in dragoste, danseaza ca si cum nimeni nu te-ar vedea.

sursa: Principiul narcisei galbene  

Tu Esti Important !

Tu esti important in mod profund! Nu are importanta daca nu vezi lucrurile asa, in rolul tau zilnic, din aceasta viata scurta. Esti important intr-un sens mai larg. Esti important in mod profund, asa cum esti, facand exact ceea ce faci. Chiar daca ziua ta se desfasoara asa cum se desfasoara, chiar daca ai pierdut scopurile pe care le-ai ales sau daca traiesti o viata care pare comuna, tu umbli pe o cale de o mare importanta, in schema cea mai larga a lucrurilor!

Fiecare provocare careia ii faci fata, sporeste nu doar puterea si curajul tau, ci pe cele ale intregii lumi. Deoarece tu esti unul dintre norocosi si astfel, de fiecare data cand inlaturi intunericul, prin a straluci mai mult, tu luminezi lumea!

De fiecare data cand te vindeci, tu vindeci lumea! De fiecare data cand zambesti, stralucesti de bucurie, eliberezi frica veche, de fiecare data cand faci unele dintre acestea, povara lumii este usurata! De fiecare data cand alegi pacea in locul maniei, lumea se poate relaxa putin mai mult.

Tu ai o cale individuala de urmat si proprii tai munti de urcat, insa atunci cand faci asta, fiecare pas este o parte din ceva mai mare si ceea ce faci, modul in care gandesti, cum te exprimi, reprezinta o parte din Tot Ce Este! Tu esti conectat total, inseparabil de Tot Ce Este si orice faci, tot ceea ce esti, are un impact!

Toate acestea nu au de-a face cu statutul tau, cu banii tai, cu succesul sau aparenta ta! Toate acestea au de-a face cu pacea ta interioara, cu compasiunea si blandetea ta, atunci cand mergi mereu inainte, in locul din care stralucesti, doar in acest moment acum, vazand totul in intreaga sa glorie dezvaluita si nelimitata!

Iata o mica rugaciune pentru astazi:
Astazi, pasesc cu bucurie, stiind ca bucuria mea lumineaza lumea! Astazi respir cu pace, stiind ca pacea mea creaza pace, pentru toti oamenii!

Astazi, simt conectarea mea cu Tot Ce Este si stiu ca sunt o parte importanta din tot, ca pot face o diferenta, ca sunt important in mod profound!

Eu sunt lumina, pacea si bucuria! Eu sunt iubirea! Eu simt acestea profund in interior si le impartasesc, stralucesc in exterior cu ele, ca toti sa le simta si sa le impartaseasca! Iubirea mea este nemarginita, pacea mea este imensa! Eu cunosc puterea iubirii si pacii si le simt in mine!

Eu sunt puternic! Eu sunt iubire! Eu sunt una cu totul! Eu sunt!

Mesaje de la Quado - Editura foryou

Astazi incep o viata noua!

Avem întotdeauna libertatea de a alege. Nu suntem victimele inocente ale întamplarii, ale deciziilor celorlalti sau ale destinului. Nimeni nu va putea fauri nimic bun pentru semenii sai daca nu va fi mai intai un bijutier al propriului "EU". Si intotdeauna prima caramida este cel mai greu de asezat!

PERGAMENTUL NUMARUL I
Astazi incep o viata noua
''Astazi ma voi lepada de vechea mea piele ce prea multa vreme a suferit de vanataile esecurilor si de ranile mediocritatii.

Astazi m-am nascut din nou, iar locul nasterii mele este o vie cu struguri pentru toti.

Astazi voi culege strugurii intelepciunii din cea mai frumoasa si cea mai plina vita-de-vie, sadita de cei mai intelepti oameni din meseria pe care o practic si eu, care au venit aici inaintea mea, generatie dupa generatie.

Astazi voi savura gustul strugurilor din aceasta vie, si cu adevarat voi inghiti semintele succesului tainuit in fiecare boaba si o noua viata va incolti in mine.

Cariera pe care mi-am ales-o e plina de sanse si, in acelasi timp, e incarcata cu frangeri de inima si disperari, iar trupurile celor ce au esuat, daca le-ai pune, gramada, ar arunca o umbra care ar acoperi si piramidele.

Totusi, spre deosebire de ceilalti, eu voi reusi, pentru ca tin acum in maini harta care ma va indruma pe apele periculoase pana la tarmul care pana ieri imi parea doar un vis.

Reusita va fi plata caznei mele. Tot asa cum natura a facut trupul meu pentru fericire si placere, si viata mea e facuta pentru succes. Esecul, ca si durerea, sunt straine de viata mea. In trecut, l-am acceptat asa cum am acceptat si durerea. Acum il arunc de la mine si sunt pregatit pentru intelepciune si pentru a primi principiile ce ma vor indruma de la umbra la lumina bogatiei, a rangului inalt si a fericirii, dincolo chiar de cele mai extravagante visuri ale mele, asa incat pana si merele de aur din Gradina Hesperidelor mi se vor parea nu mai mult decat rasplata cuvenita.

Pe cel ce traieste vesnic, timpul il invata toate lucrurile, dar eu nu-mi permit luxul eternitatii. Totusi, in toata vremea mea, voi practica arta rabdarii, pentru ca natura nu se grabeste in actele sale. Pentru a crea maslina, maslinului, rege al tuturor pomilor, ii trebuie o suta de ani. Ceapa e batrana in noua saptamani. Pana acum am trait precum ceapa. Si nu mi-a placut. Acum vreau sa devin asemeni celui mai frumos maslin si, intradevar, sa fiu cel mai vestit OM din lume.

Si cum imi voi implini aceasta dorinta? Pentru ca n-am nici cunoastere, nici experienta de a dobandi marire si inca ma poticnesc in ignoranta si cad in groapa milei de mine insumi. Raspunsul e simplu. Voi porni la drum neimpovarat de greutatea cunostintelor inutile si neimpiedicat de experiente fara rost. Am fost deja inzestrat de la natura cu o cunoastere si cu instincte mai puternice decat ale oricarei fiare a padurii, iar experienta e pretuita mai mult decat face, mai ales de catre oamenii batrani ce dau din cap intelept si vorbesc prostii.

Intr-adevar, experienta iti da invatatura desavarsita, dar lectiile ei dureaza indelung si devoreaza anii omului, asa ca valoarea ei scade pe masura timpului folosit pentru a dobandi intelepciune. Pana la urma, ea va fi irosita de moartea omului ce a dobandit-o. Mai mult, experienta e asemenea modei: o actiune ce se dovedeste plina de succes astazi va fi nepotrivita si de neaplicat maine.

Doar principiile raman si asta am eu acum, pentru ca legile care ma vor conduce la marire sunt continute in cuvintele acestor pergamente. Ele ma vor invata mai mult cum sa preintampin esecul decat cum sa castig succes, si ce altceva e succesul decat o stare a mintii? Cati intelepti dintr-o suta vor defini oare cu aceleasi vorbe succesul? In vreme ce esecul este descris intotdeauna intr-un singur fel. Esecul este incapacitatea omului de a-si atinge scopurile, oricare ar fi ele.

Intr-adevar, singura diferenta intre cei ce au esuat si cei ce au avut succes sta in obiceiurile lor. Obiceiul bun este cheia oricarui succes. Obiceiurile rele sunt usa ratarii. Astfel, prima lege careia sa I te supui inainte de toate este: imi voi forma obiceiuri bune si voi deveni sclavul lor.

