Nu cred ca exista om care sa nu-si doreasca prosperitate, succes – indiferent ce forma iau acestea. Unii doresc succes social, altii in tratamentul urmat, altii in iubire sau afaceri, iar unii vor sa aiba succes in… efortul de a fi lasati in pace. Pentru unii succes inseamna sa traverseze situatii neobisnuite, ca niste zei olimpieni. Altii traiesc succesul daca li se sustine adevarul si li se da dreptate. Unii isi reprezinta succesul in premii, altii in aplauze, unii intr-o cina romantica sau o masa copioasa, altii cunosc succesul cand isi permit o pereche de pantofi noi. Dar fie ca e vorba de recunoastere sociala sau de propria satisfactie, cu totii ne dorim reusita in directia in care ne depunem eforturile.
Dar …desi ne dorim succesul - unii dintre noi chiar cu disperare - totusi cei mai multi nu facem altceva dacat sa-l alungam de langa noi, zi de zi. Pentru ca nu stim sa ne relationam cu SUCCESUL suntem sabotorii propriului nostru succes.
A te relationa cu tot ce inseamna PROSPERITATE, REUSITA, REALIZARE, inseamna sa le recunosti prezenta oriunde si la oricine le intalnesti.
Profetirea propriului succes
Cand cineva ne impartaseste vestea succesului sau, cel mai frumos dar pe care i-l putem face este sa ne bucuram sincer pentru succesul sau. Dar momentul este o ocazie formidabila si pentru noi de a ne conecta sufleteste la forta universala ce a permis materializarea acelei reusite. Prin bucuria pe care o simtim pentru realizarea celuilalt, vom atrage o energie a succesului in viata noastra. Aceasta deschidere a sufletului, acceptare si empatie, ne pune in rezonanta cu intreg Belsugul Universului. Virtutea de a ne bucura sincer pentru altii ne profeteste viitoarea reusita, ne deschide caile vietii, ne arata solutiile sau greselile de evitat. Bucuria ne pregateste inima sa intre in rezonanta cu tot ceea ce noi numim Succes si sa aduca in viata noastra reusita pe care ne-o dorim. Iar daca ceea ce ne dorim nu este potrivit sau benefic pentru noi (pentru ca, poate, inca nu stim ce este cu adevarat benefic pentru noi), sentimentul sincer si inocent de bucurie va atrage ceva mai bun decat ceea ce ne dorim.
Cu alte cuvinte, bunatatea inimii noastre se va cupla la Succesul rezervat pentru noi si nu la cel inchipuit de noi.
Dar ca lucrurile sa functioneze, trebuie sa ne scoatem din minte orice rationare contabiliceasca si sa facem lucrurile din inima. Cand ne bucuram sincer de orice realizare a unui semen, ne punem in rezonanta cu bucuria succesului in sine, cu esenta a tot ce numim realizare si implinire. Si ne apropiem un pic mai mult de ele.
Am putea considera ca un semn bun, fiecare ocazie cand cineva ne alege pentru a se lauda cu reusita sa.
Invidia – - deconectarea de la prosperitate si succes.
Inividia nu face decat sa ne indeparteze de prosperitate. Ea dovedeste incapacitatea noastra de a recunoaste bogatia si succesul, acolo unde apar. Incapacitatea de le primi cu bucurie, in realitatea in care traim, chiar daca nu sunt in posesia noastra. Chiar daca nu le avem noi, direct, faptul ca auzim despre ele este un semnal ca materializarea lor se apropie de noi. Trebuie doar sa nu le alungam prin invidii, competitie, neincredere, lacomie sau circumspectie.
Cand atragem invidiosi, desi nu ne dam seama pentru ce ne-ar putea invidia unii, este semn ca avem o relatie defectuoasa cu ceea ce numim reusita. Fie ca am atins-o sau nu, superioritatea pe care o afisam atrage atentia asupra putinului sau multului nostru.
Asadar, relatia noastra cu succesul nu se stabileste corect atunci cand:
- fie in secret ne dorim si ravnim mai mult decat avem si nu ne simtim bogati cu ce avem
- fie ne consideram superiori celorlalti pe care ii consideram lipsiti de succes.
In ambele cazuri, ideea de lipsa si neajuns se strecoara in inima si mintea noastra (nu avem noi sau nu au altii destul). Iar acest gol poate atrage (prin invidia trezita in altii) o paguba sau o nereusita viitoare. Orice gand sau emotie legate de neajunsuri, nemultumiri sau lipsa vor atrage mai departe noi motive de a fi nemultumiti si nefericiti.