Copil fiind, eram sclavul impulsurilor mele; acum sunt sclavul obiceiurilor mele, asa cum sunt toti oamenii maturi. Mi-am predat libera mea vointa anilor in care am adunat obiceiuri, iar actiunile mele trecute au marcat deja o cale ce ameninta sa-mi incarcereze viitorul. Actiunile mele au fost conduse de dorinte, pasiuni, prejudecati, lacomie, frica, mediul inconjurator, obicei, iar cel mai rau dintre acesti tirani este obiceiul. Prin urmare, daca tot trebuie sa fiu sclav unui obicei, atunci sa fiu sclavul obiceiului bun. Obiceiurile rele trebuie distruse si trebuie sa fie pregatite noi brazde pentru semintele cele bune.

Imi voi forma obiceiuri bune si voi deveni sclavul lor. Si cum voi indeplini aceasta grea insarcinare? Cu ajutorul acestor pergamente ce contin un principiu care va indeparta obiceiul rau din viata mea si va pune in loc unul care ma va aduce mai aproape de succes. Caci una din legile naturii este aceea ca numai un obicei poate substitui un altul. Asa ca, daca vreau ca aceste cuvinte scrise sa-si indeplineasca sarcina, trebuie sa ma disciplinez pe mine insumi, iar primul dintre obiceiurile mele noi e urmatorul:

- Voi citi fiecare dintre aceste pergamente timp de treizeci de zile in felul in care se spune aici, inainte de a merge la urmatorul sul.

- Mai intai voi citi cuvintele in gand, la rasaritul soarelui. Apoi le voi citi in gand dupa ce voi lua pranzul. Apoi voi citi aceste cuvinte la sfarsitul zilei si, foarte important, le voi citi rostindu-le cu voce tare.

- A doua zi voi face la fel si voi continua astfel treizeci de zile. Apoi voi lua urmatorul sul si voi face acelasi lucru iarasi timp de treizeci de zile. Voi continua astfel pana cand voi fi petrecut cu fiecare sul cate treizeci de zile si cititul lor va fi devenit un obicei.

Si ce se va intampla cu acest obicei? Aceasta lucrare e legata de cel mai ascuns secret al implinirii omului. Repetind cuvintele zi de zi, ele vor deveni parte a mintii mele active, dar mai important, se vor strecura in cealalta minte a mea, aceea sursa misterioasa care nu doarme niciodata, imi aduce visele si deseori ma face sa actionez in feluri pe care nu le pricep. Pe masura ce cuvintele acestor pergamente vor patrunde in mintea mea cea misterioasa, voi incepe sa ma trezesc in fiecare dimineata cu o vitalitate pe care n-am mai cunoscut-o inainte.

Vigoarea mea va creste, entuziasmul meu va spori, dorinta de a intalni lumea va depasi orice frica pe care am cunoscut-o vreodata si voi fi mai fericit decat am crezut ca ar fi cu putinta in aceasta lume a vrajbei si a suferintei.

In cele din urma, imi voi da seama ca reactionez la orice situatie cu care ma confrunt, asa cum am fost sfatuit de aceste pergamente sa reactionez, si curand toate aceste actiuni si reactii vor deveni usor de indeplinit, pentru ca orice act devine usor de infaptuit prin exercitiu.

Asa s-a nascut un nou obicei, pentru ca atunci cand un act devine usor de infaptuit prin repetitie constanta, el devine o placere, si daca infaptuirea lui e o placere, este in natura umana sa-l infaptuiasca cat mai des. Cand il infaptuiesc des devine un obicei, iar eu ii devin sclav. Si pentru ca e vorba de un obicei bun, atunci este vointa mea sa-l am.

Astazi incep o viata noua.

Si imi jur solemn ca nimic nu va intarzia cresterea noii mele vieti. Nu voi pierde nici o zi fara a citi aceste pergamente, pentru ca aceea zi nu mai poate fi recuperata si nu voi mai putea pune alta in loc. Nu trebuie sa opresc in vreun fel acest obicei al cititului zilnic din aceste pergamente, pentru ca intr-adevar cele cateva momente petrecute in fiecare zi cu acest nou obicei nu sunt decat un pret mic de platit pentru fericirea si succesul pe care le voi trai.

Citind si recitind cuvintele din pergamentele ce vor urma, nu voi permite vreodata ca exprimarea lor concisa si simpla sa ma faca sa le tratez cu usurinta. Mii de struguri sunt storsi pentru a umple o butie de vin, iar ce ramane e dat pasarilor. Asa se intampla si cu intelepciunea straveche. Mult din ea este dat vantului. Singur adevarul pur ramane distilat in cuvintele ce urmeaza. Voi bea aceste cuvinte adevarate si nu voi pierde un strop. Iar semintele succesului vor incolti.

Astazi, vechea mea piele s-a transformat in praf. Voi merge cu fruntea sus printre oameni, si ei nu vor sti ca de astazi sunt un om nou cu o viata noua."

de Og Mandino (1924-1996), autor a 16 carti, ne dezvaluie cel mai pretios lucru dintre toate: posibilitatea alegerii. In lucrarea sa "Cel mai vestit vanzator din lume" a nascut legenda celor "10 PERGAMENTE

A invata sa calatoresti catre prosperitate ... si nu numai

Cu totii suntem invatatori unii pentru ceilalti, desi poate nu o stim. Unele lucruri din ceea ce obisnuim sa facem servesc ca model de inspiratie pentru altii.

Putem invata de la oricine. Bunatatea, de la bunicii ce-si iubesc neconditionat nepotii; curajul, de la pompierii ce-si risca viata pentru a salva alte vieti; inocenta, de la copilul ce descopera treptat lumea din jur ... lucruri ce ne umplu de bucurie si incantare ...

Cand avem mintea si inima deschise, putem invata de la oricine alegem noi sa o facem.

Bineinteles ca daca nu suntem atenti, putem invata si alte lucruri, ce nu ne vor folosi. De fapt, exact prin aceasta lipsa de atentie, de constienta, de luciditate, au intrat in noi emotii, ganduri ‘negative’, ce ne predispun la alegeri mai putin benefice pentru noi. Si tot acesta este si modul in care ne putem elibera de ele, –prin recapatarea constientei. 

Treptat, ne dam seama ca singura calatorie ce se desfasoara in mod real este drumul de la lipsa, catre prezenta constientei, in fiecare dintre noi. Si, pe masura ce il parcurgi, totul in jurul tau se schimba. Te afli in ‘trenul vietii’, in care peisajul se modifica permanent, odata cu inaintarea sa catre noi destinatii. Doar ca drumul trenului e in tine insuti. Iar tu esti mecanicul ce, la inceput, pare a fi ‘uitat’ instructiunile de manevrare .... 

Dar si cand incepi sa te ‘prinzi’ cum functioneaza trenul, calatoria e o incantare ....

Mai e insa o mica ‘problema’. Odata ce ai aflat si esti ‘incantat’, parca ceva te impinge sa spui tuturor. Si aici s-ar putea sa nu fie chiar ceea ce te astepti. Asta, deoarece, de multe ori din teama, multi nu doresc sa devieze de la drumul lor, chiar daca peisajul nu e prea ‘stralucitor’.

Atunci cand suntem capabili de a face schimbari enorme in vietile noastre, de obicei capatam o dorinta coplesitoare de a ‘schimba lumea’ si de a-i ajuta pe toti sa ‘vada luminita’ si sa faca imbunatatiri radicale. Ceea ce TREBUIE sa retineti este ca oamenii vor asculta, numai atunci cand sunt gata sa invete. Oamenii vor actiona, numai cand sunt pregatiti sa se schimbe. Va vor observa, numai atunci cand si ei sunt ‘gata de ceva’ (chiar daca nu stiu exact ce este acel ceva). 

Nu puteti, pur si simplu, sa obligati pe cineva sa fie interesat de un lucru pentru care nu e pregatit. Puteti sa le impartasiti toate tehnicile, ideile, sugestiile si secretele extraordinare, dar daca ei nu sunt pregatiti, totul se va lipi de ei ca apa de gasca. In esenta, pierdeti timpul – si pe al vostru, si pe al lor. 

Am aflat ca cea mai buna abordare este asteptarea. Daca cineva va intreaba ce faceti, daca pare curios in legatura cu schimbarile din viata voastra, daca pare interesat cu adevarat, atunci acela este momentul sa le spuneti.” 

Aceste cuvinte ii apartin lui Sandy Forster („Cum sa devii fantastic de bogat in cel mai scurt timp” – Editura For You),o femeie al carui ‚tren al vietii’ a calatorit prin multe gari ‚prafuite,’ pana a ajuns sa parcurga drumul luminos si echilibrat al implinirii personale. 

Folosind lucruri precum gandurile si emotiile pozitive, afirmatiile, declaratia dorintelor si vizualizarea insotite de emotii, intentia creatoare, respiratia abundentei, jurnalul recunostintei, contul de libertate financiara, panoul vizualizarii, agenda de analiza, muschiul materializarii magice, Sandy si-a creat propria cale catre fericire. Si ne-a oferit tuturor instrumente eficiente prin care sa invatam (mai bine spus, sa ne amintim) cum sa calatorim (catre prosperitate – si nu numai.) 

De fapt, drumul ei nu este diferit de cel al tuturor persoanelor ce au reusit, ascultand indrumarile intuitive ale Divinitatii interioare si Universului, sa-si transforme ‚calatoria’ interioara. E doar o alta confirmare. 

Iar in ce priveste ideea de a-i ‚indruma’ pe altii in calatoria lor, ideea sa de a spune doar celor interesati este extrem de realista. Lasi oamenii sa cunoasca ceea ce ai de oferit si astepti ‚curiozitatea’ celor ce sunt pregatiti. In acest fel, calatoria ta si a lor se intrepatrund in mod armonios. 

Marius Stan 

www.lumeareala.ro

Minte-curcubeu

Ma intreb uneori si eu
de unde ganduri intr-o minte curcubeu
de unde atatea cuvinte intr-un cap in nori
cand mai bine i-ar sta cu cele 7 culori?

Ce simplu si bine mi-ar fi
sa pot crea si gandi
doar in culorile astea sapte
sa imi hranesc mintea cu albul din lapte

Sa nu vreau decat acea lumina
prelinsa de pe o pleoapa senina
Piramida lacrimii sa imi fie
un fel de … bucatarie

In care rosul sa fie gatit
cu un praf de oranj inflorit
Galbenul de soare
sa fie asezonat cu verdele tare

Iar albastrul sa dospeasca incet
Un fel de indigo cu arome violet
Sa imi astampere vezi doamne
cele 7 feluri de foame

Curcubeule minte-mi mintea frumos
desfa-ma in culori si arcuieste-ma in jos
dupa ploaia de mine insami
du-ma departe de mine si canta-mi

Sa imi pun mintea sa danseze ca si cum…
Am fi doar eu si curcubeul pe drum
Silueta sa imi fie un fir de lumina
Avand cerul drept radacina…

Trezeste-ti INIMA

Te-ai trezit? Spune-ne daca o data cu tine s-a trezit si inima ta? Ai facut cu ea gimnastica de dimineata imbratisand intr-o bataie plina de bucurie pe toti pe cei pe care ii cunosti, sau nu ai ajuns sa ii cunosti inca?Ai facut-o sa vibreze de muzica aceasta care scalda totul in armonie si perfectiune?

Ti-ai trezit si sufletul si l-ai lasat sa zboare de cateva ori in jurul acestei planete de miracol pentru a se boteza in lumina ei nevazuta, l-ai lasat sa faca cercuri largi in jurul acestui univers in care Vointa Divina se creeaza pe sine neincetat? L-ai hranit cu lumina din care a venit si l-ai lasat sa se reverse catre ceilalti?

S-a trezit si constiinta faptului ca fire vazute si nevazute leaga fiecare atom si il face parte dintr-un intreg fara inceput si fara sfarsit? A ajuns ea, constiinta ta sa depaseasca timpul si spatiul care par sa desparta fiintele care au avut vreodata suflu de viata, a ajuns ea sa respire in fiecare atom si sa stie ca este una cu totul si toate?

S-a trezit si vocea ta interioara care iti spune neincetat ca adevarata iubire este dincolo de atingere si adevarata muzica este dincolo de sunet? ca nu exista suferinta in care bucuria interioara sa moara, din simplul motiv ca nu exista suferinta? Ai lasat-o sa se alature corului de voci interioare care ghideaza fiecare om pe drumul sau spre lumina?

Si daca te-ai trezit ce ai facut?

Ai multumit cu prima rasuflare ca ti se mai ingaduie o zi in care sa descoperi cu ochi si bucurie de copil cat de perfecta este creatia divina?

Ti-ai constientizat fiecare particica a corpului tau de slava pe care o ai spre a lucra vointa divina in lumea aceasta?

Ti-ai spalat mintea de judecatile fara rost si de sentintele prin care ii tii pe ceilalti prizonieri in celula stramta a gandului fara iubire?

Te-ai ridicat la verticala menirii tale divine si ai multumit tuturor celor care te insotesc in aceasta calatorie spre tine insuti, spre a te ajuta sa intelegi cu inima ceea ce mintea nu poate concepe?

Ti-ai trimis sufletul in intampinarea primelor raze de soare ce sfintesc pentru inca o zi pamantul pe care calci?

Ai sorbit prima gura de apa multumind acestui lichid miraculos ce tine in causul sau viata si ca poarta mesajele cuvintelor tale catre tot ce te inconjoara?

Ai respirat ca si cum aerul ar fi hrana? Ai mancat ca si cum aerul ti-ar fi singura hrana?

Te-ai iertat pentru ceea ce ai facut sau nu ai facut inca, pentru ceea ce esti sau nu vei fi niciodata? Ti-ai iertat stramosii si nepotii?

Te-ai transformat macar pentru o clipa in rugaciune fara cuvinte, in tacere adanca, in plecaciune in fata maretiei fiecarui strop de creatie?

Ai ridicat ochii spre cerul care iti sustine zborul si ti-ai pus in gand sa il atingi si sa il lasi sa te poarte pana dincolo de aparente?

Ai pasit, multumind, pe pamantul - mama ingaduita tie spre a o inflori cu gandul, simtirea si fapta, intru viitorul acestui vis frumos numit omenire?

Multi desi ne credem treji…mai dormim inca! Avem doar impresia ca ne-am trezit, dar nu este decat un alt vis. Ne trezim dintr-un vis in altul, ne privim in ochi fara sa ne vedem si ne auzim fara sa ne ascultam, ne credem singuri intr-o lume plina de iubire, ne credem pacaliti de viata intr-un joc caruia doar noi ii facem regulile! Cand ne trezim cu adevarat… stie tot universul si stim tot universul fara sa mai simtim nevoia sa stim nimic… dispar ambitiile, dorintele, cautarile, framantarile, suferintele, judecatile, rautatile, meschinariile, mastile, piedestalele… un copil de 8 ani ne-a spus o data… ca la sfarsit nu ramane decat Dumnezeu, Omul, Cerul si Pamantul… Dumnezeu-Omul este mereu treaz in noi… sa fim si noi treji intru EL !