Pizma arata neputinta de a te relationa cu propria prosperitate, cu propria abundenta si cu propriul succes – acelea rezervate pentru tine in aceasta existenta. Si atunci le ravnesti pe ale altuia. E de doua ori sarac, cel ce face asta – o data pentru ca se considera lipsit si a doua oara pentru credinta ca nici in viitor nu poate atinge propria ABUNDENTA.
Saracia sufleteasca atrage saracie materiala, prin pierderi de tot felul si lipsa de spor.
Critica adusa succesului altora – cimitirul propriei noastre reusite
Este foarte adevarat, nu toate succesele sunt onorante. Unii obtin banii tradand, altii intorcand spatele prietenilor, altii imbrancind, altora li se intampla sa reuseasca, aparent fara sa merite. Sunt tot felul de reusite, unele admirabile, altele explicabile, unele condamnabile, altele absurde. Explicatia este simpla: au succes, chiar si prin metode ilicite, oamenii centrati pe dorinta lor, care pastreaza o anumita inocenta in suflet sau nu isi dau seama de dimensiunea reala a faptelor lor. In momentul in care realizeaza ce au facut (regret, cainta, blamare, dezgust etc.), succesul dispare.
Altii sunt de-a dreptul malefici si tot inregistreaza succes -– nu cred ca cineva vrea cu adevarat un astfel de succes. Energia negativa degajata de astfel de acumulari se intoarce asupra individului, asupra neamului sau, chiar pe generatii (plata vine, indiscutabil, pe o cale sau alta).
Cand ne intalnim cu succesul/bogatia altuia, trebuie sa le onoram (mai putin ultima categorie amintita, unde e bine sa ne abtinem de la orice fel de sentimente sau reactii). Nu pe „posesorul” lor, neaparat. A condamna bogatia din viata altui om ne trezeste invidia, inacceptarea, bucuria de a condamna si de a minimaliza o persoana, de a anihila o stradanie.
Discutabile sunt metodele inavutirii, dar ABUNDENTA in sine nu este decat energie materializata, ce are un caracter impersonal.
Cand condamnam succesul cuiva (popularitatea sa, averea sa, vitalitatea, fizicul etc.) nu vedem omul in profunzime. Iar reusita lui suntem tentati sa o percepem ca fiind obtinuta in detrimentul nostru. Dar nimeni nu poate fura succesul altcuiva. Asa cum nimeni nu moare in locul altcuiva. Fiecare are propriul sau destin si propriul sau culoar de afirmare si reusita.
Fiecare are propriul tezaur, propria abundenta si propriul succes de descoperit. Ni s-au pus in leagan. Pe acestea le vrem materializate. Cum?
a) Invingandu-ne frica de esec. Aceasta poate fi de multe ori atat de coplesitoare, incat nici nu mai initiem vreo actiune, pur si simplu renuntam inainte de a incepe, sau ne dezumflam pe parcurs, ne lasam coplesiti, spunandu-ne „oricum, n-ar fi iesit nimic”.
b) Apoi, chiar daca suna straniu, invingandu-ne frica de succes – aceasta apare cand intelegem/intuim ca un succes viitor ne-ar scoate din comoditatea noastra zilnica si ne-ar obliga sa ne asumam un statut care presupune responsabilitati mai mari.
Succesul obtinut ilicit de catre altii ne creaza iluzia ca ni se fura accesul la propria avere. Dar nimeni nu poate sa obtina ceva de la noi, decat daca ne dam cumva la o parte, daca cedam din dreptul nostru sau daca nu ne recunoastem puterea de a poseda ce avem. Pierdem sau ni se fura abundenta daca ne intretinem frica, invidia, furia, ura, dusmania, lacomia, zgarcenia, posedarea vlaguita, neasumarea bogatiei.
Chiar daca in viata unii par sa ia averile/drepturile altora, in plan energetic lucrurile stau altfel. Acele averi fie nu sunt corect detinute, fie nu apartin de drept divin posesorului, fie nu sunt onorate si pastrate cu putere si demnitate, de catre posesor. Ati intalnit vreodata persoane care se simteau vinovate pentru prosperitatea lor, cand intalneau oameni suferinzi sau nevoiasi? Ei bine, acestia incepeau sa-si slabeasca legaturile cu propria sanatate, cu propriul confort, cu propria iubire, cu propriile relatii, cu propriul succes social.