Trezeste-te, deschide inima, inchide ochii si asculta!

sursa:astrosofia.ro

Ego-ul

Intrebare:

Quado, vrei te rog sa ne spui parerea ta despre ce reprezinta ego-ul nostru?”

Raspuns:
Exista multe raspunsuri la aceasta intrebare, multe puncte de vedere si multe metafore pentru modul in care se desfasoara lucrurile. Astfel, daca nu esti de acord cu cea prezentata aici, este in regula. Este numai un punct de vedere, deoarece aceasta lume inseamna multe lucruri pentru multi oameni. Este, totusi, numai o lume si astfel, sunt multe modalitati de a le interpreta si fiecare este buna in felul ei.

Ce doresc sa interpretez din aceasta lume este personalitatea acestei vieti, conectata la mintea interioara din acest trup fizic, aceasta parte a ta care va muri odata cu trupul fizic atunci cand viata ta se va sfarsi.

As dori sa facem diferenta clara dintre tine, prezenta sufletului, sinele care va ramane cu tine dupa ce aceasta viata ti se va fi sfarsit si care va exista sub forma de spirit numai pana cand va alege sa populeze alte vieti.

Astfel, in lumina celor ce vor fi prezentate, tu te-ai nascut in aceasta lume fizica, cu mintea clara si cu viata ca o foaie alba de hartie, ca sa fie umpluta cu experienta. Sufletul tau este prezent, desigur si ramane in timpul vietii tale, asa ca un ocean adanc de liniste, dragoste si bucurie, accesibil tie atunci cand esti linistit.

In timpul vietii tale, totusi, acest alt sine este creat, ego-ul, daca vrei, personalitatea si aceasta se extinde si se contracta odata cu presiunile supuse in timpul acestei vietii. Tu culegi frici, indoieli, impresii in timpul calatoriei vietii. Si ai o nevoie nesatioasa de recunoastere, o nevoie de a spune: “Eu sunt important”, “Eu contez”, acestea sunt pretentiile ego-ului. Astfel acestea influenteaza multe din relatiile voastre.

Daca esti destul de norocos sa ai un interior calm si foarte prezent, o parte din tine care sa spuna: “Eu sunt,” atunci aceasta poate reduce la tacere ego-ul. Iar acesta este scopul tau aici, sa inveti cum sa ajungi la starea de calm si la prezenta sufletului si sa-l lasi sa te cuprinda, in loc sa asculti mereu pretentiile acelui nesatios ego.

Dar exista multe bucurii ale ego-ului, nu-i asa? Si multe bucurii ale sinelui fizic. Iar viata este echilibru. Este permisiunea ta de a trai, de a te aventura, de a indrazni, de a merge si face lucruri si de a trai vibrant, dar nu de a fi disperat, nu de a cauta mereu ceva ce nu trebuie cautat, pentru ca este deja acolo, in interiorul tau si aceasta este pacea, bucuria si dragostea pe care le reprezinti tu, mereu si pentru totdeauna.

Ego-ul se strica pe masura ce cresti si-ti cere sa pui lucrurile in ordine. Este mereu in competitie pentru a obtine atentia si statutul, in timpul procesului de incercare de a indrepta lucrurile petrecute deja, sa se razbune, de a clarifica lucrurile, de a se asigura ca este ascultat si I se da atentie. Sufletul nu are astfel de scopuri. El este. Pur si simplu este. Si straluceste in interiorul tau in liniste si bucurie si o tacere adanca, adanca.

Astfel, procesul meditatiei este unul de invatare a controlului acelui suflet nelinistit, acel ego, invatand sa-ti linistesti mintea, invatand sa treci dincolo de emotiile tragaciului armei si ale butoanelor pe care le-a stabilit ego-ul tau, in timpul vietii tale si sa coboare in interiorul linistit care este adevaratul sine.

Iar odata ce ai invatat sa faci asta, odata ce ai invatat sa te dai deoparte si sa vezi numai cand actioneaza ego-ul tau, ca un copilas neastamparat, poti atunci alege sa nu actionezi la ceea ce spune, poti alege in schimb sa actionezi dintr-un sine linistit, iubitor si sa te bucuri de partea ego-ului si de sinele fizic pe care-l ai in grija.

Este distractiv sa ai o minte treaza, sa rezolvi probleme, sa te angajezi in viata. Fa-o. Si este distractiv sa-ti implici si trupul. Fa-o. Dar aminteste-ti ca este trecator; ambele sunt efemere. Si ca sa-ti petreci viata alergand dupa lucrurile pe care le doreste ego-ul, dar care nu conteaza nu te va duce la fericirea pe care ti-a promis-o ego-ul.

Singura implinire este contactarea si fiind in interiorul sufletului tau. Pentru ca la acest nivel nu esti numai tu insati, esti una cu tot ceea ce exista. Si atunci cand ajungi sus la cea mai inalta si larga parte a ta insati, tu atingi marele tot, marea unime din care faci si tu parte. Iar apoi, se sfarseste toata singuratatea. Iar apoi se sfarsesc toate dorurile si frustrarile si mania. Pentru ca tu esti una cu totul intr-o legatura profunda iubitoare.

Nu esti singur. Esti iubit si esti inconjurat de ajutor la fiecare miscare. Tu esti si tu esti dragoste. Esti pace. Si atunci cand ajungi in acel put adanc al linistii si iubirii, vei sti,de asemenea, ca esti bucurie.

Mesaje de la Quado - Editura foryou

Facand placere altora

Intrebare:

Sunt interesata sa stiu care este scopul vietii mele. Ma straduiesc sa fac pe plac tuturor si sa fiu o persoana buna si simt cateodata ca sunt un nimeni. Vreau sa fiu la inaltimea fiintei mele pentru binele copiilor mei si pentru mine si pentru toti cei din jurul nostru, dar simt ca viata este cateodata rautacioasa. Am trecut prin momente grele si vreau numai sa stiu daca exista vreun scop sa fiu aici pe pamant si ce pot face eu ca sa fiu o persoana mai buna, sa-i ajut pe ceilalti si sa fie mandrii de mine in aceasta lume.”

Raspuns :

(de la Quado)

Eu sunt mandru ca esti pe acest pamant. Ingerii care te inconjoara sunt mandri de fiecare actiune a ta, de fiecare data cand respiri si mai faci cate un pas nesigur pe drumul vietii tale. Esti inconjurata de spirite si ajutoare. Esti inconjurata de ghizi care-ti doresc binele. Esti inconjurata si complet imbratisata de dragoste, de dragostea nesfarsita a universului.

Si poti simti aceasta dragoste atunci cand te scufunzi in interiorul acestui moment, chiar acum. Cand stai singura in natura si-ti ingadui un moment sa apreciezi cerul, sa studiezi detaliile unei frunze. Pentru ca in acest moment, tu esti, si esti aceasta fiinta, iti vei descoperi propria perfectiune, vei simti dragostea care este acolo pentru tine si dragostea profunda si caldura cu care te invaluie viata.

Astfel, ceea ce trebuie sa faci este sa vii mai des aici. Trebuie sa-ti pui asta ca prioritate in viata, inainte de a le face placere altora, inainte de a face orice altceva special, petrecand numai putin timp in fiecare zi, respirand, relaxandu-te si simtindu-ti propria unime cu lumea, simtind cine esti tu si cum te potrivesti in schema lucrurilor. Numai cateva minute in fiecare dimineata sa-ti linistesti mintea ocupata, sa te bucuri de frumusete si sa gasesti putina liniste. Iar apoi, in timpul zilei, iti poti reaminti de ea, te poti inapoia printr-o inspiratie adanca si sa revii la momentul scurt de liniste si bucurie pe care l-ai gasit dimineata.

Pe masura ce viata merge inainte si tu vei continua sa faci asta timp de cateva luni, cativa ani, vei putea sa incepi sa te extinzi, sa permiti tot mai mult calm sa intre in viata ta, acest loc linistit al fiintei tale care este la dispozitia ta. mereu. Si intr-o zi, treptat si gradat, vei descoperi ca ai obtinut un fel de calm in inima existentei tale.

Scopul tau este sa fii tu insuti. Scopul tau nu este acela de a face placere altora. Este acela de a gasi cea mai buna si deplina si mai larga expresie a lui cine esti tu. Si pentru a face asta, vei avea nevoie sa te eliberezi de tirania faptului de a-i multumi pe ceilalti. Desigur, sunt multi aceia care sunt incantati de faptul ca ti-ai dedicat viata lor si cu copiii exista desigur un moment in viata lor in care asa este, desigur, necesar. Dar pe masura ce ei cersc, poti sa te eliberezi putin si sa incepi sa explorezi cine esti tu. 

Nu vei putea niciodata sa faci destula placere celorlalti, pentru ca nu le poti implini nevoile. Asa cum nici ceilalti nu-ti pot implini tie pe deplin nevoile. Trebuie sa-ti aduci tie insuti placere. Trebuie sa-ti construiesti in interiorul tau un interior al fiintei tale de adevar si bucurie si pace, un interior al dragostei de sine si de adanc respect si onoare pentru persoana pe care o reprezinti. Scopul tau este acela de a fi. De aceea esti aici. Numai ca sa fii. Si in aceasta fiinta, sa deschizi toate calitatile si minunile pe care le reprezinti.

Nu este posibil sa traiesti pentru ceilalti, sperand sa obtii de la ei recunoasterea, lauda si aprecierea care crezi ca te vor face fericita. Cand faci asta, s-ar parea ca oferi, dar de fapt ai nevoie de ceva si incerci sa-l obtii. Dar nu va merge. Nu vei putea obtine de la ceilalti ceea ce ai nevoie ca sa te completezi tu si nici nu poti lua de la ei. Trebuie sa fii tu insuti, centrata si intreaga. Si trebuie sa le ceri si celorlalti sa faca asta, sa invete sa se completeze si ei si sa-si ofere ceea ce au nevoie.

Incepe prin a te iubi si a te respecta pe tine insuti, ducandu-te intr-un loc linistit dimineata in momentele cand esti singura. Apoi, in afara acestei iubiri si a respectului pentru tine insuti vei gasi taria de a cere si celorlalti sa-ti dea respectul pe care-l meriti, sa se poarte bine cu tine, sa te onoreze pentru cine esti tu. Aceasta nu este acelasi lucru cu incercarea de a le face placere, cu incercarea de a le castiga adoratia si recunoasterea. Tot ce ceri este sa-ti ingaduie sa fii cine esti tu. Sa-ti ingaduie sa te exprimi cu sinceritate si sa traiesti integru.

O viata integra s-ar putea sa nu faca placere oricui. Dar iti va face tie placere. O viata integra este una in care iti asumi riscul de a-i nemultumi pe ceilalti vorbindu-ti propriul adevar, facand ceea ce consideri ca este bine, traindu-ti viata ca marturie a simtamintelor pe care le ai in interiorul tau, acel sentiment care te calmeaza si te centreaza si te implineste. Acest interior linistit iti cunoaste adevarul.

Si daca nu ai ajuns la asta, daca nu-ti cunosti propriul interior, daca nu ti-ai gasit propriul adevar, atunci ar trebui sa te concentrezi, mai mult timp zilnic pentru a ajunge macar un pic la asta, destul ca sa inveti sa recunosti cand ai ajuns in interiorul adevarului din tine, locul unde simti ca esti intr-adevar.

Aceasta samanta din tine, acest sentiment de pace din plexul solar, acest loc in care ajungi atunci cand iti inchizi ochii pentru un moment, inspiri adanc si asculti ciripitul unei pasari, acest loc este un fundament pentru orice bine care va veni in viata ta. Este locul in care inveti sa te cunosti pe tine insuti. Este locul in care incepi sa-ti oferi dragostea si aprecierea pe care ai incercat sa le obtii de la altii. Este raspunsul la orice iti creaza probleme.

Dar tu ai dreptul sa ceri asta celor din viata ta, sa ceri cateva minute de pace si liniste in fiecare zi, in care sa fii singur in spatiul tau propriu, respirand adanc, simtind cine esti tu, fiind chiar persoana minunata care esti intr-adevar in adancul tau.

Gaseste-te pe tine insuti. Fii tu insuti. Exprima-te pe tine insuti. Gaseste-ti curajul sa sapi adanc si apoi sa aduci minunea, glumele, lucrurile diferite si ciudate care te alcatuiesc. Straluceste imprejur prin cine esti tu, indiferent de ceea ce gandesc ceilalti. Straluceste in minunatia ta. Intra adanc in tine si gaseste acea stralucire, acel foc, acea uimire care esti tu. 

Apoi viata ta va incepe sa fie un adevarat dar pentru ceilalti, pentru ca tu luminezi lumea cu stralucirea ta. Nu incerci sa o iei de la altii, deoarece tu ai totul. Nu incerci sa te completezi deoarece iti recunosti propria implinire. Nu trebuie sa faci pe plac nimanui, deoarece nu exista nimic sa ai nevoie in schimb de la ei. Tu esti. Si aceasta trebuia sa fii.

Mesaje de la Quado - Editura foryou

LECTIILE iubirii

Lectia I 
Umpleti cupa inimii voastre cu iubire si revarsati din ea peste intreaga Creatie Divina, apoi priviti ce se intampla! Daca vedeti ceea ce va place, inseamna ca ati reusit.

Lectia a II-a 
Priviti prin ochiul inimii voastre catre toate fiintele! Daca acestea se opresc cel putin pentru o clipa privindu-va cu blandete, inseamna ca ,cupa inimii voastre este mereu plina si are ce revarsa...

Lectia a III-a 
Aduceti peste altarul inimii voastre pacea mult dorita si cand va veti simti plini de ea, revarsati-o peste cei ce n-o cunosc! Daca locul revarsarii primeste pacea, lectia este invatata cu adevarat.

Lectia a IV-a 
Daca simtiti pacea unui loc, priviti prin ochiul inimilor voastre si vedeti cine o intareste! Descoperirea sa nu va tulbure. Puneti si voi zidirea voastra locului Binecuvantarii; asa pacea se va intari!

Lectia a V-a 
Daca gandul vostru intalneste gandurile celor de langa voi fara sa lase tulburate, pastrati tacerea, dar lasati gandul sa vorbeasca... Comuniunea s-a realizat.

Lectia a VI-a 
Deschideti cai catre cei ce va cauta, primiti ce vi se da, dar folositi-va cuvantul spre implinirea unor fapte! Daca rezultatul este cel dorit, veti multumi pe cei ce v-au gasit.