A ajuta si a simti compasiune este absolut onorant. Dar cainarea altora si mila pot genera o usoara jena vizavi de posesiuni, apoi chiar vinovatie, ca in final sa se creeze subconstient, o nevoie imperioasa de echilibrare, atragand astfel o pierdere compensatorie. Moralitatea este salvata, vinovatia este vindecata! A nu se intelege de aici ca trebuie sa fim superiori, insensibili, sfidatori, indiferenti, condescendenti sau jignitori cu situatia altora. Asta ar insemna sa judecam si sa respingem lipsurile altora, adica sa ne relationam cu lipsurile (prin dezgust sau teama) si deci sa le atragem mai tarziu in propria viata – conform legii rezonantei: rezonezi cu lucrul la care te gandesti, indiferent daca termenii sunt pozitivi sau negativi.
Lucrurile apar in viata noastra daca le strigam pe nume, daca le pomenim. Nu conteaza ca o facem cu dragoste sau dezaprobare. Numele este rostit – legatura a fost creata! De aceea e bine sa pomenim mai putin esecurile si aspectele care ne displac in viata si sa pomenim mai des succesele. Sa ne fixam atentia si iubirea mai mult pe ce vrem sa obtinem ori sa crestem in viata noastra si mai putin pe ce vrem sa respingem.
Ganditi-va la un lucru: de fiecare data cand respingem ceva sau folosim o negatie este pentru ca vrem contrariul. Nu e mai bine atunci sa ne dorim direct acel lucru si sa folosim afirmatii si fraze constructive?
Inima stie unde este succesul!
Pentru a obtine in viata noastra lucrul dorit, trebuie sa ne cream o legatura intima, energetica, chiar spirituala, cu lucrul pe care vrem sa-l atragem. Trebuie sa-i cream loc, sa-i dam un spatiu in viata noastra. Sa ne pregatim inima sa-l primeasca deschis. Intr-un fel, sa ii cream o matrice energetica, pentru a se putea materializa.Succesul si Abundenta trebuie sa existe mai intai in inima noastra, pentru a se putea materializa in viata noastra. Si cand ele exista in inima, ne vom putea bucura pentru oricine care deja le are in viata sa.
Daca ne dorim sanatate, va trebui sa o simtim mai intai peste tot pe unde ne duc pasii si viata. Sa o indentificam si sa relationam cu ea. Sa ne bucuram de fiecare data cand o recunoastem in viata cuiva si sa o invocam cand vedem stradania unui semen de a o atinge. Sa o recunoastem in fiecare aliment pe care il consumam – gandindu-ne la ea si multumind hranei pentru energia vitala pe care o contine (in masura in care contine – depinde de noi ce hrana alegem sa ne punem pe masa).
Daca ne dorim bani, sa ne bucuram de fiecare data cand ii vedem sau ii atingem, de fiecare data cand cineva ne pomeneste de prosperitatea sa. Nu ca si cand ar fi a noastra, sau am tanji-o pentru noi. E imposibil sa ai bunul altuia, cand Universul ti-a rezervat propria ta bogatie (cei care isi insusesc cu adevarat bunul altuia, cedeaza fara sa stie ceva dintr-un bun al lor: sanatate, iubire, apreciere, familie etc.).
Daca ne dorim prietenie sincera, o vom recunoaste si ne vom bucura pentru ea, de fiecare data cand o vom intalni in viata cuiva. O vom cultiva in jurul nostru, pregatindu-ne sufletul pentru ea.
Daca ne dorim iubire, ne vom bucura pentru dragostea unor apropiati. Nu vom tanji dupa iubirea altora, nici nu vom judeca felul in care altii au obtinut-o, ci vom cauta sa-i cerem vietii propria noastra iubire, aceea pentru care inima noastra e pregatita.
Daca ne dorim copii, ne vom bucura sa-i intalnim oriunde viata ne va aduce in preajma lor. Bucurandu-ne pentru cei care ii au, incurajandu-i pe cei care se pregatesc sa fie parinti, felicitandu-i pe cei care i-au crescut.
Daca ne dorim succes profesional, ne vom bucura pentru succesul altora si le vom dori succes celor ce vor sa se afirme, insotindu-i cu gandurile noastre bune, dandu-le incredere, energie si curaj.
Daca ne dorim abundenta, atunci sa o recunoastem si sa o onoram cu bucurie, oriunde si la oricine o intalnim.
Concluzie
Orice ne dorim sa obtinem, trebuie sa traim mai intai in inima.
Sa relationam cu ceea ce dorim sa avem, intrand in rezonanta oricand si cu orice prilej cu acel lucru.
Sa ne bucuram cand altii au ceea ce noi ne dorim – e semn ca se apropie si de noi propria noastra realizare si implinire.
Sa-i multumim Vietii pentru nesfarsita sa ABUNDENTA din care ne putem servi oricand.
de Camelia Patrascanu