Lectia a VII-a 
Cinstiti pe cei mici si pe cei mari cu aceeasi masura a iubirii, in orice loc v-ati afla! Cautati esenta trairii lor si veti gasi aceeasi radacina ca a voastra!

Lectia a VIII-a  
Daca simtiti ca izvorul inimii voastre umple cu iubire templul celor ce sterpi sunt prin trairea lor, faceti-o pana ce si acestia vor revarsa iubirea ca si voi!

Lectia a IX-a 
Daca roua diminetii voastre nu aduce rasaritul peste chipurile acelora ce va ies in cale, nu va tulburati. Veni-va ziua rasaritului si-n pasul lor, de roua diminetii voastre va revarsa la fel si pentru ei...

Lectia a X-a 
Daca Lumina cuvantului vostru s-a lasat deja peste locul asteptarii, nu va mai intoarceti la timpul dinaintea hotararii, pentru a reveni! Lasati ce s-a luminat sa ramana timpului sau!

Lectia a XI-a 
Cand pasul vostru simte greutatea urcusului, aduceti peste calea voastra puterea vointei si renuntarea nu va va mai gasi!

Lectia a XII-a 
Daca va aflati in fata unui om plin de pasiuni grosiere si cupa inimii voastre este plina de iubire, chiar de veti simti valul dorintei lui ca va atinge, nu trebuie decat sa revarsati iubirea catre gandul sau si se va linisti.

Lectia a XIII-a 
Gasiti versul cantarii ce nu raneste fapta bunavointei si pacea deschide-va drumul cautarii celor ce vor Lumina!

Lectia a XIV-a 
Intoarce-ti-va prin pasul retrairii la visul fiecarui gand ce trece-n timp si impacati-va cu el; sters sa fie din cartea vietii. Asa doar veti ramane vii!

sursa :email

Secretul iluminarii

Auzim de multe ori despre iluminare ca despre un moment in viata celor alesi, moment in care totul se reduce la un punct nemiscat, in care ratiunea nu mai are suprematia, in care iluziile dispar si lasa loc unei constiinte,constiente de sine, fara nici o umbra, fara nici un secret, fara nici o taina pe care fiinta sa nu o cuprinda si sa nu o patrunda, fara a face nici un efort. 

Auzim ca iluminarea este ceva ce se intampla doar celor desavarsiti, celor care au disciplina interioara, care fac exercitii ale mintii si ale trupului, care tin posturi prelungite si care se supun la mari privatiuni fizice si psihice, celor care isi refuza orice placere si care nu isi tolereaza nici o gresala in lumea fizica si in cea spirituala.

Stiind toate astea decidem ca iluminarea nu este pentru noi, ca nu avem nici o sansa la iluminare in viata asta si ca din aceasta pricina nu are rost sa ne chinuim pentru ceva atat de utopic si iluzoriu. Asa ca ne multumim sa citim despre vietile iluminatilor, sa ne imaginam cu Buddha a primit intelegerea suprema dormind sub un copac, cum Iisus a urcat pe un munte si cum atunci cand a coborat avea hainele albe si stralucitoare, cum atatia oameni au avut momentul lor de intimitate cu Dumnezeu numit iluminare…

Ce credeti ca ne impiedica sa avem si noi parte de darul acesta sublim al trairii constiente a dumnezeirii noastre? Care credeti ca sunt gandurile care impiedica inima sa ia calea lui Dumnezeu, care din obiceiurile noastre ne tin departe de ceea ce suntem cu adevarat?

Raspunsul este unul si se aplica atat in relatia noastra cu ceilalti, cu Dumnezeu cat si cu noi insine. Vreti sa stiti care este raspunsul? Ce anume ne impiedica sa ajungem la clipa in care lumina launtrica sa puna capat unei vieti de somnambuli inconstienti? Vreti sa stiti care este acel mic lucru pe care il facem cu o consecventa demna de o cauza mai nobila?

Raspunsul este JUDECATA… ii judecam pe altii, il judecam pe Dumnezeu. ne judecam pe noi… si nu reusim sa ne iertam si sa iertam nici o gresala … trecem totul intr-un catastif plin cu intuneric si cu frig, in care gemetele si scrasnitul dintilor se aud atat de tare incat durerea si suferinta devin prietenii cei mai buni.

Asa ca dragi si drage… este momentul sa aflati secretul: Iluminarea este pentru toti si singura cale pentru a ajunge acasa… este sa oprim suvoiul judecatilor pe care le emitem in raport cu toti… cu ceilalti, cu Dumnezeu si mai ales cu noi insine. Asta este primul pas… OPRITI JUDECATA… nu suntem tribunale, nu suntem instante… nu suntem catuse… suntem cheia care deschide celula in care tot noi am inchis lumina… pedepsind-o pentru pacatele pe care credem ca le-am facut si pe care divinitatea ni le-a iertat inca inainte de a le face…

Si daca Domnul este iubire si iertare de ce am fi noi judecatori… Si daca tot suntem intr-o sfanta zi de duminica… de ce nu ne-am invesmanta si noi inimile in lumina neinceputa, conditia este una singura… Sa nu mai judecam…. viata este viata si ratiunea ei este una divina… asa cum suntem si noi!

sursa:astrosofia.ro

Ziua vindecarii, primul pas spre Inaltare

Sarbatoarea oranduita in Vinerea luminata, Izvorul Tamaduirii, evoca de-a lungul istoriei un miracol ce dateaza din secolul al V-lea.

Izvorul Tamaduirii este un praznic imparatesc inchinat minunilor infaptuite de Maica Domnului.

Potrivit traditiei, sarbatoarea are o istorie veche de 1500 de ani si aminteste de o minune petrecuta pe vremea evlaviosului Leon cel Mare, cu putin timp inainte ca acesta sa ajunga imparat.

Legenda spune ca Leon cel evlavios si binecredincios se plimba printr-o padure din apropierea Constantinopolului. Aici a intalnit un batran orb. Leon l-a luat de mana si s-a oferit sa-l calauzeasca.

In scurt timp, el a constatat ca orbul era un om luminat de Dumnezeu care obisnuia sa le spuna crestinilor ca in padurile imperiale sunt izvoare si lacuri ocrotite de Maica Domnului, protectoarea sihastrilor retrasi in acele locuri.

Legenda mai spune ca prinsi in discutii legate de Invierea Domnului, cei doi s-au ratacit in padurea deasa , iar orbul i-a cerut lui Leon apa de baut.

Dupa multe cautari, Leon s-a intristat ca n-a gasit nici o sursa. Atunci a auzit o voce:

"Nu este nevoie sa te ostenesti, Leon , caci apa este aproape. Patrunde, Leone, mai adanc in aceasta padure si luand cu mainile apa tulbure potoleste setea orbului si apoi unge cu ea ochii lui intunecati ! Atunci vei cunoaste cine sunt eu!"

Leon a urmat intocmai sfatul primit „de sus", iar orbul si-a recapatat in mod miraculos vederea.

Cand s-a infaptuit minunea, orbul a exclamat: „Maica Domnului esti aici! Te-am gasit!".

Coplesit de cele petrecute, Leon a ingenuncheat si a rostit la randul lui:

„Am vazut Lumina cea adevarata, pe Maica Preacurata. Aici este izvorul tamaduirilor, fantana datatoare de sanatate!"

Inteleptul orb i-a prezis lui Leon ca, in curand, va ajunge imparat. Profetia orbului s-a implinit.

Prima grija a imparatului Leon a fost sa ridice o biserica, aproape de izvorul tamaduitor.

Dupa ce a baut apa din sursa vindecatoare, s-a insanatosit, dupa o grea suferinta, insusi imparatul Justinian.

La Istanbul, denumirea actuala a vechii cetati a Constantinopolului, turistii se pot inchina intr-o biserica cu hramul Izvorul Tamaduirii, ridicata in secolul al XIX-lea.

La subsolul acesteia exista un paraclis ce dateaza din secolul al V-lea , care adaposteste si azi izvorul cu apa tamaduitoare din vremea imparatului Leon .

Ziua vindecarii, primul pas spre Inaltare.

sursa: internet 

Rana din suflet

Daca aruncam o privire sincera in interiorul nostru, vom observa o platosa in jurul inimii. Pentru unii oameni, este o baricada groasa, impenetrabila. Pentru altii, este un scut protector mai subtire, mai subtil sau o contradictie care nu apare decat in circumstante amenintatoare.

Si nimic nu sporeste mai mult sentimentul de amenintare decat suspiciunea ca nu suntem cu adevarat iubiti si acceptati asa cum suntem. Reducand inima la tacere sau inchizand-o, incercam sa eliminam durerea.

Nestiind ca putem fi iubiti pentru ceea ce suntem devenim neincrezatori in iubirea insasi si acest lucru la randul lui ne determina sa intoarcem spatele vietii si sa ne indoim de bunavointa ei. Ne putem spune ca iubirea nu este cu adevarat disponibila, insa adevarul profund este ca nu-i acordam incredere si astfel ne este greu sa ne deschidem fata de ea sau sa o lasam sa ne patrunda. Acest lucru ne deconecteaza de propria inima, exacerband sentimentul ca iubirea e greu de gasit.

Indepartarea de iubire se transforma de cele mai multe ori in senzatia de a nu fi complet acceptati de catre familia din care provenim-fie prin neglijenta, lipsa de sincronizare sau chiar abuz. Pentru ca nu ne simtim stransi in bratele sigure ale iubirii cadem in ghearele fricii. O cantitate insuficienta de iubire si hrana spirituala afecteaza in mod direct sistemul nervos sensibil al copilului, dand nastere unui anumit grad de soc sau unei traume care il va afecta pentru tot restul vietii.

Uneori, ranirea sau separarea de iubire se produce in moduri mai subtile. Unii parinti par destul de iubitori si totusi, in mod inconstient sau ascuns, isi manifesta iubirea incercand sa controleze sau sa manipuleze. Sau pot sa nu vada copilul ca pe o persoana diferita de ei, o fiinta separata. Astfel de copii se pot simti iubiti pentru anumite calitati, dar nu pentru ceea ce sunt cu adevarat. In nevoia lor de a-si multumi parintii si a le indeplini asteptarile, ajung sa priveasca iubirea ca pe un lucru din afara lor pe care trebuie sa-l castige ridicandu-se la anumite standarde.

Copiii incearca in mod firesc sa se protejeze de suferinta iubirii neadecvate cat de bine pot. Invata sa se separe si sa se distanteze de ceea ce le provoaca durere, prin incapatanare sau inchizandu-se in sine. Termenul tehnic este disociere.

Disocierea este modul prin care mintea noastra intoarce spatele durerii, sensibilitatii, dorintei de iubire, supararii si furiei de a nu primi suficienta dragoste, corpului, unde se afla aceste sentimente. Este una din strategiile fundamentale si una dintre cele mai eficiente din repertoriul copilului. Totusi, ea are si un dezavantaj major: impiedica sau opreste accesul catre doua zone principale din corp: centrul vital din stomac – sursa energiei dorintei, a erosului, a fortei vitale si cunoasterii instinctuale- si centrul inimii- unde raspundem iubirii si simtim lucrurile la modul cel mai profund.

Spunand nu durerii lipsei de iubire blocam caile prin care curge dragostea in corp si astfel ne lipsim de nutrientul esential care ar permite intregii noastre vieti sa infloreasca. Si ajungem sa periclitam legatura cu viata insasi.

Toate acestea ne pun in fata unei dileme ciudate si dureroase. Pe de o parte, tanjim dupa iubire – lucru de neevitat. Iar in acelasi timp, o si indepartam si refuzam sa ne deschidem total catre ea pentru ca nu-i acordam incredere.

Intregul tipar-necunoasterea faptului de a fi iubiti asa cum suntem, apoi reducerea la tacere a inimii pentru a elimina durerea, inchizand caile prin care iubirea poate curge in si prin noi-reprezinta rana din suflet. Desi rana din iubire se naste in copilarie, ea devine in timp o problema spirituala mult mai mare-o deconectare de la deschiderea spre iubirea care este natura noastra.

Rana umana universala se manifesta in corp ca pustietate, anxietate, trauma sau depresie, iar in relatii ca starea de neiubire, cu nesiguranta ce-i urmeaza, tendinta de a ne proteja, neincrederea si resentimentele. De aici decurg toate problemele din relatiile noastre.

Iubirea si rana din suflet par a merge mereu mana in mana, asemenea luminii si umbrei. Indiferent cat de puternic ne indragostim de cineva, rareori ne depasim frica si neincrederea pe termen lung. Intr-adevar, cu cat mai stralucitor ne lumineaza cineva, cu atat mai mult acest lucru activeaza umbra ranii noastre si o aduce in prim plan. Odata ce apar conflictul, neintelegerile si dezamagirile, o anumita nesiguranta se inalta din adancurile intunecate ale mintii noastre, soptind “vezi, pana la urma tot nu esti iubit cu adevarat.”

La nivel colectiv, rana profunda din psihicul uman duce la o lume devastata de lupte, stres si disensiuni. Comunitatile si institutiile sociale de la fiecare nivel – casatorii, familii, scoli, biserici, corporatii si natiuni pe intreg mapamondul-sunt in haos, se divid. Razboiul, saracia, nedreptatea, degradarea ecologica pornesc din incapacitatea noastra de a avea incredere unii in altii, de a ne onora diferentele, a ne angaja intr-un dialog respectuos si a ajunge la o intelegere reciproca.

Asadar, toate lucrurile frumoase si oribile acestei lumi au aceeasi sursa: prezenta sau absenta iubirii. Sa nu te simti iubit si sa pui asta la suflet este singura rana care exista. Ne distruge, facandu-ne sa ne vestejim si sa devenim refractari. Toata ura fata de noi insine si de ceilalti, toate temerile noastre, egoismul, problemele de comunicare si nesiguranta sexuala, patologia, nevroza, actiunile distructive din lume si intregul cosmar al istoriei, cu toata varsarea de sange si cruzimea sa, se rezuma la un singur lucru: faptul ca nu stim ca suntem iubiti si ca meritam iubire ne ingheata inima. Si intreaga tragedie a vietii umane porneste de aici.

Extras din “Iubiri perfecte, relatii imperfecte. Cum sa vindecam ranile sufletului”, John Welwood, Editura Elena Francisc

Cele 10 legi

Nu e vorba de "Cele 10 Porunci" cum le stim noi din Biblie. Nu e vorba poate nici de "legi" in sensul propriu al cuvantului. Le-as zice 10 principii dupa care se manifesta Universul. 10 explicatii despre cum functioneaza schimbul de energie in Univers. 10 explicatii simple pentru a fi intelese de toti oamenii.

Cu credinta ca aceste "legi" va vor ajuta sa patrundeti mai usor tainele manifestarii materiei:

1. V-am creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

2. Dumnezeu este creatorul.

3. Sunteţi trei fiinţe într-una singură. Puteţi numi aceste trei aspecte ale fiinţei cum doriţi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh; minte, trup şi spirit; supraconştient, conştient şi subconştient.

4. Creaţia este un proces care provine din aceste trei părţi ale trupului vostru. Hai să o spunem altfel: voi creaţi la trei nivele. Instrumentele creaţiei sunt: gândul, cuvântul şi fapta.

5. Tot ceea ce este creat începe cu gândul („vine de la Tatăl”). Tot ceea ce este creat se mută apoi în cuvânt („Cere şi ţi se va da, întreabă şi ţi se va răspunde” ). Tot ceea ce este creat este desăvârşit prin faptă („şi Cuvântul S-a făcut trup şi a sălăşluit între noi”).

6. Ceea ce gândiţi, dar despre care nu mai vorbiţi după aceea, creează la un nivel. Ceea ce gândiţi şi despre care vorbiţi creează la un alt nivel. Şi ceea ce gândiţi, vorbiţi şi faceţi se manifestă în realitatea voastră.

7. Este imposibil să gândiţi, să vorbiţi şi să faceţi ceva în care nu credeţi cu adevărat. De aceea, procesul de creaţie trebuie să includă sau credinţă sau cunoaştere. E vorba despre credinţa absolută, care se situează dincolo de speranţă. Aceasta înseamnă să ştii cu certitudine („credinţa ta te-a mântuit”). De aceea, partea de acţiune a creaţiei include întotdeauna cunoaştere. Înseamnă o claritate la îndemâna oricui, o siguranţă totală, o acceptare completă ca realitate a ceva.

8. Acest domeniu al cunoaşterii este un domeniu de recunoştinţă intensă şi incredibilă. Este o mulţumire adusă în avans. Şi acesta este, poate, cea mai mare cheie a creaţiei: să fii recunoscător înaintea creaţiei şi pentru ea. Faptul că socotiţi aceasta ca pe un adevăr incontestabil e nu numai acceptat, ci chiar încurajat. Este semnul sigur al stării de maestru. Toţi Maeştrii ştiu dinainte că fapta a fost făcută.

9. Sărbătoriţi şi bucuraţi-vă de tot ceea ce creaţi şi aţi creat. A respinge orice parte din creaţie înseamnă a respinge o parte din voi înşivă. Fiţi recunoscători pentru orice care se arată ca făcând parte din creaţia voastră, luaţi-o în posesie, binecuvântaţi-o. Nu căutaţi să o condamnaţi („blestemat să fie!”), pentru că a o condamna înseamnă a te condamna pe tine însuţi.

10. Dacă există un aspect al creaţiei care nu vă face plăcere, binecuvântaţi-l şi schimbaţi-l, pur şi simplu. Alegeţi iarăşi. Invocaţi o nouă realitate. Gândiţi un nou gând. Spuneţi un nou cuvânt. Faceţi ceva nou. Faceţi acest lucru într-un mod atât de minunat încât restul omenirii să vă urmeze. Cereţi-i să o facă. Chemaţi-i să o facă. Spuneţi „Eu sunt Calea şi Viaţa, urmaţi-Mă”. În acest mod se manifestă voinţa lui Dumnezeu „precum în Cer, aşa şi pe Pământ”.

Sursa: "Conversatii cu Dumnezeu", Neale Donald Walsch

http://www.humanitysteam.ro

Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat!

Celebrăm Învierea Mântuitorului Iisus Hristos.

Credem în Dumnezeu şi ne adăpostim în credinţă în toate împrejurările.

Avem nevoie să simţim permanent Prezenţa Divină cu noi, să avem încredere nestrămutată, să sperăm necontenit.

Avem nevoie de credinţă.

Avem nevoie de spiritualitate - şi aceasta, privită cu întelepciune, este strâns legată de credinţă.

Avem nevoie sa reflectăm în sinea noastră, cu calm şi discernământ, la atâtea si atâtea probleme de viaţă.

Bine nu poţi vedea decât cu sufletul; ceea ce este esenţial este invizibil pentru ochi.

Sufletul presupune relaţie.

Avem nevoie să trăim o legătură reală şi vie cu ceilalţi - şi cinstim acest lucru prin faptul că îi tratăm cu respect, bunătate, compasiune şi demnitate.

Sufletul presupune ascultare, frumuseţe, implică adevăr, echilibru şi armonie, universalitate, inspiraţie şi pasiune. Sufletul implică bucurie , presupune claritate şi constienţă.

Să punem suflet , ca să primim lumină, în ceea ce facem .

La Sărbătoarea Sfintelor Paşti să coboare liniştea şi pacea, minunea Învierii lui Iisus să dăinuie în inimile tuturor, să vă lumineze viaţa şi să vă aducă renaşterea credinţei, a speranţei a bucuriei, cu bunătate şi căldură în suflete.

Hristos a Înviat!
Adevărat a Înviat!

AM CAUTAT IUBIREA .....

de Costache Ioanid (1912 - 1987) a fost unul dintre cei mai cunoscuți poeți creștini romani, atat in Romania cat și in strainatate)

Am cautat iubirea ca pe-o cetate sfanta

ca pe un cer de cantec in lumea de dureri.

Am dat navala-n lume spre tot ce ochiu-ncanta.

Si-am intalnit durerea. Dar cerul nicaieri.

Am cautat iubirea ca patrie voioasa

ca pe-un pamant edenic de pace troienit,

sa spun odata clipei: "Ramai, esti prea frumoasa!"

Si-am strabatut pamantul, dar pace n-am gasit.

Am cautat iubirea ca pe un cer al firii.

Si-am vrut sa-i ies in cale cu ramuri de finic,

sa sorb din cupa lumii nectarul fericirii.

Si-am spart in tandari cupa, caci n-am gasit nimic.

Am cautat zadarnic. Dar intr-o primavara,

am intalnit in cale deodata un drumet.

Pe umerii Lui trudnici purta o grea povara,

o sarcina de zdrente si cioburi fara pret.

Trecea pe-o cararuie intampinand batjocuri,

lasand sa-i rupa cainii din haina cate-un fald.

Urca pe colti de stanca. Si-n urma Lui, pe-alocuri,

vedeai pe piatra rece sclipiri de sange cald.

Si totusi in privire avea un cer de taina

cum n-am vazut in lume in ochii nimanui.

Si-am vrut sa-i smulg povara. Dar am cazut cu spaima,

caci mult prea grea era povara Lui.

M-am ridicat degraba si L-am ajuns din urma

sa aflu ce comoara in sarcina a strans.

Dar am simtit ca viata ca de-un prapad se curma,

cand am privit prin zdrente cutremurat de plans.

Caci se vedea-n comoara un clocot ca de cloaca,

un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.

Tot ce-i murdar si putred in lumea asta-ntreaga

vuia strivind grumazul sarmanei Lui fapturi.

-Dar unde duci straine povara Ta ciudata,

povara de osanda sub care-atat Te-apleci?

am intrebat drumetul. Si El mi-a spus in soapta:

-Spre apele uitarii, ca s-o arunc pe veci...

-Dar tu, vorbi strainul, urcand incet privirea,

dar tu pe cine cauti innourat si crunt?

-Eu... am soptit in sila, eu... cautam iubirea...

-Iubirea? ... fu raspunsul strainului. Eu sunt...